Sunteți pe pagina 1din 2

Istoria aspirinei - cel mai vechi medicament

de Victor Pitigoi
Luni, 04 Octombrie 2010, ora 11:51

Inca din antichitate, medicul grec Hipocrate, caruia astazi ii spunem parintele medicinei, a
descris in lucrarile sale detalii despre o pudra amara extrasa din scoarta de salcie cu
proprietati menite sa diminueze durerile si sa reduca febra.

Remediul mai este mentionat si in alte texte antice, sumeriene, egiptene si asiriene. Este greu de
precizat vechimea respectivului remediu, dar nu incape indoiala ca el se pierde departe, in
preistorie.

In alta parte a Terrei, vechii amerindieni foloseau, si ei, scoarta de salcie pentru a usura durerile de
cap, febra, durerile de muschi si durerile reumatice. Nu incape nici o indoiala ca remediul era
cunoscut si altor popoare, care l-au folosit, dar nu ne-au lasat informatii in acest sens.

Este ciudat ca nu se cunosc referiri la acest remediu din lumea romana sau din peroada evului
mediu, dar este sigur ca vracii au cunoscut si folosit calitatile coajei de salcie.

Esti pasionat de cumparaturile online? Atunci e momentul sa descoperi si tu adevaratul credit online
de la Libra Internet Bank, prin care poti obtine rapid pana la 20.000 de lei, cu o dobanda
avantajoasa (DAE 10,94%). Este primul credit pentru care nu trebuie sa treci deloc pe la banca! Iar
banii iti intra in cont in doar cateva minute. Asta da breaking news! Afla mai multe.

In schimb, se constata ca, mult ma recent, in anul 1763, preotul englez Edmund Stone, din Chipping
Norton a consemnat, in scrierile sale, despre calitatile scoartei de salcie, ca remediu impotriva
febrei.

Abia in 1828, farmacistul francez Henri Leroux a izolat in forma sa cristalina extractul activ al
scoartei, numit salicina, dupa numele latin pentru salcia alba (Salix alba ).

Cam in aceeasi perioada, chimistul italian Raffaele Piria a reusit sa separe acest acid in forma sa
pura. Salicina este foarte acida cand se afla intr-o solutie apoasa saturata, cu un pH de 2,4. De la
salicilina, se trage numele de acid salicilic.

In 1839, medicii epocii au constatat ca acidul salicilic produce probleme digestive nedorite: iritarea
stomacului, diaree, etc. Pentru inlaturarea acestora, abia in 1897, un cercetator de la compania
Friedrich Bayer, din Germania, a inlocuit unul dintre grupele functionale de tip hidroxil din acidul
salicilic, cu o grupa acetil, care reducea semnificativ efectele negative.

Curand dupa acest moment, in 1899, aspirina a fost pusa in vanzare de catre compania germana
Bayer. Obtinerea medicamentului in forma farmaceutica este atribuita chimistului Felix Hoffman, din
Bavaria, care urmarea amelioararea reumatismului tatalui sau.

Astfel, aspirina devine primul medicament de sinteza si marcheaza inceputul industriei farmaceutice.
Astazi, aspirina se produce sub zeci de forme mai usor tolerabile digestiv (aspirina tamponata), mai
placute la administrarea orala (aspirina efervescenta), tablete Aspenter, in doze foarte mici pentru
un tratament indelungat, etc.

Cu toata evolutia spectaculoasa a formelor de prezentare, aspirina ramane insa, tot... aspirina.