Bradul

Denumire populara: brad Familie: Pinacee Expunere: plin soare Temperaturi: bradul este un arbust mereu verde care prefera zonele mai reci, desi majoritatea speciilor recomandate pentru bonsai sunt destul de tolerante la caldura. Specii de brad: Abies alba (brad argintiu): ace de culoare verde inchis, conuri cilindrice. A. concolor (brad alb, brad argintiu, brad de Colorado): poate creste pana la 24 de metri inaltime; este originar din sud-vestul Stalor Unite ale Americii. Poate fi expus in plin soare si este cel mai rezistent la seceta si caldura dintre toate speciile de brad. A. firma (brad Momi, brad japonez): ace de culoare verde inchis, lungi de 3-4 cm. Este originar din Japonia, poate atinge inaltimi de 21 de metri in habitatul natural si este unul din brazii cei mai rezistenti la caldura. A. homolepis (brad Nikko): ace de culoare verde inchis, lungi de 2,5 cm. Originar din Japonia, poate atinge chiar si 24 m in natura. Este rezistent la temperaturi crescute.
1

A. koreana (brad corean): este un specimen mic, cu ace de culoare verde inchis, mai mici de 2 cm. Este deosebit prin conurile de brad de culoare violet, stralucitoare. A. koreana `Compact Dwarf': este o varietate de brad corean pitic, care nu face conuri. Abies lasiocarpa (brad alpin): ace verzi-gri, lungi de 3-4 cm. Este originar din zona care se intinde din Alaska pana in Carolina de Nord. Are conuri de culoare purpurie. A. lasiocarpa arizonica (brad pluta): are ace de culoare gri-argintie, iar scoarta are textura plutei. A. lasiocarpa arizonica `Compacta': varietate pitica a bradului pluta, cu ace verzui-albastre. A. nebrodensis (brad argintiu Nebrodi): specie asemanatoare cu A. alba, dar cu ace mai dense si de dimensiuni mai mici. Este originar din muntii Nebrodi din Italia si este aproape pe cale de disparitie in habitatul sau natural. A. sacalinensis (brad Sakhalin)

Descriere Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii de conifere din familia Pinaceae, rspndite preponderent n zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu nrdcinare pivotant. Coroana este piramidal deas, umbroas, scoar a mult timp neted cu pungi de rin. Lujerii sunt netezi, iar mugurii dispu i terminal ntotdeauna cte trei. Prezint frunze aciculare l ite, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate, persistente, se schimb la 6-15 ani. Conurile sunt erecte, cilindrice, cu bractei obinuit vizibile i rsfrnte; solzul carpelar cade la maturitate odat cu seminele, iar pe lujer rmne axul erect. Semine relativ mari, triunghiulare, cu pungi de r in pe tegument i prinse strns de aripioar. Bradul face parte din familia de conifere. Cele mai cunoscute conifere sunt:

Bradul Molidul Pinul

Bradul se deosebeste de celelalte specii de conifere mai ales prin asezarea frunzelor care, popular, se mai numesc si ace. Acestea au o lungime medie de 2 cm si sunt dispuse de-a lungul crengilor in acelasi plan, fata de alte conifere la care acele sunt dispuse de jur imprejurul
2

crengilor. Frunzele bradului sunt mai moi decat ale altor conifere ale caror frunze inteapa mai tare. Diferenta majora fata de foioase este ca bradul (ca majoritatea coniferelor, caci exista si exceptii Larice) sta verde pe tot parcursul anului. Bradul ca si celelalte conifere isi schimba frunzele(acele) treptat de-a lungul intregului an iar noi putem observa acest lucru doar vazand covorul de ace cazute la tulpina bradului. Altitunea la care cresc si se dezvolta brazii este cuprinsa intre 500m si 2000 m iar raspandirea acestora este pe tot globul, dar cu precadare in zonele muntoase ale zonei temperate. Coniferele au radacina pivotanta, alta deosebire fata de foioase care au radacina foarte ramificata. Conurile sunt fructele bradului, in alveolele conurilor se dezvolta semintele bradului. Cand semintele sunt coapte, alveolele se desfac si semintele pot iesi din conuri. Cazand pe pamant, ele dau nastere la noi brazi. Deasemenea, semintele brazilor sunt o sursa de hrana pentru pasari , veverite si alte rozatoare ale padurii. Brazii cresc foarte drepti si din aceasta cauza lemnul de brad se foloseste in special in constructii dar si la fabricarea mobilei. Bradul, Abies alba, este considerat pomul vietii. Insa el poate fi intilnit si in simbolistica funerara din mai toate zonele tarii. In unele regiuni, el este asezat la capul mortului si lasat acolo ani de zile, pina se usca, putrezeste si cade ca simbol al inlocuirii mortii vesnice a decedatului. Pe linga simbolurile de nunta sau funerare pe care bradul le are in traditia noastra populara, el a intrat si in farmacia populara inca din vremuri stravechi. Datorita proprietatilor terapeutice ale bradului, de la care se folosesc ramurile tinere, mugurii, frunzele si rasina, acesta este folosit in tratarea mai multor afectiuni cum ar fi cele pulmonare, ale aparatului urinar, in faringo-amigdalite, gastroenterite, anorexie, debilitate si reumatism. Bradul traieste aproximativ 700 de ani,si ajunge la o inaltime de 50-75m. Frunzele ii cad dupa maxim 15 ani, si ii cresc altele. Recoltarea cetinei se face tot timpul anului, insa mugurii se recolteaza primavara in lunile martie si aprilie. Din frunze se extrage esenta de brad folosita in bai. Aceste bai au efecte sedativ si de tonifiere a organismului. Tot din cetina se extrage si uleiul de brad folosit in aromoterapie.

 Rspndirea unor specii de brad pe glob n lume, bradul alb (Abies alba), se ntlnete doar n unele zone montane ale Europei. n timpul glaciaiei cuaternare, aceast specie a gsit un refugiu n sud-vestul Europei i de aici s-a rspndit n Europa Central, ntlnindu-se astzi n Munii Pirinei, Rodopi i Carpai. Rude ale bradului alb se ntlnesc n diferite regiuni ale globului. Astfel, bradul de balsam (Abies balsamea) crete n Canada, bradul siberian (Abies sibirica) apare n Siberia asiatic, bradul de Grecia ( Abies cephalonica) se ntlnete ca specie relict n zonele nalte din sudul Peninsulei Balcanice, bradul de Spania (Abies pinsapo) crete n regiunile stncoase ale Peninsulei Iberice (Mohan, Ardelean).

. Specii de brad: Brad Argintiu (Picea Pungens)

Bradul Argintiu este un brad originar din Europa, din Munii Pirinei la nord de Normandia, n est Munii Alpi i Munii Carpai, i n sud pn n sudul Italiei i nordul Serbiei, unde s-a integrat alturi de apropiatul brad bulgar. Este un masiv conifer (verde tot timpul) crescnd pn la 40-50 m (rar 60 m) nlime cu diametrul trunchiului de pn la 1,5 m. Se ntlnete la altitudini ntre 300-1700 m (n general peste 500 m), pe muni unde precipitaiile depesc 1000 mm. Frunzle sale sunt ca acele aplatizate, 1,8-3 cm lungime i 2 mm lime cu 0,5 mm grosime, de un verde nchis deasupra i cu 2 benzi lungi albe destomate dedesubt. Vrful frunzei este de obicei un pic crenelat. Conurile au o lungime ntre 9-17cm i 3-4 lime, cu aproximativ 150-200 de solzi. Bradul argintiu este o component important a pdurii de brazi argintii din zona calcaroas Dinaric n vestul Peninsulei Balcanice. Este nrudit de aproape cu bradul bulgar (Abies borisiiregis) n continuare n sud n Peninsula Balcanic i cu bradul sicilian (A. nebrodensis), fiind diferit de acetia i ali brazi euro-mediteraneeni prin frunziul rsfirat, cu frunzele mprtiate n toate direciile. Bradul argintiu este prima specie folosit ca pom de Crciun, dar a fost parial nlocuit cu Bradul Nordmann (care are un frunzi mai dens, mai atractiv), i alte specii.

 Brad coreean (Abies koreeana)

Bradul corean sau Abies Koreana este originar din peninsula coreana si creste la inaltimea de 1000-1800m. Abies koreana creste pana la 15 m inaltime, are coroana densa, acele sunt verzi, pe dos sunt albe, numeroase conuri care ating 4-7 cm de culoare violet-bronz. Se dezvolta bine in zone insorite, dar si puternic umbrite, dar numarul de conuri este mult mai mic. Se preteaza bine pentru gradini mici si parcuri. Frunzele aciculare sunt de culoare verde-inchis, lucioase pa fata, iar pe dos argintii. Conurile sunt mici de culoare mov nchis. Prefera soare sau semiumbra. Suporta caldura excesiva si tolereaza poluarea.

 Brad Japonez (Abies Firma)

Brad Japonez (latin firma abies) - copac vesnic verde monoic, specii de familie pin brad (Pinaceae). De plante endemice gsit n slbticie doar pe insulele Honshu, Shikoku, Kyushu i Yakushima n pduri mixte de la o altitudine de 50 la 1900 m .Copac este listat n publicat n 1998 Lista Roie a speciilor ameninate, categoria LC (risc sczut de dispariie).Un copac inalt de 50 de metri, cu diametrul trunchiului de pn la 2 metri. Crohn general piramidal sau bombat.Coaja de un tnr gri, neted, glandular, se ntunec, cu varsta, devine un dop de plut.Mugurii ovoidale sau conic, gri-maro, cntare conice, de pn la 10 5 mm.Acele sunt de culoare verde nchis pe sus, jos, galben-albastru-verde, 1,5-3,5 cm lungime i 2-4 mm lime.Conuri de sex masculin sunt cilindrice, de culoare glbuie, 2,53 cm lungime. Femeile - alungite-ovate sau conic, verde cu varsta, devenind galben-brun, glandular, 2-2,5 cm lime i 2,8-3,2 cm n lungime.Semine de 6-8 mm lungime, brun deschis, cu aripa maronie 1015 mm n lungime .

 Brad Nikko

In natura gama de specii de muni acoperii (de la 800 la 2000 m), insulele japoneze Honshu Shikoku i ntre 36 i 38 N De obicei creste cu specii de foioase i de zada, cu limitele lor mai mici se amestec cu solide de brad (Abies firma), si la partea de sus - cu Witch brad (Abies veitchii).Fost introduse n Europa n 1854, Rusia a fost cunoscut de la sfritul secolului al XIX-lea, creste pe coasta Mrii Negre, n districtul Adler i Suhumi.Reprezentanii de forma - pana la 40 de copaci, acoperite cu coaja gri prodolnoborozdchatoy foarte dur. Crohn cu o grosime de rspndire, orizontal, ramuri dreapta whorled i apex Blunt. Lstarii sunt profund brzdat, lumina ohrennogo culoare, strlucitoare i fr pr.Mugurii ovoidale sau conice, obtuzi, rasinoase. Ace Gustostoyaschaya, rigide, 1030 mm lungime, 1.5-2 mm latime, pe partea de sus a dou scurt-dinat, stralucitor pe partea de jos partea de sus, verde cu dungi alb ca creta doi. Conuri cilindrice, Blunt, lungi de 7-9,5 cm, 2.5-3.5 cm n diametru, Young violet-rosu, copt rou-brun, cu umbr de la grilele de acoperire din afara, lungimea de dou ori mai scurt dect seminele. Semine negre, cu o aripa aproape la fel de mult ca de semine.

10

Structura macroscopica a lemnului:

ntre scoarta copacului si masa lemnoasa propriu-zisa exista un strat ngust de tesut care nu poate fi distins cu ochiul liber, numit cambiu vascular. Acesta este un strat generator de celule n continua crestere si diviziune, care da nastere tesuturilor lemnoase definitive, fiind singura zona a trunchiului care este angajata n cresterea activa a arborelui. n zonele cu clima temperata, cambiul genereaza lemn nou n timpul primaverii si al verii (lemn timpuriu), mai deschis la culoare dect lemnul produs mai trziu. Ca urmare, n fiecare an, trunchiul copacului este nconjurat de o noua pereche de straturi, unul mai nchis si unul mai deschis la culoare. Chiar daca stratul subtire al cambiului este singura parte vie a trunchiului, n sensul ca este implicat n procesul de crestere, exista si alte celule vii, care sunt interpuse printre celulele de alburn. Odata cu cresterea copacului, portiunea centrala moare complet, canalele se acopera cu gume, rasini sau cu aer. Aceasta parte centrala poarta numele de inima copacului sau maduva. Schimbarile interne sunt urmate de modificari
11

specifice de culoare, astfel ca maduva apare mai nchisa la culoare decat alburnul. Alburnul este dispus ntre cambiu si duramen si este un tesut mai rar, mai umed si mai putin rezistent la solicitarile mecanice. El are rolul de circulatie a sevei brute si de depozitare a substantelor de rezerva. Duramenul este cuprins ntre maduva si alburn si este un lemn mai dens, cu un continut de apa mai scazut, de obicei mai nchis la culoare si care confera rezistenta mecanica arborelui. Procesul de aparitie a duramenului ncepe dupa o anumita vrsta a arborelui, diferita de la o specie la alta, datorita impregnarii peretilor celulelor cu diferite substante (colorante, tanante etc.) si umplerii capilarelor cu aer, rasini etc. Multe specii prezinta inele de crestere (inele anuale). n zonele cu clima temperata, fiecare inel de crestere poate fi produs prin cresterea masei lemnoase nregistrata ntr-un an, nsa conditiile de mediu variate existente pe parcursul anului conduc la formarea mai multor straturi de crestere sau la discontinuitati n cresterea masei lemnoase. Astfel, inelul de crestere este constituit din doua zone distincte: lemnul timpuriu (lemn de primavara-vara), care este mai poros, mai putin dens si mai deschis la culoare si lemnul trziu (din a doua perioada vegetativa), care este mai compact si mai nchis la culoare. n zonele cu clima tropicala, inelele de crestere sunt formate ca urmare a alternantei perioadelor de clima uscata cu cea umeda si, tocmai de aceea, termenul de inel de crestere este de preferat n locul termenului de inel anual . Razele medulare sunt tesuturi formate din siruri de celule parenchim, care apar n sectiune transversala sub forma de linii radiale drepte sau curbe si care prezinta luciu si culoare deosebite fata de masa lemnoasa din jur. Razele medulare pornesc din scoarta copacului si se opresc ntr-unul dintre inelele de crestere sau pot nainta pna la maduva. n sectiune radiala, ele se prezinta sub forma de benzi, cu grosimi si lungimi diferite, numite "oglinzi", care confera lemnului un aspect si un luciu deosebit. n sectiune tangentiala, aceste raze medulare, colorate mai nchis, formeaza linii n forma de V. Porii reprezinta canalele lemnului si pot fi observati n sectiune transversala, unde apar sub forma unor mici orificii, rotunde sau ovale. n functie de marimea lor, porii pot fi vizibili sau invizibili cu ochiul liber, influentnd n mod hotartor textura lemnului (speciile cu porii mari

12

prezinta o structura grosiera, n timp ce speciile cu porii invizibili au o textura fina). Din acest punct de vedere, lemnul este clasificat n doua mari grupe: specii poroase si neporoase. Gimnospermele sunt neporoase, n timp ce angiospermele sunt poroase.[1] Din punct de vedere al compozitiei chimice, lemnul este format din: 1. substante organice, care la rndul lor se mpart n:

1.1 substante organice principale; 1.2 substante organice secundare; 2. 3. saruri minerale; apa.

1.1 Substantele organice principale ale lemnului sunt: celuloza, hemiceluloza si lignina. Celuloza reprezinta materia prima de baza n fabricarea hrtiei si a unor fibre textile, fiind folosita, de asemenea si la fabricarea unor lacuri, a alcoolului etilic etc. Continutul de celuloza la brad Nr.ord 1 Specia lemnoasa Continutul de celuloza,%

Brad 41,7 Hemiceluloza intra n compozitia membranelor celulare, iar lignina este o substanta aromatica ce confera rezistenta mecanica arborelui si, prin distilare, permite obtinerea alcoolului metilic. Continutul de hemiceluloza la brad

Nr.ord 1

Specia lemnoasa Brad

Continutul de hemiceluloza,% 25,1

Continutul de lignina la brad Nr.ord Specia lemnoasa Continutul de lignina,%

13

Brad

28,3

1.2 Substantele organice secundare cuprind: rasini, uleiuri eterice, substante tanante, gume, pigmenti etc. 2. Sarurile minerale sunt n general silicati, oxalati, carbonati si fosfati de potasiu, natriu, calciu si magneziu, nu pot fi extrase si creeaza dificultati la prelucrare. 3. Continutul de apa variaza ntre 30-60%, n functie de specia si vrsta arborelui si de anotimp.

Lemnul de brad conine 70% carbohidrai. Coninutul de umiditate din lemn a fost de 10% iar coninutul de solide totale a fost de 90%. Coninutul mare de carbohidrai l recomand ca materie prim pentru obinerea de bioetanol. Proprietatile lemnului difera foarte mult de la o specie la alta. De exemplu, mahonul este o specie tropicala rezistenta, foarte apreciata pentru proprietatile ei de prelucrabilitate, stejarul este cel mai rezistent, ciresul este mult apreciat n confectionarea instrumentelor muzicale datorita
14

proprietatilor sale acustice si coloratiei frumoase, nucul este preferat pentru mobilier datorita desenului frumos din zona radacinilor iar laricele, un lemn relativ ieftin, este folosit n constructii si la fabricarea hrtiei.

Proprietatile fizice ale lemnului sunt: culoarea, luciul, textura, desenul, umiditatea, masa specifica, durabilitatea, umflarea si contrngerea. n functie de pigmentatia naturala, culoarea variaza de la o specie la alta, de la alb galbui (salcm, brad, molid, lami etc.), la rosu (mahon, palisandru, par african etc.), pna la brun nchis (nuc, plop negru etc.), violet (amarant) si negru nchis (abanos). Variatii de culoare se nregistreaza nsa si n cadrul aceleasi specii, n functie de continutul de umiditate si de gradul de sanatate ale arborelui. De asemenea, la unele specii, se constata variatii de culoare si de la o zona la alta, alburnul prezentnd nuante diferite fata de duramen: nucul are un alburn cenusiu deschis iar duramenul este cenusiu nchis. Luciul reprezinta capacitatea de a reflecta lumina si depinde de structura lemnului, de planul de debitare, de rugozitatea suprafetei, precum si de unghiul sub care cade lumina. Elementele anatomice care contribuie la formarea luciului sunt razele medulare, care n sectiune radiala formeaza mici oglinzi. Luciul poate fi: luciu matasos (paltin, platan etc.); luciu argintiu ( mesteacan); luciu auriu; luciu satinat; luciu cu ape (paltin cret) etc.

Textura lemnului este data de forma, dimensiunea, proportia si dispunerea elementelor anatomice ale lemnului. Ea depinde de clima, de specie si de modalitatea de debitare. Textura poate fi:

15

foarte fina (mahon, tisa etc.); fina (nuc, paltin etc.); semifina (anin, mesteacan etc.); aspra (stejar, ulm etc.).

Desenul este una dintre cele mai importante proprietati ale lemnului, care-i determina si domeniul de utilizare, respectiv folosirea lui pentru interiorul pieselor de mobilier, la obtinerea diverselor semifabricate din industria lemnului, n constructii sau pentru exteriorul mobilei. Desenul depinde nu numai de specia arborelui, dar si de anumite anomalii de crestere ale fibrelor lemnoase, precum si de modul de debitare. Rasinoasele au desenul simplu, pe cnd foioasele au un desen mult mai frumos si mai variat. Cele mai frumoase desene le prezinta nucul (prezinta fibre drepte, paralele, mai nchise la culoare, care n combinatie cu duritatea si culoarea lui l fac deosebit de pretios n obtinerea furnirelor), paltinul, ulmul, mesteacanul, frasinul, plopul etc. Neregularitatile fibrelor, precum si unele anomalii de crestere, cum ar fi: fibra creata, noduri mici, provenite de la muguri si dispuse grupat n anumite zone, creeaza desene si efecte estetice deosebite, cunoscute sub diverse denumiri ("ochi depasare", " aspect mazdrat"). Debitarea radiala confera desene sub forma de linii sau benzi paralele, pe cnd la debitarea tangentiala desenul este dat de conturul diferit al inelelor anuale (linii curbe sau n V, ondulate sau chiar dintate). Multe furnire se obtin prin derulare sub anumite unghiuri (taierea unui strat fin n jurul circumferintei trunchiului), astfel nct cutitele, simple sau ondulate, taie transversal inelele anuale, dispuse la anumite distante unul fata de celalalt, iar desenul obtinut este deosebit. Masa specifica variaza ntre 0,1-1,5 g/cm3, n functie de specie, dar poate fi diferita si n cadrul aceleasi specii. Din acest punct de vedere, speciile de lemn se mpart n: - lemn foarte greu: stejar, corn, jugastru; - lemn greu:carpen, salcm, cer ; - lemn semi-greu: tisa, gorun, nuc, mesteacan; - lemn semi-usor: castan, tei, anin;
16

- lemn usor: pin silvestru, brad, plop; - lemn foarte usor: plopul negru. Multe dintre proprietatile mecanice ale lemnului sunt strns legate de masa specifica.

Proprietatile lemnului
Higroscopicitatea. Lemnul este un material higroscopic, care absoarbe apa din mediu, aflata att n forma lichida, ct si n forma de vapori. Higroscopicitatea se manifesta att la arborii netaiati, vii, ct si la lemnul obtinut prin taierea lor, ceea ce face ca umiditatea sa fie prezenta si sa influenteze toate proprietatile lemnului. Apa retinuta n peretii celulari variaza ntre 20-35%. Punctul teoretic, n care peretii celulari sunt complet saturati, iar interiorul celulelor este gol, este cunoscut sub numele de "punct de saturatie al fibrei". Dincolo de acest punct, apa patrunde n cavitatea celulelor, atingndu-se continutul maxim de umiditate a lemnului (lemnul de balsa poate retine apa pna la 800%, pinul 250% ). Prin uscare, lemnul verde pierde treptat din apa, ncepnd cu apa din cavitatile celulare, ajungnd pna la un continut de 12-15%. Lemnul destinat mobilierului trebuie sa aiba o umiditate de 8,5-9,5%. Coeficienii deformaiilor de contracie i umflare Specia de lemn Densitatea o Rinoase Foioase ( g/cm3) 0,40 0,65 Coeficienii deformaiilor t r l 0,24 0,40 0,12 0,20 0,01 0,01

17

Umiditatea lemnului este o caracteristica negativa, cu importanta primordiala, ea afectnd toate celelalte proprietati (volum, forma, rezistenta la mbatrnire, la atacul insectelor, rezistentele mecanice, termice si acustice). Datorita higroscopicitatii apare fenomenul de umflare si constrngere a lemnului, care depinde n principal de planul de debitare (cele mai mari modificari apar la prelucrarea tangentiala, iar cele mai mici la prelucrarea longitudinala), dar si de specie, de densitate si de defectele existente n lemn. Durabilitatea. Lemnul este o substanta naturala foarte durabila (trainica), putnd rezista, daca nu este atacat de insecte, sute si mii de ani. Cele mai importante organisme care ataca lemul sunt fungii, care conduc, atunci cnd lemnul este umed, la asa numita "inima rosie". n general cel mai susceptibil de aparitia acestui defect este alburnul si maduva arborelui (datorita umiditatii crescute). Nucul, stejarul, cedrul, mahonul si tecul sunt cele mai rezistente si extrem de durabile specii, pe cnd fagul, teiul, plopul, bradul sunt specii mai putin durabile. Pe lnga fungi, exista si o serie de alti daunatori, fata de care unele specii sunt foarte rezistente. Astfel, nucul negru, mahonul si unele tipuri de cedru sunt rezistente la actiunea termitelor, iar tecul este rezistent la atacul parazitilor marini si, tocmai de aceea, el este folosit la construirea ambarcatiunilor marine. Toate aceste specii sunt specii aromatice si probabil rezistenta lor la actiunea diversilor paraziti se datoreaza substantelor aromatice incorporate. Proprietatile mecanice sunt date de capacitatea lemnului de a rezista la aplicarea unor forte care tind sa-i modifice forma si dimensiunile. Acestea depind de: marimea fortelor si directia de aplicare a lor (rezistentele sunt superioare cnd fortele sunt aplicate paralel cu directia fibrelor lemnoase), densitatea si umiditatea lemnului (cu ct umiditatea este mai mica, cu att rezistentele sunt mai mari), precum si de defectele lemnului, care le influenteaza negativ. Proprietatile mecanice includ: - duritatea; - rezistenta la compresiune, la tractiune, la ncovoiere, la oboseala, la uzura, la despicare (clivajul).
18

Toate proprietatile mecanice difera foarte mult de la o specie la alta, precum si n cadrul aceleasi specii, unele proprietati putnd prezenta valori ridicate, iar altele reduse. n functie de duritate, lemnul este clasificat n lemn de esenta moale si de esenta tare. n general, esentele tari sunt cele de foioase, numite si specii angiosperme (cusamnta nchisa n fruct: stejar, fag), iar esentele moi provin de la diferite specii de rasinoase (conifere), numite si speciile gimnosperme (speciile ale caror seminte se dezvolta pe o carpela: pin, brad, molid), cu toate ca exista si exceptii. n general, lemnul moale contine cantitati considerabile de rasina, ca urmare a prezentei unor canale de rasina dispuse paralel cu fibrele, pe cnd, n cazul lemnului tare, numai foarte putine specii contin rasini. Din punctul de vedere al duritatii, speciile lemnoase se pot clasifica n: 1. 2. 3. 4. lemn foarte dur: mesteacan, corn; lemn dur: salcm, carpen, frasin; lemn semidur: larice, plop; lemn moale: tei,brad.

Variatiile de duritate ntre diferitele specii sunt influentate si de prezenta unor defecte, cum ar fi noduri, fibre spiralate, compresia si tensiunea lemnului.

Densitatea speciilor de rasinoase.

Specie Brad Molid Pin Verde 1000 740 700 Umiditate 15% 450 480 520 410 430 490 de Uscat

Rezistenta la compresie a lemnului este ridicata, n unele cazuri chiar mai ridicata dect a otelului si, tocmai de aceea, el este folosit n construirea fundatiilor de cladiri. Specia lemnului Rezistena la compresiune (daN/cm2)
19

Paralel cu fibrele Perpendicular pe fibre Brad 400 40

Rezistena la traciune (daN/cm2) Specia lemnului Paralel cu fibrele 850 Perpendicular pe fibre 20 Rezistena la ncovoiere (daN/cm2) 620

Brad Specia lemnului Brad

Rezistenta la despicare este diferita de la o specie la alta. Astfel, exista specii care se despica usor: pin, stejar, fag; greu: ulm, tei, mesteacan; foarte greu: carpen iar altele nu se pot despica: maslinul, palmierul. Rezistenta la uzura se poate modifica prin aplicarea diferitelor tratamente. Astfel, lemnul aburit are o rezistenta la uzura mai mica dect cel neaburit, iar cel tratat cu uleiuri sau ceruri are o rezistenta mai mare dect lemnul netratat. Proprietatile electrice si magnetice. Lemnul foarte uscat reprezinta un izolator electric excelent, nsa, odata cu cresterea umiditatii, are loc si o crestere a conductivitatii electrice, comportamentul lemnului saturat fiind similar cu cel al apei. De asemenea, lemnul prezinta efectul de piezzoelectricitate (polarizare electrica). Paralel cu fibrele, lemnul prezinta un minim de susceptibilitate magnetica, fiind astfel un material diamagnetic. Proprietatile acustice. Prin lovire, lemnul este producator de sunete si poate absorbi, amplifica, transmite si reflecta unde sonore care provin de la alte corpuri. De aceea, el este unicul material folosit la fabricarea instrumentelor muzicale si pentru capitonarea salilor de spectacol, n vederea obtinerii unei acustici superioare. naltimea sunetului produs depinde de: frecventa viratiilor, dimensiuni, densitate, continutul de umiditate si de modulul de elasticitate al lemnului.
20

Izolatia sonora este mica, n mod normal lemnul absorbind numai o mica parte (3-5%) din energia acustica. nsa, n spatiile goale, de mari dimensiuni, semifabricatele poroase ale lemnului conduc la cresterea acestei capacitati de pna la 90%, placajele absorbind mai bine sunetele joase, pe cnd PAL-ul si PFL-ul, sunetele nalte. Proprietatile termice. Cu toate ca lemnul se contracta sau se umfla sub influenta temperaturii (la peste 0C si la o umiditate constanta, dilatatia termica este foarte mica). Aceste modificari dimensionale sunt neglijabile n raport cu cele determinate de actiunea umiditatii. Aceasta proprietate, alaturi de caracterul de slab conducator de caldura (datorita aerului inclus n porii lemnului), sta la baza utilizarii lemnului ca material de constructii. Prin expunere directa la foc, la o temperatura de 400C, lemnul arde cu usurinta, puterea calorica a unui kilogram de lemn uscat fiind cuprinsa ntre 4.000-5.000 de kilocalorii. Structura microscopica a lemnului:

21

1-Inel anual; 2-Rasina; 3-pori; 4-Raze medulare; 5-TraheideTimpurii; 6-traheide stralucitoare; 7-Canal rezinifer; 8-Traheida tarzie; Elementul de baza din care este alcatuit lemnul si care se vede la microscop este celula lemnoasa. Celulele lemnoase indeplinesc in arbore diverse functii, cum sunt : conducerea apei si a sarurilor minerale, sustinerea trunchiului a coroanei, inmagazinarea diverselor substance, ca, de exemplu rasina. Dupa rolul pe care-1 au in viata arborelui, celulele difera intre ele ca forma si dimensiuni, distingandu-se celule de vase, traheide, celule de parenchim si fibre. Celulele de vase sint celule scurte, cu peretii sutbiri diametre mari servesc lacircular a apei si a sarurilor minerale. Ele sint unite cap la cap, formind tuburi lungi prin care circula seva. Vasele lemnului constituie in sectiune porii lemnului. La unele specii, vasele sint vizibile cu ochiul liber. La celulele de vase, peretii transversali lipsesc, sau sunt perforati Vasele se intilnesc numai la lemnul de foioase, lipsind total la cele de rasinoase.

22

Celulele de parenchim au forma prismatica, cu peretii suburi, asezate cap la cap, dand aspectul unei fibre alungite .Aceste celule reprezinta razele medulare la risinoase la foioase, si formeaza tesuturile de parenchim, care au functia de a depozita substantele nutritive de rezervi. Fibrele au forme alungite, cu deschiderea mica peretii grosi indeplinind in arbore un rol de rezistenta. Canalele rezinifere sint tuburi lungi inconjurate de straturi de celule de parenchim. Se gasesc la o parte din speciile de rasinoase (molid, pin, larice, duglas in stare verde). In sectiune transversala apar ca puncte albicioase sau galbui-brune. Canalele rezinifere pot fi asezate longitudinal sau transversal fata de aza arborelui. Ele acumuleaza in interior rasina secretati de celulele din jur. Cele mai largi canale rezinifere se intilnesc la lemnul de pin . Tilele reprezinta crsterile celulelor de parenchim in interiorul vaselor vecine, astupind, total sau partial, vasul .Se intilnesc la toate speciile si se formeaza in duramen. Ele pot apare si datorita unor cauze exterioare , astfel in cazul inimii rosii la fag, sub actiunea ciupercilor. vasele se umplu cu tile, din care cauza lemnul nu mai poate fi impregnat. Utilizarea lemnului de brad: Nr.ord 1 Specia lemnoasa Brad Domeniul de utilizare Elemente structurale la cladiri civile, industriale si agrozootehnice, lemn lamelat incleiat, case prefabricate, constructii provizorii, panouri de cofraj, tamplarie

Lemnul de brad este utilizat n industria celulozei, n construcii, mobil. Fibrele obinute din tulpini pot fi utilizate ca nlocuitori ai iutei. Alte industrii: farmaceutic, alimentar, medicin tradiional, cosmetic. Defetele lemnului: Defectele lemnului se pot grupa astfel: Defectele lemnului neprelucrat pot avea drept cauza: diferitele anomalii proprii de crestere ale arborelui (n structura, aspect si compozitie chimica); anomalii datorate actiunii factorilor naturali exteriori, care conduc la aparitia defectelor de forma ale trunchiului si la aparitia unor crapaturi;

23

actiunea agentilor de biodegradare a lemnului, de natura vegetala sau animala.

n prima categorie de defecte, acelea datorate anomaliilor proprii de crestere a arborelui, sunt incluse urmatoarele: 1. 2. 3. nodurile; anomalii ale fibrelor si maduvei; anomalii ale trunchiului.

1. Nodurile sunt zonele din trunchi care reprezinta baza ramurilor crescute pe corpul copacului sau n interiorul acestuia. Prin taierea trunchiului, nodurile apar sub forma unor discontinuitati circulare mai aspre n masa lemnoasa sau a unor neregularitati ale structurii fibrelor lemnoase. n zonele n care ramurile pornesc din interiorul copacului, inelele ramurilor prezinta legaturi cu fibrele lemnului, formndu-se astfel noduri concrescute sau noduri partial concrescute, iar mai departe, mergnd catre suprafata, fibrele lemnoase ale trunchiului cresc n jurul ramurii, conducnd astfel la aparitia unor noduri ncastrate. Nodurile care nu prezinta nici o legatura cu fibrele lemnoase ale trunchiului poarta numele de noduri cazatoare. n timpul uscarii, cnd contractia n lemn variaza n functie de directia fibrelor, nodurile se contracta mai rapid dect restul lemnului. De aceea, un nod cazator sau partial concrescut poate sa se desprinda complet, formnd astfel o gaura n lemn. Spre deosebire de acestea, nodurile concrescute si ncastrate nu pot cadea, nsa lemnul din jurul nodului este deformat prin contractia diferita a nodului fata de restul lemnului si, astfel, lemnul va prezenta proprietati mecanice mult diminuate. Nodurile mai pot fi clasificate si dupa alte criterii. Astfel, n functie de forma lor, nodurile pot fi: rotunde, ovale, alungite, cu mustati; n functie de zona de dispunere: noduri longitudinale sau transversale si n functie de concentratia pe o anumita portiune: noduri izolate sau grupate.Prezenta nodurilor influenteaza negativ procesul de prelucrare a lemnului, zonele cu noduri prelucrndu-se mai greu si, uneori, chiar deloc. n unele cazuri, nsa, gruparea n anumite zone a unor noduri ncastrate si concrescute de mici dimensiuni transforma aceste defecte n efecte estetice deosebite cunoscute sub numele de: "ochi de pasare", " noduri n cuib ", " aspect mazdrat". Anomaliile fibrelor lemnoase cuprind urmatoarele defecte de deviere a fibrelor:
24

- fibra rasucita; - fibra nclinata; - fibra creata; - fibra nclcita.[2] Fibra rasucita este fibra dispusa elicoidal fata de axa longitudinala a trunchiului. Lemnul cu asemenea fibre nu se poate prelucra n industria pieselor de mobilier, putnd fi folosit numai ca materie prima n industria chimica. Fibra nclinata este fibra deviata sub un anumit unghi fata de axa longitudinala a trunchiului. Fibra creata sau ondulata apare prin devierea tuturor elementelor anatomice ale lemnului dupa o linie ondulata. Propriu-zis, acest tip de fibre nu reprezinta un defect pentru industria mobilei ci un efect estetic exploatat la fabricarea furnirelor (de exemplu: frasinul cret). Fibra nclcita reprezinta o deviere neregulata si o intersectare a fibrelor lemnoase n anumite zone. Acest tip de defect face ca lemnul sa se prelucreze cu dificultate iar suprafata sa prezinte asperitati. 2. Anomalia maduvei este cunoscuta sub numele de excentricitate si consta n dispunerea laterala a maduvei fata de axul trunchiului. Lemnul cu un astfel de defect prezinta rezistente mecanice reduse si se deformeaza puternic n sens longitudinal si transversal. 3. Anomaliile trunchiului sunt: conicitatea, labartarea si canelura. Conicitatea reprezinta descresterea continua si semnificativa a circumferintei arborelui de la baza spre vrf. Acest tip de lemn are o rezistenta la compresiune scazuta si conduce la pierderi mari prin prelucrare. Labartarea trunchiului consta n marirea brusca a circumferintei n apropierea solului, aparuta din nevoia de echilibrare, pentru a rezista la actiunea vntului. Canelura este determinata de zonele de coaja nfundata, care conduc la aparitia unor valuri longitudinale, astfel nct, n sectiune transversala, trunchiul prezinta un contur ondulat.

25

Defectele celei de-a doua categorii, aceea a anomaliilor datorate actiunii factorilor exteriori sunt determinate de o serie de factori de mediu, printre care: - precipitatiile (ca durata si cantitate), radiatiile solare, vntul, variatiile de stare a aerului (umiditate si temperatura), ceata salina. n aceasta categorie de defecte sunt incluse: curbura, crapaturile: gelivura, cadranura, rulura. Toate aceste defecte conduc la o serie de compresiuni si tensiuni n lemn, care apar cnd copacul deviaza de la pozitia sa normala, verticala, sub actiunea vntului sau altor factori atmosferici. Curbura reprezinta devierea ntr-un singur plan sau n mai multe planuri a axei trunchiului fata de linia verticala. Ea apare ca urmare a actiunii ndelungate a vntului si zapezii si conduce la reducerea rezistentelor lemnului, mai ales a rezistentei la ncovoiere. Tendinta de curbura este prezenta mai ales la pin si salcm. Unele specii sunt numite si specii tremuratoare, la care, ca urmare a actiunii vntului, apar trepidatii ale copacilor, care conduc la separatii n tesutul lemnos. Crapaturile lemnului sunt discontinuitati n masa lemnoasa datorate ruperii sau desprinderii elementelor anatomice, sub actiunea gerului si a vntului. Ele pot apare sub forma: gelivurii - crapaturi dinspre exterior catre interior, produse sub actiunea gerului, ca urmare a presiunii exercitate de gheata care se formeaza n trunchi; rulurii - crapaturi concentrice, totale sau partiale, care urmeaza linia inelelor anuale, aparute sub actiunea vnturilor puternice si cadranurii - crapaturi radiale aparute din partea centrala catre coaja, fara a ajunge la exterior. n cea de-a treia categorie de defecte, cauzate de insecte si paraziti, sunt incluse: - orificii si galerii, strangularea trunchiului, inima rosie de fag, albastreala, putrezire. Lemnul constituie, datorita compozitiei sale chimice si a continutului ridicat n apa, un mediu favorabil de dezvoltare a microorganismelor, insectelor, ciupercilor. n cadrul agentilor (vegetali sau animali) de biodegradare a lemnului sunt incluse insectele si alti paraziti, cum ar fi: insectele xilofage, croitorii, fluturii, viespile, furnicile, ciupercile si bacteriile xilofage, ciupercile lignicole ce se hranesc cu masa lemnoasa, n care produc orificii si galerii. Parazitii vegetali, cum ar fi iedera si vscul, se agata de trunchiul copacilor conducnd la strangularea lor.
26

Ciupercile lemnului conduc la schimbari de compozitie chimica, cu modificari de culoare si denumiri specifice: inima rosie de fag sau duramen fals (se reduce flexibilitatea lemnului care nu mai poate fi folosit la fabricarea mobilei curbate); albastreala, cnd lemnul apare colorat n albastru cu nuante cenusii sau verzui, fara a i se modifica nsa proprietatile; putrezirea, cnd lemnul devine sfaramicios si neutilizabil si mucegairea. Defecte de forma a lemnului:

27

DEFECTE DE DISTRUGERE CAUZATE DE FACTORI BIOTICI Putregaiul Elemente generale. Clasificare. Exprimare cantitativ: Elemente generale. Ciupercile care cresc i se dezvolt pe lemn se numesc lignicole. Prin putrezire se ntelege modificarea profund a compozitiei chimice a lemnului, nsotit de schimbarea culorii,consistentei i proprietilor sale. Rezistenele mecanice, care nc din primele faze ale atacului ciupercilor xilofage ncep s semicoreze, n stadiul de putrezire se pierd n totalitate. Putregaiul este stadiul avansat de degradare a lemnului, ca urmare aputrezirii. Sporii , cu ajutorul crora ciupercile se reproduc, se formeaz n numr considerabil, existnd specii la care, pe un singur exemplar, acetia se pot cifra la cteva zeci de miliarde. n aceste conditii, ei se afl peste tot n atmosfer, de unde iposibilitatea de a se instala i da infecii imediat cnd ntlnesc o poriune descoperit de lemn. Un rol important n rspndirea sporilor l au insectele, care i transport pe corpul lor i i introduc n lemn fie prin neparea acestuia, fie prin simpla lor deplasare n interiorul galeriilor spate. n conditii favorabile, sporii germineaz, genernd hifele i respectiv miceliul.Rspndirea ciupercilor se poate de asemenea realiza prin intermediul miceliului (acesta avnd capacitatea de a trecede pe un lemn bolnav pe un lemn sntos), cu ajutorul rizomorfelor (un tip de miceliu sub form de cordoane, ce dau dinexemplarele infectate i cresc prin alungirea lent a vrfului) .a.Ciupercile care produc putrezirea lemnului sunt, n general, ciuperci superioare din clasa Basidiomycetes, ordinulHymenomycetales, familiile Polyporaceae i Agaricaceae . Speciile n cauz se pot recunoate dup felul putregaiului produs idup particularittile corpurilor fructifere. n lemn, hifele ciupercilor trec de la o celul la alta de regul prin punctuatii, dar i prin perforaiile special create n pereiicelulari. Spre deosebire de perforaiile produse pe cale mecanic, de ctre ciupercile de colorare , cele produse de ctre ciupercile de putregai rezult prin dizolvarea substanelor din componenta peretilor celulari, cu ajutorul enzimelor secretate dectre acestea prin vrfurile hifelor. Enzimele cele mai importante fac parte din grupul hidrolazelor (care catalizeaz reacii dehidroliz), alturi de ele ntlnindu-se totodat oxidaze , peroxidaza, catalaza .Pentru caracterizarea rezistenei lemnului la aciunea distructiv a ciupercilor, prezint importan comportarea ndeosebi a peretelui secundar, acesta avnd de departe ponderea cea mai mare n structura peretilor celulari. Or, el este uor descompus de ciuperci. Perforatiile din peretele secundar pot fi sub forma unor simple orificii , foarte fine, dar pot avea i oform romboidal sau ovoidal-alungit, cu dimensiuni mari, comparabile cu grosimea peretelui celular, cnd se numesc caverne. n
28

cazul pinului atacat de ciuperca Trametes pini , lemnul timpuriu rezint caverne cu dimensiuni cuprinse ntre 1,8 i 2,2m pe pereii tangeniali i ntre 1,1 i 2,2m pe cei radiali; n lemnul trziu aceste formaii sunt ceva mai mici (Liesse iSchmid, 1966). Cavernele sunt aezate pe suprafaa peretelui celular n iruri, urmnd orientarea microfibrilelor (Baileyi Vestal, 1937).Sub aciunea ciupercilor xilofage, n timpul vietii arborilor se pot produce, local, distrugeri totale ale lemnului, formndu-se scorburi. Putregaiurile progreseaz rapid n general la valori termice favorabile creterii plantelor (10-32C). Procesul dedegradare este ceva mai lent n afara acestor limite i nceteaz cnd temperatura scade sub 2C sau depete 38C. nceea ce privete umiditatea, ea trebuie s depeasc punctul de saturaie a fibrei, condiie uor realizabil chiar n cazullemnului uscat, dac acesta, ca urmare a pstrrii necorespunztoare, ajunge n contact cu apa din precipitaii sau cu cea de lanivelul solului (vaporii de ap din aerul nconjurtor, singuri, nu permit realizarea unei umiditti a lemnului satisfctoare pentruinstalarea procesului de putrezire). Lemnul uscat pe cale natural, a crui umiditate este n mod obinuit mai mic de 20%, nuprezint riscul de a putrezi, iar dac initial a manifestat un nceput de putregai, i va stopa procesul de degradare. Nu putrezete de asemenea lemnul saturat cu ap, datorit absentei aerului, fapt care explic durabilitatea stlpilor de fundaie ngropati sub nivelul apei freatice i care st la baza procedeelor de conservare a lui pe cale umed.Aspectul general al putregaiurilor difer n functie de specia lemnoas atacat i de agentii care l produc.Unul i acelai putregai poate fi produs de mai multi agenti, care pot actiona concomitent sau succesiv. Cnd mai multeciuperci acioneaz concomitent, ele i pot delimita zonele de actiune din lemn cu ajutorul substantelor secretate de hife.

29

Bibliografie:
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Brad 2. http://www.fenyoutja.ro/ 3. http://www.selene.ro/articole/bradul 4. http://www.realwood.ru/faq/porody_derevev/el/ 5. http://www.reznoe.ru/articles10_29.php 6. ,,Chimia lemnuluiMihail M.Ghetiu, Victor Toporet/Editura: Tehnica-Info Chisinau,2010 7.,, ./ , 2007

30