Abies alba (brad)

Increngatura : Pinophyta
Clasa : Pinopsida
Ordinul : Pinales
Familia : Pinaceae
Genul : Abies
Specia : Abies alba

Descriere : Este o specie europeană, răspândită în Carpaţi şi în Europa vestică. Limita răsăriteană a bradului trece pe la
noi prin ţară. Are acele îndreptate lateral, pe două rînduri, datorită răsucirii de la bază, iar la vîrf sînt obtuze şi uşor
emarginate. Bradul produce lemn valoros pentru construcţii. Deseori se plantează prin parcuri.

Denumire populara : brad

Alte plante din familia "Pinaceae" :
» Pinus mugo ( jneapan, jep )
» Picea abies ( molid )
» Pinus strobus ( pin alb )
» Larix decidua ( larice, zada )
» Pinus silvestris ( pin de padure )
» Abies concolor ( Brad alb,Brad argintiu,Brad de Colorado )
» Pinus cembra ( zambru )
» Pinus nigra ( pin negru )
» Picea pungens ( molid argintiu )

Bradul alb (Abies Alba)

Bradul alb este o specie indigenă, atingând frecvent

40 m în înălţime şi 1 m diametru.

Înrădăcinarea este tipic pivotantă, dar pierde cu timpul pivotul şi rădăcinile laterale pătrund
adânc în pământ, fapt ce determină rezistenţa mare la acţiunea vântului. De menţionat că pe
soluri superficiale pivotul se dezvoltă anevoios, sistemul devenind superficial şi faptul că în
primii ani rădăcina se dezvoltă greu în adâncime, puieţii suferind de secetă.

Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu ramuri regulat verticilate dispuse orizontal.În arboret
strâns se elaghează mai bine decât molidul.

Scoarţa este cenuşiu-verzuie mult timp netedă, în tinereţe cu pungi de răşină; la vârste
înaintate ritidom nu este prea gros şi prezintă sub formă de solzi poligonali.

Lemnul este moale, se aşchiază prin debitare, are duramen neevident albicios. Are multiple
întrebuinţări: lemn construcţie, mobilă, celuloză, chibrituri, lemn de rezonanţă.

Coroană cilindric-piramidală, compactă, la vârste mari apare aşanumitul “cuib de barză”,

generat de încetinirea activităţii mugurelui terminal şi deci, diminuarea distanţei dintre
verticile.

Lujerii sunt cenuşii, netezi, scurt păroşi, cu cicatrici circulare netede. Muguri mici, ovoizi,
nerăşinoşi (cu excepţia celor terminali), dispuşi terminal pe ramurile laterale întotdeauna câte
trei .
Frunze de 2-3 cm, aciculare, liniar-lăţite, la vârf obtuze sau emarginate, pe faţă verzi închis
lucitoare, pe dos cu 2 dungi albicioase de stomate. Sunt dispuse pectinat, iar pe lujerii fertili
(partea superioară a coroanei) sunt îndreptate în sus ca peria. Sunt persistente, durează 6-15
ani, iar după uscare se menţin mult timp pe lujeri, motiv pentru care bradul este recomandat
ca pom de iarnă.

Flori unisexuat monoice, cele mascule sunt

grupate în amenţi groşi şi alungiţi, gălbui, iar cele femele sunt cilindrice, verzui, aşezate spre
vârful coroanei; ele apar prin aprilie-iunie, funcţie de altitudine şi expoziţie.

Conuri erecte, cilindrice, 10-20 cm, brune; solzi lăţit-rotunjiţi sub formă de sapă, cu pete de
răşină, iar bracteile sunt vizibile, răsfrânte peste solzii inferiori.

Maturaţia are loc în toamna primului an, prin septembrie-octombrie; după coacere, seminţele
se împrăştie, iar solzii cad şi rămâne doar axul conului. Acesta este motivul pentru care se
recoltează conurile puţin înainte de coacere.

În România, bradul este al doilea conifer ca pondere, după molid, ocupând 5% din suprafaţa
păduroasă a ţării. El este bine reprezentat în Carpaţii Orientali (clina estică) în intervalul
altitudinal 400-1200 m, regăsindu-se în amestecuri cu fagul şi molidul sau în arborete pure.

Bradul este una din speciile cu mari pretenţii faţă de condiţiile staţionale: limitele arealului
european sunt impuse de exigenţele ridicate faţă de umiditate şi sensibilitatea la îngheţurile
târzii.

Optimul ecologic al bradului este considerat într-un climat moderat (umiditate atmosferică 70-
75%), suficient de cald (5-60C), fără variaţii mari de temperatură (-270C – +390C) şi
precipitaţii bogate. Trebuie de precizat că amplitudinea climatică caracteristică bradului este
mai redusă decât cea a molidului şi cea a fagului.
 Bradul alb(Abies alba) este un arbore de talie mare, pana la
50 m inaltime, specific zonelor montane, la limita dintre Fag si Molid. Il putem gasi la 600-1200 m in Carpatii
Orientali si la 700-1500 m in Carpatii Meridionali.

Alte denumiri ale bradului alb: brad-nemeş, brădălău, brădac, brădaică, brădan, brădişor, brădoi,
brăduleţ, bread, buhaci, cepi, haşcă, hăciugă, nemeş, pin-alb, porob, sihlă, silhă, sâlhă.

Componentele utilizate: frunzele, mugurii, rasina