1

________________________________________________________________

GENUL SALIX L.

Arbori şi arbuşti răspândiţi în mai multe zone, dar mai ales în cea boreală şi de
tundră.
Circa 300 specii.

Salix alba L. – Salcia albă

1. Morfologie:
Arbore de mărimea a II-a, 20-25 m.
Rădăcina: fasciculată şi capacitate mare de a forma rădăcini pe tulpină în timpul
stagnării apei din inundaţii.
Tulpina: de regulă sinuoasă, cu ritidom cenuşiu, adânc crăpat.
Coroana: neregulată, transparentă.
Lujeri: subţiri, flexibili, verde gălbui sau bruni.
Frunze: lanceilate, lungi de 4-10 cm şi late de 1-2 cm, cu vârful acuminate şi
marginile fin serate, la început argintiu păroase pe ambele feţe, apoi cu peri
numai pe
dos, pe nervure mediană.
Flori: unisexuat dioice, cele mascule în amenţi galbeni, cele female în amenţi
verzui.
Seminţe: foarte uşoare, prevăzute cu peri şi conţinute în capsule.
2. Caractere de recunoaştere
Arbore de luncă, cu lujeri verde-gălbui, rotunzi, frunze lanceolate, cu marginea
serată,
pe dos alb păroase.
3. Areal şi condiţii geografice
Areal euro-siberian foarte întins, formează păduri în luncile râurilor, în climatul
boreal, temperat şi subtropical. Se găseşte de regulă pe soluri grele, argiloase.
În România este răspândită în luncile de câmpie şi de deal.
4. Comportament ecologic
Specie de lumină, rezistentă la ger şi îngheţuri, ca şi la inundaţii şi la apă mult
timp
stagnantă, având capacitatea de aâşi forma rădăcini pe tulpină. Are mare capacitate
de
lăstărire şi de înrădăcinare a ramurilor-se butăşeşte uşor. Înflorire în februarie-
martie,
maturarea fructelor mai-iunie. Fructifică des şi abundant, sămânţa se coace
devreme,
se răspândeşte cu ajutorul vântului şi a apei; fiind depusă o dată cu aluviunile
purtate
de ape, răsare imediat după retragerea apelor şi formează desişuri, foarte repede
crescătoare în primii ani. Creşte repede până la 20 de ani, producând până la 20
mc/an/ha. Longevitate mică, 80-100 de ani, dar frecvent 20-30 de ani. Sensibilă la
putregai.
5. Valoare silviculturală şi peisagistică
Specie foarte importantă pentru formarea pădurilor de luncă, ocupând staţiunile cu
aluviunile cele mai fineşi durate de inundaţia cea mai mare. Este importantă şi
prin
producţia ridicată de lemn. Utilizată în culture ornamentale. Cultivaruri: Tristis,
Sericea, Vittelina.
2

Salix alba

Salix alba

Salix alba

GENUL TILIA L.

Arbori (25 specii) din zone calde şi temperate, cu frunze simple, flori
hermaphrodite
de tip 5, fixate pe bractei late, bogate în nectar şi cu miros plăcut, fruct achenă
rotundă, cu 1-3
seminţe.

Tilia cordata Mill. – Tei pucios, Tei cu frunza mică

1. Morfologie:
Arbore de mărimea a II-a, 20-25 m şi diametru de 1 m.
Rădăcina: bogată, puternic ramificată.
Tulpina: dreaptă, bine elagată, cu coroana bogată în plină lumină.
Scoarţa: cenuşie, netedă, la vârste mijlocii se formează un ritidom destul de gros,
negricios, brăzdat longitudinal; sub scoarţă liber fibros, relative subţire.
Lujeri: geniculaţi, subţiri, verde-măslinii sau roşcaţi, glabri, lucitori.
Muguri: aşezaţi distich, ovoidali, cu doi solzi exteriori, cei inferiori depăşind
mijlocul
mugurelui.
Frunze: medii (5-7 cm), sub rotunde, , cu bază cordată, vârf brusc acuminate,
margine
serată, pe faţă glabre verzi, pe dos verde-albăstrui, cu smocuri de peri ruginii la
inserţia
nervurilor, pe peţiol destul de lung (1,5-4 cm).
Flori: galbene, relative mici, cu peduncul lung, cu bractee galben-verzui.
Fruct: achenă rotundă (0,4-0,6 cm), netedă sau cu 5 coaste, puţin proeminente, cu
pereţi pieloşi.
2. Caractere de recunoaştere
Lujeri glabri, lucitori, muguri cu 2 solzi exteriori, cel inferior mai lung decât
jumătatea
mugurelui, frunză verde pe faţă, verde-albăstrie pe dos, cu smocuri de peri ruginii
la
inserţia nervurilor.
3. Areal şi condiţii geografice
Arealul cuprinde zonele temperată şi boreală din Europa şi trece în vestul
Siberiei. În
România frecvent în şleaurile de câmpie, dar mai ales în cele de deal din jumătatea
nordică a ţării şi de la altitudini mai mari. Urcă până la 900 m în regiunea de
munte.

Areal de răspândire
4. Comportament ecologic
Lumină: arbore de semiumbră-lumină.
Căldură: mezoterm, rezistent la ger şi îngheţuri.
Apă: mezofil, slab rezistent la secetă.
Substanţe nutritive: eutrof, se dezvoltă bine pe soluri fertile, profunde cu mull.
Longevitate: mare (200-300 de ani).
Creştere: activă până la vârste mari, producţie de lemn ridicată.
Înflorire: iunie-iulie.
Fructificaţie: frecventă (2-3 ani), abundentă.
Regenerare: activă din sămânţă şi lăstari.
5. Valoare silviculturală şi peisagistică
Arbore valoros ca specie de amestec în şleauri, amelioratoare de sol, cu lemn de
valoare (nehigroscopic) pentru sculptură, mobilă, chibrituri, etc. Valoros arbore
melifer (înfloreşte după teiul cu frunză mare) şi medicinal (flori de tei). Foarte
apreciat
ca arbore de alei, pentru parcuri, prin forma coroanei şi a frunzelor, prin
aspectul şi
mirosul florilor. Are un cultivar-Pyramidalis.

Tilia cordata

Tilia cordata

Tilia cordata

GENUL FRAXINUS L.

Circa 65 specii de arbori şi arbuşti din zona temperată, cu lujeri relative

groşi,
turtiţi în dreptul mugurilor. Muguri opuşi, cei laterali globuloşi, cei terminali
tetragonali.
Frunze imparipenat- compuse. Flori hermafrodite sau unisexuat dioice, de tip 4, cu
caliciul în
formă de cupă şi petale libere sau concrescute, uneori flori nude, fără sepale sau
petale. Fruct
samară cu aripioară alungită.

Fraxinus excelsior L. – Frasin, Frasin comun

1. Morfologie:
Arbore de mărimea a I, 40m şi diametru de 1 m.
Rădăcina: trasantă, foarte puternic ramificată.
Tulpina: dreaptă, bine elagată, cilindrică, uneori înfurcită.
Scoarţa: în tinereţe netedă, cenuşiu verzuie, apoi destul de timpuriu se formează
ritidom cenuşiu gălbui până la negricios, mărunt crăpat.
Lemn: cu duramen alb-gălbui, tare elastic, mătăsos, uneori cu fibra creaţă.
Coroană: rară, cu câteva ramuri mari.
Lujeri: destul de groşi, cenuşii sau verzui, glabri, turtiţi în dreptul mugurilor.
Muguri: opuşi, negri, cei laterali mici, globuloşi, cei terminali mari,
tetragonali.
Frunze: imparipenat-compuse mari (40 cm), cu 7-15 foliole de 4-14 cm, ovat-
lanceolate, acuminate la vârf, mărunt serate pe margini, pubescente pe dos pe
nervure,
sessile.
Flori: hermaphrodite sau unisexuate, lipsite de sepale şi petale, cu 2-3 stamine
violacee, în panicule erecte, apoi pendente.
Fruct: samară, alungit-eliptică, cenuşiu-gălbuie, de 2-4 cm/0,4-0,6 cm, la vârf
trunchiată, emarginată, cu aripioară alungită.
2. Caractere de recunoaştere
Lujeri glabri, mugurinegri, rachisul glabru, foliolele pubescente numai în lungul
nervurilor.
3. Areal şi condiţii geografice
Areal european, până în Caucaz, sudul Norvegiei, a Suediei şi a Finlandei, în
climat
temperat şi subboreal. În România frecvent în pădurile de deal şi de munte jos, mai
ales pe roci calcaroase.
4. Comportament ecologic
Lumină: arbore de lumină care suportă umbră numai în primii ani, ca puiet.
Căldură: mezoterm.
Apă: mezofil.
Substanţe nutritive: eutrof, calcicol, se dezvoltă bine pe soluri fertile,
profunde,
afânate.
Longevitate: mare (200-300 de ani).
Creştere: rapidă în tinereţe, susţinută până la vârste mari.
Înflorire: martie-aprilie.
Fructificaţie: frecventă (2-3 ani), abundentă.
Regenerare: uşoară din sămânţă şi lăstari.
5. Valoare silviculturală şi peisagistică
Arbore valoros ca specie de amestec în şleauri de deal şi făgete. Important prin
lemnul
de calitate deosebită cu multiple utilizări industriale.
Arbore cu valoare ornamentală prin trunchiul zvelt, coroana luminoasă, frunzele
compuse, verzi până la cădere. Cultivaruri: Pendula, Diversifolia.

9
Fraxinus excelsior

10

Fraxinus excelsior

Fraxinus excelsior