UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultatea de Chimie Aplicata si Știința Materialelor

Referat
Aplicații Analiza Structurala
Determinarea cantitativa a paracetamolului prin
Spectrometria UV-VIS

Studenta
Cepoiu Marinela
Master PFC Anul 1
 Determinarea cantitativa a paracetamolului prin
spectrometria UV –VIS

Noțiuni introductive:
Spectrofotometria este o ramură a spectroscopiei care se ocupă cu măsurarea cantitativă
a proprietăților de reflexie sau de transmisie ale unui material (substanță) în funcție de lungimea
de undă. Termenul de spectrofotometrie este specific măsurătorilor în care este utilizată radiația
electromagnetică din spectrul infraroșu (IR), vizibil (VIS) și ultraviolet (UV), ea făcând astfel
parte din spectroscopia electromagnetică. În practică, metoda se bazează pe proprietatea de
absorbție sau de transmisie a compușilor chimici la diverse lungimi de undă. Astfel,
spectrofotometria este folosită atât ca metodă calitativă pentru identificarea prezenței unei
substanțe într-o soluție, cât și cantitativă pentru identificarea concentrației unei substanțe dintr-o
soluție. De asemenea, metoda poate fi utilizată pentru determinarea constantei de echilibru a unei
soluții. Într-o reacție chimică, echilibrul chimic este starea în care ambii reactanți și produși sunt
prezenți în concentrații care nu mai manifestă tendința de modificare în timp. De obicei, această
stare se atinge când reacția directă are loc cu aceeași rată ca și reacția inversă. Ratele de
conversie a reacției directe și a celei inverse sunt diferite de zero dar, fiind egale, nu există
modificări nete ale concentrațiilor reactantului și produsului. Acest proces se numește echilibru
dinamic. Din punct de vedere spectrofotometric, determinarea concentrațiilor reactanților și
produșilor într-o astfel de situație, presupune măsurarea luminii transmise de către soluție. Orice
compus chimic absoarbe, transmite sau reflectă lumină (radiație electromagnetică) în cadrul unui
interval de lungimi de undă. Aparatele destinate acestor măsurători se numesc spectrofotometre.

Spectrofotometrul este un instrument capabil să măsoare cu precizie cantitatea de fotoni

(intensitatea luminii) absorbită de trecerea lor printr-o probă (soluție). Astfel, se poate determina
indirect și cantitatea de substanță (concentrația). În funcție de spectrul lungimilor de undă pe care
le emite sursa de lumină, spectrofotometria are două variante: – UV/VIS utilizează lungimi de
undă cuprinse între 185 – 400 nm (UV) și 400 – 750 nm (VIS). – IR utilizează lungimi de undă
cuprinse între 750 nm – 1000 µm.
 Spectroscopia in domeniul Ultraviolet si Vizibil (UV-Vis) este o metoda de analiza aplicabila
compușilor organici in a căror structura exista legături multiple in conjugare (compuși nesaturați
si aromatici). 
Spectrul UV-Vis este o reprezentare grafica a intensității absorbției in funcție de lungimea de
unda a radiației electromagnetice cu care se iradiază proba conținând compusul organic studiat.
Nivelele energetice ale stărilor electronice ale moleculelor organice se situează la diferențe
energetice care corespund ordinului de mărime al energiei transportate de radiația UV sau
vizibila. In condiții de rezonanta, moleculele pot absorbi o cantitate cuantificata de energie
transportata de radiația electromagnetica, efectul constând in promovarea electronilor din orbitali
moleculari de energie joasa (stare fundamentala) in orbitali moleculari de energie mai înalta
(stare excitata). Din acest motiv, spectroscopia UV-Viz a fost denumita si spectroscopie
electronica.

Condiția de rezonanta dintre energia absorbita in decursul unei tranziții electronice si

lungimea de unda a radiației din domeniul UV-Viz care produce aceasta tranziție este:

ΔE=hc/λ

Unde: ΔE=energia absorbita in tranziția electronica

h=constanta lui Planck

            c=viteza luminii

            λ=lungimea de unda a radiației UV-Viz

 Spectrele electronice se obțin cu ajutorul aparatelor numite spectrometre UV-Viz. O

schema de principiu a unui astfel de spectrometru este reprezentata mai jos. Radiația emisa de
sursa (lampa cu hidrogen sau deuteriu pentru domeniul UV si lampa halogen-tungsten pentru
domeniul Viz.) este transformata intr-un fascicul paralel de un sistem de lentile, iar un
monocromator sau o rețea de difracție realizează dispersia spectrala.

Majoritatea aparatelor conțin o oglinda pivotanta care descompune radiația

monocromatica in doua fascicule care sunt conduse peste cuva de referința (conținând solventul)
si respectiv peste cuva de măsura in care este amplasata soluția diluata de concentrație aprox. 10-
4 
molxL-1 (pentru domeniul UV cuvele sunt confecționate din cuarț, care este un material
transparent pentru domeniul de lucru; pentru domeniul vizibil cuvele pot fi confecționate din
sticla). Radiația emergenta ajunge la un detector (multiplicator fotoelectroni) care masoara
cantitatea de radiație transmisa prin aceasta. Înregistratorul trasează spectrul UV-Viz sub forma
unei reprezentări grafice a absorbției in funcție de lungimea de unda A=f(λ).

Principalele caracteristici ale unei benzi de absorbție sunt poziția si intensitatea ei.
Poziția absorbției corespunde lungimii de unda λmax a radiației electromagnetice a cărei energie
este egala cu energia necesara pentru producerea unei tranziții electronice. Intensitatea
absorbției, depinde de doi factori: probabilitatea interacțiunii dintre radiația electromagnetica si
sistemul electronic astfel incat sa devina posibila efectuarea unei tranziții din starea
fundamentala intr-o stare excitata si polaritatea stării excitate.

Pentru exprimarea intensității absorbției se pot utiliza mărimile:

-Transmitanta T, definita prin raportul: 

T = I/I0

unde: I0 este intensitatea radiației incidente pe proba

I este intensitatea radiației transmise prin soluția probei

            - Absorbanta A, data de relația:

A = log(I0/I) = log(1/T)

Astfel, daca soluția probei nu absoarbe deloc radiația electromagnetica incidenta, atunci
transmitanta T este de 100%, iar absorbanta este nula. Daca întreaga cantitate de radiație este
absorbita, atunci T = 0%, iar absorbanta este infinita.

Legea Lambert-Beer stabilește o legătura empirica intre absorbanta A (numita

si  densitate optica), lungimea drumului parcurs de radiația prin proba l (exprimata in cm) si
concentrația probei c (mol∙L-1):

Unde: ε este absorbtivitatea molara (sau coeficientul de extincție molara) exprimat in L∙mol-
1 
∙cm-1.

            Acest coeficient are o valoare constanta caracteristica substanței absorbante la o anumita

lungime de unda. Prin convenție, ε este adeseori lipsit de unitățile de măsura.
            In aceasta figura este ilustrata dependenta absorbantei si transmitantei de parcursul
radiației in proba precum si dependenta absorbantei de concentrația probei.

Paracetamolul:
Paracetamolul (sau paraacetilaminofenol, acetaminofen) este un derivat de para-
aminofenol din clasa anelidelor, cu acțiune analgezică și antipiretica.

Sinteza paracetamolului:

O variantă de sinteză o reprezintă acetilarea para-amino-fenolului cu anhidridă acetică:

 Acetilarea se poate realiza și cu acid acetic, însă are un randament mult mai mic, din
cauza apei care rezultă din reacție.

Acesta este frecvent utilizat pentru ameliorarea durerilor de cap si a altor dureri
minore si este un ingredient important în numeroase remedii de răceală și gripă. În combinație
cu analgezice opioide, paracetamolul poate fi utilizat și în managementul durerii mai
severe , cum ar fi durerea post-chirurgicale si furnizarea de îngrijiri paliative la pacienții
cu cancer avansat . Debutul analgeziei este de aproximativ 11 minute după administrarea orală a
paracetamolului și timpul său de înjumătățire este de 1-4 ore. Deși acetaminofenolul este
utilizat pentru a trata durerile inflamatorii nu este în general , clasificat ca un medicament
antiinflamator nesteroidian , deoarece prezintă activitate anti-inflamator doar slab.

In timp ce , în general , în condiții de siguranță pentru utilizare la doze recomandate

(1000 mg per doză unică și până la 4000 mg pe zi pentru adulți), supradoze acute de Paracetamol
pot provoca leziuni hepatice potențial letale și la persoanele care o doză normală poate face
același lucru; riscul este sporit de consumul de alcool.

Toxicitatea paracetamolului :supradozarea duce la insuficienta hepatica. Paracetamolul

nu este considerat cancerigen la doze terapeutice.

Paracetamolul face parte din clasa de medicamente cunoscute ca „analgezice

de anilină“; acesta este singurul astfel de medicament încă în funcțiune. Nu este considerat un
AINS , deoarece nu prezintă o acțiune antiinflamatorie semnificativa (este un inhibitor al COX
slab) . 

Mecanism de acțiune: până în prezent, mecanismul de acțiune al Paracetamolul nu este

complet înțeles. Mecanismul principal propus este inhibarea ciclooxigenazei (COX), iar
descoperirile recente sugerează ca este foarte selectiv pentru COX-2. In timp ce are acțiuni
analgezice și antipiretice comparabile cu cele ale aspirinei sau alte AINS periferice , activitatea
sa antiinflamatorie este, de obicei limitată de mai mulți factori, dintre care unul este nivelul
ridicat al peroxizilor prezenți în leziunile inflamatorii. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe,
chiar și periferic, poate fi observata o activitatea antiinflamatorie comparabila cu alte
AINS . Intr-un articol „ In Nature Communications” cercetătorii din Londra, Marea Britanie si
Lund, Suedia din noiembrie 2011, au găsit un indiciu pentru mecanismul analgezic de
acetaminofen (Paracetamol), aceststa fiind faptul că metaboliții acetaminofen de exemplu
NAPQI, acționează asupra TRPA1-receptorii din măduva spinării si suprima transducția
semnalului din straturile superficiale ale cornul dorsal, pentru a atenua durerea.

Metabolismul: Paracetamolul este metabolizat în principal în ficat, în produse non-

toxice. Exista trei cai de metabolizare:
• Glucuronoconjugarea: se crede că reprezintă 40% până la două treimi din metabolizarea
paracetamolului.

• Sulfonarea poate reprezenta 20-40% .

• N-hidroxilarea și rearanjarea, apoi GSH conjugarea, reprezintă mai puțin de 15%. Sistemul

hepatic enzimatic al citocromului P450 metabolizează paracetamolul, formând un metabolit
minor încă semnificativ alchilat cunoscut sub numele de NAPQI ( N - Acetil - p - benzo-chinonă
imină). NAPQI este apoi conjugat ireversibil cu grupările sulfidril .

Prin toate cele trei cai de metabolizare se obțin produse finale care sunt inactive, non-
toxice, si eventual excretate prin rinichi. In a treia cale, cu toate acestea, NAPQI produsul
intermediar este toxic. NAPQI este în primul rând responsabil pentru efectele toxice ale
paracetamolului; acest lucru constituie un exemplu de intoxicare.
 Lucrarea de laborator
Scopul lucrării:
Aceasta lucrare își propune dezvoltarea unei metode de dozare cantitativa a paracetamolului
dintr-un amestec de paracetamol si clorura de sodiu prin spectrometria UV-VIS.

Reactivi:

 Apa distilata
 Proba de paracetamol pur
 Amestecul de paracetamol cu clorură de sodiu
 Aparatura:
 Baloane cotate cu dop de 100 ml si de 10 ml
 Micropipete
 Balanța analitica
 Sticla de ceas
 Mojar cu pistil
 Piseta
 Spatula
 Spectrofotometru Thermo Evolution 220
 Cuve pentru spectrometrie

Prepararea soluției standard si a soluțiilor etalon:

1. Prepararea soluției stoc( standard):

Pentru o dizolvare mai ușoara , se majorează o cantitate din proba de lucru , in cazul nostru
paracetamol pur. Se cântăresc pe o sticla de ceas 0.1 g paracetamol pur. Se introduce intr-un
balon cotat de 100ml cu ajutorul unei spatule . Se spală sticla de ceas cu apa distilata cu ajutorul
unei pisete pentru a spăla particulele ramase. Se adaugă o cantitate de apa distilata si se agita
pentru dizolvarea probei. Se aduce la semn cu apa distilata, cu ajutorul unei pisete, după ce in
prealabil s-a spălat gatul balonului pentru a dizolva eventualele particule ramase.

2. Prepararea soluțiilor etalon:

Soluțiile etalon se prepara din soluția standard prin diluare cu apa distilata in baloane cotare
de 10 ml a 5 volume diferite de soluție standard, respectiv: 10µl, 30 µl , 50 µl, 70 µl, 90 µl.
 3. Prepararea soluției de concentrație necunoscuta:

Proba de concentrație necunoscuta conține un amestec de paracetamol si NaCl .Se cântăresc

0,1g proba se mojareaza si se dizolva in apa distilata intr-un balon cotat de 100 ml. Se agita
pana la dizolvarea substanței si se aduce la semn cu apa. Concentrația soluției stoc de proba este
de 1 mg/ml. Din aceasta soluție se ia cu o micropipeta un volum de 50 µl si se introduce intr-
un balon cotat de 10 ml, se aduce la semn cu apa distilata.

4. Citirea rezultatelor:

Am folosit un Spertrofotometru Thermo Evolution 220. Cuvele sunt din cuarț cu laturile de 1
cm.
Paracetamolul are lungimea de unda λ= 243 nm.
Soluția etalon 1: λ= 0,133 nm
Soluția etalon 3: λ= 0,246 nm
Soluția etalon 5: λ= 0,382 nm
Soluția etalon 7: λ= 0,447 nm
Soluția etalon 9: λ= 0,709 nm
Proba de concentrație necunoscuta : λ= 0,162 nm

5. Interpretarea rezultatelor:

Urmatoarea etapă a lucrării cuprinde calculul concentraţiilor pentru cele 5 soluţii etalon,
urmat de întocmirea graficului pentru curba de etalonare şi determinarea concentraţiei de
Paracetamol din Proba primită.
Determinarea concentraţiilor se face utilizând formula: C1V1=C2V2
 C1 – concentraţia soluţiei stoc iniţiale (1 mg/ mL)

0.1 g Paracetamol……100 mL apă → Concentrația soluției stoc este de 1 mg/ mL soluție.

 V1 – volumul soluţiilor etalon (10µl, 30 µl , 50 µl, 70 µl, 90 µl).

1 µl = 10-3mL , deci V1= 0.01mL, 0.03mL, 0.05mL, 0.07mL, 0.09mL

 V2 – volumul baloanelor cotate folosite pentru soluţiile etalon (10 mL)

 C2 – concentraţia soluţiilor etalon ce trebuie calculată

Sunt obţinute următoarele concentraţii pentru soluţiile etalon:

1 mg/mL ∙ 0.01 mL
CE = =0.001 mg/mL
1
10 mL
 1 mg/mL ∙ 0.03 mL
CE = =0.003 mg/mL
2
10 mL
1 mg/mL ∙ 0.05 mL
CE = =0.005 mg/mL
3
10 mL
1mg/mL ∙ 0.07 mL
CE = =0.007 mg/mL
4
10 mL
1 mg/mL ∙ 0.09 mL
CE = =0.09 mg/mL
5
10 mL
În urma determinării concentraţiilor soluţiilor etalon, se întocmeşte graficul concentraţie
în funcţie de absorbantă şi se determină curba de etalonare.

curba de etalonare
0.8

0.7
f(x) = 74.45 x + 0.03
0.6 R² = 0.99

0.5
absorbanta

0.4

0.3

0.2

0.1

0
0 0 0 0 0 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01 0.01
concentratie

Din grafic se extrage ecuaţia curbei de etalonare de forma y= ax +b, (y= 74.45x +0.0324),
unde:
 y – absorbanţa

 x – concentraţia

Este înlocuită absorbanţa cu valoarea obţinută pentru proba în cauză (Paracetamol+NaCl) şi

este calculată concentraţia soluţiei diluate de Probă.

0.162 = 74.45x +0.0324 → x = 0.00174 mg/ mL (concentraţia soluţiei diluate de Probă).

  C2 – concentraţia soluţiei diluate de Probă (Parac+NaCl) (0.00174 mg/ mL)

 V2 – volumul balonului cotat folosit (10 mL)

 V1 – volumul folosit din soluția stoc de Probă pentru crearea soluției (0.05 mL)

 C1 – concentrația de Paracetamol din soluția de Probă diluată ce trebuie calculată

0.00174 mg/mL ∙10 mL
C 1= =0.348 mg/ml
0.05 mL

1 mL sol proba…………0.348mg paracetamol

100 mL ……………….X X=34.8mg paracetamol, adica 0.0348g paracetamol

Adică, în soluția inițială sunt:

 Paracetamol = 0.0348g
 NaCl = 0.0652 g
0.1 g Probă ................0.0348 g Paracetamol
100 g ..........................x = 34.8 % Paracetamol

1. Concluzii
În aceasta lucrare de laborator a fost determinată concentraţia de Paracetamol dintr-o
probă ce conţine paracetamol şi NaCl, utilizând ca metodă de lucru spectrometria UV-VIS. S-a
lucrat cu o soluţie stoc de paracetamol pur de concentraţie 1 mg/mL şi 5 soluţii etalon cu volume
cuprinse între 0.01-0.09 mL. Absorbanţa etaloanelor şi a probei a fost determinată conform legii
Lambert-Beer, la o lungime de undă fixă de 243 nm. A fost efectuat graficul concentraţie în
funcţie de absorbanţă şi cu ajutorul ecuaţiei curbei de etalonare s-a aflat cantitatea și concentrația
de Paracetamol prezent în probă (0.0348 g Paracetamol → conc = 34.8% Paracetamol).
 Bibliografie

1. Douglas, F. Holler, R. Stanley, Principles of Instrumental Analysis (5th ed), 169–173, 2007
2. L. D. Field, Sever Sternhell, J. R. Kalman, Organic Structures from Spectra (5th ed), 1986
3. https://www.academia. Edu
4. Jurnal of Pharmaceutical &Biomedical analysis, Vol 7” Spectrophotometric determination of
paracetamol in pure form and tablets.