Genul Tilia L.

Cuprinde aproximativ 25 de specii de arbori din zone calde si temperate ale

globului, lujeri geniculati, frunze simple, flori hermafrodite, complete, grupate n cime
pedunculate, pedunculul inflorescentei se desprinde din nervura mediana a unei
bractee late, n forma de limba, flori bogate n nectar si uleiuri volatile, fructul este
o achena globuloasa.
Tilia cordata Mill. (Tilia parvifolia Ehrh.) - tei de deal, pucios, cu frunza
mica
Are arealul cel mai larg dintre teii indigeni. Se ntlneste n majoritatea tarilor
europene ncepnd din zone mediteraneene pna n Scotia si Scandinavia, de la
Atlantic pna n Siberia (fig. 39). La noi participa la constituirea sleaurilor de deal,
urca pna la 900 m altitudine, sporadic, coboara la cmpie; rar se ntlnesc teisuri
pure. Este frecvent c 212i85c ultivat ca arbore de aliniament si n parcuri.
Este mai putin exigent fata de caldura, mai sensibil la seceta dect ceilalti tei.
Arbore de semiumbra-lumina.
Se dezvolta bine pe soluri fertile, profunde, bogate, slab acide spre neutre, cu
regim constant de umiditate.
Evita solurile compacte, sarace, cu umiditate n exces (exceptie padurea
Prejmer).
Atinge 20 m naltime si diametru de 1 m. Tulpina dreapta, scoarta n tinerete
neteda-cenusie, dupa 20-30 ani formeaza ritidom negricios destul de gros, ngust
brazdat longitudinal. Lujerii anuali sunt verzi-maslinii pna la roscati, glabri-lucitori.
Muguri ovoidali, frunzele relativ mici 5-7 cm lungime, subrotunde pna la lat-ovate,
baza cordata, uneori asimetric trunchiate sau rotunjite, vrf brusc acuminat, margine
serata, glabre pe fata, pe dos cu smocuri caracteristice de perisori sulfurii la
subsuoara nervurilor, petiol 1,5-4 cm lungime.
Flori galbene, mici si mai putin mirositoare dect la ceilalti tei, erect divergente
sau ntinse orizontal, bracteea inflorescentei verde-galbui, lung pedunculata n forma
de limba, nfloreste relativ trziu, n cime pedunculate.
Fructe achene globuloase sau ovoide, aproximativ 5 mm lungime, netede sau
cu 5 coaste putin proeminente si cu peretii subtiri, pielosi, fragili (se sparge ntre
degete) (fig. 238).
Lastareste viguros si drajoneaza bine, creste destul de repede, mai ales n
tinerete pna la 10 ani.
Volumul de lemn este mai mic dect la teiul argintiu.
Longevitatea 200 - 300 ani, lemnul putrezeste usor la vrste mari, o valoroasa
specie de amestec, amelioreaza solul.
Lemnul fara durmen, alb-galbui, moale, omogen, putin durabil n apa, mai
compact, mai valoros dect la ceilalti tei, se prelucreaza usor; utilizat la fabricarea
chibriturilor, plansetelor de desen, ambalajelor, creioanelor, mobilei (panel).

Este o valoroasa specie de amestec n sleauri, stimuleaza cresterea si

elagajul stejarului si amelioreaza solul prin litiera sa usor alterabila bogata n
substante minerale.

Tilia cordata var. Pyramidalis - cu coroana ngusta si piramidala

Tilia tomentosa Moench. (Tilia argentea Desf.) - tei alb, argintiu
Are un areal restrns, concentrat n Asia Mica si Europa de Sud-Vest (fig. 39).
La noi se afla la limita nordica a arealului sau european. Este bine reprezentat la noi
n regiunile joase din sudul si estul tarii, raspndit din cmpie pna la altitudini de
400-500 m.
Apare n sleauri de cmpie, uneori n silvostepa cu stejar pufos, mojdrean si
alte specii termofile, n Nordul Dobrogei exista teisuri pure specifice regiunii. Frecvent
poate fi ntlnit si n padurile din Nord-Vestul Olteniei.
Este cultivat frecvent n aliniamente stradale.
Este o specie termofila, exigenta fata de sol. Se dezvolta bine pe soluri fertile,
profunde, afnate. Suporta destul de bine uscaciunea sau compactitatea solului. n
statiunile padurilor de amestec cu cer, grnita, stejar pufos, nu apare n statiuni de
terasa, pe soluri argiloase si de lunca cu inundatii ndelungate.
Arbore de marimea I, pna la 30 m naltime. Scoarta mult timp neteda,
cenusie, la batrnete formeaza ritidom subtire, negricios.
Coroana larga si deasa, cu colorit general alb-argintiu. Lujerii cenusii,
tomentosi, cu peri stelati. Mugurii stelat tomentosi, scurt-conici.
Frunze mari 7-13 cm lungime, subrotund-cordiforme, brusc acuminate, pe fata
verzi nchis, putin lucioase, pe dos argintii sau cenusii, stelat tomentoase,
caracteristic fara smocuri de par n unghiul nervurilor, petiolii stelat-tomentosi.
Flori n inflorescente pendente, mai mici dect lungimea frunzelor, cu bractee
sesila sau scurt pedunculata, placut mirositoare si mai melifere, nfloreste n iulie,
dupa teiul de deal.
Fructe achene asemanatoare n general, ceva mai mari: 6-7 mm, cenusii
tomentoase, cu peretii tari, lemnosi (fig. 239).
Lastareste si drajoneaza n vecinatatea tulpinii.
Cresteri active si sustinute sunt nregistrate pna la vrste mari. n statiuni
optime la 40 de ani realizeaza maximul de masa lemnoasa, cresterea medie 12
m3/an/ha (mai productiv dect teiul de deal).
Lemnul este mai moale, mai putin cautat, cu aceleasi utilizari.
Este o specie de amestec importanta, care ridica valoarea padurilor de cmpie
si de deal.
Este foarte pretuit ca arbore decorativ si melifer.

Tilia platyphyllos Scop. (Tilia grandifolia Ehrh.) - tei cu frunza mare

Arealul speciei este mai restrns, concentrat n Centrul si Sudul Europei (fig.
39).
La noi se ntlneste mai rar dect celelalte specii, la cmpie si deal. Se cultiva
ca arbore ornamental si de aliniament.
Exigentele fata de clima ca la teiul alb.
Este pretentios fata de caldura (mezotermofil), dar mai rezistent fata de
uscaciune.

Arbore nalt de 30-40 m, cu coroana larga, rotunjita, cu ramuri groase. Lujeri

slab pubescenti vara, apoi glabri. Muguri mai mari cu 3 solzi (ceilalti doi cu cu cte
2).
Frunze subrotunde pna la ovate, 6-12 cm lungime, ades asimetric acutserate, pe fata glabre sau slab paroase, pe dos verzi, pna la cenusii, tomentoase,
cu smocuri de peri albiciosi sau galbui (nu sulfurii) la subsuoara nervurilor, cu nervuri
tertiare proeminente paralele, peri pe ambele fete, simpli.
Flori n inflorescente cimoase stau pendent sub frunza, apar relativ devreme
(2 saptamni nainte de teiul alb).
Fruct achena globuloasa, piriforma sau ovoida, mai mare 6-8 mm diametru,
scurt tomentoasa, 4-5 coaste, pereti tari (fig. 240).
Variabilitatea este mare, include ssp..
Tilia platyphyllos euplatyphyllos, cea mai raspndita subspecie, cu lujer
anuali glabri, frunze glabre pe fata, pe dos pubescente pe nervuri.
Tilia platyphyllos pseudorubra, cu lujeri glabri, frunze glabre si pe dos.
Tilia platyphyllos cordifolia (grandifolia), cu lujeri tineri pubescenti, frunze
paroase pe ambele fete, n parcuri si aliniamente.

Tilia platyphyllos var. fastigiata

Tilia platyphyllos var. laciniata - frunze neregulate, adnc sectate

Tilia platyphyllos var. rubra lujeri rosii, portocalii, se remarca iarna
Desi putin raspndit, ramne o specie de viitor n culturile forestiere.

Tilia euchlora Koch. - tei cu frunza lucioasa.

Arbore de marimea a II-a, cu coroana ovoidal globuloasa, ramuri pendente,
frunze cordate, acuminate, verzi nchis, lucioase pe fata, pe dos verzi deschis, la noi
se cultiva mai rar.
Este utilizat doar n parcuri si gradini.
Specii ntlnite n gradini dendrologice:
Tilia americana, Tilia rubra.
La noi se ntlnesc hibrizi de tei ntre speciile indigene.
Folosire n masive (Tilia cordata, Tilia platyphyllos), n grupuri izolate, pentru
aliniamente si rar n parcuri (Tilia tomentosa, Tilia euchlora).
nmultirea: prin seminte (toamna) cu samnta recoltata n prga.
Daca se recolteaza mai trziu, samnta trebuie stratificata sau se introduce n
baie de acid sulfuric, urmata de spalare si stratificare n turba (3-5 luni la 1-5 0C).
Butasirea se face rar.
Se foloseste metoda de marcotaj prin musuroire.
Altoirea este indicata numai pentru nmultirea varietatilor si pentru obtinerea
arborilor de aliniament.
Prin altoire primavara n despicatura, n oculatie si sub coaja, utilizand ca
portaltoi Tilia platyphyllos.

Teiul (Tilia cordata) sau teiul paduret face parte din familia Tiliaceae si este
originar din Europa si Asia. Este un arbore cu inaltimea de 25 m si coroana mare si
deasa. Are frunze lungi si petiolate, rotunde, cu varfurile ascutite si nervuri
proeminente pe partea inferioara. Florile sunt in numar de 2-12, de culoare albagalbuie, parfumate, prinse de un peduncul, cu o bractee alungita de culoare verdedeschisa. Fiecare floare are cate cinci sepale (care in timpul infloririi cad), cinci
petale, mai multe stamine si un ovar rotund. Fructul seamana cu o nuca mica de
forma ovala sau sferica. Teiul infloreste in perioada iunie-iulie. Apare in padurile de la
campie, deal, dar si in apropierea zonelor muntoase.
Sunt cunoscute trei specii medicinale de tei:

Teiul mare Este primul care infloreste, in luna iunie. Are mugurii acoperiti cu 3 solzi
fara luciu, dar cu perisori, frunzele sunt de culoare verde-deschisa, inlorescenta are
2-3 flori, cu cate 5 petale fiecare.
Teiul rosu Infloreste la cca. 15 zile dupa teiul mare. Are mugurii acoperiti cu 2 solzi
luciosi, fara parisori, frunzele sunt verzi, pe partea inferioara prezinta perisori ruginii,
inflorescenta are 5-10 flori cu cate 5 petale fiecare.
Teiul argintiu Infloreste ultimul, in luna iulie. Are mugurii acoperiti cu 2 solzi fara
luciu, frunzele sunt albe-cenusii-deschise, pe partea inferioara prezinta perisori,
inflorescenta este alcatuita din 5-10 flori, bracteea are perisori, florile au cate 5 petale
mari si mai multe mici.
RECOLTAREA PLANTEI:

Florile de tei se culeg impreuna cu bracteea insotitoare in momentul cand sunt

inflorite si doar foarte putini boboci inca nu s-au deschis. In general nu se culeg florile
trecute, cu petale cazute sau ofilite, sau cele cu boboci. Recoltarea se face pe timp
uscat, dimineata, dupa ce stropii de roua s-au evaporat. Daca se culeg flori umede
sau partial umede, acestea pe timpul transportului sau chiar in timpul uscarii se vor
innegri la culoare. De la teiul argintiu se pot culege florile cu sau fara bractee.
Separarea florilor se face imediat ce au fost culese, nu dupa uscare. Nu este indicat
sa se foloseasca saci pentru transport pentru ca are loc brunificarea plantei. Cel mai
bine este sa se utilizeze cosurile din nuiele.
Pentru uscare, florile de tei se asaza in strat subtire, in locuri bine aerisite. Dupa
uscare florile trebuie tinute in camere intunecoase si uscate, pentru ca lumina si
umiditatea contribuie la degradarea lor. Din 4 kg de flori de tei abia culese se obtine 1
kg de produs uscat. Florile uscate au o culoare galbena, cu bractee verzui-galbui,
parfum aromat, placut si gust dulceag. Praful de tei provoaca stranut sau tuse.

PREPARATE DIN FLORI DE TEI:

Infuzia de tei Se pun doua linguri de flori maruntite la o cana de apa fierbinte si se
infuzeaza 15 minute. Apoi se filtreaza si se consuma fierbinte.
Pulberea de tei Planta uscata se macina si se cerne eventul prin sita. O lingurita de
pulbere se tine sub limba o perioada de cateva minute, apoi se inghite cu putina apa.
Tinctura Intr-un borcan se pune pe jumatate flori de tei si restul alcool de 40 grade.
Se lasa la macerat o saptamana, apoi se filtreaza si se patreaza in sticlute inchise la
culoare.
Bai La 4 litri de apa calduta se pun doua maini de flori de tei si se lasa la muiat 12
ore. Apoi se separa lichidul, iar planta ramasa se fierbe intr-un litru de apa fierbinte
timp de 10 minute. La final, ambele lichide se pun in apa de baie. Aceste bai
terapeutice sunt recomandate seara pentru ca au efect calmant, actioneaza ca
un somnifer.
UTILIZAREA TEIULUI:

Raceala, gripa, tusea Sunt recomandate ceaiurile de flori de tei (se foloseste si
bracteea) deoarece au actiune sudorifica si emolienta.

Insomnie Ceaiurile de tei au un bun efect calmant.

Hipertensiune arteriala Teiul are efect vasodilatator, calmeaza

sistemul nervos central.

Elimina toxinele si surplusul de apa din organism Aceasta planta are

proprietati depurative.

Dureri de cap, migrene Ceaiul de tei are proprietati analgezice si

sedative foarte bune.

Anxietate Este recomandata pulberea de tei, cate 2 g de trei ori pe zi.

Se face o cura de o luna si jumatate, apoi 14 zile pauza. Teiul
diminueaza starile de anxietate si hiperexcibilitate.

Menopauza Este indicata tinctura de tei. Se ia la pranz dar si seara

cate 50 picaturi/ zi, o perioada de doua luni. Aceasta cura ajuta la
eliminarea starilor anxioase, de iritabilitate, insomnie, hipertensiune
care sunt asociate menopauzei.

Gastrita Arsurile gastrice sunt ameliorate cu ajutorul pulberii de tei.

Este indicata o lingurita mica de pulbere, inainte de masa, de trei ori pe
zi. De asemenea foarte eficient este si ceaiul de tei simplu, neindulcit.
Poate fi asociat si cu lemn dulce, pentru o mai buna eficienta.

Colici abdominale Sunt indicate infuziile de flori de tei, cate o cana de

trei ori pe zi, precum si compresele cu infuzie concentrata de tei (20 g
la un pahar cu apa fierbinte) aplicate pe abdomen.

Artrita Infuzia de tei amelioreaza durerile articulare si reduce

inflamatia. Se recomanda cate o cana de infuzie inainte de masa.

Hepatita de tip B sau de tip C Ceaiul de tei argintiu are proprietati

hepatoprotectoare. Se bea in fiecare zi, cate o cana de infunzie inainte
de masa, o perioada de o luna, se face pauza o luna si apoi se reia
tratamentul.

Tenul iritat Se aplica pe fata comprese reci cu infuzie realizata din

doua lingurite flori de tei si o lingurita flori de musetel, la o cana cu apa
fierbinte.

Riduri Decoctul de flori de tei este folosit drept lotiune tonica

pentru catifelarea tenului si ameliorarea ridurilor.

Cearcanele Pot fi estompate prin aplicarea de comprese cu infuzie

de flori de tei, care se tin dimineata sau seara, timp de 15 minute.

Teiul impresioneaza prin inaltimea si parfumul florilor, este intalnit pe marginea aleilor
si in parcuri, poate trai si 1 000 de ani. In vremuri stravechi, oamenii credeau ca teiul
ofera protectie impotriva trasnetelor si duhurilor rele.

Tilia platiphyllos
Descriere: Este un arbore inalt pana la 40 m, cu o coroana deasa, globuloas
a. Frunzele suntpetiolate,ovate, asimetrice la baza, cu varful ascutit, dintate pe margi
ni. Florile de culoare alb-galbuie, sunt placutmirositoare si reunite cate 2-15. Pedunc
ulul floral concrescut aproape pe jumatate din lungimea lui cu bracteeeliptica sau lan
ceolata de culoare verde galbuie. Floarea este hermafrodita, regulata, pe timpul 5, a
ndroceulformat din numeroase stamine libere, dar dispuse in 5 grupe.
Locuri de crestere: Toate speciile cresc prin padurile noastre sau sunt cultiv
ate ca arbori ornamentali.Altitudinal se intalnesc in zone de deal la 500-600 m sau in
padurile de campie [Mocanu si Raducanu, 1989].
Parti utilizabile: Florile, scoarta, lemnul si frunzele.
Recoltare: Se recolteaza florile complet deschise. Se usuca la umbra, la loc
aerisit sau se usuca rapid inpod. Se pastreaza intregi sau sfaramate in recipiente bi
ne inchise. [Fisier,2002].
Principii active: Mucilagii care prin hidroliza dau: acid poliuronic, hexoza si
metilpontoza acidgalacturonic, arabinoza, galactoza si ramnoza; ulei volatil; flavonoid
e: cvercetrina, izocvercetrina, rutozida,tilirozida, gume, tanin, zahar, colina si acetilcol
ina. In uleiul volatil se gaseste un alcool aliflatic sescviterpenic farnesolul care imprima florilor de tei mirosul caracteristic [Mocanu si Raducanu,
1986].
Actiune
farmacologica: Emolienta datorita mucilagiilor, diaforetica si spasmolitica datorita
flavonoidelor si usor sedativa asupra sistemului nervos central datorita farnesolului;
este un remediu bland care actioneaza favorabil in starile cauzate de tulburari
nervoase [Constantinescu si Hatieganu, 1986].

Utilizari terapeutice: Intern, datorita uleiului volatil cu actiune neurosedativa si

antispastica, florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii. Ceaiul de
flori de tei contribuie la vindecarea racelii si gripei, mai ales atunci cand sunt insotite
de febra, deoarece produc o transpiratie abundenta, care face sa scada temperatura
crescuta a corpului. Datorita mucilagiilor ce reduc inflamatiile cailor respiratorii; in
tuse ca si in bronsita, florile de tei au o actiune linistitoare si ajuta la eliminarea
secretiilor bronhice. Asociate cu musetel si menta, florile de tei usureaza digestia si
tonifica stomacul. Extern, fiind un calmant general si decongestiv, florile de tei sunt
folosite sub forma de bai in linistirea copiilor nervosi si bolnavilor de tuse convulsiva.
De asemenea, ceaiul din flori de tei, la care se adauga bicarbonat de sodiu, este
utilizat sub forma de gargara in inflamatii ale amigdalelor. Ceaiul de tei mai este
indicat pentru combaterea cearcanelor, tinandu-se pe ochi timp de 10-15
minute [Mocanu si Raducanu, 1983].