Genul POPULUS. - Fam.

SALICACEAE

POPULUS ALBA - Plop alb;

White polpar; Peuplier blanch;
Welsspappel.
Areal natural: Europa Centralaǎ şi
de sud, Asia Centrala, Africa de nord.
În România, îlîntâlnim în regiunea
de câmpie şi dealuri joase, obişnuit în
luncile râurilor; în lunca şi Delta Dunării
formează arborete pure sau amestecuri
împreună cu plopul negru, sălcii şi aninul
negru (zăvoaie). Altitudinal specia urcă
până la 800 m, insa in alte regiuni poate
ajnge pana la altitudini de 1800 m.
Arbore indigen, de talie mare, ce poate
atinge 30-35 m înălţime şi 1.5-2m
diametru.
Înrădăcinarea este destul de profundă, cu
numeroase rădăcini laterale. Tulpina este
groasă, cilindrică, puternic ramificată.
Scoarţa albă cenuşie, mult timp netedă,
insa la bătrâneţe formează la bază un
ritidom negricios, pietros, cu crăpături
aproximativ rombice. Lemnul este moale, uşor, cu duramen alb-gălbui, cu utilizări
industriale; scoarţa conţine tanin şi salicină în cantităţi mari.Coroană cu ramificaţii
viguroase, neregulate şi frunziş bogat, devine la bătrâneţe largă, rărită. Lujerii sunt
rotunzi, brun-verzui sau cenuşii, pâslos-tomentoşi, albi; prezintă şi brachiblaste. Mugurii
alterni, ovo-conici, cu dimensiuni de 3-4 mm, prezinta 3-5 solzi bruni, tomentoşi. Frunze
sunt lung peţiolate, cu peţiolul rotund sau turtit numai în partea superioară. Fructe –
capsule ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici, egretate, prevazute cu smocuri de peri
albiciosi, se imprastie imediat cu ajutorul vantultui. Lăstăreşte slab, drajonează puternic,
se butăşeşte uşor. Longevitate până la 400 ani, partea interioară a tulpinii putrezeşte la un
timp, devenind scorburoasă.
In culturǎ se întâlnesc varietǎţile:
• Alba
• Nivea Dipp. cu frunzele de un verde întunecat pe partea superioarǎ şi alb-
crenat-tomentos pe cea inferioarǎ
• Pyramildalis (Bungel) Dipp. (P. Bolleana Auct) cu coaroana columnarǎ,
frunze mari, cu 5-7 lobi adânci, argintii.
• Raket
Poulus alba var. Nivea
 POPULUS NIGRA L. – Plop negru; Black poplar; Lombardy's Poplar; Peuplier
noir.
Areal natural: Europa de sud, Asia,
Africa de nord.
Plopul negru este un arbore indigen
cu înrădăcinare puternic întinsă lateral,
având facultatea de a forma rădăcini
adventive pe tulpină atunci când aceasta
este acoperită de aluviuni. Plopul negru are
un areal vast, asemănător cu cel al plopului
alb, se întâlneşte în Siberia , adesea fiind
înlocuit in culturi de plopi hibrizi, mult
mai productivi. În România, apare spontan
în luncile şi depresiunile umede din zona
de câmpie şi colinară, pe firul văilor.
Tulpina este dreaptă, bine elagată în masiv, izolat cu gâlme provenite din aglomerarea
mugurilor dorminzi dezvoltaţi sub scoarţă. Realizeaza grosimi de ana la 1 m. Scoarţa în
tinereţe cenuşiu-verzuie, netedă, formează de timpuriu ritidom adânc brăzdat, negricios.
Lemnul moale, cu duramen cenuşiu, moale, poros, cu utilizări industriale; exemplarele cu
gâlme sunt folosite pentru furnir estetic.Coroana este largă, rară, luminoasă, la bătrâneţe
lăbărţată.Lujerii sunt rotunzi, netezi sau uşor striaţi, glabri, lucitori, galben-verzui sau
galben-bruni.
Muguri alterni, alungit-conici, oarecum fuziformi şi uşor curbaţi, de culoarea
lujerului, alipiţi de lujer şi cu vârful puţin depărtat, acoperiţi cu un clei din care se extrage
un şerlac.
Frunze sunt rombic-ovate, triunghiulare, de
5-10 cm lungime si 4-8 lǎţime, prelung acuminate,
crenat-serate, la început cleioase, glabre, cu un peţiol
de 6 cm, turtit şi fără glande.
Flori dioice, cu scvame glabre, căzătoare de
timpuriu; înfloreşte în martie-aprilie cu 2 săptămâni
înainte de înfrunzire, sau concomitent cu înfrunzirea.
Fructele sunt capsule pedicelate, mai mari decât la
plopul alb, ce se coc prin mai, iar seminţele sunt
mici.
Cresterea este rapida, lăstăreşte puternic,
drajonează slab şi se butăşeşte uşor. Longevitate de
300-400 ani, iar cea tehnologică se opreşte la 100
ani.
Foarte rǎspândit in culturǎ este cultivarul
Italica (Duro) Moench (.Pyramidalis Rozier)
 POPULUS TREMULA L.- Plop tremurǎtor; European asen; Peulier tremble;
Asen;
Areal natural: Europa, Asia, Africa de nord.
În România, apare frecvent în zona montană, în molidişuri la 1600 m altitudine,
dar coboară la dealuri şi câmpie. Arbore indigen, de talie mijlocie, în staţiuni favorabile
putând atinge 30 m înălţime, şi 1.5 m diametru. Înrădăcinarea este superficială, cu
rădăcini laterale numeroase, lungi şi subţiri ce ajung la 20 m de tulpină. Tulpina este
dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv. Scoarţa cenuşiu-verzuie-albicioasă, mult timp
netedă; la bătrâneţe formează un ritidom negricios, adânc brăzdat. Lemn moale, alb-
cenuşiu, moale, elastic, mai omogen şi mai fin decât la plopul alb. Coroana este rotundă,
rară, luminoasă, cu vârful ramurilor cu tendinţă ascendentă. Lujerii sunt glabri, lucitori,
brun-roşcaţi, cu lenticele lunguieţe. Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm, cu vârf puternic
ascuţit, brun-roşcaţi, lucitori, alipiţi de lujer, 3-4 solzi.
Frunzele au peţiol lung până la 8 cm, puternic turtit lateral, ceea ce face ca
frunzele să tremure la cea mai mică adiere de vânt.
Flori dioice, grupate în amenţi mai mari decât la plopul alb, 10-15 cm, des şi lung
păroşi, cenuşii; scvamele palmat-laciniate, cu cili lungi şi deşi. Înfloreşte anual, martie-
aprilie, înaintea înfrunzirii.
Fructe – capsule ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici. Drajonează puternic,
lăstăreşte slab şi se butăşeşte prin butaşi de rădăcină.
Ca longevitate, plopul tremurător trece puţin peste 100 ani.
Foarte apreciate sunt cultivarurile: Pendula de 5-6 m inaltime, cu ramuri
pendente; Purpurea, cu frunze purpurii, Pyramidalis de 25-30 m inǎlţime, cu caroana
piramidal-columnarǎ şi ramuri erecte.
 POPULUS SIMONII Carr – Plop chinezesc; Plop simonii
Area natural: China de nord, Coreea, origine cultivata.
Arbore exotic de 15-20 m inaltime, cu tulina dreaptǎ şi coroana ovoidal-
piramidalǎ, cu vârful ramurilor pendent. Frunzele sunt ovate sau obovate de 5-12cm
lungime, pieloase, acuminate, cu luciu metalic.
Foarte utilizatǎ pentru aliniamente este var. Fastigiata cu coroana ingusta,
piramidalǎ, frunze foarte mici si var Pendula.

POPULUS CANESCENS (Ait) Sm.- Plop cenuşiu, Matchwood Poplar.

Plopii cenuşii hibrizi sunt arbori de mari dimensiuni, 40-50 m înălţime, 2 m în
diametru. Lujerii sunt viguroşi, obişnuit muchiaţi, glabri sau dispers păroşi, cu cicatrici
mari trilobite. Muguri asemănători cu cei de la plopul negru, dar puţin mai mari.
Frunze cu forme şi mărimi variabile, în general deltoide, pe margini ciliate în
tinereţe, cu 1-2 glande roşiatice la baza limbului.
Plopii hibrizi sunt pretenţioşi faţă de condiţiile staţionale, pretind căldură estivală,
cresc bine în general în zonele cu sezon lung de vegetaţie (câmpie, deal). Trebuie de
precizat însă că, unii hibrizi s-au adaptat la condiţiile montane.
Sunt arbori heliofili, cu fototropism accentuat, fiind rezistenţi la inundaţiile de
până la 100 zile. Nu suportă apa stagnantă şi nici aciditatea solului, sunt sensibili la
uscăciune şi la concentraţia de săruri din sol.

Particularitati tehnologice. Materialul sǎditor se poate obţine din sǎmânţǎ,

semǎnatul fǎcându-se imediat dupa maturarea seminţelor (mai-iunie). Rezultate foarte
bune se obţin prin butaşire folosind butaşi lignificaţi sau seminlignificaţi. Pentru unele
specii butǎSirea se poate face direct la locul de culturǎ, cu condiţia asigurǎrii umiditǎţii
pânǎ la înrǎdǎcinare. Cultivarurile mai deosebite se obţin prin altoire in despicaturǎ sau
triangulaţie pe portaltoi de P. Alba. Plopii se caracterizeazǎ prin creştere rapidǎ, fǎrǎ a fi
nevoie pentru formarea coroanei de intervenţii speciale.
Utilizǎri. Plopii sunt foarte des utilizaţi in aliniamente, mai ales cei cu coroana
piramidalǎ si columnarǎ, dar se întâlnesc şi izolaţi (cei penduli) sau în grup şi masive. Se
recomanda utilizare in grǎdini de mari dimensiuni