Acid acetilsalicilic (Aspirina)

Cuprins
1. Scurt istoric 2. Inventatorul aspirinei 3. Caracteristici generale 4. Structura 5. Efecte negative si pozitive

Hipocrate, medicul grec dup care s-a numit Jurmntul lui Hipocrate, a scris n secolul al V-lea despre o pudr amar extras din scoara de salcie care avea puterea de a uura durerile i de a reduce febra. Acest remediu este menionat n texte antice din Sumeria, Egipt i Assiria. De asemenea, Amerindienii foloseau scoara de salcie pentru a uura durerile de cap, febra, durerile de muchi i reumatismul. Preotul Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat n 1763 c scoara salciei este un remediu eficace mpotriva febrei. Extractul activ al scoarei, numit salicin, dup numele latin pentru salcia alb ( Salix alba ), a fost izolat n forma sa cristalin n 1828, de ctre farmacistul francez Henri Leroux i chimistul italian Raffaele Piria, care au reuit s separe acest acid n forma sa pur. Salicina este foarte acid cnd este ntr-o soluie apoas saturat, avnd un nivel pH de 2,4, de aici numele de acid salicilic.

n 1839 s-a observat c acidul salicilic cauza probleme digestive, cum ar fi, de exemplu, iritarea stomacului sau diaree. n 1897, un cercettor de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a nlocuit unul dintre grupele funcionale hidroxil din acidul salicilic, cu o grup acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de sintez i nceputul industriei farmaceutice.

Nume sistematic

acid 2-acetoxibenzoic

Formula

C6H4(OOCCH3)CO2H

Punct de topire

136 C (277 F)

Punct de fierbere

140 C (284 F)

Structura