ARBORI:

Frasinul (Fraxinus)

Frasinul (Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae,

originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde
circa 65-75 specii de arbori i cteva de arbuti. Atinge nlimea
de 40 metri. Tulpina sa prezint n partea tnr scoar de culoare
cenuie-verzuie, iar n partea bazal de culoare cenuiunegricioas.Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole
sesile. nflorete n luna aprilie, nainte de apariia frunzelor.
Florile nu au nici caliciu, nici corol, iar androceul este redus la
dou stamine; pe acelai individ se gsesc flori mascule, femele i
hermafrodite.

Stejarul (Quercus robur)

Stejarul este un arbore din zona temperat, nalt, cu ramuri

puternice, noduroase, coroan larg i bogat. Scoara stejarului
este de culoare brun-negricioas, aspr, adnc brzdat, adpostind
adesea o micro-faun activ (n special furnici i anumite specii de
gndaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Peiolul este
scurt (4-8 cm). Stejarul nflorete n luna mai. Fructul este ghind.
Se ntlnete mai ales la cmpie i n zonele colinare, foarte rar la
deal. n afar de pdurile curate de stejar, numite stejrete, stejarul
se gsete i n amestec cu alte foioase, n aa-numitele pduri de
leau.
Este rspndit n Europa, Asia Mic i alte cteva zone asiatice,
Africa de Nord. n trecut era mult mai rspndit, de multe ori n
amestecuri cu fagul i alte foioase.
Teiul cu frunza mare, sau Tilia platyphyllos, este arbore, ce face
parte din familia Tiliaceae. Acesta este rspndit n aproape toat
Europa, n afar de zonele nordice reci. Arborele poate atinge o
nlime medie de 30 m, uneori pn la 35 m, avnd un ritm de
cretere destul de redus. Frunzele sunt mari, avnd un diametru de
pn la 15 cm

Teiul cu frunza
platyphyllos)

mare

Salcmul
(Robinia pseudacacia)

(Tilia

alb

Face parte din familia Fabeacea. Este un arbore sau arbust, originar
din America de Nord, importat n Europa n sec. XVII. n Romnia
a fost plantat ca plant ornamental prin parcuri i pentru
susinerea nisipurilor mictoare. Astzi, n Romnia se cultiv pe
120.000 de ha. nflorete alb n luna mai, cu un miros puternic
aromat. Fructele sunt o pstaie roie alungit. Longevitatea peste
100 de ani.
Florile conin uleiuri eseniale, flavonoizi, glocozide. Lemnul este
folosit n construcii, fiind foarte rezistent la ap, ca i combustibil
etc. Florile sunt folosite n scop medicinal, pentru traterea de
gastrite hiperacide, ulcer gastric i duodenal etc .

Bradul (Abies)

Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de

specii de conifere din familia Pinaceae, rspndite preponderent n
zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu
nrdcinare pivotant. Coroana este piramidal deas, umbroas,
scoara mult timp neted cu pungi de rin. Lujerii sunt netezi, iar
mugurii dispui terminal ntotdeauna cte trei. Prezint frunze
aciculare lite, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate,
persistente, se schimb la 6-15 ani. Conurile sunt erecte, cilindrice,
cu bractei obinuit vizibile i rsfrnte; solzul carpelar cade la
maturitate odat cu seminele, iar pe lujer rmne axul erect.

Pinul (Pinus desniflora)

Una dintre cele cunoscute specii de conifere mari, pinul are peste
110 varietati, intalnite mai ales in emisfera nordica, reusind sa se
adapteze atat in conditii de clima foarte rece si umeda, cat si in
zonele mult mai calduroase. De dimensiuni impresionante, foarte
rezistenti, cu frunzisul bogat, usor de recunoscut datorita formei de
ace lungi. In functie de varietate, frunzele in forma de ace, cu
aroma intensa si specifica, pot avea pana la 45 de centimetri
lungime, fiind grupate cate 2 - 5.Coaja arborelui este groasa,
adesea crapata, inchisa la culoare. Duritatea lemnului de pin
variaza foarte mult in functie de varietate si climat. Este indicat
pentru gradinile mari, asigurand atat un plus de frumusete si
echilibru, cat si protectia impotriva soarelui foarte puternic si
vantului. Are nevoie de mult spatiu, mai ales varietatile cu frunzis
bogat, un sol relativ uscat si soare mediu. Pamantul trebuie udat
des pana cand pinul prinde radacini puternice.

Nucul (Juglans regia L.)

Nucul este un arbore originar din Persia. Cojile verzi ale fructelor
se folosesc inca din trecut in scopuri medicinale.
O lingurita de frunze de nuc oparite cu un sfert de litru de apa
produc un ceai care se foloseste ca astringent in diaree. O infuzie
mai concentrata se realizeaza adaugand 20 g frunze maruntite in
200 ml apa, din care se ia de 3 ori/zi cate o lingura. Frunzele de
nuc sunt un bun tonic in rahitism. In diabet au proprietatea de a
scadea zaharul din sange. Singure sau impreuna cu frunzele de
mesteacan micsoareaza transpiratia. Ceaiul din frunze de nuc,
asociat cu bai locale, ajuta in leucoree. Bbaile generale facute cu
frunze de nuc intaresc organismul, ajuta la vindecarea diferitelor
boli de piele, ca eczeme zemuinde, ulceratii.

Castanul slbatic (Aesculus

hippocastanum)

Molid (Picea abies)

Salcia (rchita) alb (Salix alba)

Alunul (Corylus avellana)

Castanul slbatic, sau Aesculus hippocastanum, este un arbore din

familia Sapindaceae. Este rspdit n sud-estul Europei, n special n
centrul i sudul peninsulei Balcanice, precum i n regiuni din vestul
i nord-vestul Europei. Castanul slbatic are dimensiuni destul de
mari, putnd atinge o nlime de pn la 40 m. Tulpina sa are un
diametru de 80 cm. Frunzele sale sunt compuse din cte 5 frunze
mai mici, de pn la 7 cm fiecare. Fructul su este o capsul,
acoperit cu o coaj verzuie, de dimensiuni relativ reduse. Prefer o
clim temperat, cu ierni blnde i veri rcoroase, fiind prezent n
special n zonele montane i cu climat oceanic.
Este o specie de arbori coniferi care pot avea nlimea pn la 50
m (arbori din clasa I si II Kraft) i diametrul trunchiului pn la 11.5 m, cu coroan piramidal-conic, permanent verde, cu frunze
aciforme de culoare verde inchis. Temperament de semilumin, de
aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere/invadatoare
(plop,mesteacn). Forma conic-piramidal se datoreaz creterii
din ce n ce mai scurte a crengilor, dinspre baz spre vrf. In
condiiile unei lumini naturale slabe, acetia prezint o cretere
lateral slab, n comparaie cu arborii mai izolai. Florile la molid
sunt unisexuat-monoice, cele mascule producnd foarte mult polen
anemofil, care primvara formeaz, n btaia vntului, adevrai
nori de praf glbui n jurul arborelui. Florile femele apar ca nite
mici ghemotoace, care dup fecundare se transform n conuri ai
cror solzi adpostesc smna; conurile sunt pendente , smna
este naripat. Preferine pedologice: prefer solurile acide. Vrsta
exploatabilitii se situeaz n jurul vrstei de 90-110 ani.
Salcia alb este un arbore aparinnd familiei saliaceelor. Atinge
nlimea de 20 de metri si are ramuri subiri, elastice care formeaz
o coroan bogat. Fructul salciei este lanceolat, acoperit cu peri,
iniial pe ambele fee, iar la maturitate doar pe cea inferioar.
Florile, grupate n amei, sunt galbene i verzi i apar n perioada
aprilie-mai. In scop fitoterapeutic se recolteaz scoara, dar i
frunzele.Compoziie chimic: cear, rezine, flavonozide, glucoz,
taninuri, salicin, salicozid, sunstane estrogene.Aciune
farmaceutic: Salcia ajut la stimularea circulaiei sngelui, la
cicatrizarea rnilor i la oprirea lactaiei. Planta are de asemenea
efecte sedative, antitermice, sudorificea i analgezice. Extern este
cicatrizant i hemostatic. Salcia este utilizat pentru gut, grip,
dureri, diaree, rinit, reumatism, tuberculoz, rceal, nevraglii sau
tulburri hormonale. Totodat, este recomandat n caz de halen,
leucoree, insomnii sau tristee
bogate in vitamine A, B1, B2 si C, dar si in calciu, fosfor, fier ori
potasiu. Datorita continutului de fier si potasiu, fructele de alun sunt
indicate in combaterea anemiei. ,nele, datorita continutului de calciu

ARBUSTI:
Catina (Hippophae
rhamnoides )

Arbust tufos ce poate ajunge pana la 6 m inaltime.

Lujerii anuali de culoare deschisa acoperiti cu peri
solzosi cenusii argintii. Ramurile laterale cu lujeri
puternic spinosi. Mugurii sunt floriferi, mici, sferici.
Frunzele alterne sunt de 1-6 cm, au pe dos peri
argintii, ceea ce ii confera aspectul placut de planta
ornamentala. Nu livram decat ca planta ornamentala.

Scumpie (Cotinus coggygria )

Arbust pana la 5 m inaltime, formand tufa cu

numeroase tulpini, dar cu frunzis destul de rar. Flori
poligame foarte mici dispuse in panicule terminale,
mari de 10 20 cm. inflorirea dureaza din mai pana in
iunie. Spre sfarsitul verii paniculele devin violacee si
intreaga inflorescenta ia un aspect foarte decorativ.
Este un arbust de climat mediteranean, rezistent la
seceta, poate suporta geruri de -30 grade Celsius.
Suporta umbrirea. Scumpia este apreciata ca arbust
decorativ pentru frumusetea paniculelor mari,
transparente, precum si pentru forma, dar mai ales
culoarea rosie aprinsa a frunzelor toamna.

Prun japonez (Prunus triloba)

Unul dintre cei mai frumosi reprezentati ai genului. Talie de 2 m,

ramuri subtiri, lungi, acoperite primavara inainte de infrunzire de
flori roz batute. La plantele care au depasit varsta de 2 ani se va face
in fiecare primavara o toaletare a lemnului batran in sensul ca se
reteaza cu foarfeca de la nivelul solului. Asta inseamna reintinerirea
tufei si o inflorire mai abundenta. Se va avea in vedere de asemenea
ca temperaturi de sub -22 grade Celsius pot dauna plantei prin
degerarea unei parti de lemn. In astfel de situatii se poate interveni
cu materiale de protectie asezate in jurul tufei, dar numai pentru
perioada de frig maxim.

Agrisul (Ribes uva-crispa)

Agrisul este arbust fructifer de talie mica, cu o

inaltime la maturitate cuprinsa intre 60 si 150 cm.
Radacinile sale sunt subtiri, puternic ramificate, ce
patrund in sol pana la 50 cm adancime si care ii
asigura umezeala chiar si in anii secetosi. Ramurile
sunt puternic ramificate, spinoase, prevazute cu
ghimpi simplii, bifurcati sau trifurcati, mai desi spre

baza tulpinilor si mai rari spre varf, lungi de 7-15 mm,

dispusi la baza petiolului frunzelor.. Exista soiuri si
fara spini. Agrisul poate fi sadit pe acelasi lot cu vita
de vie, la o distanta de 1,5 m unul de altul, deoarece
in perioada cand se dezvolta frunzele vitei de vie,
fructele agrisului sunt deja coapte.

Calinul (Viburnum opulus)

Arbust inalt pana la 4 m cu port erect, frunze verzi

trilobate ce se coloreaza toamna in rosu-aramiu. Flori
albe in cime terminale in luna mai, fructe rosii mici,
persistente pe ramuri pana tarziu. Este putin
pretentios fata de sol, totusi in locuri reavene
vegeteaza mai bine.

Potentila fruticosa (Potentilla

fruticosa Goldstar)

Potentilla fruticosa este un arbust foios cu crestere rapida de forma

neregulata folosit in lucrarile de ornamentare a gradinilor, suporta
tunsul, ajuge pana la 80-100 cm inaltime la maturitate.Arbustul de
potentilla are frunze de un verde intens,inflorind din mai pana in
octombrie,florile avand culori diferite .Cea mai uzuala varietate are
culoarea galbena dar sunt si cu flori albe ,roz sau rosii.Arbustul
prefera plantarea in semiumbra dar suporta foarte bine si soarele
plin.Are necesitati medii fata de umezeala mai ales in perioadele de
seceta necesita udare pentru inflorire puternica.

FLORI:

Crucea voinicului (Hepatica

transsilvanica)

Margareta(Chrysanthemum
suberbum)

Hepatica este un gen de plante erbacee perene, originare din Europa

Centrala si de Nord, Asia si nord-estul Americii. O varietate intalnita
doar in muntii romanesti si in interiorul arcului Carpatic este
Hepatica transsilvanica, floare de o deosebita gingasie. La noi in
popor, planta poarta denumirea de Crucea voinicului sau Trei crai.
Ca o curiozitate, numirea de hepatica provine de la asemanarea
frunzelor trilobate cu ficatul uman. Asemenea florilor de colt,
Crucea voinicului este foarte rara si iubeste clinele montane greu
accesibile. Cateva dintre adaptarile impuse de conditiile de mediu
sunt: inaltimea mica sau medie (circa 20 cm), radacinile adanci,
puternice si rezistente la forta mecanica dezvoltata de apa in
scurgere, toleranta la soluri pietroase si calcaroase. In ciuda
asteptarilor, Crucea voinicului poate fi compatibila si cu gradinile
decorative.
Denumire populara: Margareta
Denumire stiintifica: Chrysanthemum suberbum
Descriere: Planta perena, cu Frunze dintate, stralucitoare, de verde
intens, care poate forma manunchiuri de pana la 25 cm. Tulpinile
sunt scurte, taratoare, iar radacinile firoase. Prefera soarele, insa
tolereaza si temperaturile scazute. Este potrivita pentru orice
gradina, si poate fi combinata cu orice planta.Solul preferat: Sol bine
drenat, semi-fertil, umed.Aspect: Florile sunt de culoare alba, cu un
mijloc mare de culoare galben intens. Tulpina este viguroasa, plina
de frunze. Poate ajunge pana la 30-90 cm inaltime.Sadirea: Este o
planta usor de intretinut, care, o data ajunsa la maturitate are nevoie
de foarte putine ingrijiri.Inflorirea: Planta infloreste pe tot parcursul
verii.Inmultirea: Se inmulteste prin recoltarea de butasi de tulpini
primavara devreme. Insa o data ce imbatraneste, planat trebuie
reincocuita.Tratamente specifice: Planta nu este predispusa la
daunatori sau boli.

Macul de grdin (Papaver

somniferum)

Macul de camp este o floare anuala, ierboasa, inalta de 20-90 cm, cu

tulpina adeseori ramificata. Frunzele sunt alungite, adanc crestate.
Intreaga planta contine un suc laptos si este acoperita cu peri aspri.
Florile sunt asezate cate una pe o codita lunga prevazuta cu peri
infipti perpendicular pe ea. Fiecare floare are doua sepale ce cad in
momentul cand bobocul se deschide, 4 petale de culoare rosie intens,
uneori avand o pata neagra la baza lor. In mijlocul florii se afla
numeroase stamine ce inconjoara ovarul. Infloreste in lunile maiiulie. Creste pe marginea drumurilor si mai ales pe langa
semanaturile de cereale

Floarea Trompeta ( Campsis

radicans)

Descriere : Arbust catarator, de pana la 15 metri inaltime ce prezinta

radacini aeriene cu ajutorul carora se prinde de ziduri sau suporti.
Frunzele lucioase, ascutite, deculoare verde crud sunt formate din 911 foliole cu marginile usor zimtate. Din iulie pana in septembrie,
planta dezvolta inflorescente abundente de flori, sub forma unor
trompete de culoare rosu, portocaliu sau galben.

Gladiola (Gladiolos)

Gladiolele sunt plante erbacee, perene, ce depasesc 1,5 m inaltime.

In pamant prezinta un tuberobulb, organul de inmagazinare a
substantelor de rezerba, cunoscut de cultivatori sub numele de ceapa,
globulos sau plat, acoperit de tunici de culori diferite: brun, roz etc.,
ce prezinta fibre paralele sau in retea, spre varf, pe toata lunginea.
Gladiolele sunt plante care urmeaza un tipar regulat de dezvoltare.
La inceput, produc un numar de frunze alungite, in general 8-9
frunze. Dintre acestea, la inceput 4 sau 5 sunt prinse de nodurile
inferioare ale axului care formeaza noul tuberobulb, celelalte se
dezvolta in lungul tijei florale. Tuberobulbii, care au dimensiuni
pentru inflorire, intotdeauna initiaza flori. Tuberobulbul gladiolei
este folosit pentru inmultirea vegetativa; el are proprietatea de a
incolti cand conditiile sunt prielnice si de a da nastere la unul, mai
rar doi tuberobulbi de inlocuire. Formarea bulbilor inlocuitori este
conditionata de dezvoltarea intregii plante, de activitatea frunzelor si
tulpinilor.
In afara tuberobulbului inlocuitor, din vechiul tuberobulb se

formeaza tuberobulbi.
Tulpinile aeriene ale gladiolelor, in majoritatea cazurilor sunt
solitare, mai rar ramificate, sunt invelite la baza in cateva frunze, ca
intr-o teaca tubulara. Ele se dezvolta din mugurii ce se afla pe
tuberobulb.Frunzele gladiolelor au forma de sabie si prezinta nervuri
paralele care ies mult in relief.
Lacramioara (Convallaria majalis) Foarte cunoscut la noi si indragit pentru florile sale in forma de
clopotel si placut mirositoare, creste prin locurile umede si umbroase
din lunci si din padurile de stejar; adeseori se cultiva ca planta
ornamentala. Este o specie erbacee, perena care are in pamant un
rizom lung, tarator ramificat, cu numeroase radacini subtiri si din
care isi iau nastere din loc in loc tulpinele aeriene, avand doua frunze
bazilare, lung petiolate, eliptice, de culoare verde - cu nervatiune
paralela. Tulpina florifera nu are frunze si se termina cu un racem
unilateral de flori albe, placut mirositoare, in forma de clopotel cu 6
dinti recurbati in afara si cu androceul alcatuit din 6 stamine.
Infloreste, in functie de altitudine, din aprilie pana in iunie.Ecologie
si raspindire: Lacramioara o intilnim prin padurile de foioase, mai
ales stejarete, tufisuri, lunci, in regiunile de cimpie si dealuri, prefera
solurile fertile cu umiditate ridicata.

Zambila ( Hyacinthus orientalis)

Zambilele sunt flori foarte formale si parfumate. Bulbii masoara in
mod obisnuit 14-15 cm, dar pot atinge si dimensiuni gigantice pentru
zambile (19 cm). Ele infloresc in acelasi timp cu lalele de mijloc de
sezon. Zambilele se planteaza in grupuri mici, iregulate. Sunt
excelente ca flori taiate si pot fi cultivate cu usurinta in ghivece, ca
flori de apartament. Bulbii sunt toxici si de aceea nu sunt pe gustul
rozatoarelor.Zambila a fost adusa in Europa de vest in secolul al
XVI-lea si a fost cultivata pentru prima data in Austria in anii 1500.
In timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalalei, zambila se gasea
numai in colectiile de plante ale oamenilor instariti, care de obicei le
colectionau ca pe niste trofee de pret. Datorita parfumului persistent
al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi. Acum, zambilele se cultiva
in principal in Olanda si Marea Britanie.

Petunia( Petunia hybrid)

Petunia este una dintre cele mai populare si indragite flori pentru
decor. In nenumarate culori, precum alb, galben, roz, rosu, albastru
sau violet, floarea de petunie este in forma de trompeta , cu marginea
ondulata sau franjuri . Cele mai multe specii infloresc pe tot
percursul verii, mai putin in zonele cu clima arida. Desi unele specii
de petunie sunt perene, plantele hibride din ziua de azi sunt de regula
anuale.

Crinul (Lilium candidum)

Fara idoiala crinii sunt printre cele mai populare si mai indragite flori
din lume gratie mirosului lor imbatator. Usurinta cu care pot fi
crescuti si multitudinea de culori sub care se gasesc contribuie de
asemenea la indeplinirea acestui deziderat. Crinii cunosc peste 100
de specii la nivelul intregului glob, insa printre cele mai intalnite in
emisfera nordica sunt tipurile asiatic si oriental. Au nevoie de un sol
acid, bogat in substante organice si bine drenat.

Carciumareasa (Zinnia elegans)

Carciumareasa (Zinnia elegans) este o floare anuala din familia
Asteraceae, originara din Mexic, cea mai cunoscuta din genul zinnia.
Unul din motivele pentru care ar trebui sa iubim aceasta floare este
pentru ca exista intr-o varietate foarte mare de culori: crem, galben,
coral, portocaliu, rosu, portocaliu inchis, purpuriu, roz.
Inflorescentele pot fi foarte mari, pana la 15 cm diametru si pot avea
unul sau mai multe randuri de petal.Carciumareasa este o floare
potrivita pentru borduri, sau straturi de flori, care infloreste din iunie
pana in septembrie, octombrie. Varietatile care cresc mai inalte pot fi
asezate in straturile de flori din fundal si pentru flori taiate, iar cele
scunde in bordurile de pe langa alei, de la marginea peluzei sau in

ghiveci. In general, planta creste pana la maxim 90 cm inaltime, iar

foliajul se intinde pe 30 de cm.

GAZON:
Gazon pentru sezon rece

Acesta incepe sa creasca de la temperaturi mai mari de 5 grade

celsius, iar rata de crestere este cea mai mare intre 10 si 25 de grade
celsius. Gazonul pentru este potrivit zonelor montane, unde veriile
sunt mult mai blande. Perioada in care acesta creste cel mai bine
este primavara si vara.
Pentru un astfel de gazon poti folosi unul dintre urmatoarele
amestecuri de seminte:
Pentru terenuri insorite - Poa pratensis (firuta) 80% si Festuca
rubra (paisul rosu) 20%;
Pentru terenuri umbrite - Festuca rubra (paisul rosu) 75% + Poa
pratensis (firuta) 25%, sau Festuca rubra (paisul rosu) 75% +
Agrostis stolonifera 25%.

Gazon pentru sezon cald

Acest tip de gazon incepe sa creasca doar la temperaturi de peste 10
grade celsius, si creste cel mai mult atunci cand temperaturile sunt
intre 25 si 35 de grade. Perioada propice pentru cresterea acestui tip
de gazon este vara. Este un gazon cu o toleranta foarte mare la
seceta, dar in situatii extreme se poate usca.
Locurile insorite cer plante mai rezistente, de aceea gazonul trebuie
ales in asa fel incat sa reziste cat mai mult la expunerea soarelui si
la verile din ce in ce mai secetoase din tara noastra.