RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE CULTIVATE ÎN TEREN

NEPROTEJAT

HEMICRIPTOFITE

1. Achillea filipendulina – coada şoricelului – Fam. Asteraceae

Descriere:-tulpina înaltă de până la 150 cm, gri-argintie, pubescentă,
-frunze verzi cenuşii, pubescente, aromate, penat-sectate,
-florile sunt grupate în calatidii reunite într-un corimb plat, până la 15 cm diametru, de
culare galben aurie.
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice:-puţin pretenţioasă la condiţiile de mediu, dar preferă terenuri cu expoziţie însorită,
adăpostite, fertile, cu umiditate constantă.
Particularităţi de cultură:-înmulţire pe cale vegetativă prin despărţire, primăvara devreme, o dată la
2-3 ani, direct la locul definitiv. Se poate înmulţi şi prin seminţe, semănate primăvara în martie-aprilie
în sere sau răsadniţe temperate sau reci. Repicatul se poate face afară pe brazde, urmând ca plantatul la
loc definitiv să se facă toamna.
Utilizare:-grupuri, rabate, stâncării,
-flori tăiate – în stare proaspătă,
- în stare uscată (imortele prin adopţiune, decorând prin inflorescenţă) se
recoltează la înflorire completă.

2. Alyssum saxatile – alisum – Fam. Brassicaceae

Descriere:-tulpina ramificată, înaltă până la 50-60 cm, semilemnoasă, acoperită cu puf cenuşiu, la
bază glabră;
-frunzele sunt oval-oblonge sau liniar-lanceolate;
-florile mici galbene, dispuse în racem compus.
Înfloreşte primăvara-vara.
Cerinţe ecologice:-preferă soluri nu prea umede, calcaroase, bine lucrate, cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură: -înmulţire prin seminţe care se seamănă în aprilie-mai direct în câmp.
Soiurile cu flori duble, cu frunze panaşate se înmulţesc prin despărţire, toamna, o dată la 2-3 ani.
Utilizare:-stâncării, ronduri, rabate, borduri.

3. Aquilegia vulgaris – căldăruşe – Fam. Ranunculaceae

Descriere:-tulpina înaltă de 80 cm, puţin ramificată, cu vârfurile pubescente, iar în partea inferioară
glabră,
-frunze tripenat sectate cu foliole trilobate, colorate pe partea superioară în verde cenuşiu şi
verde intens pe cea inferioară,
-florile sunt alcătuite din 5 sepale oblonge ovate, 5 petale infundibuliforme, prelungite cu un
pinten curbat în interior, colorate de la roşu-purpuriu sau albastru-violet până la alb, de diferite
nuanţe dispuse în panicule rare; sunt mari şi scurt pedunculate.
Înfloreşte în mai.
Cerinţe ecologice:-terenuri însorite sau semiumbrite, cu fertilitate bună, potrivit de umede.
Particularităţi de cultură: -înmulţire prin despărţirea tufelor, toamna sau primăvara devreme, o dată
la 3 ani. Fragmentele obţinute se plantează în teren bine lucrat, fertilizat, afânat.După o bună
înrădăcinare materialul săditor este scos cu grijă şi plantat la loc definitiv.
Se poate înmulţi şi prin seminţe, semănatul făcându-se primăvara (martie-aprilie) în răsadniţe
reci, de unde, după o repicare se plantează la loc definitiv în iulie-august. Distanţele de plantare sunt în
funcţie de talia plantelor (30-50 cm).
Utilizare:-flori tăiate, grupuri, ronduri, rabate, platbande.
1
 4. Aster alpinus – steluţă, scânteiuţă – Fam. Asteraceae
Descriere:- tulpină erectă de cca 10-30 cm puternic ramificată de la bază,
- frunzele oblong-spatulate, cu marginea înmtreagă, cele bazale dispuse în rozetă, creţe,
- florile sunt dispuse în calatidii mici; florile tubulare au culoare galbenă şi se găsesc în
centrul inflorescenţei, iar cele ligulate au culoare albastru-violaceu-pal până la alb sau roz şi sunt
dispuse pe 1-2 verticilii la periferia acesteia. Diametrul inflorescenţei este de 2,5-5 cm. Involucrul are
foliolele lanceolate, de aceeaşi lungime, cu marginile ciliate.
Înfloreşte din iunie-iulie până la venirea îngheţului.
Cerinţe ecologice:-terenuri uşoare, afânate, luto-nisipoase, cu expoziţie sudică, însorite sau
semiumbrite. Reacţionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor şi calciu.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin divizarea tufei, care se face primăvara devreme, o dată la
2-3 ani, sau prin butaşi erbacei (primăvara).
Utilizare:-borduri, ronduri, rabate, platbande, stâncării, pete de culoare, vase decorative.

5. Aster novi-belgii – vineţele, aster – Fam. Asteraceae

Descriere: - tuplină dreaptă, înaltă de 80-160 cm, ramificată,
- frunzele lat-lanceolate, punctate,
- florile dispuse în calatidii grupate în raceme ramificate; florile ligulate pot fi albastre,
violacee, albe sau roz. Involucrul are foliolele ascuţit liniare, verzi.
Înfloreşte abundent din august până în noiembrie.
Cerinţe ecologice:-terenuri uşoare, afânate, luto-nisipoase, cu expoziţie sudică, însorite sau
semiumbrite. Reacţionează pozitiv la fertilizarea cu fosfor şi calciu.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin divizarea tufei, care se face primăvara devreme, o dată la
2-3 ani, sau prin butaşi erbacei (primăvara).
Utilizare:- flori tăiate, grupuri, rabate.

6. Campanula carpatica – clopoţel – Fam. Campanulaceae

Descriere: - talie scundă (30 cm) sub formă de tufă globuloasă,
- frunze rotund-ovale, cordate, dinţate,
- florile solitare, campanulate, bleu-violet, dipuse în inflorescenţe terminale.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:-soluri argilo-calcaroase, fertile, adăpostite,
- nu suportă temperaturi scăzute iarna (necesită o uşoară protejare) şi nici stagnarea apei.
Particularităţi de cultură:-înmulţire prin seminţe şi prin despărţirea tufei;
- semănatul se face în aprilie-mai, în răsadniţe reci sau pe brazde; se repică în mai-iunie, iar
toamna se plantează la loc definitiv;
- divizarea tufelor se face toamna în septembrie-octombrie.
Utilizare:-stâncării, pete de culoare, rabate, platbande.

7. Chrysanthemum indicum – tufănele – Fam. Asteraceae

Descriere: - tulpina înaltă de 20-80 cm, uşor ramificată, frunzele penat partite, florile grupate în
calatidii galbene cu florile ligulate scurte. Inflorescenţa este înconjurată de bracetee mari.
Înfloreşte din septembrie până la venirea îngheţurilor.
Cerinţe ecologice: - soluri fertile, cu umiditate suficientă şi constantă,
- terenuri cu expoziţie însorită, bine lucrate, bine drenate.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin despărţirea tufei, primăvara foarte devreme, o dată la 3-4
ani. Se poate înmulţi şi prin butaşi.
Utilizare:-flori tăiate, grupuri, ronduri, rabate, platbande, vase decorative.

8. Chrysanthemum leucanthemum – margarete – Fam. Asteraceae

Descriere: - tulpină dreaptă, mai rar ramificată, cu talia de 40-80 cm,
- frunzele bazale sunt ovale, spatulate, puternic dinţate, cele superioare amplexicaule,
oblonge, neuniform dinţate,
2
 - florile dispuse în calatidii, în care cele ligulate sunt albe şi dipuse în 1-3 verticile, iar cele
tubuloase sunt galbene.
Înfloreşte din iunie-iulie până toamna.
Cerinţe ecologice: - soluri fertile, cu umiditate suficientă şi constantă,
- terenuri cu expoziţie însorită, bine lucrate, bine drenate.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin despărţirea tufei, primăvara foarte devreme, o dată la 3-4
ani. Se înmulţeşte şi prin seminţe care se seamănă în aprilie-mai în răsadniţe reci sau pe brazde. După
cca o lună se repică la 10-15 cm, iar toamna se plantează la loc definitiv la distanţe de 30-50 cm, în
funcţie de soi.
Utilizare:-flori tăiate, grupuri, ronduri.

9. Cineraria maritima – cineraria, spălăcioasă – Fam. Asteraceae

Descriere: - tulpina ramificată, înaltă de 30-70 cm, acoperită cu peri argintii,
- frunze mari, penat-sectate cu lobii adesea trilobaţi, acoperiţi pe partea inferioară cu peri
de culoare argintie,
- florile galbene tubuloase, grupate în calatidii globuloase.
Înfloreşte din iulie până în septembrie. Decorează prin frunze şi se pretează la tuns.
Cerinţe ecologice: - soluri nisipo-argiloase, potrivit de fertile, cu umiditate moderată,
- terenuri cu expoziţie însorită, adăpostite.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin seminţe şi vegetativ (butaşi).
- se seamănă în februarie-martie în sere sau răsadniţe calde, într-un amestec mijlociu. Se
repică când 2-3 frunze, de preferinţă la ghivece. Plantarea la loc definitiv se face în mai, la distanţa de
30-40 cm.
- înmulţirea prin intermediu butaşilor (februarie-martie) se face atunci când urmărim să
obţinem material uniform.
- ca lucrări de îngrijire, pe lângă cele obişnuite se recomandă ciupitul pentru stimularea
ramificării şi tunsul când o folosim în covoare, mozaicuri.
Utilizare: - borduri, mozaicuri, ronduri, rabate, platbande.

10. Clematis x jackmanii – curpen de grădină – Fam. Ranunculaceae

Descriere: - plantă agăţătoare cu tulpina semilemnoasă de cca 4,5 m lungime,
- frunzele simple sau de 2 ori trifoliate, tulpinale,
- florile (cca 14 cm diametru) lung pedunculate, ale, roz, mov, albastre, violacee, purpurii,
solitare sau câte cca 5 pe ramuri scurte.
Înfloreşte vara-toamna.
Cerinţe ecologice:- soluri de pădure, fertile, cu umiditate moderată,
-terenuri cu expoziţie însorită, adăpostite.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin seminţe şi vegetativ (diviziune, butaşi, altoire).

11. Dianthus deltoides – garofiţă – Fam. Caryophyllaceae

Descriere:-tulpina înaltă de 10-15 cm,
-frunze eliptic-lanceolate, ascuţite, ciliate,
-florile solitare, colorate în roşu carmin sau alb imaculat, parfumate.
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice:-specie puţin pretenţioasă,
-reuşesc în orice tip de sol expus la soare, nu prea umed, permeabil, fertil.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin seminţe şi vegetativ (despărţire, butaşi).
-semănatul se face în aprilie-iulie, în răsadniţe sau brazde, se repică, iar toamna se plantează la
loc definitiv,
-despărţirea tufei se face toamna târziu,
-înmulţirea prin butaşi se face în august-septembrie.
Utilizare:-borduri, pete de culoare, stâncării, rabate, vase decorative.

3
 12. Echinacea purpurea (syn. Rudbeckia purpurea) – echinacea – Fam. Asteraceae
Descriere:-tulpină viguroasă, înaltă de 70-100 cm,
-frunzele bazale sunt oval-acuminate, lung-peţiolate, iar cele tulpinale sunt oval-lanceolate,
aproape sesile, aspre la pipăit;
-florile sunt dispuse în capitule mari, cele ligulate sunt bi sau tridentate, la început drepte apoi
pendule, de culoare roz-violacee, cele tubuloase sunt dispuse central şi au culoare brun -purpurie.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- specie rustică, preferă soluri argilo-humoase, cu fertilitate moderată; terenuri cu
expoziţie sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin divizarea tufelor, primăvara sau
toamna.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, se face un repicat. În
mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare: platbande, grupuri, floare tăiată.

13. Gaillardia hybrida – gaiardia, fluturei – Fam. Asteraceae

Descriere:-tulpina înaltă de până la 20-70 cm;
-frunzele sunt alterne, cele inferioare penat-partite, cele superioare lanceolat-spatulate;
-florile sunt dispuse în calatidii lung-pedunculate, cu diametrul de 8 cm, unicolore sau bicolore.
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice:- reuşesc bine pe aproape toate solurile uşoare, însorite sau semiumbrite, acide.
Particularităţi de cultură:-se înmulţire pe cale vegetativă prin despărţire (primăvara) şi prin butaşi
de tulpină ( din iunie până la sfârşitul lunii august).
Se poate înmulţi şi prin seminţe care se semănă aprilie-mai, în sere sau răsadniţe reci ori pe brazde, pe
un teren uşor semiumbrit. Repicatul se poate face afară pe brazde când plantele au 4-6 frunze, urmând
ca plantatul la loc definitiv să se facă toamna, în septembrie-octombrie la distanţa de 30-40 cm între
plante.
Utilizare:-grupuri, rabate, stâncării,
-flori tăiate în stare proaspătă,
-pentru decorarea parcurilor şi grădinilor,
-este folosită în ronduri, rabate, platbande, grupuri pe gazon.

14. Gypsophilla paniculata – floarea miresei – Fam. Caryophyllaceae

Descriere:-tulpină ramificată, glabră, cu noduri proeminente, înaltă de cca 100 cm,
-frunzele lanceolate, ascuţite sau liniare,
-florile albe, foarte mici, numeroase şi dispuse în panicule largi.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- reuşeşte foarte bine pe soluri argilo-nisipoase, bogate în calciu, teren cu expoziţie
sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin despărţirea tufei, primăvara devreme sau toamna, o dată la
3-4 ani.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive
fară a se face repicatul. În mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare:-flori tăiate în stare proaspătă sau uscată (imortele prin adopţiune, decorând prin
inflorescenţă).

14. Lavandula angustifolia – levănţică – Fam. Labiatae

Descriere:-tulpină semilemnificată, înaltă de cca 65 cm, foarte ramifictă de la bază
-frunzele sunt întregi, liniare, cu marginea uşor rulată, de culoare gri, pâsloase
-florile sunt mici, albastre-violet, dispuse în spic lung
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- puţin pretenţioasă, preferă soluri bine lucrate, necesită terenuri cu expoziţie sudică,
însorită.
4
Particularităţi de cultură:- se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă (butaşi, marcotaj) şi pe cale
generativă, prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive. În mai se
plantează la loc definitiv.
Utilizare:- borduri, ronduri, precum şi ca plantă medicinală

16. Limonium arborescens (syn. Statice arborescens) – statice – Fam. Plumbaginaceae

Descriere:-tulpină înaltă de 80-100 cm;
-frunzele sunt peţiolate, oblong-ovate cu vârful ascuţit, dispuse în rozetă bazală;
-florile cu petale galbene şi caliciul alb, stelat şi persistent.
Înfloreşte în iunie-iulie..
Cerinţe ecologice:- preferă soluri argilo-nisipoase, bine drenate, terenuri cu expoziţie sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face prin divizarea tufei sau se pot înmulţi şi prin seminţe.
Semănatul se poate face în martie, în sere. În mai se plantează la loc definitiv şi înfloresc în următorul
an.
Utilizare: flori tăiate în stare uscată (imortelă tipică, decorativă prin caliciul persistent).

17. Papaver orientale – mac - Fam. Papaveraceae

Descriere:- plantă perenă hemicriptofită cu tulpină păroasă, înaltă de 1 – 1,5 m, cu frunzele penat-
fidate sau penat sectate cu diviziuni neregulate , dinţate, lungi de cca 30cm, păroase, dispuse în rozetă.
Florile sunt mari, cu diametrul de 12 – 16 cm, cu sepalele păroase, persistente, iar petalele roşii –
portocalii, lucioase, cu sau fără maculă neagră la bază, pistilul cu disc violet – albăstrui şi stamine
negre- violacee.
Înfloreşte în mai iunie şi uneori chiar toamna.
Cerinţe ecologice:-pretenţii moderate, se dezvoltă bine pe soluri fertiloe, argilo-nisipoase, bine
afânate; pe terenuri cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură. Macul se înmulţeşte pe cale vegetativă prin divizartea tufelor (toamna) şi
prin seminţe care se seamănă direct în câmp în mai-iunie.
Utilizare: în grupuri pe gazon, putând rămâne în acelaşi loc 8 – 10 ani.
- ca floare tăiată, se recoltează în faza de boboc când caliciul este puţin crăpat.

18. Phalaris arundinacea – iarbă colorată – Fam. Poaceae

Descriere:-tulpină fistuloasă, foarte subţire, ce poartă terminal flori grupate în inflorescenţe
spiciforme;
-frunzele sunt liniare, lungi de cca 15-25 cm, sunt variegate (prezintă dungi longitudinale de
culoare alb-gălbuie);
Cerinţe ecologice:-preferă soluri uşoare, cu umiditate moderată; terenuri cu expoziţie sudică.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin divizarea tufei toamna sau
primăvara devreme.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie direct în câmp.
Utilizare: în grupuri sau individual, pe marginea apelor

19. Phlox paniculata – brumărele – Fam. Polemoniaceae

Descriere:-tulpina este glabră, rigidă, înaltă de cca 1 m;
-frunzele sunt ovat-lanceolate, oblong-ovale, sesile, glabre, cu marginea uşor ciliată;
-florile sunt mari, albe, roz, roşii, violet, albastre, în diferite nuanţe, dispuse terminal, în
panicule multiflore, dense, piramidale,
Înfloreşte din iulie-octombrie.
Cerinţe ecologice:- necesită soluri argilo-calcaroase, fertile, afânate, bine lucrate; preferă terenuri
însorite sau semiumbrite.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se realizează pe cale vegetativă prin divizarea tufei, butaşi,
marcotaj (toamna sau primăvara). Se pot înmulţi şi prin seminţe (toamna sau primăvara).
Utilizare: grupuri, platbande, rabate, flori tăiate

5
 20. Phlox subulata – scânteiuţe – Fam. Polemoniaceae
Descriere:-tulpină,
-frunzele,
-florile.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- reuşeşte foarte bine pe soluri argilo-nisipoase, bogate în calciu, teren cu expoziţie
sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţire
-se pot
Utilizare:-

21. Rudbeckia fulcida – rudbechie, rugi galbeni, – Fam. Asteraceae

Descriere:-tulpină pubescentă, dreaptă şi ramificată la partea superioară, înaltă de 50-100 cm;
-frunzele sunt întregi, ovate, aspre;
-florile sunt grupate în capitule lung pedunculate, cele tubuloase de culoare brun-cenuşie, iar
cele ligulate galben-aurii, dispuse pe unul sau mai multe verticilii.
Înfloreşte din iulie-august până toamna târziu.
Cerinţe ecologice:- specie rustică, preferă soluri argilo-humoase, cu fertilitate moderată; terenuri cu
expoziţie sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin divizarea tufelor, primăvara sau
toamna.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, se face un repicat. În
mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare: platbande, grupuri, floare tăiată.

22. Santolina chamaecyparissus – santolina – Fam. Asteraceae

Descriere:-tulpina este semilemnificată, ramificată puternic sub formă de tufă, înaltă de cca 50 cm, cu
ramuri rigide şi fragile, alb-gri-pubescente,
-frunzele mici, îngust-lanceolate şi penate, argintii, cărnoase, dispuse altern;
-florile sunt galbene, tubuloase, aşezate imbricat, pe mai multe rânduri, în calatidii sferice,
solitare, dispuse terminal pe pedunculi lungi.
Înfloreşte vara.
Cerinţe ecologice:- preferă sol uscat, bine drenat, humo-luto-nisipos, terenuri cu expoziţie sudică,
însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţire pe cale vegetativă prin butaşi erbacei, divizarea tufei (toamna sau
primăvara)
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive
fară a se face repicatul. În mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare:planta pentru mozaic (decorativă prin frunze): mozaicuri, borduri, platbande

23. Santolina viridis – santolina – Fam. Asteraceae

Descriere:-tulpină semilemnificată la bază, puternic ramificată, înaltă de 30-60 cm
-frunzele înguste, verzi,
-florile sunt tubuloase, galbene, sesile pe un receptacul comun, dispuse în calatidii solitare,
mici, lung-pedunculate.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- preferă sol uscat, bine drenat, humo-luto-nisipos, terenuri cu expoziţie sudică,
însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţire pe cale vegetativă prin butaşi erbacei, divizarea tufei (toamna sau
primăvara).
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive
fară a se face repicatul. În mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare:planta pentru mozaic (decorativă prin frunze): mozaicuri, borduri, platbande
6
 24. Sedum spectabilis – iarbă grasă – Fam. Crassulaceae
Descriere:-tulpină fistuloasă şi glabră, înaltă de cca 45 cm;
-frunzele mari, ovate, verzi-albăstrui, suculente, dinţate;,
-florile sunt roz-roşii, purpurii, grupate în corimbe.
Înfloreşte din iulie-septembrie.
Cerinţe ecologice:- necesită soluri uşoare, permeabile, pe terenuri cu expoziţie sudică, însorită. Sunt
rezistente la secetă şi temperaturi scăzute.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin butaşi de frunze şi butaşi de
tulpină (vara), precum şi prin divizarea tufei (toamna sau primăvara).
-se pot înmulţi mai rar şi prin seminţe (primăvara).
Utilizare: în decorarea grădinilor alpine, vase decorative

25. Sedum spurium – iarbă grasă – Fam. Crassulaceae

Descriere:-tulpină gazonantă, înaltă de 10-20 cm,
-frunzele sunt mici, invers-ovate, uşor dinţate, suculente, dispuse dens în rozete.
-florile sunt stelate, albe sau roz-pal, roşii sau purpurii, grupate în corimbe..
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice:- necesită soluri uşoare, permeabile, pe terenuri cu expoziţie sudică, însorită. Sunt
rezistente la secetă şi temperaturi scăzute.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin butaşi de frunze şi butaşi de
tulpină (vara), precum şi prin divizarea tufei (toamna sau primăvara).
-se pot înmulţi mai rar şi prin seminţe (primăvara).
Utilizare: în decorarea grădinilor alpine, vase decorative

26. Solidago canadensis – sânzâiană de grădină – Fam. Asteraceae

Descriere:- plantă perenă hemicriptofită cu tulpini aspre, păroase,drepte şi rigide. Poate fi înaltă de 1,2
– 1,5 m, cu frunzele întregi, liniar-lanceolate, rugoase, dentate. Florile sunt galbene, tubuloase, dispuse
în capitule mici (1,5-2 mm) grupate la rândul lor într-un panicul piramidal, lug de până la 60 cm..
Înfloreşte din iulie - august.
Cerinţe ecologice:- preferă soluri fertile, cu umiditate constantă; preferă terenuri cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură. -se înmulţeşte pe cale vegetativă prin divizartea tufelor o dată la 2 – 3 ani,
de preferinţă primăvara în martie – aprilie când plantele încep sa vegeteze. Se poate înmulţi şi prin
seminţe care se seamănă primvara în sere, se repică iar răsadurile se plantează în câmp.
Utilizare: apreciată ca plantă solitară sau în grupuri, pentru mascarea locurilor inestetice, în platbande.
- ca floare tăiată în stare uscată (imorterlă prin adopţiune), care se recoltează la începutul
înfloririi.

27. Viola odorata – toporaşi – Fam. Violaceae

Descriere:-tulpină erbacee, înaltă de 10-15 cm;
-frunzele sunt verzi-închis, lat-ovate sau rotunde, reniforme, cu baza cordată, inegal-crenate,
lung-peţiolate, pubescente, cu stipele fimbriate, scurt-aşezate în partea de mijloc a tulpinii;
-florile sunt purpurii-violet-închis, solitare, pendente cu pedunculi lungi, parfumate.
Înfloreşte primăvara.
Cerinţe ecologice:- plante rustice, preferă soluri fertile.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face prin divizarea tufei sau prin seminţe.
Utilizare: ronduri, rabate, pete în gazon etc.