Stepa

Vegetatia pajistilor de stepa din Muntii Macinului In mare parte vegetatia naturala a pajistilor de stepa, a fost inlocuita prin culturi. In prezent pajistile stepice sunt reduse ca suprafata, ele desfasurandu-se pe un areal mai restrans la poalele Muntilor Macinului, unde ocupa terenurile improprii pentru agricultura. Datorita pasunatului intensiv, pajistile naturale s-au degradat, fiind invadate cu foarte multe specii ruderale. Acest tip de vegetatie se pastreaza pe islazurile ramase necultivate, la capetele ogoarelor si pe terase, deasemeni ocupa suprafete apreciabile in pajistile stepice extrazonale raspandite pe culmile pietroase, pe pantele lipsite de vegetatie forestiera si in poienile din cadrul padurilor.

Pajiste de stepa la poalele Muntilor Macinului

Pajiste stepica pe Culmea Pricopanului In zona de stepa, ploile sunt putine, caldura verii este dogoritoare, iernile friguroase iar vantul este intens, asa incat plantele au cunoscut adaptari speciale care le permit sa supravietuiasca, sa se dezvolte si sa se inmulteasa in acest mediu ostil. Astfel, partile subterane ale speciilor de stepa, prezinta o dezvoltare profunda sau poseda metode de economisire a apei, asa cum este de pilda aparitia unui bulb subpamantean. Frunzele si-au redus sau ingustat limbul, adesea suprafetele lor, devenind ceroase sau paroase, asfel incat evaporatia sa fie cat mai mica. Multe plante si-au dezvoltat de-a lungul evolutiei lor mijloace de aparare impotriva animalelor ierbivore, prin prezenta a numerosi spini.

Ciulini Stepa este o zona care prin definitie este lipsita de arbori. Vegetatia este alcatuita in principal din plante ierboase si foarte putini arbusti de talie mica, adesea spinosi, cum sunt paducelul (Crataegus monogyna), porumbarul (Prunus spinosa) sau semiarbusti cum este murul (Rubus caesius). Principalele specii din componenta pajistilor de stepa sunt xerofitele, adaptate zonelor secetoase si uscate. Alaturi de acestea se mai intalnesc mezoxerofitele adaptate uscaciunii relative, efemerele care isi desfasoara ciclul de dezvoltare in perioada umeda si scurta a primaverii si efemeroidele care sunt plante cu bulb sau rizom si se dezvolta primavara si toamna cand exista umiditate. Plantele xerofite reprezentative sunt gramineele care domina cantitativ covorul vegetal: paiusul (Festuca valesiaca, Festuca callieri), diferite specii de colilie (Stipa capillata, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima), firuta (Poa bulbosa, Poa angustifolia, Poa versicolor), pirul (Agropyron repens, Agropyron cristatum, Agropyron intermedium),barboasa (Antropogon ischaemum). Alaturi de acestea

se gasesc: pelinita (Artemisia austriaca),scaiul dracului (Eryngium campestre), diferite specii de coada soricelului (Achillea setacea, Achillea coarctata), scai rasaritean (Centaurea orientalis), volbura cantabrica (Convolvulus cantabrica), aiul salbatic (Allium rotundum, Allium flavum ssp. tauricum), scrantitoare (Potentila argentea) etc. Dintre mezoxerofite un exemplu il prezinta lucerna galbena (Medicago falcata), la care sistemul sau radicular patrunde in sol pana la adancimea unde sunt straturi suficient de umede din care se aprovizioneaza cu apa si saruri minerale. Plantele efemere sunt reprezentate prin specii de buricarita (Androsace elongata), cuisorita (Holsteum umbellatum), pungulita sau pastaioara (Tthlaspi perfoliatum) etc. Efemeroidele, specii cu bulb si rizom, se regasesc in structura covorului vegetal prin: brandusa vargata de stepa (Crocus reticulatus), scanteiuta (Gagea lutea), stanjenelul de stepa (Iris pumila), anglica (Filipendula vulgaris) altele. Plante caracteristice stepei, poienilor si pajistilor stepice extrazonale de pe culmile si pantele pietroase ale Muntilor Macinului Brandusa vargata de stepa (Crocus reticulatus) Alte denumiri: brandusa alba, sofran, sofranel. Planta erbacee, perena, bulboase cu o inaltime la suprafata solului de 6-10 cm. Frunze ingust liniare de 2-4 cm lungime in perioada de inflorire. Floare in forma de cupa, atunci cand se deschide, cu sase petale de culoare alb-violet pe interior si cu dungi maro inchis pe exterior. Infloreste februarie-martie. Creste pe pajistile stepice de pe culmile Muntilor Macinului, pe marginea palcurilor de padure si tufarisuri.

Saschiu (Vinca herbacea) Alte denumiri: brebenoc, cununita, merisor. Este o planta erbacee, perena care creste in habitatele de stepa si este relativ rezistenta la seceta. Tulpina este intinsa la pamant cu o inaltime de 10 20 cm. Are frunze lanceolate, persistent lucioase si flori cu o corola cu cinci lobi de culoare albastru-violet.

Balusca (Ornithogalum umbellatum) Este o planta perena, bolboasa, cu frunze liniar lanceolate, care au o dunga alba pe partea superioara. Flori de culoare alba in numar de sase pana la zece adunate in inflorescente. Infloreste in aprilie-mai. Este intalnita prin pajisti si poieni uscate.

Stanjenel de stepa (Iris pumila) Alte denumiri: ratisoare, cocosei. Planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta si flori mari violacee.

Tranjoaica (Ranunculus illyricus) Planta erbacee, din familia ranunculaceelor, cu tulpina alba paroasa si cu flori mari galbene.

Barba caprei (Tragopogon dubius) Este o planta bianuala, inalta de 20-80 cm. Are radacina pivotanta si tulpina dreapta, simpla sau ramificata, glabra, verde, cilindrica, fin striata, des frunzoasa, la rupere abundent laptoasa. Frunzele sunt liniare sau liniar-lanceolate, cu baza mai lata, fara codite, netede si nervurile paralele. Flori numeroase, bisexuate, de culoare galben deschis. Infloreste in mai-iulie. Creste prin locuri inierbate, relativ uscate sau pietroase.

Vulturica (Hieracium cymosum)

Volbura cantabrica (Convolvulus cantabrica)

Campanula rapunculus Este o planta perena de 30100 cm inaltime cu flori in forma de clopot, orientate in sus, de 1.52.5 cm de culoare violetluminos sau albastru deschis. Creste in pajisti sau la marginea tufisurilor in locuri semiuscate. Infloreste intre lunile maiaugust.

Scrantitoare (Potentilla argentea) Este o planta perena, foarte comuna in pajistile de stepa si silvostepa. Are tulpina ascendenta, la baza lignificata. Foliolele frunzelor in numar de 5, sunt pe dos alb-tomentoase. Flori de culoare galbena.

Degetarul lanos (Digitalis lanata) Alte denumiri: degetelul lanos. Specie erbacee, perena. Radacina este fasciculata, foarte ramificata si raspandita in stratul superficial al solului. Planta formeaza in primul an de vegetatie o rozeta de frunze bazale, iar in al doilea an apare tulpina inalta de pana la 1m. frunze tulpinale ovat lanceolate, scazand in dimensiuni de la baza spre varf. In varful tulpinii se formeaza flori mari, campanulate, de culoare alb- gri pana la nuante de brun, ce cresc grupate in inflorescente bogate, lungi de 10-25 cm. Planta este acoperita de perisori fini care ii confera un aspect lanos. Creste in zona tufarisurilor si al raristilor de padure, in locurile deschise si pietroase ale culmilor Muntilor Macinului.

Scai rasaritean (Centaurea orientalis) Alte denumiri: zglavoc galben. Planta perena cu rizom oblic sau orizontal, cu tulpina aeriana dreapta, inalta pana la 1,5 m, neramificata sau numai la partea superioara putin ramificata. Frunzele bazale, petiolate, penate, cu foliolele penat sectate, rareori frunzele bazale sunt simple, ingust sau lat lanceolate, dintate sau inegal lobate. Frunzele superioare sunt fara codita, penat sectate, cu segmentele ingust lanceolate, intregi sau dintate. Florile, galben-sulfurii sunt adunate in antodii globuloase, de 20-25 cm in diametru. Perioada de inflorire este lunga din iunie pana in octombrie. Specie sud-europeana, cu areal redus, o gasim in Muntii Macinului in locuri insorite, prin pajisti nisipoase si poieni uscate, in zona de stepa si silvostepa.

Pir cristat (Agropyron cristatum) Este o planta perena, cu tufa rara, de talie mijlocie, cu frunze numeroase si subtiri. Spicul compus are spiculetele dispuse apropiat, ca dintii unui pieptene. Este o planta caracteristica pajistilor xerofile de stepa si silvostepa din Muntii Macinului.

Pelinita (Artemisia austriaca) Alte denumiri: pelin alb, pelin mic. Planta erbacee, perena cu radacina lemnoasa, verticala sau orizontala, bogat ramificata, care inainte de inflorire emite rozete de frunze sterile, formand palcuri mari rotunde. Tulpina este dreapta, inalta de 20-60 cm, suriu-tomentoasa, cu peri alipiti. Incepand de la mijlocul tulpinei este mai mult sau mai putin ramificata, cu ramuri subtiri drepte. Frunzele tulpinale sunt lat-obovate, scurt-petiolate, lungi de cca 1-2 cm si late de 0,5 cm, alb-tomentoase cu peri alipiti; frunzele din inflorescenta intregi. Flori grupate in calatidii foarte numeroase, scurt pedicelate sau aproape fara codita, globulos-ovoidale, albparoase, asezate pe ramurile paniculului in raceme unilaterale. Infloreste in iulie-septembrie. Fructe achene lungi de 1 mm. Este intalnita in stepa si silvostepa, uneori formand pajisti intinse de un colorit cenusiu. Vegeteaza pe soluri uscate pana la uscat-revene, cu cerinte mijlocii spre mari fata de caldura.

Scaiul dracului (Eryngium campestre) Alte denumiri: rostogol, ghimpe, iarba magarului, scaiul vantului, spin alb, tavalici. Planta perena, cu tulpina aproape globulos ramificata si albicioasa. Frunzele rigide sunt sectate si spinoase. Florile sunt mici, albe, grupate in inflorescente capituliforme, inconjurate de un involucru tepos. Este intalnita in locuri aride, pietroase, pasuni uscate si coaste, in zona de stepa.

Surse bibliografice: N. Donita, A. Popescu, B. Bajenaru Cercetari asupra vegetatiei Parcului National Muntii Macinului; Prof. doc. Constantin Parvu Indrumar Pentru Cunoasterea Naturii Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981; Constantin Parvu Enciclopedia plantelor, Plante din flora Romaniei, vol. III Editura Tehnica, Bucuresti, 2004; Prof. Doct. Doc. M. Paun, Conf. Doc. L. Palade Flora spontana, Sursa de plante pentru spatiile verzi Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 1976; Aurel Ardelean, Gheorghe Mohan Flora Medicinala a Romaniei Editura ALL, Bucuresti, 2008. http://ecomuntiimacinului.wordpress.com/vegetatia/stepa/