Rășinoase - Arbori si Arbuști

ABIES NORDMANNIANA (BRAD DE CAUCAZ 1,5m-2,5m)

- brad nobil originar din vestul Munților Caucaz;

JUNIPERUS SABINA CUPRESIFOLIA (CETINA DE NEGI)

- arbust indigen care poate atinge o înălțime de până la 3m, cu tulpini târâtoare și oblic ascendente.

TAXODIUM DISTICHUM (CHIPAROS DE BALTA)

- arbore nord-american, de talia I (20-30 m),

CHAMAECYPARIS LAWSONIANA GLAUCA (CHIPAROS DE CALIFORNIA BRUMARIU)

- formă pitică, până la 1,5 m înălţime;

CHAMAECYPARIS LAWSONIANA ALUMNI (CHIPAROS VAR. ALUMNI)

- înălţime de 10-12 m.;
PSEUDOTSUGA MENZIESII (DOUGLAS VERDE)
- arbore frumos, originar din America de Nord,

JUNIPERUS VIRGINIANA (IENUPAR DE VIRGINIA)

- arbore nord-american de talie a II-a; are port piramidal și trunchi ramificat de la bază;

JUNIPERUS CHINENSIS BLUE (IENUPAR VAR. CHINENSIS BLUE)

- arbore exotic (Japonia, China, Mongolia) cu o înălţime de până la 15-20 ;

JUNIPERUS SCOPULORUM BLUE (IENUPAR VAR. SCOPULORUM BLUE)

- arbore de talia a III a, originar din America de Nord;

JUNIPERUS SCOPULORUM SKYROCKET (JUNIPERUS SCOPULORUM SKYROCKET)

- la vârstă adultă poate atinge 6-7 m înălţime;
JUNIPERUS SQUAMATA BLUE STAR (JUNIPERUS SQUAMATA BLUE STAR)
- arbust Originar din China, poate atinge 3 m înalţime;

LARIX DECIDUA (LARICE)

- specie europeană cu o mare longevitate (800 ani), ce poate atinge 40-50m înălţime. este interesantă
datorită transparenţei coroanei şi frunzişului delicat, verde-fraged;

PICEA ABIES (MOLID)

- arbore indigen, de mărima I, cu înrădăcinare trasantă, trunchiul drept și coroană piramidală. ;

PINUS NIGRA (PIN NEGRU)

- arbore de mari dimensiuni (20-30m), cu coroana larg ovoidală.

PINUS STROBUS (PIN STROB)

- originar din America de Nord, creşte ca arbore de marimea I ;
TAXUS BACCATA (TISA)
- specie indigenă, în tinerețe arbustivă, după care la maturitate devine arbore de mărimea a III-a, cu
coroană larg pirmidală, aproape rotunjită;

THUJA ORIENTALIS (TUIE, ARBORELE VIETII)

- arbore de talia a III-a (8-10 m), este originar din Extremul Orient; are coroana larg-conică, ramificată
la bază, adesea multitulpinală;

THUJA OCCIDENTALIS VAR. GLOBOSA (TUIE GLOBULARA)

- arbust cu o inaltime de 1-1.20 m;

THUJA OCCIDENTALIS DANICA (TUIE VAR. DANICA)

- arbust cu o inaltime de 1-1.20 m;

PINUS CEMBRA (ZAMBRU)

- pin indigen de munte, crește de talia a II-a.;
ABIES ALBA (BRAD 1,5m-2,5m)
- arbore indigen de talie mare, cu înrădăcinare profundă, coroană piramidală, falnică, regulat
verticiliată, îmbrăcată până până la nivelul solului;

BUXUS SEMPERVIRENS (BUXUS, CIMISIR, MERISOR < 0,5 m)

- arbust de până la 1-2 m înălțime, apreciat pentru forma globuloasă și frunzișu verde tot timpul anului;
Foioase - Arbori si Arbuști

AILANTHUS ALTISSIMA (CENUSER, FALSUL OTETAR)

- originar din China, arbore de talie medie cu înrădăcinare trasantă, formează trunchiul drept, cu
scoarţa netedă şi coroana rotunjită;
Descriere
- frunzele foarte mari, imparipenat compuse depaşesc 1 m lungime la exemplarele tinere, conferindu-
le un aspect exotic;

ACER PSEUDOPLATANUS (PALTIN DE MUNTE)

-arbore de pân
Descriere
-este apreciat pentru coroana deasă și largă care produce o umbră deasă; frunzele verde-închis devin
toamna, galben-aurii;
Coniferele
 BRADUL

Face parte din familia pinaceelor.

Pot fi întâlnite doua specii de brad: bradul cumun (Abies pectinata) şi
bradul alb (Abies alba).
Este un conifer masiv, crescând până la 40-50m înălţime, cu diametrul
trunchiului de până la 1,5m.

Este verde tot timpul anului, iar

frunzele aciculare au 2-3cm lungime.
La bradul alb frunzele sunt de un
verde închis pe faţa superioară şi cu
două benzi albe pe dedesupt. Acele
verzi sunt dispuse de o parte şi de
cealaltă a ramurii.
Conurile au 10-15cm lungime, cu
150-200 de solzi, fiecare solz având
2 seminţe înaripate.

În România bradul este al doilea

conifer ca pondere, după molid,
ocupând 5 la suta din suprafaţa
silvică a ţării.
Este bine reprezentat în Carpaţii
Orientali (mai ales pe clina estică) la
altitudini de 400-1200m,
prezentându-se în amestec cu fagul
şi molidul, ori în arborete pure.

Prezent în mitologia şi ritualurile

româneşti (naştere, nuntă, moarte), bradul reprezintă un autentic
document al istoriei şi culturii poporului nostru.
Totuşi, renunţarea la împodobirea bradului de Crăciun ar salva peste 2
mil. De exemplare anual.
Mai există o specie de brad, bradul argintiu, acesta avand mai mult
valenţe de arbore decorativ. În perioada sovietică bradul argintiu putea fi
întâlnit numai in preajma instituţiilor de partid şi de stat.
 MOLIDUL (Picea abies)

Este o specie din familia coniferelor ce poate creşte până la înălţimi de

60m şi cu diametre ale trunchiului până la 2m.
Forma conic-piramidala a coroanei se datorează creşterii din ce în ce
mai scurte a crengilor dinspre bază spre vârf.

Molizii maturi, care cresc în desişul codrilor, îşi pierd crengile de la bază,
coroana urcând spre vârful tulpinii, în efortul de a ajunge la lumina
soarelui.
 Florile molidului sunt unisexuat-monoice, cele mascule producând mult
polen, adevăraţi nori galbeni în bătaia vântului, primăvara.

Florile femele se transformă în conuri, în solzii cărora se adăpostesc

seminţele.
 Arealul general al molidului este exclusiv european.
În România molidul ocupă 22 la sută din suprafaţa fondului forestier
(peste 1 mil. ha) şi apare în întreg lanţul carpatic, exceptând masivele
Semenic, Almăjului şi Locvei.
În Carpaţii Orientali limita superioară de altitudine este 1500-1550m, iar
in Meridionali este de 1700-1800m.
Ca arbore izolat (de multe ori sub formă de drapel), molidul urca până
la 2000m în Munţii Rodnei şi Căliman.
Limita inferioară a altitudinii de răspândire a molidului este de 900-
1000m in Carpaţii Meridionali şi numai 600-800m în Orientali. Aceasta
este cauza pentru care în Obcinile Bucovinei întâlnim peisaje cu poieni şi
pâlcuri de molizi la altitudini joase.

Deosebirile dintre brad şi molid.

Deosebirile principale între brad şi molid constau în culoarea scoarţei

(alburie la brad, roşietică la molid), în aspectul coroanei arborilor maturi
(rotunjită la vârf şi cu ramurile orizontale la brad, ascuţită la vârf şi cu
ramurile lăsate în jos la moli
şi morfologia frunzelor (turtite pe doua laturi şi colorate în alb pe spate la
brad şi patrumuchiate şi verzi-închis la molid).
Cele doua specii se deosebesc şi în ceea ce priveşte conurile (femele):
ridicate în sus la brad şi aplecate în jos la molid
Bradul este un arbore mai pretenţios sub aspectul condiţiilor de viaţă,
preferând solurile mai umede şi feţele de munte mai încalzite de soare.
ZADA (Larix decidua)

Zada, sau laricea cum se mai numeşte, are două varietăţi europene:
-Larix decidua var. polonica
-Larix decidua var. carpatica
Este un arbore răşinos, ce poate creşte până la 50m înălţime, cu o
tulpină dreaptă, bine legată, cu coroana aerisită, luminoasă.
Frunzele sunt de formă aciculară, moi, de culoare verde deschis, prinse
în mai multe fascicule, de forma unei pensule.
Zada este singura răşinoasă de la noi cu frunze căzătoare.

Toamna-târziu in jurul arborilor de zada se formează adevărate covoare

aurii cu mii de ace cazute.
 Conurile se formează eşalonat, maturizându-se la 3-5 ani. Ele sunt
ovoidale, mici, brune şi cresc îndreptate în sus.

Salbatic poate creşte izolat, sau în mici pâlcuri, însoţind molidul sau
bradul în zone subalpine şi alpine.
 Rezervaţia forestieră de zadă de la Vidolm, Jud. Alba (la 30km de Turda
şi 3km de Ocoliş) se întinde pe 92 ha şi e formată din arbori seculari de
35-40m înălţime.
O altă zonă în care zada poate fi întâlnită sub formă de plantaţie este
versantul sudic al Piciorului Câinelui din Munţii Baiului.
 PINUL

Face parte din familia pinaceelor.

Pe teritoriul ţării noastre se întâlnesc mai multe specii de pin.

1.Pinul de pădure (Pinus sylvestris)

2.Pinul negru (Pinus nigra var. banatica)
3.Zâmbrul (Pinus cembra)
4. Jneapănul (Pinus mugo)

1. Pinul de pădure poate avea coroana regulat-conică, ori neregulat-

lăţită.
 Scoarţa arborelui are culoare roşietică şi este răşinoasă.
Frunzele pinului sunt persistente şi sunt dispuse în mănunchiuride 2-5
bucăţi, învăluite la bază de o teacă comună.
Florile sunt unisexuat-monoice: cele femele sunt conice, cu două
seminţe la baza fiecărui solz, cele mascule se prezintă ca aglomerări de
numeroase stamine.

2. Pinul negru este o specie exotică bine adaptată in zona de sud-vest

a ţării noastre.
În acest climat cu influenţe mediteraneene el se dovedeşte puţin exigent
la condiţii, putând vegeta pe versanţi abrupţi, calcaroşi, expuşi încălzirii
excesive şi uscăciunii.
 Pinus nigra subspecia banatica agăţat pe pereţii de calcar din Cheile
Ţesnei, Munţii Mehedinţi.

3. Zâmbrul este o specie indigenă, ce poate atinge 26m înălţime şi 2m în

diametru.
 Arealul general al zâmbrului este
exclusiv european.
În România vegetează la limita
superioară a zonei forestiere, de
multe ori în fostele circuri glaciare. Se
întâlneşte în Munţii Rodnei, Căliman,
Bucegi, Făgăraş, Ţarcu, Godeanu,
Retezat.
Creşterea zâmbrului este înceată, el
trăind peste 1000 de ani.
La noi în ţară zâbbrul este ocrotit ca
monument al naturii.
Conuri de zâmbru.

4. Jneapănul este o specie de pin la care tulpina are o dezvoltare mai

mare pe orizontală.
 Scoarţa tulpinii este de culoare
brună, este răşinoasă şi trimite
spre lumină lăstari verticali în
vârful cărora se află mănuchiuri
de frunze aciculare
asemănatoare pinului de pădure.

Arealul preferat al jneapănului

este limita superioara a pădurilor
de molid, versanţi ai căldărilor
glaciare, ori platourile alpine mai
adăpostite.

Pădure de jnepeni pe Culmea

Doamnele-Strunga, Munţii
Bucegi.
IENUPĂRUL (Juniperus communis)

Funcţie de specie şi de arealul de răspândire a acestora, ienupărul poate

fi o tufă coniferă (în America), sau un arbore columnar (în Europa).

Frunzele ienupărului sunt ascuţite, tari şi grupate în formă de pană,

asemănatoare coniferelor.
Coaja ienupărului e subţire, solzoasă, adesea exfoliindu-se în fâşii
subţiri.
Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care, la coacere, virează spre o
nuanţă negru-albăstrui.
 Acestea se utilizează în bucătărie drept condiment şi ca ingredient în
fabricarea ginului.
De asemenea, ienupărul se foloseşte ca plantă medicinală.

Tufe de ienupar in Muntii Ciucaș.

TISA

Tisa europeană (Taxus baccata) seamănă cu coniferele prin silueta

simetrică a coroanei şi prin forma frunzelor. Acestea sunt sub formă de
ace (lucioase pe faţă şi de un verde-mat pe dos.
Ca şi la majoritatea coniferelor frunzele tisei rămân verzi tot timpul
anului.
Spre deosebire de celelalte răşinoase, nici lemnul şi nici coaja de tisă nu
conţin răşină.
De asemenea, florile arborelui nu se prezintă sub formă de conuri, ci de
boabe roşii şi cărnoase.

La tisă doar boabele de un

roşu intens nu sunt toxice.
Dulcege şi cu miezul
gelatinos, ele pot părea chiar
plăcute la gust.
Pericolul se află în ace, mai
ales pe vreme de iarnă, când
otrava din ele îşi dublează
efectul.
Lemnul de tisă este
rezistent şi foarte elastic,
însuşiri ce l-au recomandat
din cele mai vechi timpuri
pentru confecţionarea arcurilor cu săgeţi.

Astfel Oetzi, omul din preistorie închis în gheţurile din Tirol vreme de
5000 de ani, avea asupra sa un arc de tisă. (Poate ca a murit încercând
arcul nu la tras, ci la gust, neştiind că-i otrăvitor.)
 Tisa poate deveni un arbore impresionant ca dimensiuni, trunchiul său
atingând 30-40m înălţime, iar grosimea bazei putând fi de peste 4m
diametru.

Creşterea tisei este

lentă, dar arborele poate
atinge vârste de peste
1200 de ani.

Un exemplar de tisă,
ocrotit, se găseşte în Parcul
Central din staţiunea Băile
Herculane.

Tisa are un larg areal

european. În România
creşte în zone cu relief accidentat, pe stâncării, ori grohotişuri, ca
exemplare izolate, sau în buchete de arbori.
Declarată monument al naturii, specia este conservată în rezervaţiile de
la Tudora-Botoşani şi Cenaru-Vrancea.

Pe lăngă speciile indigene de conifere pe care le-am prezentat, se mai

pot întâlni exemplare izolate, ori cultivate în parcuri şi grădini, din specii
de conifere aclimatizate în ţara noastră.
ARBORELE MAMUT (Sequoia gigantea)

Este o specie exotica de dimensiuni gigantice, cu înalţimi ce pot depăşi

100m şi cu diametre ce pot atinge 10m.

Arborele este originar din

America de Nord, mai exact
de pe versanţii estici ai
munţilor Siera Nevada
(1400-2700m alt.)
În România s-a introdus în
scop ornamental în Banat, la
Băile Herculane, Orşova şi
Dognecea.
Exemplare izolate de
sequoia gigantea se mai pot
vedea în ploieşti şi Baia
Mare.

Arborele mamut din Parcul

Central din Băile Herculane.

Tulpina arborelui este conică, lăţită mult la bază şi cu ramificaţii

viguroase pe verticală.
Coroana este deasemenea conică, deasă, stufoasă, cu ramuri puternice.
Frunzele sunt mici, 3-12mm, solziforme. Cad dupa fiecare 5 ani,
împreună cu lujerii laterali.
Conurile mici, 5-6cm, brune, cu solzi sub care se adăpostesc câte 5-9
seminţe de 3-6mm fiecare.
Maturaţia conurilor este bianuală.
Creşterile sunt relativ mici, dar longevitatea unor exemplare poate
atinge venerabile vârste de 3000-4000 de ani.
TUIA

Arborele de tuia se întâlneşte la noi sub formă de două specii:

-tuia (Thuja occidentalis)
-arborele vieţii (Thuja orientalis)
Sunt arbori răşinoşi şi cresc la noi ca specii ornamentale cultivate.
Ambele specii au frunze solzoase, cu o gropiţă îngustă şi alungită pe
spate.
Tuia poate atinge înălţimi de până la 30m, iar arborele vieţii numai 7-
8m.
Florile sunt sub forma unor pseudo-bace, persistente, cu prelungiri în
forma de coarne.
BUȘTENI DE LEMN
FURNIR

PLACAJ

LEMN

OSB
OBIECTE DIN LEMN
PLANTE TEXTILE
BUMBACUL
INUL

CANEPA
FIRE și FIBRE TEXTILE
ȚESĂTURĂ TEXTILĂ