Familia Fagaceae

1. Clasificare
•  Familia Fagaceae
• Încrengătura:Spermatophyta
• Subîncrengătura:Angiospermophytina
• Clasa: DicotyledoneaeSubclasa: Hamamelididae (Amentiferae)
• Ordinul: Fagales
• Familia:Fagaceae
 2. Caracteristici :
Din familie fac parte arbori şi arbuşti care formează păduri întinse, dinregiunile
temperate până în cele tropicale. Frunzele sunt stipelate, întregi,dinţate sau penat
lobate, dispuse altern. Florile au o organizare simplă,
suntunisexuate, adaptate la polenizarea prin vânt. Florile masculine suntorganizate în
amenţi (grupuri de flori înşirate pe o axă, atârnând ca unciucure, mâţişori), fiecare floare
fiind formată dintr-un periant simplu saudublu, cu 4-7 foliole unite, protejând 4-7 sau 8-
14 stamine. Florile feminine,solitare sau grupate în inflorescenţe, sunt alcătuite dintr-
un periantrudimentar şi un gineceu tricarpelar inferior. Fructul în general este o
achenă învelită parţial sau complet de un involucru fructifer (cupă rezultată dinconcreşte
rea foliolelor periantului şi a bracteilor persistente la baza florii).
 3. Specii :
FAGUL
• Atinge înălţimi de 35 m. Scoarţa este netedă, cenuşie-albicioasă.Frunzele sunt
ovate sau eliptice, pe margini dinţate şi ciliate. Florile suntunisexuate monoice
şi apar odată cu fructele. Florile masculine sunt dispuse în amenţi globuloşi, cu un
periant simplu, păros, din 5-6 lacinii unite la bazăşi 8-12 stamine. Florile feminine,
câte una sau grupate câte două, sunt înconjurate de un involocru format din
numeroase bracteole unite. Fructul(jirul) este o achenă cu trei muchii ascuţite la
vârf (trigonă) şi este învelit deo cupă ţepoasă cu patru valve. Sămânţa este bogată
în ulei. Lemnul
esteutilizat în industria mobilei. Prin distilarea lemnului se obţin acid acetic,gudroa
ne şi alte produse chimice. Formează păduri întinse curate (făgete)sau în amestec
cu foioase şi răşinoase în zonele de deal şi munte.
 Stejarul
Stejarul are și calități ornamental-decorative
deosebite, datorită cărora este utilizat în bio-
arhitectură sau arhitectura peisagistică. Există
varietăți de stejar cu ramurile verticale, cu ramurile
”plângătoare”, cu frunzele de culoare roșie, toate
folosite la crearea spațiilor verzi. Stejarul este un
adevărat depozit de substanțe chimice valoroase.
Frunzele și scoarța lui conțin mulți acizi organici,
vitamine, tananți. Ghindele care conțin și mult ulei
servesc drept hrană pentru păsări (gaițe, ciorile-de-
semănătură), mistreți ș. a.
Lemnul de stejar are ceva deosebit în el, ceva
simbolic. De altfel, stejarul, frunzele sau ghinda,
sunt folosite în multe țări ca simboluri. În Anglia,
stejarul este considerat arborele regal.
Castanul comestibil
- este un arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpina dreaptă, cilindrică, de
dimensiuni mari, atingând frecvent înălțimea de 20–35 m, cu un trunchi care la
maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Arbori foarte bătrîni pot ajunge la
diametrul de 4 m, în cazuri extreme chiar și pînă la 6 m. Arborii bătrâni de peste 100
de ani sunt de multe ori scorburoși. Castanul comestibil, de multe ori, ajunge vîrsta
de 500–600 de ani. În Europa Centrală rareori sunt mai bătrâni de 200 de ani, în
Europa de Vest pot ajunge până la 1000 ani[3]. Cel mai mare copac cunoscut este
Castagno dei Cento Cavalli[4][5] („Castanul de o sută de cai”) în Sicilia.
Frunzele sale lungi, lanceolate și pe margini spinos-dințate, cu nervura proeminentă,
pot atinge între 16–28 cm lungime și 5–9 cm lățime.
Castanul comestibil înflorește în iunie-iulie și este una din speciile de plante ce are
flori monosexuate situate pe aceeași plantă, dar separate. Florile de ambele sexe
sunt dispuse pe două niveluri diferite, cele masculine în partea superioară a plantei,
iar cele feminine în partea sa inferioară. Ambele tipuri de flori sunt erecte, măsurând
între 10 și 20 cm lungime, semănând extrem de mult cu niște lumânări și având un
miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.
Fructele
Castanul comestibil înflorește mai târziu decât alte specii de castan. Ambele tipuri de
flori apar la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, durând până când fecundarea celor
feminine este realizată. Înspre toamnă, florile feminine evoluează dintr-un singur
receptacul îngroșat în 3-7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta
țepoasă.
La coacerea completă, care are loc cândva în mijlocul lui octombrie, mantaua se
deschide progresiv, lăsând să se vadă fructele coapte, a căror coajă are o frumoasă
culoare maroniu-castanie lucitoare.