MEDICAMENTE –

ASPIRINA: BENEFICII ȘI
RISCURI
PROIECT REALIZAT DE:
FRĂȚILĂ DARIUS
NICOLESCU ROBERT
NIȚU RAUL
CUPRINS
• 1. Introducere
• 2. Cuprins
• 3. Ce este aspirina?
• 4. Informații generale
• 5. Mod de acționare
• 6. Istoria descoperirii
• 7. Beneficii
• 8. Riscuri
• 9. Bibliografie
• 10. Sfârșit
CE ESTE ASPIRINA?
• Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia
salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator. Aspirina, în doze
mici, are un efect antiagregant și este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.
• Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs pentru prima
dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru desemnarea acestui
medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer. Există însă țări în care cuvântul
Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer - orice altă versiune a medicamentului purtând
numele de "acid acetilsalicilic".
• Este de asemenea, primul antiinflamator non-steroidian descoperit și pus în practică, fiind un tratament
ce si-a continuat cursul pana in zilele noastre. Acest fapt a fost posibil datorită beneficiilor sale de a
ameliora durerea, de a reduce febra și de a scădea riscul unor evenimente cardiovasculare.
• În timp, s-a descoperit faptul că doze diferite de acid acetilsalicilic au efecte diferite. Astfel, în timp ce
dozele mai mari de acid acetilsalicilic detin beneficii analgezice și antipiretice, dar si antiinflamatorii,
dozele mai mici sunt folosite cu scop anticoagulant, în menținerea riscului scăzut de evenimente
coronariene acute.
INFORMAȚII GENERALE

 Nume IUPAC: acid 2-acetoxibenzoic

 Denumire sinonimă: acid acetilsalicilic
 Formulă: C6H4(OOCCH3)CO2H
 Masa molară: 180,157 g/mol
 Densitate: 1,4 g/cm3
 Punct de topire: 136 °C
 Punct de fierbere: 140 °C
 Solubilitate: 0,003 g/l (apă, 20 °C)
MOD DE ACȚIONARE
• Aspirina reprezintă, din mai multe puncte de vedere, o revelație în lumea medicinei. Nu numai că a fost cel mai
utilizat tratament în timpul secolului 20, ci a fost folosit si drept model pentru a evidenția modul de acțiune al
antiinflamatoarelor nesteroidiene la nivelul organismului.
• Pentru ca acidul acetilsalicilic sa își exercite efectele terapeutice, acesta interferă cu acțiunea enzimei numite
ciclooxigenaza (COX), inhiband-o. In acest mod, ciclooxigenaza nu mai este capabilă să determine formarea
prostaglandinelor, mediatori ai inflamației, durerii și producerii febrei.
• Astfel, prin împiedicarea formării prostaglandinelor, inflamația, durerea si febra sunt, la rândul lor, oprite.
• Totuși, este important de retinut faptul că prostaglandinele dețin un rol important de protecție al mucoasei
gastrice. Inhibând formarea lor, mucoasa este expusă la agresiunea acidului clorhidric și suferă un proces de
iritație, reacție adversă des întalnită în cazul administrării de acid acetilsalicilic.
• De asemenea, prostaglandinele sunt implicate și în reglarea funcției renale și în coagularea sângelui, procese
fiziologice ce pot suferi modificări, în urma ingestiei de acid acetilsalicilic.
 Arthur Eichengrün – chimist german, cunoscut
ISTORIA DESCOPERIRII drept adevăratul inventator al aspirinei

• Hipocrate, a scris în secolul al V-lea î.Hr., despre o pudră amară extrasă

din scoarța de salcie care avea puterea de a ușura durerile și de a reduce
febra. Acest remediu este menționat în texte antice din Sumer, Egipt și
Asiria. De asemenea, amerindienii foloseau scoarța de salcie pentru a
ușura durerile de cap, febra, durerile de mușchi și reumatismul. Preotul
Edmund Stone, din Chipping Norton, Anglia, a notat în 1763 că scoarța
salciei este un remediu eficace împotriva febrei.
• Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia
albă (Salix alba), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către
farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au
reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă
când este într-o soluție apoasă saturată, având un nivel pH de 2,4, de aici
numele de acid salicilic.
• În 1839 s-a observat că acidul salicilic cauza probleme digestive, cum ar
fi, de exemplu, iritarea stomacului sau diaree. În 1897, un cercetător de
la compania Friedrich Bayer, din Germania, a înlocuit una dintre grupele
funcționale hidroxil din acidul salicilic, cu o grupă acetil, care reducea
semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de
sinteză și începutul industriei farmaceutice.
BENEFICII
• Aspirina este indicată pentru tratamentul simptomatic al durerilor de cap, dentare, faringiene, menstruale, musculare și
articulare, durerilor de spate și artritice minore. Este indicată, de asemenea, pentru tratamentul simptomatic al durerilor
și febrei din guturaiul comun si gripa.
• Aspirina este un tip de tratament medicamentos utilizat la scară largă. Nu numai costul redus, ci și multitudinea de efecte
terapeutice pe care le deține fac din acest medicament unul de primă intenție în multiple afecțiuni, de la simplele răceli
și stări febrile până la boli cardiovasculare și autoimune.
• Astfel, rolurile îndeplinite de acidul acetilsalicilic sunt extrem de numeroase și variate. Inhibarea ciclooxigenazei și oprirea
formării prostaglandinei au un răsunet clinic asupra mai multor stări patologice. Acest fapt se traduce în efectele
exercitate de acidul acetilsalicilic.
• Printre principalele roluri îndeplinite de un acid acetilsalicilic se numără:
 Ameliorarea durerii - efect analgezic;
 Ameliorarea inflamației - efect antiinflamator;
 Reducerea riscului de evenimente cardiovasculare (trombotice) - efect anticoagulant, mai precis antiagregant plachetar;
 Ameliorarea simptomatologiei unor boli autoimune (lupus, poliartrita reumatoida), precum si a pericarditei.
RISCURI
• Dat fiind modul de acțiune al acidului acetilsalicilic, atât un tratament de scurtă durată, cât și unul ce se
desfășoară pe perioade mai lungi de timp, pot atrage după sine apariția unor reacții adverse.
• Aceste reacții adverse pot avea un impact diferit asupra organismului. În general, cele mai întalnite reacții
adverse sunt cele din sfera digestivă, dată fiind inhibarea producției de prostaglandină, cu rol în protecția
mucoasei tubului digestiv.
• Astfel, manifestari precum inflamația, iritația și durerea la nivelul stomacului sau chiar intestinului, digestia
deficitara (indigestia) si greață sunt adesea asociate cu administrarea aspirinei. La acestea se adaugă semne și
simptome precum:
 Vărsăturile - determinate in special ca raspuns la iritatia mucoasei tubului digestiv si fiind asociate cu greața;
 Sângerările la nivelul tubului digestiv – evidențiate fie prin vărsături cu sânge (hematemeza), fie prin eliminarea
sângelui prin scaun (hematochezie sau melena);
 Manifestările circulatorii - echimoze (vânătăi) facile;
 Complicații la nivelul vaselor de sânge (ex: ruperea unui vas de sânge).
BIBLIOGRAFIE

• https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/totul-despre-acidul-acetilsalicilic-aspirina-beneficii-utiliza
ri-mod-de
• https://www.welt.de/geschichte/kopf-des-tages/article227724037/Arthur-Eichengruen-Die-Suche-nach-
dem-idealen-Schmerzmittel-gebar-das-Heroin.html
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Aspirin%C4%83
SFÂRȘIT

Mulțumim pentru atenția acordată!