UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE CHIMIE CATEDRA DE CHIMIE ANALITICA

LUCRARE DE DIPLOMA

COORDONATOR STIINTIFIC, As. Dr. Tencaliec Anca Monica

ABSOLVENT, Horhocea Florina

Bucuresti

-2010-

UNIVERSITATEA BUCURESTI FACULTATEA DE CHIMIE CATEDRA DE CHIMIE ANALITICA

METODE DE DETERMINARE A ASPIRINEI (ACIDUL ACETILSALICILIC) DIN PRODUSE FARMACEUTICE

COORDONATOR STIINTIFIC, As. Dr. Tencaliec Anca Monica

ABSOLVENT, Horhocea Florina

CUPRINS Introducere CAPITOLUL I GENERALITATI ASPIRINA (acid acetilsalicilic) 1.1. Aspirina 1.2. Structura aspirinei 1.3. Proprietati fizice ale acidului acetilsalicilic 1.4. Metode de obtinere ale acidului acetilsalicilic CAPITOLUL II METODE DE DETERMINARE ALE ACIDULUI ACETILSALICILIC 2.1. Metode spectrometrice 2.2. Metode amperometrice 2.3. Metode cromatografice CAPITOLUL III PARTEA EXPERIMENTALA A. DETERMINAREA CALITATIVA A ASPIRINEI B. DETERMINAREA CANTITATIVA A ASPIRINEI 1. Determinarea spectrofotometrica a asiprinei din produse farmaceutice a. Principiul metodei b. Reactivi utilizati c. Instrumente de laborator d. Aparatura utilizata e. Trasarea curbei de etalonare f. Aplicatii ale metodei spectrofotometrice pentru produse farmaceutice CAPITOLUL IV - CONCLUZII 26

CAPITOLUL V - BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I
GENERALITATI ASPIRINA

1.1.

Aspirina (Acidul acetilsalicilic)

Aspirina este un derivat al acidului salicilic si face parte din clasa de medicamente analgezice nenarcotice, care au actiune tripla: analgezica, antipiretica si antiinflamatorie. Aspirina a fost primul medicament de sinteza si inceputul industriei farmaceutice. Istoric: 1897 este considerat anul nasterii aspirinei. Istoria aspirinei incepe, insa, cu aproximatriv 3500 ani in urma, cand egiptenii foloseau infuzia cu frunze uscate de mirt pentru durerile reumatice. O mie de ani mai tarziu, Hipocrate scria despre o pudra amara extrasa din coaja de salcie (specia Salix alba) carea avea puterea de a usura durerile si de a reduce febra. Acest remediu este mentionat in texte antice din Sumeria, Egipt, Assiria. De asemenea, Amerindienii foloseau scoarta de salcie pentru a usura durerile de cap, febra, durerile musculare si reumatismul. Extractul activ al scoartei, numit salicilina, dupa numele latin pentru salcia alba (Salix alba), a fost izolat in forma sa cristalina in 1828, de catre farmacistul francez Henri Leroux si chimistul italian Raffaele Piria, care au reusit sa separe acest acid in forma sa pura. salicilina este foarte acida cand este intr-o solutie apoasa saturata, avand un nivel pH de 2.4, de aici numele de acid salicilic. In anul 1763, reverendul Edeard Piatra a introdus aceste extracte din plante si in Europa, iar la inceputul anilor 1800 a fost izolat din componentul activ al scoartei de salcie si mai apoi a fost identificat acidul salicilic (de la Salix, numele latin pentru salcie). Desi acidul salicilic se putea sintetiza in laborator in cantitati mari a devenit disponibil pentru utilizarea terapeutica la mijlocul anilor 1800 deoarece provoca iritari ale cavitatii bucale si ale stomacului. In 1875 a fost introdusa sarea de sodiu si a diminuat considerabil gustul acru, dar nu a putut atenua problemele de diconfort gastric. In 1897, un cercetator de la compania Friedrich Bayer, din Germania, a inlocuit una din grupele functionale hidroxil din acidul salicilic cu o grupa acetil, care reducea semnificativ efectele negative. Acesta a fost primul medicament de sinteza si inceputul industriei farmaceutice.

Friedrich Bayer Cine a fost doar sinteza initiala a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrn. Versiunea lui Eichengrn a fost ignorata de istorici si chimisti pana in 1999, cand Walter Sneader de la Departamentul de Stiinte Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Marea Britanie) a reexaminat cazul si a ajuns la concluzia ca Eichengrn a avut dreptate si ca intradevar el este cel care ar trebui recunoscut pentru inventia aspirinei. Compania Bayer nu recunoaste aceasta varianta nici pana in ziua de astazi. Astazi, aspirina este unul din medicamentele cele mai utilizate pe tot mapamondul. Proprietatiele sale il fac un analgezic puternic, antipiretic (reducator de febra) si antiinflamator. Totusi aspirina are si efectele sale negative: produce iritarea mucoasei gastroduodenale, ce poate duce la hemoragii digestive superioare in episoadele acute. Acest neajuns a fost compensat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic si saruri ale calciului (in special carbonat). Cercetarile moderne au dat acidului acetilsalicilic noi valente terapeutice cum ar fi: antitrombotic (acid acetilsalicilic in concentratie de 75 sau 325 mg), antiagregant plachetar in profilaxia infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute si accidentelor cerebrovasculare ischemice.[1] Aspirina, prin efectul sau ca antiagregant plachetar este folosita pentru inhibarea productiei de tomboxan, care in conditii normale se leaga de trombocitele din sange si formeaza ca un plasture peste daunele din peretii vaselor de sange. Deoarece plasturii de trombocite pot devenii prea mari, blocand fuxul de sange, la nivel local si in aval, aspirina este utilizata pentru a prevenii atacurile de cord, accidentele vasculare cerebrale si formarea chegurilor de sange.[2] De asemenea, s-a stabilit ca doze mici de aspirina pot fi administrate imediat dupa un atac de cord pentru a reduce riscul unui alt atac de cord sau de deces al tesutului cardiac.[3] Aspirina este unul din primele medicamente utilizate pentru tratamentul migrenei, aducand o ameliorare in 50-60% din cazuri. Este la fel de eficace ca si alte analgezice ca paracetamolul (acetaminofen) sau ibuprofen.[4] Combinatia de aspirina, paracetamol si cafeina functioneaza mai bine decat oricare dintre cele trei componente luate separat si mai bine decat ibuprofenul.[5] O alta proprietate a aspirinei din punct de vedere medical este aceea ca poate prevenii infarctul miocardic si accidentele vasculare cerebrale. Exista doua utilizari distincte ale aspirinei pentru profilaxia evenimentelor cardiovasculare: prevenirea primara si prevenirea secundara. Prevenirea primara este desprea scaderea atacurilor de cord si a accidentelor vasculare cerebrale la persoanele diagnosticate cu probleme vasculare si nu cardiace. Prevenirea secundara se refera la tipul de pacientii cu boli cardiovasculare Dozele mici de aspirina sunt recomandate pentru prevenirea secundara a accidentelor vasculare cerebrale si a atacurilor de cord. Atat in cazutl barbatilor, cat si in cazul femeilor

diagnosticate cu boli cardiovasculare, aspirina reduce riscul unui atac de cor si a unui accident vascular cerebral ischemic cu aproximativ o cincime. Acest lucru se traduce ca o reducere a ratei absolute de la 8.2 la 6.7 % din astefel de evenimente pe an pentru acesti pacienti. Astfel, in studiile de prevenire secundara, aspirina a redus mortalitatea globala cu aproximativ o zecime.[6] Desi aspirina a fost folosita pentru combaterea febrei si a durerilor asociate cu raceala de mai bine de 100 de ani, doar recent eficacitatea sa a fost confirmata de studiile clinice controlate la adulti. 1g de aspirina, in medie, a redus temperatura corpului de la 39.0 0C la 37.6 0C dupa doar 3 ore. Scaderea temperaturii a inceput dupa 30 de minute, iar dupa sase ore a ramas sub 37.8 0C.[7] Intr-un articol din 2009 publicat de Journal of Clinical Investigation, s-a constatat ca aspirina ar putea preveni afectarea ficatului. In experimentul lor, oamenii de stiinta de la Universitatea Yale si Universitatea din Iowa au facut daune in anumite celule hepatice numite hepatocite folosind doze excesive de acetaminofen. Acesta a cauzat moartea hepatocitara declansand o crestere a productiei de proteine Toll-like 9 (codificata pentru om TLR9). Aceasta proteina a provocat o cascada inflamatorie. Cercetatorii au demonstrat ca aspirina are un efect protector asupra hepatocitelor, deoarece a dus la scaderea de mortii hepatocitare.[8] Un articol din 2010 din Jurnal of Clinical Oncology a sugerat ca aspirina poate reduce riscul de deces din cauza cancerului mamar.[9] Farmacocinetica Acidul acetilsalicilic este un acid slab si foarte putin este ionizat in stomac dupa administrarea orala. Acidul acetilsalicilic este solubil in acid in conditiile din stomac, care poate intarzia absorbtia intre 8 pana la 24 ore a unor doze mari. Din cauza pH-ului crescut in intestinul subtire salicilatii se dizolva mai usor. Aproximativ 50-80% din salicilatii din sange sunt legati de proteine in timp ce restul raman inactivi in zonele ionizate. Daca in sange se gaseste o cpncentratie mare de salicilati liberi acestia duc la cresterea toxicitatii. 80% din dozele terapeutice de acid acetilsalicilic este metabolizat in ficat. Reactionand cu glicina formeaza acidul saliciluric, iar cu acidul glucuronic formeaza glucuronide fenolice. Aceste cai metabolice au doar o capacitate limitata. Cantitati mici de acid salicilic sunt hidroxilate la acid gentisic.[10] 1.2. Structura aspirinei Acidul acetilsalicilic are numele sistematic acid 2-acetoxibenzoic.

COOH O O
Pe nucleul benzenic este gravata o grupare carboxil (-COOH) si in pozitia orto se afla o grupare eter cetonoca (-O-CO-CH3).

CH3

1.3. Proprietati fizice ale acidului acetilsalicilic Acidul acetilsalicilic este de culoare alba, cristalina, substanta slab acida, cu un punct de topire de 1350 C. Se descompune rapid in solutii de acetat de amoniu, carbonati sau hidroxizi ale metalelor alcaline. Este stabil in aer uscat, dar treptat hidrolizeaza in contact cu umidinatea la acizi salicilici si acetici. In solutie alcalina, hidrolizarea se produce rapid si se obtin solutii calre ce contin acetati si salicilati.[11] Acidul acetilsalicilic are punctul de topire la 1360 C si punctul de fierbere la 1400C. Acidul acetilsalicilic are capacitatea de a forma mai mult de o structura cristalina, ceea ce este foarte important in dezvoltatrea ingrdientelor farmaceutice. Pentru o lunga perioada de timp, doar o structura cristalina a aspirinei era cunoscuta, desi au existat indicii ca aspirina ar putea avea o a doua formula cristalina. A doua structura a fost descoperita de Vishweshwar si colegii sai in 2005. Un nou tip de cristal a fost gasit dupa tentativa de co-cristalizare a aspirinei si levitiracetamul in solutie fierbinte de acetonitril. A doua structura este stabila numai la 100 K si revine inapoi la prima structura la temperatura ambianta. [12] Preparatele care contin concentratii mari de aspirina au miros de otet, deoarece aspirina se poate descompune prin hidroliza in conditii umede, obtinandu-se acid salicilic si acid acetic. 1.4. Metode de obtinerea ale acidului acetilsalicilic Acidul acetilsalicilic are o aciditate (Ka = 3.3 10-4) cu mult mai mica decat a acidului salicilic (Ka = 10.6 10-5) din cauza blocarii grupei hidroxil fenolice, fapt care permite folosirea sa ca medicament (aspirina). Acidul acetilsalicilic se obtine din acetilarea acidului salicilic cu anhidrida acetica.

Acidul Salicilic C7H6O3

Anhidrida Acetica C4H6O3

Acidul Acetilsalicilic C9H8O4

Acidul Acetic C2H4O2

Se observa ca aceasta reactie nu contine o sageata intr-o singura directie, ci o sageata dubla. Daca se folosea o singura sageata se presupunea ca toti reactivii conduc la produsi de reactie, dar nu este asa. Concentratia de reactanti este consumata in timpul formarii produsilor de reactie. Dupa espuizarea concentratiei de reactanti produsii de reactie pot reactiona si forma reactantii initiali. Din acest motiv este foarte dificil sa se obtina un randament de 100% a produsului dorit. Aceasta reactie este cunoscuta ca o reactie de echilibru. Reactia de mai sus este un exemplu de sinteza organica numita esterificare. Esterificarea este reactia catalitica in mediu acid intre o grupare carboxil ( -COOH ) si o grupare OH de la un alcool sau fenol pentru a forma un ester carboxilat. In sinteza aspirinei se foloseste OH ul fenolic atasat la inelul acidului salicilic, iar gruparea acetil COCH3 vine de la anhidrida acetica, reactia fiind catalizata de acidul fosforic, H3PO4.

Pe cale industriala aspirina se obtine in doua etape pentru ca se porneste de la fenol, ca materie prima: a) Obinerea acidului salicilic pornind de la fenol, printr-o reacie de tip Kolbe-Schmidt ; reactia are loc la temperatura de 125C si presiunea de 6 atmosfere, in prezenta de acid sulfuric ( H2SO4 catalizator ).
HO O Na
+ -

+
Alcool Benzilic

NaOH

H2O

Hidroxid de Sodiu

O Na

HO COONa

CO2

Dioxid de Carbon

Sarea de Na a Acidului Salicilic

Ionul fenoxid freactioneaza cu bioxidul de carbon, in conditii anhidre, rezultand sarea acidului orto-hidroxibenzoic sau acidul salicilic. b) Acilarea acidului salicilic, reactie ce se poate face cu urmatorii agenti de acilare: - anhidrida acetica (CH3CO)2O - clorura de acetil CH3COCl - cetena H2C=C=O Acetilarea presupune amestecarea acidului acetic, anhidridei acetice si a acidului salicilic, sub agitare, la presiune normala si incalzire cu abur la 460C. La 510C se adauga piridina si se ridica temperatura la 710C.
COOH OH O HOOC O O O O CH3 O

H3C H3C

H3C OH

Acid Salicilic Filtrarea

Anhidrida Acetica

Acid Acetilsalicilic

Acid Acetic

Cristalizarea este un proces care dureaza 6 ore, suspensia avand o temperatura de 18- 200C. separarea cristalelor de aspirina se face prin trecerea suspensiei cu ajutorul aerului comprimat in

centrifuga sau filtru-presa. Aspirina se spala cu acid acetic. Apele se colecteaza si se pot utiliza laq o noua acilare. Uscarea aspirinei se face la 50-600C intr-un uscator, pe tevi, pana la disparitia mirosului de acid acetic (3-4 ore). Vaporii de acid acetic sunt evacuati printr-un exhaustor. Macinarea aspirinei uscate se face intr-o moara sau sita vibratoare. Ambalarea se face in saci de hartie. Recuperarea aspirinei Apele rezultate la spalarea aspirinei sunt trecute cu ajutorul aerului comprimat in distilator unde se separa acidul acetic la 118-1200C care este condensat si racit in schimbatorul de caldura. Purificarea superioara a acidului acetic se face intr-un bidistilator. Aspirina din ape este filtrata intrun filtru si dupa cristalizare este reintrodusa in centrifuga. Sinteza in laborator Procedeul de obtinere a aspirinei in laborator, utilizeaza ca materie prima acidul salicilic, dar daca aceasta substanta nu este disponibila, se va obtine din acid antranilic, conform reaciilor :
COOH NH2 COOH
+

N HNO2

NCl

HCl

COOH N
+

NCl

HOOC C
+

+
OH

N2

Cl

HOOC C
+

HOOC

H2 O

Dupa obtinerea acidului salicilic se continua succesiunea reactiilor de obtinere a aspirinei ca si in cazul obtinerii pe cale industriala. [13]

CAPITOLUL II
METODE DE DETERMINARE SLE ACIDULUI ASCORBIC 2.1. Metode spectrometrice
Tehnicile de analiza din cadrul spectrometriei oprice se bazeaza pe interactiunea radiatiei electromagnetice din domeniu vizibil (VIZ), ultraviolet (UV) si infrarosu (IR) cu substanta sau producerea acesteia de catre substanta. acest grup al tehnicilor spectrometriei optice face parte dintr-o clasa mai larga, cea a tehnicilor optice de analiza fiind cel mai numeros si , la randul sau, se poate subimparti dupa cum tehnicile respective au la baza fenomene de emisie, absorbtie sau imprastiere a radiatiei electromagnetice, dupa cum aceste fenomene se produc la nivel atomic, molecular sau a unor agregate moleculare, dupa modalitatea de trecere a probei in stare de atomi liberi, precum si dupa domeniul spectral al lungimilor de unda, al radiatiei electromagnetice care produce aceste fenomene. Grupul tehnicilor spectrometriei optice, in special cele care acopera domeniul vizibil al radiatiilor electromagnetice, reprezinta cele mai utimizate tehnici pentru punerea la punct a unor noi metode de analiza cu aplicabilitate in diverse domenii, pornind de la analiza farmaceutica, clinica, alimentara si pana la analiza din laboratoarele de mediu, deoarece foarte multe substante pot fi convertite selectiv intr-un derivat colorat, iar instrumentatia necesara este usor accesibila si destul de usor de operat. [14]

2.1.1. Metode spectrofotometrice

M. M. Sena, R. J. Poppi au determinat simultan acidul acetilsalicilic, paracetamolul si cofeina prin N-metoda partiala a celor mai mici patrate (N-PLS) aplicata in spectrofotometrie. In aceasta lucrare s-a propus o tehnica simpla si rapida pentru determinarea simultana a acidului acetilsalicilic, a paracetamolului si cofeinei din produse farmaceutice bazata pe 10

calibrarea variata si masuratori UV spectrofotometrice (210-300 nm). Setul de calibrare a fost construit pe noua solutii de concentratii incepand de la 10,0 pana la 15,0 g/mL pentru acidul acetilsalicilic si paracetamol, iar pentru cofeina s-au folosit concentratii de 2,0 pana la 6,0 g/mL. Procedura a fost repetata pentru patru valori diferite de pH: 2.0, 3.0, 4.0 si 5.0. N-PLS a fost construita pentru fiecare valoare a pH-ului si a fost utilizata pentru determinarea unui set de amestecuri sintetice. Cele mai bune rezultate au fost obtinute la pH 5.0. Modelul N -PLS a fost aplicat in trei feluri de amestecuri folosind toate seturie de pH si s-a ajuns la rezultate mai bune. Acest model de calibrare se refera la erori provenite de la N-PLS de la 11.5 pana la 30% mai mici decat cele obtinute cu metoda celor mai mici patrate la pH 5.0, depinzand de analit. Rezultatele la care s-a ajuns prin determinarea acestor substante din tablete de medicamente au fost in concordanta cu valorile specificate de producatori, iar recuperarea substantelor a fost intre 94.7 si 104.5%. [15] A. R. Medina si colaboratorii sai au determinat acidul acetilsalicilic din preparatele farmaceutice cu un senzor spectrofotometric UV. Tehnica spectrofotometrica in faza solida, in care absorbanta speciilor de interes absorbite pe un suport solid este masurata direct, a fost aplicata pentru determinarea acidului acetilsalicilic folosind analiza prin injectare in flux. Acidul salicilic a fost determinat monitorizand absorbanta sa intrinseca la 287 nm absorbit pe rasina Sephadex QAE A-25 plasata in apropierea unei celule in flux. Metoda propusa imbunatateste selectivitatea in comparatie cu metoda corespunzatoare folosita pentru determinare in faza lichida, iar sensibilitatea este marita de 30 de ori sau mai mult. Senzorul prin flux propus permite lucrul cu mai multe linii de calibrare datorita varierei volumului probei injectat. Astfel, variatiile liniare de la 1 la 20 si de la 2 la 40 g ml-1 pot fi obtinute prin utilizarea 1000 si 300 L, respectiv, limitele de detectie fiind 0.064 si 0.135 g ml 1 . Abaterile standard relative (RSD) au fost 0.52 si 0.38% si frecventele de prelevare a probei au fost intre 18 si 25 h-1. Senzorul poate fi utilizat si pentru o detectie indirecta in care acidul salicilic s-a obtinut din acid acetilsalicilic prin hidroliza. Pentru acidul acetilsalicilic s-a obtinut un domeniu liniar dinamic intre 5 si 120 g ml-1, iar frecventa esantioanelor a fost de 25 h-1 (300 L din proba). Senzorul prin flux propus a fost folosit cu succes la ambele determinari in preparate farmaceutice. [16]

2.1.2. Metode spectrofuorimetrice

Determinarea acidului acetilsalicilic si a cofeinei din produse farmaceutice a fost realizata de A. B. Moreira si colaboratorii sai. Acestia au utilizat spectrofluorimetria in faza solida, folosind metoda celor mai mici patrate. Metoda permite cuantificarea simultana a analitilor pentru ca suprapunerea benzilor spectrale sunt rezolvate eficient. Pregatirea probelor inainte de analiza nu este necesara. Calibrarea consta intr-un set de 83 de esantioane cu 50-170 mg g -1 pentru AAS si intre 5 si 20 mg g-1 pentru cofeina. S-a mai realizat un set de 25 de probe utilizate pentru validare externa. Datele experimentale au fost in concordanta cu cele teoretice (r = 0.987 pentru AAS si 0.974 pentru cofeina). Pentru ambele modele, performantele precizate au fost evaluate prin: coeficientul de variabilitate, determinarea predictiva relativa si domeniul de erori. [17] S. O. Algar, N. R. Martos si A. M. Diaz au descoperit un nou procedeu de determinare a acidului acetil salicilic prin spectrofluorimetrie. Procedeul se bazeaza pe adsorbtia acidului salicilic (SA) pe un gel schimbator de anioni Sephadex DEAE A-25 (100 mg) obtinut dintr-o solutie apoasa ( 10 sau 25 ml) timp de 5 minute; gelul obtinut este transferat intr-o celula de 11

quart de 1 mm si fluorescenta provenita din absorbtia SA-ului pe gel este direct masurata ( ex=297 nm; em=405 nm ). O buna liniaritate a fost obtinuta intre 10-200 si 5-100 g 1 -1 ( pentru 10 si 25 ml proba ) cu R.S.D (%) de 2,8 si 1,1. Procedura a fost aplicata cu succes pentru determinarea acidului acetilsalicilic (AAS) din produse farmaceutice, dupa ce a fost mai intai obtinut prin hidroliza alcdalina din acestea. [18] M. M. Karim si colaboratorii sai au determinat simultan acidul acetilsalicilic si cofeina din produse farmaceutice printr-o metoda fluorimetrica. O metoda rapida, sensibila si specifica a fost dezvoltata pentru determinarea simultana a acidului acetilsalicilic si a cofeinei din tablete comerciale bazata pe fluorescenta lor naturala. Amestecul din aceste medicamente a fost determinat printr-o tehnica fluorimetrica folosind doua baleieri. La = 106 nm, a fost folosita baleierea primei derivate, dar acidul acetilsalicilic produce un semnal detectabil la 316 nm (metoda zero-crossing), iar cofeina nu a fost afectata. La = 30 nm, semnalul cofeinei s-a inregistrat la 288 nm (metoda zero-crossing) si acidul acetilsalicilic nu a fost afectat. Domeniul de aplicare este cuprins intre 0.021 si 41.62 g mL -1 (coeficient de corelatie, R = 0.9995) pentru acidul acetilsalicilic si intre 0.4486 si 44.86 g mL -1 (coeficient de corelatie, R = 0.99786) pentru cofeina. Gradul de recuperare este intre 98.40 si 102% pentru acidul acetilsalicilic si intre 90 si 100.5% pentru cofeina. Aceste valori s-au obtinut pentru amestecul sintetic. Recuperarea globala a ambilor compusi a fost intre 97 si 99% pentru acidul acetilsalicilic si intre 97 si 98% pentru cofeina. Limitele de detectie sunt: 0.0013 g mL-1 pentru acidul acetilsalicilic si 0.0306 g mL-1 pentru cofeina. Abaterea standard pentru acidul acetilsalicilic in concentratia de 20 g mL-1 a fost 2.75%,iar pentru cofeina 1.7% pentru o concentratie de 2.2 g mL-1. [19]

2.2.Metode amperometrice
M. S. M. Quintino, D. Corbo, M. Bertotti si L. Agnes au determinat amperometric acidul acetilsalicilic din medicamente utilizand un electrod de cupru, in solutie alcalina. Aceasta lucrare descrie determinarea acidului acetilsalicilic (ASA) ca salicilat (SA) din produse farmaceutice folosind detectia amperometrica cu electrozi de cupru in solutie 0.10 mol l1 NaOH. Analiza Batch injection (BIA) a fost utilizata pentru aceasta determinare. Un domeniu liniar, larg de la 1 la 1000 mol l1 a fost obtinut folosind un volum injectat de 100 L, cu o limita de detectie de 0.48 mol l1. R.S.D. de 0.37% pentru 30 injectii (1104 mol l1) si frecventa de sampling 60 h1 au fost atinse. Rezultatele obtinute folosind acest sistem pentru determinarea acidului acetilsalicilic din sapte mostre diferite de medicamente au fost comparativ mai bune cu cele gasite prin spectrofotometrie. [20]

2.3. Metode cromatografice

J. T. Franeta, D. Agbaba, S. Eric, S. Pavkov, M. Aleksic si S. Vladimirov au separat prin HPLC o proba ce contine acid acetilsalicilic, paracetamol, cofeina si fenobarbital din tablete. Lucrarea lor prezinta metoda HPLC pentru determinarea simultana a acidului acetilsalicilic, paracetamol, cafeina si fenobarbital, folosind un sistem cromatografic ce contine Bio Rad 18 01 ca pompa de solvent, Rheodine 71 25 ca injector si Bio Rad 18 01 ca detector UV-Vis. Separarea a fost realizata folosind Bio Sil HL C18, de 5 m, cu o coloana de 250 4,6 mm. Ca faza mobila s-a folosit un amestec format din acetonitril si apa ( proportii 25:75 v/v ), pH-ul a fost ajustat cu acid fosforic pana la valoarea de 2,5, iar debitul de curgere a fost 2,0 mL min-1. Detectia UV a fost realizata la 207 nm. In aceleasi conditii a fost posibila si determinarea 12

nivelului de acid salicilic. Au fost determinati parametrii cromatografici, cum ar fi: timpul de retentie, factorul de capacitate, asimetria picului, factorul de selectivitate si factorul de rezolutie. Parametrii determinati au fost: liniaritate ( r>0.998 ), precizia in aceeasi zi ( RSD: 0,36-1,89 % ) si precizia intre zile ( RSD: 0,58-2,18% ), sensibilitate ( LOD: 91051.7104 mg ml1 si LOQ: 2.51045.6104 mg ml1), precizie ( recuperari : 98,35 99,14% ) si reproductivitate ( recuperari: 98.74102.08% pentru acidul acetilsalicilic, 99.93102.11% pentru paracetamol, 98.25102.12% pentru cofeina si 98.15102.3% pentru fenobarbital) (RSD: 1.211.85% ), valori ce s-au demonstrat a fi satisfacatoare. Metoda HPLC propusa a fost aplicata pentru determinarea acidului acetilsalicilic, a paracetamolului, a cafeinei si fenobarbitalul din tablete de Malophenum. Valorile RSD obtinute au fost cuprinse intre 0,99 si 1,21 %. Metoda dezvoltata este una rapida si sensibila si, prin urmare, adecvata pentru controlul de rutina a dozarii acestor medicamente. [21]

E. Flossmann si Profesorul P. M. Rothwell au realizat o serie de studii care au aratat ca aspirina reduce riscul pe termen scurt al recidivei cancerului de colon. Au studiat pe un numar de pacienti cu antecedente in cancer de colon. Studiile indelungate nu au aratat niciun efect in prevenirea primara a cancerului. Cu toate acestea, studiile au aratat ca aspirina poate produce o intarziere cu 10 ani a cancerului. Cei doi cercetatori au evaluat efectele pe timp lung al aspirinei asupra diferitelor tulpini de cancer. Metode utilizate: Enrico Flossmann si Profesorul Peter M. Rothwell au studiat efectele aspirinei pe doua incercari cu o urmarire post-tratament mai mare de 20 de ani: prima s-a numit British Doctors Aspirin Trial ( N=5139, din care doua treimi din pacienti au primit 500 md de aspirina timp de 5 ani, iar o treime din ei au fost doar la control periodic, fara tratament cu aspirina) si UK-TIA Aspirin Trial ( N= 2449, din care doua treimi din pacienti au primit 300 mg sau 1200 timp de 1 7 ani , iar o treime control placebo). Cei doi cercetatori au mai realizat si o revizie sistematica a tuturor studiilor observationale pentru a stabili daca asociatiile au fost facute in concordanta cu rezultatele studiilor si daca acest lucru a fost verificat, atunci care ar putea fi concluziile in legatura cu efectele dozei si regularitatea cu care se administreaza aspirina. Concluzii: Utilizarea a 300 mg sau mai mult de aspirina pe zi, timp de aproximativ 5 ani este eficace in prevenitia primara a canerului de colon, lucru demonstrat de studiile realizate, chiar daca rezultatele tratamentului au o intarziere de 10 ani. Este necesara o alta urmarire pe termen lung asupra unor suspecti pentru a stabili efectele unei doze mai mici de aspirina.[22]

G. Y. F. Ho, X. Xue si colaboratorii lor au descoperit ca aspirina, dar nu acidul folic, reduce posibilitatea de recidiva a cancerului de colon. Prin studiile lor au cercetat daca efectele tratamentelor asupra markerilor de inflamatii explica rezultatele preliminarii. Procesul a avut un model initial care continea un grup format din trei pastile de aspirina ( placebo, 81 si 325 mg/d)

13

si trei pastile de acid folic ( placebo si 1mg/d). Au fost 884 de subiecti care au fost evaluati prin colonoscopie pentru cancer (adenom) la 3 ani si au fost masurate nivelele plasmatice ale proteinei C-reactive (CRP), interleikinei 6 (IL-6) factorului de necroza tumorala (TNF-), reaceptorului tip II (sTNF-R2) si receptorului antagonist (IL-1Ra). Dintre indivizii care nu au primit acid folic, s-a inregistrat o descrestere de 4% in CRP pentru o perioada de 3 ani intr-un grup de 325 mg de aspirina fata de o crestere de 20% in grupul cu placebo (P=0.027). In contrast, reactia inversa a fost observata printre subiectii care au primit acid folic (Pinteractie = 0.013 ). Schimbarile asupra markerilor de inflamatii nu au fost asociate cu recidiva cancerului de colon. Doza mica de aspirina (325 mg/d) are un efect benefic in stabilizarea nivelelor CRP, care pot fi suprimate de acidul folic. Cu toate acestea, markerii inflamatorii nu mediaza efectele chemopreventive ale aspirinei asupra cancerului de colon. [23]

14