Citrus limon

Subfamilia Aurantioideae cuprinde plante cu fruct hesperidă și semințe fără endosperm.

Genul Citrus cuprinde specii originare din Asia sau Europa de Sud, arbori sau arbuști cu
frunze persistente, flori albe plăcut mirositoare, fruct hesperidă.

Citrus limon, lămâiul, este un arbust spinos care aparține familiei Rutaceae, originară din Asia
(India, Pakistan), cultivat pentru comerț în țările cu climat cald, semi-tropical sau tropical din
întrega lume. În regiunea mediteraneană, acesta este cultivat pentru fructe, care sunt folosite
în băuturi și la gătit. De asemenea, sunt folosite și drept conservanți datorită proprietăților
antioxidante.

Lămâiul crește până la 6m. Prezintă frunze de culoare verde închis, persistente, eliptice, cu
pețiolul turtit până la aripat, alterne. Flori solitare, albe, purpurii la exterior, odorante.
Hesperida ascuțită la capete, de culoare galben-deschis, cu endocarpul (pulpa) acru, bogat în
vitamina C.

Aechmea fasciata
Ordinul Bromellales

Familia Bromeliaceae cuprinde 2500 de specii reunite în 46 de genuri, răspândite în America

tropicală. Plante erbacee, de regulă suculente, cele mai multe epifite, cu frunzele dispuse în
rozetă bazală sau apicală, care rețin apa. Frunzele au marginea întreagă sau spinos-dințată. Pe
frunze se găsesc peri solziformi, cu rol în absorbția apei. Flori hermafrodite, de regulă
actinomorfe, cu înveliș floral periant, grupate în raceme, spice sau capitule, însoțite de
bractee, adeseori colorate. Fruct – bacă, capsulă sau compus (la ananas). Ca plante
ornamentale de apartament, din această familie se cultivă specii ale următoarelor genuri:
Aechmea, Billbergia, Bromelia, Guzmania.

Aechmea fasciata face parte din genul Aechmea și este originară din Brazilia. Aceasta
prezintă frunze robuste, pieloase, de forma unor curele. Acestea cresc până la 20 cm în
lungime, iar în centrul plantei se unesc, formând o pâlnie naturală care reține apa. Din
mijlocul frunzelor apare o tijă cu vârful roz, de 15 cm. Vârful tulpinii se deface în multe
bractee, iar vara se deschid florile, care sunt mici și albastre, așezate pe tije scurte, între
bractee. Aceasta durează până la 6 săptămâni, apoi inflorescența se ofilește și se zbârcește, iar
în cele din urmă rozeta moare. În același timp, planta produce două sau trei rozete mai mici.

Ficus benjamina
Familia Moraceae include specii lemnoase cu latex. Frunze alterne, stipelate. Flori unisexuat-
monoice, cu perigon sepaloid, grupate în inflorescențe dense, sau închise într-o cavitate
piriformă cărnoasă (axa inflorescenței). Fruct compus, soroză sau siconă, rezultat din
inflorescență, prin concreșterea învelișurilor florale.

Din genul Ficus se cultivă ca plante decorative prin frunză, în seră și apartament, specia Ficus
benjamina. Acesta este un arbore sau arbust ramificat, cu ramuri pendule. Frunze eliptice,
acuminate (cu vârful lung ascuțit), cu marginile întregi sau sinuate (ondulate), persistente,
concolore sau maculate (verde cu alb-gălbui).

rees, to 20 m tall, crown wide, d.b.h. 30-50 cm. Bark gray to gray-white, smooth. Main
branches producing aerial roots which can develop into new trunks; branchlets gray-white,
pendulous, glabrous. Stipules caducous, lanceolate, 0.6-1.5 cm, membranous, glabrous.
Petiole 1-2 cm, adaxially sulcate; leaf blade ovate to broadly elliptic, 4-8(-14) × 2-4(-8) cm, ±
lea-thery, glabrous, base rounded to cuneate, margin entire, apex shortly acuminate;
secondary veins 8-10 on each side of midvein, parallel, anastomosing near margin, indistinct
from tertiary veins. Figs axillary on leafy branchlets, paired or solitary, purple, red, or yellow
[or red with white dots] when mature, globose to depressed globose or sometimes pear-
shaped, 0.8-2 cm in diam., glabrous or pubescent, base attenuate into stalk, sessile; involucral
bracts inconspicuous, triangular-ovate, glabrous, persistent. Male, gall, and female flowers
within same fig. Male flowers: few, shortly pedicellate; calyx lobes (3 or)4, broadly ovate;
stamen 1; filament rather long. Gall flowers: many; calyx lobes (3 or)4 or 5, narrowly
spatulate; ovary ovoid, smooth; style ± lateral, short. Female flowers: sessile; calyx lobes 3,
shortly spatulate; style ± lateral, short; stigma enlarged. Achenes ovoid-reniform, shorter than
persistent style. Fl. Aug-Nov.

Echinocactus grussonii
Aparținând familiei Cactaceae, genul Echinocactus, Echinocactus grussonii este o specie care
crește sub forma unui glob sferic și poate atinge peste un metru înățime abia după mulți ani.
Plantele tinere din această specie nu seamănă cu cele mature. Durata de viață a acestora este
estimată la 30 de ani.

Echinocactus grussonii crește ușor și relativ rapid în zonele cu climat cald și se găsește
întotdeauna sub formă cilindrică sau de butoi. Acesta prezintă tulpini sferice, cu coaste
proeminente, prevăzute cu spini cu o lungime de până la 5 metri. Spinii ascuțiți sunt lungi,
drepți sau ușor curbați, având diferite nuanțe de galben sau uneori, alb. Aceștia nu numai că
ajută planta să absoarbă umezeală din aer, dar totodată o protejează împotriva posibililor
prădători. Flori mici, galbene apar vara în jurul coroanei plantei, însă abia după 20 de ani.
Aceste flori nu au niciun fel de spini. Este posibil ca această specie de cactus să aibă fructe,
care nu pot fi însă consumate de oameni. Pulpa acestei plante este folosită pentru producerea
diferitelor tipuri de bomboane.

Echinocactus grussonii este cultivat ca specie ornamentală, pentru plantarea în ghivece,

grădini cu habitat deșertic, grădini cu pietriș.
 Waschingtonia filifera
Waschingtonia filifera face parte din familia Arecaceae, genul Waschingtonia și este originară
din oazele deșertului Coloardo, statul California și munții Cofa în Arizona de Sud-Vest.
Crește natural în oazele deșertului, soluri umede și canioane montane. Are un trunchi gros,
fără ramuri, cu linii orizontale. Tulpinile ei cilindrice și groase pot atinge 17-20m în înălțime,
frunzele sub formă de evantai sunt de asemenea destul de mari. Acestea reprezintă un habitat
de protecție pentru multe animale, incluzând păsări, insecte și rozătoare mici. Florile sale sunt
bisexuate, iar fructul este o drupă. Pulpa fructului este dulce, iar nativii americani o consumă
proaspătă sau usată.

Waschingtonia filifera este cultivată ca specie ornamentală. Aceasta se dezvoltă cel mai bine
în zonele cu climă caldă, temperată, cu veri uscate și ierni umede.

Olea europaea
Arbust sau arbore cu înălțime mică, de 15m, veșnic verde, Olea europaea face parte din
familia Oleaceae, genul Olea și se dezvoltă cel mai bine în zona cu climat mediteranean.
Spania, Italia, Grecia sunt producători majori, însă această specie este cultivată și în afara
zonei mediteraneene, în regiuni precum Carifornia sau Argentina.

Specia prezintă frunze persistente, lanceolate, argintii și păroase pe partea interioară, cu peri
solzoși. Flori albe, mici, grupate în raceme axilare. Fructul (măslina) este o drupă de culoare
verde sau neagră, comestibil numai conservat.

Măslinele sunt folosite atât pentru pulpa comestibilă, care conține cu până la 40% mai mult
ulei decât sâmburele, cât și ca sursă de ulei.

Agave Americana

Agave Americana face parte din Ordinul Asparagales, Familia

Asparagaceae, Subfamilia Agavoideae, Genul Agave.

Aceasta este probabil cea mai des cultivată agavă ca plantă ornamentală,
iar ca rezultat s-a răspândit în regiunile tropicale și temperate ale lumii.
Deoarece a fost intens răspândită, originile ei exacte nu se cunosc, deși se
presupune că este nativă din estul Mexicului. Florile apar în orice perioadă după
ce planta a atins vârsta de 10 ani, astfel că nu se ridică la denumirea americană
comună (plantă seculară).

Este o plantă perenă veșnic verde, verticilată, cu tulpini scurte și frunze de

aproximativ 2m lungime, arcuite sau reflexe, lanceolate, ascuțite, verde deschis
spre gri, cu margini ondulat-dințate, cu dinți rotunjiți de 12mm lungime, cu
spații neregulate între ei, având o nuanță maronie spre gri; frunzele au în vârf un
spin de până la 5cm lungime, de culoare gri maronie. Inflorescența poate atinge
o înălțime de 9m. Este tulpină mare, ca și sparanghelul, care crește din centrul
verticilului și susține 15-35 de bractee răsfirate orizontal, cu flori galben-pal.

Chamaedorea elegans

Chamaedorea elegans face parte din Ordinul Arecales, Familia Arecaceae,

Genul Chamaedorea și este o specie de palmier mic, nativă pădurilor ecuatoriale
din Sudul Mexicului și Guatemala.

Este folosită în grădini cu climat subtropical, cum sunt cele din Sud-Estul
Statelor Unite și în zone tropicale. Aceasta crește până la 2-3m.

Este de obicei cultivată în regiunile temperate ca plantă ornamentală, crescând

cu greutate până la 2m, tolerând nivele scăzute de umiditate și lumină, deși
preferă mediile cu umiditate crescută și lumină indirectă puternică.

Ananas bracteatus
Ananas bracteatus, pe numele său comun ananas roșu, este o specie de ananas. Este nativ
Americii de Sud (Brazilia, Bolivia, Argentina, Paraguay, Ecuador).

Acesta este crescut ca plantă ornamentală pentru fructele sale roșii, decorative. Frunzele sunt
lungi, cu spini ascuțiți, putând fi folosite pentru protecție. În zonele mai răcoroase, pot fi
crescuți ca plante de interior. Poate atinge între 140 și 320m.

Este o specie terestră de bromeliad, care prezintă frunze de o culoare verde închis ce se
deschid până la roșu-roz atunci când sunt expuse luminii și pot ajunge până la 100cm.
Frunzele lungi, spinoase, sunt caracterizare de dungi longitudinale crem și verzi, care devin
roz atunci când sunt expuse unei surse de lumină bună. Când înflorește, apare fructul tipic
ananasului; este similar speciei de Ananas comosus, dar mult mai prolific.

Theobroma cacao
Cultivation, cultural elaboration and use of cacao were extensive and early in Mesoamerica.
Studies of the Theobroma cacao tree genetics suggests a domestication and spread from
lowland Amazonia, contesting an earlier hypothesis that the tree was domesticated
independently in both the Lacandon area of Mexico, and in Amazonia. The cacao tree belongs
to the Theobroma genus, in the Sterculiaceae family, that contains 22 species. Today, the
most common of the cultivated species is Theobroma cacao, with two subspecies and three
forms. Wild cacaos fall into two groups. The South American subspecies spaerocarpum has a
fairly smooth melon-like fruit. In contrast, the Mesoamerican cacao subspecies has ridged,
elongated fruits. At some unknown early date, the subspecies T. cacao cacao reached the
southern lowlands of Mesoamerica and came into wide usage.

Theobroma cacao is cauliflorous and semi-deciduous. The tree is low, reaching an average
height of 5-10 m. The main trunk is short; branches in whorls of 5, dimorphic; vertical
chupons growing from the trunk have leaves arranged in 5/8 phyllotaxy. The lateral branches
(fans) have 1/2 phyllotaxy. Petiole with 2 joined pulvini, one at the base and the other at the
point of insertion of the leaf. Stipules 2, deciduous. Lamina elliptical-oblong or obovate-
oblong, simple, 10-45 cm long; generally smooth, sometimes hairy, rounded and obtuse at the
base, pointed apex. Inflorescence dichasial; primary peduncle very short, often thick and
lignified. Flower peduncle 1-4 cm long. Sepals 5, triangular, whitish or reddish in colour.
Petals 5, joined at the base into a cuplike structure, whitish-yellow with dark purple bands
adaxially; ligules spathulate, yellowish. Stamens 5, fertile, alternating with 5 staminodes, the
2 whorls uniting to form a tube. Anthers 2, stamens fused. Ovary superior with a single style
terminating in 5 sticky stigmatic surfaces. Fruit variable in shape, ovoid, oblong; sometimes
pointed and constricted at the base or almost spherical, with 10 furrows of which 5 are
prominent. Axial placentation, seeds embedded in mucilage, flat or round with white or
purple cotyledons. The generic name comes from the Greek 'theos' (god), and ‘broma’ (food)
and means the 'food of the gods'.

Evergreen trees, to 12 m tall; bark thick, dark gray-brown. Branchlets brown, puberulent.
Stipules linear, caducous; leaf blade narrowly ovate- to obovate-elliptic, 20-30 × 7-10 cm,
both surfaces glabrous or sparsely stellate, base rounded to shallowly cordate, apex long
acuminate. Inflorescence small and delicate, cymose. Flowers ca. 18 mm in diam.; pedicels
ca. 12 mm. Calyx pink, lobes narrowly lanceolate, persistent, margin hairy. Petals 5,
yellowish, lightly longer than calyx, lower part helmet-shaped and abruptly narrowed,
reflexed, apex acute. Staminodes linear. Ovary obovoid, slightly 5-angular, 5-celled; ovules
14-16 per locule, in 2 rows; style cylindrical. Drupe ellipsoid or narrowly ellipsoid, 15-20 ×
ca. 7 cm, longitudinally 10-grooved; endocarp thick, fleshy, hard and woody when dried, 4-8
mm thick. Seeds 12-14 per cell, ovoid, slightly flattened, ca. 2.5 × 1.5 cm. Fl. throughout
year.