1

Cuprins

Cuprins ............................................................................................................... 1
Introducere ......................................................................................................... 2
I.Generalitati ...................................................................................................... 4
II.Preparate din anason .................................................................................... 7
II.1.Pulberea de anason ........................................................................................ 7
II.2.Infuzia combinata de anason ......................................................................... 7
II.3.Infuzia fierbinte de anason ............................................................................ 7
II.4.Tinctura sau rachiul de anason ...................................................................... 7
III.Afectiuni care recomanda tratament intern cu anason, derivate sau
diverse combinatii ale acestuia ......................................................................... 9
III.1.Toxiinfectia alimentara ................................................................................ 9
III.2.Balonarea (meteorism) ................................................................................ 9
III.3.Dispepsie, digestie dificila ........................................................................... 9
III.4.Greata, inapetenta ........................................................................................ 9
III.5.Gastrita hiperacida ..................................................................................... 10
III.6.Candidoza .................................................................................................. 10
III.7.Adjuvant in dependenta de morfina ........................................................ 10
III.8.Bufeuri ..................................................................................................... 10
III.9.Virozele respiratorii ................................................................................... 11
III.10.Astm .................................................................................................. 11
III.11.Tusea, tusea convulsiva ..................................................................... 11
III.12.Tusea rebela ...................................................................................... 11
III.13. Diabet .............................................................................................. 12
III.14. Hepatita virala ................................................................................. 12
III.15. Boala canceroasa cu diverse localizari .............................................. 12
III.16.Lactatie .................................................................................................... 12
IV.Produse din anason si cu anason .............................................................. 14
V.Precautii si contraindicatii ........................................................................ 28
Concluzii ........................................................................................................... 29
Bibliografie ....................................................................................................... 30









2

Introducere

Lucrarea ,,Plante medicinale folosite in tratarea diferitelor boli. Anasonul,
aduce lamuriri asupra aspectelor fitoterapeutice.
Cele mai vechi date scrise referitoare la folosirea plantelor medicinale
dateaza de circa 7000 de ani si apartin popoarelor din Egiptul antic si China
antica; acestea reprezinta experienta acestor popoare in utilizarea plantelor
pentru tratarea diferitelor boli umane si ale animalelor. In papirusul gasit la
Eberes, datat la 1550 i.e.n., sunt consemnate circa 200 de specii de plante
utilizate in tamaduirea bolilor (Constantinescu C., 1975). Este certificat faptul
ca, in medicina chineza antica, se foloseau pe scara larga, pentru tratarea
diferitelor boli, a variatelor specii de plante, printre care, un loc de frunte il
ocupa Ginseng (,,radacina vietii) si lemnul de guaiac.
Farmacistul suedez Scheele reuseste pe la jumatatea secolului al XVIII-lea
(1756) sa extraga din plante substante cristalizabile precum acizii malic, citric,
oxalic etc. Prin aceasta reusita el pune bazele unei reale cercetari stiintifice in
domeniul fitochimiei. Cercetarile experimentale farmaco-dinamice ulterioare au
demonstrat ca actiunea terapeutica a plantelor medicinale nu se datoreaza unor
proprietati supranaturale a acestora ci principiilor active, substantelor chimice
pe care le elaboreaza, le contin si le confera activitatea.
Cresterea ponderii medicatiei cu ajutorul preparatelor medicamentoase de
origine vegetala a condus la conturarea fitoterapiei, stiinta farmaceutica aplicata.
Termenul de fitoterapie a fost creat, se pare, de dr. Auguste Soins (1865),
practician botanist.
O sursa importanta pentru imbogatirea arsenalului terapeutic cu noi produse
medicamentoase o constituie medicina populara. Experienta milenara a practicii
populare in domeniul remediilor medicamentoase, s-a dovedit a fi deosebit de
fructuoasa. Valorificarea ei presupune insa cercetari ample care sa fundamenteze
in mod stiintific un astfel de remediu, ceea ce in ultima instanta il transforma
dintr-un remediu popular intr-un medicament de care sa se slujeasca medicina
culta. Din pacate, pana in prezent a fost valorificata numai o foarte mica parte
din datele acumulate de-a lungul mileniilor de catre diferite popoare privind
utilizarea plantelor medicinale.
La inceputul toamnei, ating maturitatea o categorie cu totul aparte de ierburi
de leac: cele care produc semintele aromatice. Fie ca vorbim de anason, de
fenicul, de coriandru sau de chimen, semintele foarte parfumate, aflate la limita
dintre condimente si plante medicinale, fac minuni pentru insanatosirea
sistemului digestiv si nu numai. In cele ce urmeaza vom cunoaste una dintre
aceste seminte, care este fara doar si poate cea mai activa din punct de vedere
terapeutic: anasonul.
Denumirea stiintifica a anasonului este Pimpinella anisum si este o ruda
apropiata a morcovului si a telinei, dar si a angelicai sau a brancai ursului, toate
aceste plante facand parte din aceeasi familie, aceea a apiaceelor. Este o planta
3

inaltuta, de un metru - un metru si jumatate, care la inceputul verii face niste
flori mici, galbui, foarte asemanatoare cu cele ale mararului. Pe timpul verii,
florile sale se maturizeaza si se transforma la inceputul toamnei, in seminte cu
un miros foarte distinct, dulce-aromatic.
Principala arma a acestei plante este un ulei volatil, prezent in proportie de
1,5-6% in fructele sale si care se afla deopotriva la originea aromei sale extrem
de placute, dar si a efectelor sale terapeutice. Alaturi de uleiul volatil, mai
intalnim in semintele anasonului si grasimi, proteine, precum si o serie intreaga
de vitamine, care intregesc profilul de medicament al acestei plante. In toata
lumea, anasonul este folosit in primul rand ca tonic pentru digestie si ca remediu
de urgenta pentru orice deranjament gastric sau intestinal. In aproape toate
combinatiile celebre de condimente, din Asia si pana in Europa, intalnim
anasonul, cu aroma sa placuta, usor dulce, si cu efectele sale blande, dar si
puternice, deopotriva.


























4



I. Generalitati

Este o planta care creste spontan, in tot bazinul Marii Mediterane, ajungand
pana in zona sudica a tarii noastre. Istoria folosirii semintelor aromate ale
anasonului incepe inca de acum 5000 de ani si este foarte dificil de stabilit care
este civilizatia care a ,,domesticit pentru prima oara anasonul. Unii cercetatori
considera ca anasonul este originar din Egiptul antic, altii il atribuie Greciei sau
chiar Persiei (actualul teritoriu al Iranului). Cert este ca in toate aceste civilizatii,
semintele aromatice ale anasonului au fost considerate medicament pentru trup,
dar si pentru suflet. Pliniu cel Tanar, unul dintre invatatii antichitatii, spunea
despre anason ca ,,inveseleste si inima cea mai trista, redand totodata pofta de
viata. La randul sau, medicul militar roman Dioscoride considera anasonul
drept un adevarat antidot pentru otravuri, dar si contra bolilor digestive produse
de hrana alterata. Un mileniu mai tarziu, in Evul Mediu, celebra calugarita
vindecatoare Hildegard van Bingen spunea despre anason: ,,Oricum ar fi
5

consumat, rece, in seminte, sau sub forma de ceai, el inveseleste omul si ii aduce
o caldura placuta (activeaza circulatia), o transpiratie fara miros si o digestie
buna. Caci cine mananca in fiecare zi pe stomacul gol anason proaspat
micsoreaza flegma rea sau putreziciunea din maruntaiele lui si alunga mirosul
greu al rasuflarii sale. Si tot in Evul Mediu, alchimistii au descoperit o calitate
exceptionala a anasonului: in combinatie cu alte plante aromatice, puterile sale
vindecatoare se inzeceau, transformandu-l intr-o adevarata arma in lupta cu
bolile. Datorita acestei descoperiri, s-a ajuns ca o combinatie de anason si alte
ierburi, ce contin uleiuri volatile, sa fie printre putinele remedii care au
functionat in timpul epidemiilor de holera sau ciuma. Iar studiile contemporane
au confirmat ca, intr-adevar, efectul antiinfectios al anasonului creste de 32 de
ori atunci cand este combinat cu uleiul de cimbru, de exemplu. Interesant este ca
nici una dintre cele doua plante luate separat nu are nici macar pe de-parte forta
vindecatoare pe care a demonstrat-o combinatia lor.
La noi in tara, anasonul este aproape exclusiv planta de cultura, doar in
sudul Romaniei (judetele Olt, Dolj) fiind intalnite, cu totul izolat, exemplare de
anason salbaticite. Asadar, aceasta planta nu poate fi procurata direct din flora
spontana, ci va trebui achizitionata din magazinele de profil. Este recomandat sa
cumparati doar seminte intregi de anason, nu planta maruntita sub forma de
pulbere, deoarece dupa macinare isi pierde rapid substantele active si oxideaza,
devenind inutila din punct de vedere terapeutic. In magazinele naturiste gasiti
anasonul sub forma de seminte, in raioanele de plante medicinale sau de
condimente, intrucat aceasta iarba are dubla calitate: de remediu si de
condiment.
Radacina este pivotanta, relativ slab dezvoltata. Tulpina este erecta, glabra,
striata, ramificata in partea superioara, ramificaiile terminindu-se cu
inflorescene. Frunzele sunt difereniate dupa etaj; cele 23 frunze inferioare
dispuse altern sunt intregi, lung peiolate, ovate, cu margine dinata; cele
superioare de asemenea puine, sesile, de 23 ori penat sectate, cu foliole liniar
lanceolate. Florile sunt dispuse in 715 umbele compuse, fara involucru, cu
cate 515 flori, lipsite de caliciu, 5 petale albe ciliate pe margine, in varf cu un
lobuor indoit spre interior, lungi de 15 mm. Fructele sunt diachene marunte,
ovoide, cu jumataile greu separabile, cu cate 5 coaste puin proeminente, de
culoare mai deschisa.
Anasonul contine vitaminele A, complexul B (B1-B9), C, calciu, fosfor,
potasiu, sulf, fier. Partile utilizabile sunt bulbul, frunzele, semintele, radacinile.
Proprietatile anasonului: tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug,
emenagog, galactogen.
Este indicat a se folosi pentru: astenie, reumatism, migrena, ameteala, tuse
(astm, tuse convulsiva), voma psihogena, dureri gastrice, digestii lente,
flatulenta, spasme intestinale, menstre insuficiente si dureroase.
De curand, anasonul stelat, cu fructul in forma de stea, care contine mai
multe seminte aromate, a aparut si in farmaciile si magazinele noastre naturiste.
6

In ciuda numelui si a aromei foarte asemanatoare, cele doua plante sunt cat se
poate de diferite intre ele. In primul rand, anasonul stelat (Illicium verum),
cunoscut si sub numele de ,,anason chinezesc, este un arbore, in timp ce
anasonul european (Pimpinella anisum) este o planta ierboasa. Apoi, compozitia
chimica si sfera de aplicatii a celor doua plante sunt destul de diferite. In timp ce
anasonul clasic este folosit in special pentru tulburari digestive, hormonale si
respiratorii, cel stelat este folosit in mod traditional, pe langa afectiunile
digestive, si contra gripei, bolilor virale si a cancerului. Ambele plante sunt
folosite drept condimente, dar si ca medicamente, de milenii, iar industria
farmaceutica a inceput sa le foloseasca, de curand, la producerea de noi
substante terapeutice. Iata in continuare patru afectiuni in care anasonul stelat
si-a demonstrat din plin eficienta.








7

II. Preparate din anason

II.1.Pulberea de anason

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a semintelor plantei,
din ea administrandu-se de 2-3 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita.
Acest remediu are excelente calitati stimulente digestive, calmante gastrice si
intestinale, precum si antispastice (favorizeaza oprirea sughitului, a refluxului
gastro-esofagian). Daca semintele sunt suficient de proaspete si moi, ele pot fi
mestecate direct, fara a le mai macina in prealabil, in felul acesta calitatile lor
terapeutice fiind folosite la maximum.

II.2.Infuzia combinata de anason

Se pune o lingurita de seminte de anason usor maruntite intr-un pahar de
apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, dupa care
se strecoara. Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare
se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se
combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul
unei zile.

II.3.Infuzia fierbinte de anason

Se foloseste doar ca remediu de urgenta (in rest fiind preferata infuzia
combinata), in afectiunile digestive si respiratorii, in special, proprietatile
antispastice ale anasonului fiind puternic potentate de efectul termic al infuziei.
Se prepara prin oparirea unei lingurite de seminte de anason cu o cana de apa,
dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi
se filtreaza. Se administreaza cat mai cald posibil.

II.4.Tinctura sau rachiul de anason

Este un remediu care a facut cariera in secolul al XVIII-lea, cand era
considerat un soi de panaceu. Avand efect tonic digestiv, stimulent si tonic
psihic (confera o stare de optimism, vioiciune), rachiul de anason era considerat
un medicament in urma cu doua secole, in Tara Romaneasca, gasindu-se
deopotriva in carciumi si in spiterii.
Reteta de obtinere a acestui remediu este simpla: se pun intr-un borcan 20
de linguri de pulbere de seminte, care se acopera cu alcool alimentar sau rachiu
de 40-50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost
acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide
borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile, dupa care se
8

strecoara. Preparatul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se
pastreaza vreme de maximum 5 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4
ori pe zi, in tratamente de 1-3 luni.



































9

III. Afectiuni care recomanda tratament intern cu anason,
derivate sau diverse combinatii ale acestuia

III.1.Toxiinfectia alimentara

In caz de toxiinfectie alimentara, combinatia aproape infailibila este aceea
intre semintele de anason si partile aeriene inflorite de cimbru (Thymus
vulgaris). Cele doua plante isi potenteaza reciproc actiunea antiinfectioasa,
avand darul de a anihila rapid bacteriile, fungii sau virusii patogeni din tubul
digestiv. Se recomanda administrarea unui amestec de pulberi din cele doua
plante, combinate in proportii egale, din care se iau cate 3-6 lingurite pe zi, pana
la disparitia totala a semnelor bolii. In cazul toxiinfectiilor alimentare severe, se
administreaza infuzia combinata de anason, in care se adauga 2-3 picaturi de
ulei volatil de cimbru. Se pot administra pana la maximum 1 litru pe zi din acest
amestec.

III.2.Balonarea (meteorism)

Semintele de anason, mestecate imediat dupa masa, sunt un extraordinar
remediu pentru usurarea digestiei, pentru combaterea balonarii, a colitei de
fermentatie si a sindromului colonului iritabil. Dupa fiecare masa, la 10 minute,
se mesteca o jumatate - o lingurita de seminte de anason (daca nu ne permite
dentitia, vom lua pulberea, pe care o vom tine in gura macar un minut). Planta
are efecte puternic carminative, adica previne formarea gazelor in intestin, fiind
un foarte bun antiinflamator pentru tot tubul digestiv.

III.3.Dispepsie, digestie dificila

In Germania, o comisie oficiala a guvernului, formata din medici si
farmacisti (cunoscuta sub numele de ,,Comisia E), a autentificat in anul 1990
faptul ca semintele de anason contin principii active care echilibreaza secretia si
evacuarea bilei si a sucurilor gastrice, imbunatatind digestia si eliminand
probleme cum ar fi balonarea, inapetenta, atonia gastrica. Semintele de anason
se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia cu un sfert de ora inainte si
cu zece minute dupa fiecare masa, cate un sfert de lingurita.

III.4.Greata, inapetenta

Un studiu clinic facut in Spania a aratat ca aroma semintelor de anason
inhiba, pur si simplu, senzatia de greata, la cei mai multi dintre subiectii testati.
Acest efect nu apare doar la administrarea pe cale orala a plantei, ci chiar si prin
10

simpla inhalare a miresmei de anason, care diminueaza senzatia de greata si
favorizeaza aparitia unui apetit alimentar sanatos.

III.5.Gastrita hiperacida

Un studiu de medicina experimentala a aratat ca administrarea infuziei
combinate de anason reduce prompt leziunile mucoasei gastrice produse de
sucurile gastrice, precum si de alte substante toxice (inclusiv alcoolul si anumite
medicamente care ataca epiteliul gastric). Pentru potentarea efectului protector
gastric al semintelor de anason se va adauga la prepararea infuziei combinate si
o lingurita de seminte de in (Linum usitatissimum), care are in plus un efect
antiinflamator si antiacid.

III.6.Candidoza

Se iau zilnic cate 3-4 lingurite dintr-o combinatie de pulbere de radacina de
cicoare (Cichorium inybum) si pulbere de seminte de anason, amestecate in
proportii egale. Cele doua plante au o actiune sinergica, anasonul avand efect
antifungic, iar cicoarea stimuland dezvoltarea unei flore normale.
Contra candidozei vaginale se fac spalaturi vaginale, de 3-5 ori pe
saptamana, cu infuzie combinata de anason, in care se pun 2 lingurite de tulpini
inflorite de pelin (Artemisia absinthium).

III.7.Adjuvant in dependenta de morfina

Un studiu facut in India a aratat faptul ca semintele de anason au un
surprinzator efect de reducere a dependentei de morfina si de celelalte droguri
opiacee. Substantele volatile din semintele acestei plante actioneaza asupra unor
receptori din creier care raspund de placere si relaxare, care vor deveni astfel
mai putin receptivi la morfina. Intr-un studiu pilot s-a folosit uleiul volatil de
anason, din care s-au administrat cate 6 picaturi, de doua ori pe zi.

III.8.Bufeuri

Intr-un studiu facut pe 72 de paciente ajunse la perioada de debut a
menopauzei, s-a constatat reducerea intensitatii si a frecventei bufeurilor dupa
60 de zile de tratament cu anason. In plus, pacientele au sesizat ca au un tonus
fizic si psihic mai ridicat, au mai rar palpitatii (aritmie cardiaca), iar evolutia
osteoporozei este mai lenta. Acest efect terapeutic exceptional se datoreaza
prezentei in semintele acestei plante a unor substante cu efecte hormonale,
asanumitii fitoestrogeni, care compenseaza reducerea activitatii ovarelor, care
survine la menopauza. Se administreaza tinctura de anason, cate 1 lingurita de
patru ori pe zi, in cure de 90 de zile, urmate de alte 30 de zile de pauza.
11

III.9.Virozele respiratorii

In aceasta categorie de afectiuni, pulberea de seminte de anason stelat este
aproape imbatabila. Actiunea antivirala a plantei se datoreaza unei substante
(acidului shikimic) continuta de catre semintele sale, substanta care, ajunsa in
ficat, se transforma intr-un puternic antiviral, care ajunge astfel in circulatia
sanguina. Efectul antiviral al acestei substante este atat de puternic, incat a
devenit componenta de baza in cunoscutul medicament Tamiflu - celebru pentru
efectele sale in virozele gripale rebele.

III.10.Astm

Un studiu de medicina experimentala a aratat ca administrarea extractului
apos de anason are un efect relaxant asupra arborelui bronsic, usurand respiratia
si ajutand la expectoratie (la eliminarea mucusului in exces de pe caile
respiratorii). Ca remediu ,,de urgenta, cu actiune antispastica bronsica imediata,
se recomanda o cana de infuzie fierbinte de anason, care va relaxa prompt
musculatura neteda a arborelui bronsic, blocand aparitia sau macar diminuand
intensitatea crizei de astm. Ca tratament pe termen lung, se recomanda
administrarea unei combinatii de pulberi de anason, musetel (Matricaria
chamomilla) si trei-frati-patati (Viola tricolor), amestecate in proportii egale, din
care se va lua cate o lingurita de patru ori pe zi, pe stomacul gol. O cura cu
aceasta combinatie de plante dureaza 90 de zile si se face de minimum doua ori
pe an.

III.11.Tusea, tusea convulsiva

Se administreaza, de asemenea, infuzia fierbinte de anason, care are efect
antispastic si antitusiv. In tusea care apare pe fondul infectiilor bacteriene, la
prepararea infuziei de anason se va adauga si o cantitate egala de cimbru de
cultura (Thymus vulgaris), pentru a potenta efectul antibiotic al anasonului. Se
pot face, de asemenea, inhalatii cu aceasta infuzie fierbinte, uleiurile volatile ale
celor doua plante exercitandu-si astfel direct, la nivelul aparatului respirator,
efectele antispastice si antibiotice.

III.12.Tusea rebela

Este calmata de o inhalatie cu seminte de anason stelat. Doua lingurite de
seminte se zdrobesc, se pun intr-o cana si apoi se toarna deasupra apa clocotita.
Pacientul se aseaza cu narile la cativa centimetri de cana aburinda si isi acopera
capul cu un prosop, asa incat aburul fierbinte sa fie in intregime inhalat. Efectul
de calmare al tusei apare numaidecat.

12

III.13.Diabet

Intr-un studiu facut in anul 2011, unui numar de 114 pacienti diabetici le-a
fost administrata zilnic o cantitate de 5 grame de pulbere de anason, proaspat
macinat. Pe parcursul celor 60 de zile de tratament, analizele de sange facute
regulat au aratat o scadere gradata a valorilor zaharurilor din sange, ajungandu-
se ca la sfarsitul curei, pacientii tratati cu anason sa aiba glicemia cu 36% mai
scazuta decat pacientii din grupul martor, care in acel interval de timp luasera
remedii placebo (false). In urma tratamentului cu aceasta planta, cercetatorii au
mai observat, pe langa scaderea drastica a valorilor glicemiei, o scadere a
valorilor colesterolului total si a celui rau (LDL), precum si o scadere a valorilor
trigliceridelor. Concluzia studiului este ca semintele de anason, consumate sub
forma de pulbere, sunt un puternic remediu antidiabetic, stabilizand si reducand
valorile glicemiei, diminuand in plus si riscul de complicatii cardio-vasculare ale
diabetului.

III.14.Hepatita virala

Este tratata cu mult succes in medicina traditionala chineza cu o combinatie intre
anasonul stelat, lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) si astragalus (Astragalus
membrana-ceus). Cele trei plante se administreaza sub forma unei combinatii de
pulberi, in proportii egale, din care se iau cate 3-4 grame, de trei ori pe zi, pe
stomacul gol. Amestecul are efect antiviral direct, activeaza puternic sistemul
imunitar si protejeaza celulele hepatice sanatoase de extinderea infectiei.

III.15.Boala canceroasa cu diverse localizari

Anasonul stelat, folosit drept condiment, alaturi de turmeric si de coriandru, este
un remediu profilactic extraordinar impotriva bolii canceroase. Studiile statistice
au aratat ca populatiile din sud-estul Asiei, care folosesc mari cantitati din
aceasta combinatie de condimente, au o rata a cancerului gastric, intestinal si
pulmonar mult mai redusa. Efectul anticancerigen se datoreaza antioxidantilor
foarte puternici din anasonul stelat si din celelalte doua condimente, care previn
mutatiile celulare si aparitia tumorilor maligne.

III.16.Lactatie

Combinatia de aur pentru stimularea lactatiei la mamicile care au probleme
cu alaptarea este cea dintre anason si schinduf (Trigonella foenumgraecum).
Cele doua plante stimuleaza, in mod 100% natural, prin actiunea lor hormonala,
producerea laptelui, imbunatatind totodata compozitia si calitatile nutritive ale
acestuia. Mai mult, o parte dintre principiile active ale anasonului sunt
transferate in lapte, avand efecte de stimulare blanda a digestiei si de combatere
13

a colicilor sugarului. Se administreaza, de trei ori pe zi, cate o lingurita rasa din
combinatia de pulbere de anason si schinduf.








































14

IV. Produse din anason si cu anason

A. Ulei esential de anason



Proprietatile sale tonice si stimulente ale aparatului digestiv sunt utile in
tratamentul indigestiei, balonarii, migrenelor, varsaturilor si ametelilor de cauze
nervoase, colicilor abdominale, durerilor gastrice si constipatiei.
Are efect favorabil in tusea acuta productiva (umeda), in astmul bronsic si in
bronsite fiind un bun expectorant.
Uleiul esential de anason are un efect tonic si stimulent asupra sistemului nervos
central, fiind si analgezic si afrodiziac.
De asemenea, avand actiune estrogenica este recomandat in premenopauza,
menopauza, dismenoree si lactatie insuficienta.
Proprietatile sale antiinflamatorii sunt utile in durerile musculare,
osteoarticulare, lombare si in bolile reumatismale.

Contraindicatii

Nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide (poate
provoca varsaturi) si nici femeilor cu cancer de san sau cancer genital (fiind
estrogenic).

Avantajele utilizarii uleului de anason

- sunt rapide (in multe cazuri s-au dovedit mai rapide chiar decat medicamentele
de sinteza);
15

- sunt puternice (un gram dintr-un ulei volatil este obtinut din zeci sau sute de
grame de planta, constituind un adevarat concentrat natural, eficient si in doze
mici-de ordinul a catorva picaturi). In anumite afectiuni, o combinatie simpla de
uleiuri volatile este mai eficienta de cateva ori decat antibioticele de sinteza,
care, de altfel, raman adesea fara efect (in cazul cistitei);
- sunt bine asimilate de organism si nu necesita administrare in doze mari;
- datorita volatilitatii lor se raspandesc dupa adminstrare in intregul aparat
digestiv si caile respiratorii, ceea ce le potenteaza considerabil efectul;
- sunt simplu de administrat si manipulat.

Precautii ce trebuie luate in cazul administrarii pe cale interna a uleiului de
anason

- trebuie sa se respecte strict doza prescrisa in anexa ce studiaza uleiul. In
aceasta privinta merita amintita celebra afirmatie a lui Paracelsus: ,,Totul este
otrava, ceea ce conteaza este doza. Pentru a nu avea neplaceri este bine, deci, sa
fim atenti, pentru ca asa cum se afirma anterior, uleiurile volatile sunt prin
excelenta puternice;
- trebuie sa ne asiguram ca nu avem reactie alergica la uleiul esential de anason,
aceasta se face prin marirea progresiva a dozei pornind de la o doza mai mica
(1/5 din doza normala);
- trebuie avut grija ca uleiul sa nu fie contrafacut, caz in care pot aparea
fenomene nedorite, imediate sau manifestate in timp. Practica acestei metode de
tratament in Occident a cunoscut numeroase acciderite produse de asemenea
contrafaceri, accidente manifestate prin iritatii, hemoragii interne, tulburari
digestive, etc.
Numarul de doze care se administreaza pe zi este variabil, fiind in medie de 3/zi,
in bolile cronice 4/zi, iar in fazele acute ale unor boli ca astmul, bronsita, viroze
grave, s.a. se ia jumatate de doza din ora in ora. La copii si la constitutiile mai
fragile numarul trebuie adaptat (de exemplu, o jumatate de doza pentru copii sub
10 ani, o treime de doza pentru copii sub 5 ani). Este de preferat ca uleiurile sa
se administreze simplu, fara miere sau apa, deoarece sunt mai usor asimilate de
organism si se disperseaza mai usor o data ajunse in organism. Exceptie fac
persoanele care sufera de arsuri la stomac sau care sunt usor alergice la uleiul
respectiv, care este bine sa fie luat in acest caz pe o lingurita cu rnjere si cu
putina apa.

Modul de intrebuintare externa uleiului esential pur in aromaterapie

Inhalatiile

Inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a
racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic.
16

Pentru aceasta, se toarna intr-un vas 1 L de apa clocotita si se adauga 3-4
picaturi de ulei. Vaporii degajati se inspira stand aplecat peste vas, cu capul
acoperit cu un prosop mare.
O metoda mai simpla si rapida de a face o inhalatie este aceea de a stropi un
servet cu 2-3 picaturi de ulei si a-l mirosi cateva momente.
Inhalatiile sunt contraindicate persoanelor care sufera de astm sau epilepsie,
deoarece pot declansa o criza.

Masajul

Masajul este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor
esentiale. Masajul din cadrul aromaterapiei aduce benificii atat uleiurilor cat si
pe cele ale masajului in sine.
Pentru o sedinta de masaj se adauga 4-6 picaturi de ulei esential (sau de
amestecul de uleiuri pe care il preferati) in aproximativ 10 ml ulei de masaj. In
nici un caz nu se va depasi cantitatea recomandata de ulei, deoarece la doze mari
sunt foarte iritante pentru piele.
Dupa un masaj in cadrul aromaterapiei, uleiul nu trebuie indepartat prin spalare,
evitandu-se baia sau dusul timp de 6-8 ore. Astfel se asigura o absorbtie
completa a uleiului volatil.

Baia

Baia este o cale foarte placuta si totodata eficienta de a folosi uleiurile prin
relaxarea care o induce apa calda si prin faptul ca porii se dilata, pemitand
uleiului sa patrunda prin tegumente.
Uleiurile se adauga inainte de a incepe baia si nu mai devreme, deoarece datorita
caldurii ele se evaporeaza foarte usor. Este important de retinut ca baia nu se
face niciodata cu uleiul ca atare pentru ca nu se dizolva in apa si nici nu trebuie
depasita doza deoarece in cantitati mari sunt iritante pentru piele si mucoase.
Astfel, pentru o baie se pun 4-6 picaturi de ulei esential (sau 4-6 picaturi de
amestec) in 2-3 linguri de lapte nedegresat sau 2 linguri de ulei de baza, apoi se
toarna in cada si se amesteca bine. Baia va dura 10-20 minute.

Comprese

O compresa fierbinte este un mod eficient de a trata multe probleme ale pielii, ca
de exemplu injectiile, sau durerile musculare de natura reumatica.
Pentru a pregati o compresa se toarna apa fierbinte (cam o jumatate de litru) intr-
un bol, si se adauga ulei esential. Cantitatea de ulei depinde de suprafata pielii
pe care aplicati compresia: 2 picaturi pentru suprafete mici, 6-8 picaturi pentru
suprafete mari. Se agita bine, apoi se inmoaie o bucata de tifon sau un servet de
bumbac, se stoarce bine si se aseaza pe piele. Deasupra se aplica o folie de
17

plastic si un prosop, pentru a mentine compresa calda. Procedeul se reia dupa 20
de minute. In total, timpul de tratament cu comprese este de cel mult 1 ora, de
maxim 2 ori pe zi.

Candela (lampa) odoranta

Candela (lampa) odoranta se foloseste pentru a aromatiza camera, pentru a
genera o stare de spirit pozitiva, tonica, sau dimpotriva de relaxare, sau pur si
simplu pentru a crea o atmosfera speciala.
Pentru aceasta, se pune apa calduta in farfuria candelei, se adauga 3-5 picaturi
de ulei si se aprinde lumanarea. Se va avea grija ca atata timp cat lumanarea este
aprinsa, farfurioara sa nu ramana fara apa.

B. Ceai de anason


Compozitie si Mod de Prezentare

Compozitie: fructele plantei Pimpinella Anisum L., fam. Apiaceae, care contin
ulei volatil bogat in anetol, aldehida anisica, colina, cetone; lipide; proteine;
zaharuri; substante minerale.
Cutie cu punga a 50 g.

Indicatii

Actiune farmacologica: expectorant; carminativ; antispastic; stomahic;
galactogog; aperitiv; stimulent pancreatic; vermifug; tonic nervin.
Intrebuintari principale: balonari, tulburari dispeptice, colici abdominale.
18

Alte intrebuintari: tuse, bronsita, traheita, laringita, astm bronsic, astenie
nervoasa, paraziti intestinali, anorexie


Contraindicatii

Gastrita hiperacida, ulcer, enterocolita. A nu se folosi de catre femeile
insarcinate.

Administrare

Mod de preparare: infuzie din 1/2-1 lingurita fructe la o cana cu apa clocotita.
Pentru sugari, se prepara infuzie din 5-6 fructe la 100 ml apa clocotita.
Mod de administrare: se bea 1 cana cu ceai pe zi, in mai multe reprize.

C. Ceai Controlul Greutatii



Favorizeaza scaderea greutatii corporale.
Ajuta la mentinerea unei greutati corporale normale.

Ingrediente

Frunze de ceai verde (Theae folium), frunze de senna (Sennae folium), frunze de
leustean (Levisci folium), ortosiphon (Ortosiphonis herba), sanziene (Galii veri
herba), rizomi de revent (Rhei rhizoma), fructe de anason (Anisi fructus), fructe
de coriandru (Coriandri fructus), extract de Garcinia cambogia, extract de
Hoodia gordonii, rizomi de ghimbir (Zingiberis rhizoma), ulei esential de
mandarine (Citrus reticulata aetheroleum).
19

Efect

- arde grasimile (lipolitic);
- scade colesterolul si lipidele;
- diuretic, laxativ.

Descrierea ingredientelor

Ceaiul verde creste termogeneza (proces de generare a energiei la nivel celular)
prin activarea lipolizei conducand la diminuarea depozitelor adipoase, la
scaderea lipidelor si colesterolului. Prin actiunea sa stimulenta combate obosela
si confera energie.
Garcinia cambogia actioneaza eficient asupra controlului greutatii prin acidul
hidroxicitric din compozitia sa: reduce apetitul, arde grasimile, induce
termogeneza si astfel scade greutatea corporala.
Hoodia gordonii actioneaza la nivelul centrului satietatii din hipotalamus,
eliberand un compus chimic similar cu glucoza, dar de 100 de ori mai puternic,
care inhiba senzatia de foame.
Ghimbirul, anasonul si coriandrul stimuleaza procesele metabolice si
favorizeaza digestia.
Ortosiphonul, leusteanul si sanzienele sunt printre cele mai eficiente plante
diuretice, cu efecte rapide si sigure in scaderea greutatii.
Senna si reventul cresc peristaltismului intestinal, au efect laxativ eliminanad
deseurile metabolice.

Contraindicatii

Copii sub 14 ani.

Sarcina si alaptare

Nu este indicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza.

Efecte secundare si interactiuni

La dozele recomandate nu se cunosc.

Preparare

Peste 1 plic se toarna 200 ml apa clocotita si se lasa 10 minute.



20

Intrebuintare

Se beau 3 cani pe zi, intre mese.

IMPORTANT!

Durata unei cure este de 2-3 luni.

Prezentare

90 plicuri a 1,8 grame, ambalate individual.

D. Sirop de tei, anason si propolis

Mod de prezentare

Flacon - 200 ml.

Compozitie/Ingrediente

Decoct de flori de tei, extract fluid hidroalcoolic de anason, tinctura de propolis,
benzoat de sodiu, sirop simplu de zahar.

Actiune/beneficii

Supliment alimentar, stimularea functiei hepatice, tuse convulsiva si
astmatiforma, antispastic, antibacterian, antiviral, energizant.

21

Recomandat in

-tuse;
-bronsita;
-faringita;
-laringita;
-gripa;
-stari de neliniste;
-stimularea poftei de mancare;
-dureri de cap (cefalee);
-eliminarea viermilor intestinali;
-combaterea sughitului.

Mod de administrare

Copii peste 3 ani:

1 lingurita de 3 ori pe zi

Adulti:

1 lingura de 3 ori pe zi.

Contraindicatii

Contraindicat in diabet zaharat, hipersensibilitate la unul sau mai multe
componente, femeilor insarcinate si celor care alapteaza.

Reguli

A nu se lasa la indemana copiilor.
A se pastra ferit de lumina si caldura.
Suplimentele alimentare nu inlocuiesc un regim alimentar variat si echilibrat.
A se consuma de preferinta inainte de data marcata pe ambalaj.








22

E. Sirop de echinaceea si anason



Bun remediu pentru

- starile de imunitate scazuta a organismului;
- in infectii gripale, inflamatii ale mucoaselor;
- infectii respiratorii si din sfera ORL.


Adjuvant in

- infectii rezistente la antibioterapia curenta;
- in perioadele de covalescenta;
- in stimularea secretiilor gastrice, intestinale si pancreatice.


Compozitie

- miere poliflora;
- extract de echinaceea;
- ulei de anason.

Asocieri

Imunostimulator: Phyto-Imun
Imbunatatirea digestiei: Ananas/Papaya

Administrare

Copii:

- 1-3 ani o lingurita/zi;
23

- 3-7 ani o lingurita x 3/zi;
- peste 7 ani 2 lingurite x 3/zi.

Adulti:

- o lingura x 3/zi.

Ambalaj, prezentare

Flacon 100 ml

F. Flucalm



Compozitie

Compozitie la 100 ml extract din Cimbru de cultura (Thymus vulgaris) 5g, ulei
de anason stelat chinezesc (Illicium verum) 1g, si excipienti: macroglicerol
hidroxistearat, propilenglicol, sorbat de potasiu, sorbitol, glicerol, sucroza,
caramel, apa purificata.

Mecanism de actiune

Solutia orala Flucalm contine o combinatie a 2 extracte naturale vegetale, ulei de
anason stelat (Illicium verum) si extract lichid de cimbru de cultura (Thymus
vulgaris), avand un placut gust aromat. Anasonul stelat este un arbust originar
din China, din ale carui fructe se extrag uleiuri volatile avand proprietati
antispastice (bronhodilatatoare), antiseptice, carminative, tonice si stimulente.
24

Cimbrul de cultura este o planta aromata din frunzele si florile careia se extrag
uleiuri volatile cu proprietati expectorante, cicatrizante, antiseptice si
antispastice.
Cele doua extracte vegetale, datorita componentelor antispastice, calmante,
tonice si nutritive, asigura un suport optim pentru copii si adulti in caz de tuse
spastica si raceala, faringite, laringite, traheite, bronsite astmatiforme, guturai, in
stari astenice care urmeaza dupa raceala si gripa.

Indicatii

Astfel, solutia orala Flucalm este un adjuvant benefic in afectiuni respiratorii
insotite de tuse spastica.

Doze si mod de administrare

Adulti si copii cu varsta peste 6 ani: 1 lingurita (5 ml) de 3 ori pe zi, dupa mese.
Copii cu varsta intre 1 6 ani: o jumatate de lingurita (2,5 ml) de 3 ori pe zi
dupa mese.
Nu se administreaza in mastoze, sarcina (gravidelor) si la sugari (copii sub 1 an).

Masuri de precautie

Supliment alimentar.
A nu se depasi doza zilnica recomandata.
A nu se lasa la indemana copiilor.
A nu se consuma dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
Acest supliment alimentar nu trebuie sa inlocuiasca un regim alimentar variat.

Ambalaj

Cutie cu un flacon continand 120 ml solutie orala.

Pastrare

A se pastra la temperaturi sub 30 grade C, in ambalajul original.

25

G. Pasta de dinti antitartru cu anason

Consolideaza smaltul dintilor, ajuta la eliminarea placii dentare si previnte
aparitia tartrului.
Anasonul verde este cunoscut pentru proprietatile sale antiseptice. Sarea de
mare, bogata in oligoelemente, ajuta la tonifierea gingiilor.
Important: contine menta care este incompatibila cu tratamentul homeopatic.
Termen de valabilitate: 6 luni de la deschidere.
Pricipalele ingrediente active: argila alba, ulei esential de anason verde.

H. Pasta de dinti cu aloe vera, anason stelat si cimbrisor


Descriere

Este ideal pentru igiena dentara zilnica a intregii familii. Purifica si
improspateaza.

Principii active vegetale

Extract de aloe vera organica: are efecte de improspatare, calmare si de
protectie;
Xylitol: indulcitor cu proprietati de hidratare eficient impotriva cariilor;
Extract de cimbrisor organic: are efecte antiinflamatorii, de purificare;
Ulei esential de anason stelat organic: improspateaza.
26

Ecosistemul pentru cavitatea bucala din cosmeticele Bjobj respecta echilibrul
natural al mucoasei cavitatii bucale utilizand principii active de origine vegetala,
extracte si uleiuri din culturi biologice, fara utilizarea de agenti tensioactivi de
origine petrochimica sau coloranti sintetici.

Instructiuni de utilizare

Pentru o eficienta sporita se sugereaza utilizarea produsului de cateva ori pe zi,
lasandu-l sa actioneze in caviatea bucala pentru cateva minute inainte de clatire.

Ingrediente (INCI)

Sorbitol, aqua (water), aloe barbadensis gel, silica, xanthan gum, xylitol, sodium
cocoyl glutamate, thymus vulgaris extract, glycerin, illicium verum oil,
limonene, linalool, farnesol, potassium sorbate, sodium dehydroacetate.

I. Crema de corp bio cu ienupar, lamaie si anason


O crema bio de corp intr-un ambalaj atat de mic? Da, pentru ca Organic Body
Cream este 100% naturala, consistenta si nu contine apa. Am adaugat trei unturi
pure si pretioase pentru ingrijirea pielii (shea, cacao si cocos) si doua uleiuri
hidratante (masline si samburi de struguri).
Crema naturala organica pentru corp este emolienta, are putere mare de
acoperire, iar tu nu vei mai avea nevoie de niciun alt produs.

Beneficii

Crema bio Soapmill pentru corp are efecte incredibile pentru pielea ta. Rasfatul
incepe cu o combinatie originala de uleiuri esentiale si continua cu hidratarea in
profunzime. Pielea ta ramane catifelata si ferma mult mai mult timp.
27

Aplica putina crema pe mana si vei descoperi un lucru nemaintalnit pana acum:
crema noastra se topeste instant in contact cu pielea ta. Curiozitatea te impinge
de la spate si o aplici pe corp. Organic Body Cream este incredibil de satinata,
de pufoasa... parca te mangaie!

Ingrediente

95% bio/organice, 100% naturale, 100% vegetale
Unt de shea neprocesat (brut), unt de cacao neprocesat (brut), ulei de cocos, ulei
de masline, ulei samburi de struguri, uleiuri esentiale de lamaie, ienupar si
anason.









































28

V. Precautii si contraindicatii

Utilizate in cantitati mari, semintele de anason pot fi toxice, actionand de
asemenea ca un narcotic pentru organismul uman. Anasonul poate cauza
insomnii si stari euforice, iritand mucoasa digestiva (de aceea trebuie evitate de
catre cei care sufera de gastrita sau ulcer gastric si duodenal).
Pentru cei care folosesc aceasta planta minune (fie ca este vorba de frunze
sau seminte) mai este de mentionat si faptul ca fructele de anason trebuie
pastrate in locuri ferite de umiditate, in recipiente inchise ermetic sau in pungi
de hartie bine sigilate. Astfel semintele isi pastreaza proprietatile si aroma
caracteristica.








































29

Concluzii

Am ales aceasta planta ca descriere si utilitati datorita proprietatilor sale de
planta medicinala, recomandata pentru tratarea asteniei nervoase, migrenelor,
vertijurilor (ameeli), reumatismului, tusei, astmului bronic, durerilor de stomac
(dureri gastrice) i digestiei incete.
Pimpinella anisum este o planta aromata, care se cultiva. Crete in soluri
bogate pina la 40 70 cm in lungime i necesita umiditate moderata.
Parile folosite sunt bulbul, frunzele, seminele i radacinele.
Componentele principale cunoscute, proprietai: complexul vitaminic B (B1
i B2), vitamina C, calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier, esene aromatice.
Inca de demult anasonul este cunoscut datorita calitailor sale terapeutice.
Pitagora a afirmat ca pimpinella anisum intarete corpul, vindeca insomnia,
stimuleaza pofta de mincare, sporete fertilitatea la barbai i faciliteaza digestia.
Acioneaza ca un carminativ, antispasmodic, expectorant, stimulent pancreatin.
In alimentaie, anasonul are proprietai picante, este folosit ca sa dea un gust
dulce-picant bucatelor.
Inca din timpurile grecilor antici a fost folosit ca i afrodisiac, iar testele
medicale au confirmat ca seminele anasonului intesifica dorina sexuala.
Fructul de anason are un gust placut i se folosete in fitoterapie. Sub forma
de fruct sau suc, anasonul este recomandat pentru tratarea asteniei sau pentru
stimularea lactaiei la mame care alapteaza.
Atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza), plantele medicinale au
contraindicatii si efecte secundare, la fel ca si medicamentele. Comparativ cu
preparatele medicinale chimice, plantele actioneaza mai fin, provoaca mai
putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca
folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent de modul lor de
administrare, dar in realitate lucrurile nu sunt asa.
Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita
respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori
diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului.
Utilizate in cantitati mari, semintele de anason pot fi toxice, actionand de
asemenea ca un narcotic pentru organismul uman. Anasonul poate cauza
insomnii si stari euforice, iritand mucoasa digestiva (de aceea trebuie evitate de
catre cei care sufera de gastrita sau ulcer gastric si duodenal).
Pentru cei care folosesc aceasta planta minune (fie ca este vorba de frunze
sau seminte) mai este de mentionat si faptul ca fructele de anason trebuie
pastrate in locuri ferite de umiditate, in recipiente inchise ermetic sau in pungi
de hartie bine sigilate. Astfel semintele isi pastreaza proprietatile si aroma
caracteristica.



30

Bibliografie

1. Constantinescu C., Agopian A., Plante medicinale din flora spontana,
Editura Recoop, Bucuresti, 1973;
2. Alexan M., Bojor O., Fructele si legumele factori de terapie naturala,
Editura Ceres, Bucuresti, 1983;
3. Fischer E., Dictionarul plantelor medicinale, Ghid practic pentru
cultivarea si utilizarea plantelor medicinale si aromatice, Editura Gemma
Press, Bucuresti, 2000;
4. Constantinescu D, Hatieganu E. M., Busuricu F., Plantele medicinale
utilizate in terapeutica, Editura Medicala, Bucuresti, 2004;
5. Ardelean A., Mohan Gh., Flora medicinala a Romaniei, Editura All,
Bucuresti, 2008;
6. www.terapiinaturiste.ro.