PLANTE FLORICOLE PERENE

HEMICRIPTOFITE II
 Gaillardia hybrida – gaiardia, fluturei
Fam. Asteraceae
Descriere:-tulpina înaltă de până la 20-70 cm;
-frunzele sunt alterne, cele inferioare penat-partite, cele superioare lanceolat-spatulate;
-florile sunt dispuse în calatidii lung-pedunculate, cu diametrul de 8 cm, unicolore sau bicolore.
Înfloreşte din iunie până în septembrie.
Cerinţe ecologice:- reuşesc bine pe aproape toate solurile uşoare, însorite sau semiumbrite,
acide.
Particularităţi de cultură:-se înmulţire pe cale vegetativă prin despărţire (primăvara) şi prin butaşi
de tulpină (din iunie până la sfârşitul lunii august).
Se poate înmulţi şi prin semInţe care se semănă aprilie-mai, în sere sau răsadniţe reci ori pe
brazde, pe un teren uşor semiumbrit. Repicatul se poate face afară pe brazde când plantele au 4-6
frunze, urmând ca plantatul la loc definitiv să se facă toamna, în septembrie-octombrie la distanţa
de 30-40 cm între plante.
Utilizare:-grupuri, rabate, stâncării,
-flori tăiate în stare proaspătă,
-pentru decorarea parcurilor şi grădinilor,
-este folosită în ronduri, rabate, platbande, grupuri pe gazon.
 Gypsophilla paniculata – floarea miresei
Fam. Caryophyllaceae
Descriere:-tulpină ramificată, glabră, cu noduri proeminente, înaltă de cca 100 cm,
-frunzele lanceolate, ascuţite sau liniare,
-florile albe, foarte mici, numeroase şi dispuse în panicule largi.
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- reuşeşte foarte bine pe soluri argilo-nisipoase, bogate în calciu, teren cu expoziţie
sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţire prin despărţirea tufei, primăvara devreme sau toamna, o dată la
3-4 ani.
-se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive fară a se
face repicatul. În mai se plantează la loc definitiv.
Utilizare:-flori tăiate în stare proaspătă sau uscată (imortele prin adopţiune, decorând prin
inflorescenţă).
 Iberis sempervirens – limba marii
Fam. Brassicaceae

Descriere: planta erbacee perena,cu aspect de tufă ce ajunge la inaltimi de 20-30 cm și un diametru
de 30-40 cm. Este decorativă prin inforescențele de culoare albă, din primăvară până în vară, aprilie-
iunie. Frunzele sunt numeroase, pieloase, alungite, cu lungimi de 2,5-4 cm și culoarea verde-închis.
Cerinţe ecologice : este o plantă ce iubește lumina, însă poate fi plantată și la semiumbră. Nu are
pretenții ridicate față de substrat, acesta trebuie să aibă un drenaj bun, deoarece nu suporta băltirea
apei, iar udarea se face moderată, deoarece rezistă la perioade scurte de secetă.
Particularităţi de cultură: înmultirea se realizează prin semințe, divizare, butasi sau marcotaj.
Utilizare: in ghivece, rocării și borduri
 Lavandula angustifolia – levănţică
Fam. Labiatae
Descriere:-tulpină semilemnificată, înaltă de cca 65 cm, foarte ramifictă de la bază
-frunzele sunt întregi, liniare, cu marginea uşor rulată, de culoare gri, pâsloase
-florile sunt mici, albastre-violet, dispuse în spic lung
Înfloreşte din iunie până în august.
Cerinţe ecologice:- puţin pretenţioasă, preferă soluri bine lucrate, necesită terenuri cu expoziţie
sudică, însorită.
Particularităţi de cultură:- se înmulţeşte uşor pe cale vegetativă (butaşi, marcotaj) şi pe cale
generativă, prin seminţe. Semănatul se poate face în martie, în sere, în cuburi nutritive. În mai se
plantează la loc definitiv.
Utilizare:- borduri, ronduri, precum şi ca plantă medicinală
 Limonium arborescens (syn. Statice arborescens) – statice
Fam. Plumbaginaceae
Descriere:-tulpină înaltă de 80-100 cm;
-frunzele sunt peţiolate, oblong-ovate cu vârful ascuţit, dispuse în rozetă bazală;
-florile cu petale galbene şi caliciul alb, stelat şi persistent.
Înfloreşte în iunie-iulie..
Cerinţe ecologice:- preferă soluri argilo-nisipoase, bine drenate, terenuri cu expoziţie sudică,
însorită.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face prin divizarea tufei sau se pot înmulţi şi prin seminţe.
Semănatul se poate face în martie, în sere. În mai se plantează la loc definitiv şi înfloresc în
următorul an.
Utilizare: flori tăiate în stare uscată (imortelă tipică, decorativă prin caliciul persistent).
 Lupinus polyphyllus – lupin sau cafeluță,
Fam. Fabaceae
Lupinul se dezvoltă sub formă de tufă de 1-1,5m, frunzele sunt frumoase, de culoare verde-închis,
palmate cu 5-7 foliole lanceolate, dispuse în formă de rozetă. Florile sunt mărunte, seamănă la
formă cu cele de mazăre și sunt grupate în număr mare, sub formă de spic, în vârful tijelor.
Culoarea florii: alb, roz, mov, albastru, portocaliu, galben. Perioadă de înflorire: iunie-iulie
Solul preferat: bine drenat, cu fertilitate moderată, pH neutru-acid
Îngrijire: este o plantă atât de nepretențioasă și rezistentă, că aproape nu are nevoie de îngrijire.
Se mulțumește cu soluri sărace, dar are nevoie cel puțin de 5-6 ore pe zi de lumina directă a
soarelui..
Udatul trebuie făcut mai rar, lupinul are rădăcinile lungi și se descurcă în găsirea apei în sol.
După încheierea perioadei de înflorire, tundeți planta, lăsând lăstarii tineri, iar dacă vremea se
menține caldă în continuare, pot apărea noi flori.
Înmulțirea plantelor se face prin însămânțare, toamna sau prin plantare de puieți, primăvara .
 Papaver orientale – mac
Fam. Papaveraceae

Descriere:- plantă perenă hemicriptofită cu tulpină păroasă, înaltă de 1 – 1,5 m, cu frunzele penat-fidate sau
penat sectate cu diviziuni neregulate , dinţate, lungi de cca 30cm, păroase, dispuse în rozetă. Florile sunt
mari, cu diametrul de 12 – 16 cm, cu sepalele păroase, persistente, iar petalele roşii – portocalii, lucioase, cu
sau fără maculă neagră la bază, pistilul cu disc violet – albăstrui şi stamine negre- violacee.
Înfloreşte în mai iunie şi uneori chiar toamna.
Cerinţe ecologice:-pretenţii moderate, se dezvoltă bine pe soluri fertiloe, argilo-nisipoase, bine afânate; pe
terenuri cu expoziţie însorită.
Particularităţi de cultură. Macul se înmulţeşte pe cale vegetativă prin divizartea tufelor (toamna) şi prin
seminţe care se seamănă direct în câmp în mai-iunie.
Utilizare: în grupuri pe gazon, putând rămâne în acelaşi loc 8 – 10 ani.
-ca floare tăiată, se recoltează în faza de boboc când caliciul este puţin crăpat.
 Phalaris arundinacea – iarbă colorată
Fam. Poaceae

Descriere:- tulpină fistuloasă, foarte subţire, ce poartă terminal flori grupate în inflorescenţe
spiciforme;
-frunzele sunt liniare, lungi de cca 15-25 cm, sunt variegate (prezintă dungi longitudinale de
culoare alb-gălbuie);
Cerinţe ecologice:-preferă soluri uşoare, cu umiditate moderată; terenuri cu expoziţie sudică.
Particularităţi de cultură:- înmulţirea se face pe cale vegetativă prin divizarea tufei toamna sau
primăvara devreme.; se pot înmulţi şi prin seminţe. Semănatul se poate face în martie direct în
câmp.
Utilizare: în grupuri sau individual, pe marginea apelor