RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE CULTIVATE ÎN TEREN

NEPROTEJAT

SPECII FLORICOLE ANUALE (III)

1. Lathyrus odoratus – mazărea mirositoare - Fam. FABACEAE

Descriere: plantă cu tulpină agăţătoare, cu frunze paripenate, cu foliole oval acuminate, glabre. Prezintă
peţiol aripat, prevăzut cu stipele oval-lanceolate la bază, iar la vârf cârcei ramificaţi. Florile sunt parfumate, diferit
colorate, lung pedunculate.
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice: necesită sol fertil, bine lucrat, temperaturi moderate, umiditate în sol şi atmosferică
moderată.
Particularităţi de cultură: înmulţirea se face prin seminţe care se seamănă direct în câmp (IV), nu supoartă
transplantatul. Se pretează şi la culturi forţate.
Utilizare: pentru décorări pe verticală şi ca floare tăiată.

2. Limonium sinuatum – statice – Fam. PLUMBAGINACEAE

Descriere: plantă cu tulpina rigidă, ramificată, 3-5 muchiată şi aripată, înaltă de 40-60 cm. Frunzele sunt
penat-sectate cu lobi rotunjiţi, grupate în rozete la baza tulpinii. Florile sunt dispuse în paniculi corimbiformi,
diferit colorate, reunite câte 3-4 în spiculeţe însoţite de 3 bractee. Florile sunt lipsite de valoare decorativă, specia
decorând prin bractee, fiind imortelă tipică.
Cerinţe ecologice: terenuri adăpostite, bine drenate, cu expoziţie sudică; sol fertil, argilo-nisipos, calcaros;
umiditate moderată.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe, care se seamănă în seră/răsadniţe (II-III), iar răsadurile
obţinute se plantează în câmp după trecerea brumelor târzii de primăvară.
Utilizare: imortelă tipică, recoltându-se la deschiderea completă a florilor.

3. Lobelia erinus – lobelia – Fam. LOBELIACEAE

Descriere: plantă cu tulpina ramificată, habitus târâtor, talia de până la 25 cm. Frunzele sunt mici, dinţate,
cele inferioare sunt invers-ovate, cele superioare lanceolate. Florile sunt mici, abundente, aflate pe pedunculi axilari
sau terminali, au culoare albastră, albă, roşu-violet.
Înfloreşte din iunie-iulie până la venirea îngheţului.
Cerinţe ecologice: preferă soluri uşoare, bine lucrate, bogate în humus, umiditate constantă, terenuri cu
expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe semănate în lădiţe sau în ghivece (II-III), se plantează la
loc definitiv (V) după trecerea brumelor târzii din primăvară, la 15-20 cm. Se poate înmulţi şi vegetativ prin butaşi
de tulpină (toamna sau primăvara).
Utilizare: foarte apreciată în borduri, ronduri, vase suspendate, pete de culoare, jardiniere.

4. Matthiola incana – mixandre, micşunele – Fam. BRASSICACEAE

Descriere: rădăcină pivotantă, tulpini erecte, ramificate spre vârf, lemnoasă la bază. Frunzele sunt alterne,
îngust-lanceolate, acoperite cu perişori lânoşi. Florile sunt divers colorate, parfumate, deseori involte, grupate în
raceme alungite.
Înfloreşte din mai până în septembrie.

5. Matthiola bicormis – micşunele de seră – Fam. BRASSICACEAE

Descriere: tulpina puternic ramificată. Frunzele sunt scurt peţiolate, aproape liniare, cu marginile neregulat
dinţate. Florile sunt simple, de culoare roz, grupate în raceme, sunt puternic parfumate. Fructul este o silicvă
prevăzut în vârf cu o bifurcaţie (de unde denumirea de bicormis).
Înfloreşte din mai până în septembrie.
Cerinţe ecologice (pentru ambele specii): preferă soluri mijlocii sau grele, fertile, bine fertilizate, pH acid sau
alcalin; terenuri însorite, umiditate moderată.
Particularităţi de cultură (pentru ambele specii): se înmulţesc prin seminţe care se semănă fie în
seră/răsadniţe (II-III), cu plantarea răsadurilor în câmp în lunile IV-V, şi vor înflori în mai-iunie, fie direct în câmp
(IV) cu înflorire în luna VIII.
Utilizare: pentru decorarea spaţiilor verzi în funcţie de înălţime (ronduri, rabate, platbande, borduri) şi ca
flori tăiate, recoltându-se când 6-8 flori din inflorescenţă sunt deschise.

1
 6. Mirabilis jalapa – barba împăratului – Fam. NYCTAGINACEAE
Descriere: plantă cu tulpina glabră, înaltă de 70-80 cm, ramificată, noduroasă. Frunzele sunt mari, întregi,
opuse, cu baza cordată, au formă oval-ascuţită, de culoare verde intens, uneori roşcat. Florile sunt pedunculate,
dispuse câte 3-6 în fascicule terminale, fiecare înconjurate de un involucru tubulos care continuă să crească după
înflorire.
Cerinţele ecologice: soluri uşoare, fertile; terenuri cu expoziţie însorită, dar şi usor semiumbrite.
Particularităţi de cultură: înmulţirea se face prin seminţe care se seamănă direct în câmp (IV), se pot semăna
şi în sere/răsadniţe (III), dar fiind sensibile la transplantat se preferă prima variantă.
Utilizare: sunt apreciate în grădini individuale, pentru platbande, grupuri.

7. Nicotiana alata – regina nopţii - Fam. SOLANACEAE

Descriere: plantă cu tulina ramificată de la bază, înaltă de 100-150 cm. Frunzele sunt sesile, mari, cele
inferioare sunt înguste la bază; au formă oblong-lanceolată sau oblong-lung acuminate. Florile sunt numeroase,
pedunculate, infundibuliforme, grupate în raceme, care formează o paniculă mare în vârful tulpinii. Au miros plăcut
şi înfloresc deseori numai seara şi noaptea. Florile sunt colorate în alb, violet, roz sau galben limon.
Înfloreşte din iunie până în octombrie.
Cerinţe ecologice: preferă soluri profunde, fertile, bine lucrate, bine drenate; terenuri însorite.
Particularităţi de cultură: se înmulţesc prin seminţe care se seamănă în seră/răsadniţe primăvara (III) şi se
plantează la loc definitiv în luna mai (distanţa de plantare 40-50 cm).
Utilizare: în platbande, în grupuri, rabate, grădini.

8. Nigella damascena – negrilică, chica voinicului – Fam. RANUNCULACEAE

Descriere: plantă cu tulpina ramificată, înaltă de 50-60 cm. Prezintă frunze alterne, verzi, de câteva ori penat-
partite, cu segmente fine. Florile pot fi simple sau involte, de culoare albatru deschis, cu involucru verde multifid,
cu segmente liniare, care poate fi uşor confundat cu frunzele.
Înfloreşte din iunie până toamna.
Cerinţe ecologice: se dezvoltă în orice pământ de grădină, bine lucrat, mijlociu; terenuri cu expoziţie însorită,
umiditate moderată.
Particularităţi de cultură: se înmulţesc prin seminţe care se seamănă la loc definitiv toamana sau primăvara,
deoarece nu suportă transplantatul.
Utilizare: platbande, ronduri, ca floare tăiată în stare uscată (imortelă prin adopţiune, decorează prin frunct);
seminţele sunt folosite în aromatizarea brânzeturilor.

9. Ocimum basilicum – busuioc – Fam. LABIATAE

Descriere: plantă cu tulpina puternic ramificată de la bază, stufoasă, tetramuchiată, pubescentă în partea
superioară înaltă de 45-50 cm. Frunzele sunt ovat-ascuţite sau oblonge, glabre, slab-dinţate,verzi sau violacee,
lucioase, peţiolate, aromate. Floriele sunt albe, lila, fără valoare decorativă deosebită, dispuse câte 6 în verticilii, iar
acestea reunite în spice terminale.
Înfloreşte din iunie până toamna.
Cerinţe ecologice: puţin pretenţioasă, preferă soluri de grădină nisipo-lutoase, bine lucrate, fertile, reavene.
Particularităţi de cultură: se înmulţesc prin seminţe care se seamănă fie în sere/răsadniţe (III), fie direct în
câmp (IV).
Utilizare: pentru decorarea spaţiilor verzi, ca floare tăiată în stare uscată (imortelă prin adopţiune), plată
odorantă folosită în industria cosmetică, dar şi în alimentaţie (salate, sosuri, ceaiuri).

10. Petunia x hybrida – petunia - Fam. SOLANACEAE

Descriere: plantă cu tulpina ramificată de la bază, înaltă sau pitică, erectă sau repent-ascendentă. Frunzele
sunt ovate, sesile sau scurt peţiolate. Florile sunt divers colorate, parfumate, infundibuliforme, simple sau involte,
cu o înflorire bogată şi persistentă până la venirea îngheţului. Florile au o mare varietate a formei, mărimii şi
culorii, cât şi a perioadei de înflorire, de aceea plantele sunt grupate astfel:
A) Petunia hybrida multiflora:
P. h. m. nana compacta ( talie = 20-35 cm);
P. h. m. pendula (pendule, 50-90 cm).
Acestea formează tufe compacte, cu flori mici, numeroase. Au durată lungă de înflorire. Sunt plante rustice.
B) Petunia hybrida grandiflora:
P. h. g. grandiflora (talie 35 cm);
P. h. g. grandiflora nana (tufe, 20-30 cm).
Acestea au tulpini ramificate, florile mari cu diametru de 14-16 cm, au durată de înflorire scurtă şi sunt
plante ceva mai pretenţioase.
C) Petunia hybrida grandiflora fimbriata:
2
 P. h. g. f. grandiflora fimbriata (40 cm înălţime);
P. h. g. f. grandiflora superbisima (40-80 cm înălţime);
P. h. g. f. grandiflora superbisima nana (sub 40 acm înălţime).
Au tulpini cu aspect de tufă, florile mari cu diametru de 15-16 cm, iar marginea corolei este franjurată.
D) Petunia hybrida pleno
Formează tufe ramificate, compacte, florile sunt mari cu diametrul de 12-13 cm, corola involtă, franjurată,
divers colorată.
Cerinţe ecologice: preferă terenuri bine lucrate, drenate, expoziţie sudică. P. multiflora este mai rustică, fiind
rezistentă la secetă dar şi umiditate. P. grandiflora este mai sensibilă, având pretenţii mai mari faţă de căldură şi
lumină.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe care se seamănă în sere/răsadniţe (II-III), într-un amestec
uşor aşezat în lădiţe. Semănatul se face prin împrăştiere la suprafaţa, după care se tasează uşor, se udă prin
capilaritate, apoi se acoperă cu o folie neagră. Se evită oscilaţiile de temperatură şi umiditatea ridicată. Se fac 2
repicări şi se plantează la loc definitiv în IV-V, la 20-25 cm, în funcţie de soi.
Soiurile cu flori involte se înmulţesc şi pe cale vegetativă prin butaşi.
Ca lucrări de îngrijire putem efectua: un ciupit în faza de răsad; fertilizarea fazială cu îngrăşăminte organice
lichide; tutoratul (la plantele cu talie înaltă şi fragilă); tunsul (la plantele îmbătrânite obţinute prin răsad).
Utilizare: este cea mai răspândită specie floricolă în amenajările din parcuri şi grădini:
- grupele nana: în borduri, ronduri, vase decorative, platbande, jardiniere;
- grupele pendule: în decorarea balcoanelor, jardiniere, vase suspendate.

11. Phlox drumondii – brumărele, scânteiuţe – Fam. POLEMONIACEAE

Descriere: tulpină ramificată înaltă de 40-80 cm. Frunzele sunt oblong-lanceolate, cele superioare alterne, iar
cele inferioare opuse. Florile au caliciul format din 5 sepale sub formă de dinţi scurţi; corola lung tubulată,
terminată cu 5 lobi răsfrânţi, cu marginea întreagă sau franjurată, având diferite culori.
Se întâlnesc două grupe: rotunda ( cu marginea rotunită) şi stelaris (cu flori în formă de stea)
Înfloreşte din iunie până toamna târziu.
Cerinţe ecologice: soluri argilo-lutoase, bogate în humus, bine drenate; terenuri cu expoziţie însorită, dar
suportă şi semiumbra. Preferă umiditate moderată.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe care se seamănă fie în sere/răsadniţe (III-IV), fie în câmp
(aprilie), unde necesită rărirea la 15 cm.
Utilizare: vase decorative, grupuri, platbande, ronduri, ca flori tăiate.

12. Portulaca grandiflora – floarea de piatră – Fam. PORTULACACEAE

Descriere: tulpina ramificată, suculentă; port repent uşor ascendent, talia de 15-20 cm. Frunzele sunt
suculente, alungit-lanceolate, cilindrice, pubescente. Florile simple sau involte, unicolore sau cu diferite pete,
divers colorate.
Înfloreşte din iunie până în septembrie-octombrie.
Cerinţe ecologice: creşte bine în locuri însorite, pe soluri nisipoase.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe care se seamănă fie în răsadniţe/sere temperate (II-III),
fie direct în câmp, toamna sau primăvara.
Utilizare: în ronduri, borduri, pete de culoare, alpinarii, vase decorative, grupurilor multicolore.

13. Salvia slpendens – salvia, jaleş -Fam. LABIATAE

Descriere: plantă cu tulpina puternic ramificată, formând tufe compacte, înalte de cca 90 cm. Frunzele sunt
peţiolate, ovat-alungite, cordiforme la bază, lucioase, cu marginea crenată. Florile au caliciul campanulat, tridentat,
persistent, corola este bilabiată. Caliciul şi corola sunt de culoare roşie; după căderea corolei planta decorează prin
axul inflorescenţei, peduncului florar şi caliciu. Florile sunt dispuse în ciorchine (spic fals), terminal, puţin curbat.
Decorează din mai pâna la venirea îngheţurilor.
Cerinţe ecologice: sol permeabil, mijlociu, fertil, adânc lucrat, reacţie uşor alcalină; terenuri cu expoziţie
însorită, umiditate moderată.
Particularităţi de cultură: se înmulţesc prin seminţe semănate în seră/răsadniţă caldă (ianuarie), în perioada de
răsad se face 1-2 ciupiri, se plantează în câmp după trecerea brumelor târzii. Se pot înmulţi şi pe cale vegetativă
prin butaşi (III).
Utilizare: au o largă folosire în decorarea parcurilor, grădinilor, pentru ronduri, rabate, mozaicuri, borduri.

14. Sanvitalia procumbens – sanvitalia – Fam. ASTERACEAE

Descriere: tulpina înaltă de 10-15 cm, gazonantă. Frunzele sunt ovat-rotunde, ovat-lanceolate, verde închis.
Florile sunt mici, dispuse în capitule terminale, cele ligulate de culoare galben-portocalie, pe 1-2 vetricilii, iar cele
tubuloase, situate central, au culoare brun-negricioasă.
3
 Înfloreşte din iunie-iulie până la venirea frigului.
Cerinţe ecologice: specie puţin pretenţioasă, necesită sol mijlociu, bine lucrat, drenat; teren însorit sau
semiumbrit.
Particularităţi de cultură: înmulţirea se face prin seminţe care se seamănă în sere/răsadniţe temperate (martie)
şi se plantează în câmp în luna mai.
Utilizare: borduri, ronduri, stâncării, pete de culoare, vase suspendate, jardiniere.

15. Scabiosa atropurpurea – scabiosa, muşcata dracului – Fam. DIPSACACEAE

Descriere: plantă uşor pubescentă, uşor ramificată, înaltă de 80-100 cm. Frunzele alungite, eliptice, dinţate,
cele tulpinale adânc divizate cu lobii liniar-lanceolaţi. Florile sunt numeroase, parfumate, catifelate, diferit colorate,
dispuse pe un receptacul aproape sferic, prezintă involucru. Înfloreşte din vară până toamna.
Cerinţe ecologice: plante modeste care reuşesc pe orice sol de grădină, preferă terenuri cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură: se înmulţeşte prin seminţe care se seamănă fie sere/răsadniţe temperate (III), fie
direct în câmp (IV), dar în acest caz înfloresc mai târziu.
Utilizare: platbande, rabate, ronduri, grupuri, ca flori tăiate.