Sunteți pe pagina 1din 2

Aspirina

Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator


non-steroidian din familia salicilailor, folosit n general ca un analgezic minor,
ca antipiretic, sau ca antiinflamator. n plus, aspirina n doze mici are un efect
anticoagulant i este folosit pe termen lung ca s diminueze riscul de infarct.

Numele de Aspirin reprezint denumirea sub care compania Bayer din


Germania a produs pentru prima dat acest medicament. Astzi, termenul este
folosit n mod curent pentru desemnarea acestui medicament, incluznd chiar
variantele care nu sunt produse de Bayer. Exist ns ri n care cuvntul
Aspirin se refer numai la versiunea produs de Bayer - orice alt versiune a
medicamentului purtnd numele de "acid acetilsalicilic".

Medicamentele fabricate din salcie sau alte plante bogate in salicilati,


apar in farmacologia egipteana de pe vremea faraonilor, cat si in alte
documente antice, sumeriene si asiriene. Inclusiv amerindienii utilizau pentru
combaterea febrei, durerilor sau inflamatiilor reumatismale, ceai din extract de
scoarta de salcie.

Insasi Hipocrate, recunoscut drept parintele medicinei moderne,


mentioneaza in scrierile sale, utilizarea unei pulberi extrase din coaja si frunze
de salcie ca remedii pentru a reduce febra si diminua durerile. Cu siguranta,
proprietatile analgezice, antipiretice si antiinflamatoare ale acidului
acetilsalicic, erau cunoscute si altor popoare, cu toate ca nu exista dovezi in
acest sens.

Desi nu s-au descoperit documente istorice din Evul Mediu care sa


mentioneze proprietatile curative ale extractului de salcie, acesta era cu
siguranta folosit de catre vraci. Referiri asupra remediului se fac abia mult mai
recent, in 1763, de catre preotul englez Edward Stone, in scrierile sale in care
recunoaste efectele extractului de salcie asupra durerilor, febrei si inflamatiilor
de tot felul.

In secolul al XIX-lea, o data cu dezvoltarea chimiei organice ca disciplina,


oamenii de stiinta europeni, au incercat sa izoleze si sa purifice componentele
active ale unor medicamente, printre care si recunoscuta coaja de salcie.

In 1828, farmacistul de nationalitate franceza, Henry Leroux, si chimistul


Raffaele Piria de origine italiana, au reusit cu succes, sa izoleze extractul de
salcie, in forma sa cristalina, numindu-l salicina, dupa latinescul Salix alba
pentru salcie.

In 1839 se descopera ca solutia de salicina cu un ph de 2,4, foarte acida


dealtfel, cauzeaza diaree si este un iritant pentru stomac, drept urmare, la
sfarsitul secolului XIX, un cercetator al companiei germane Bayer, Felix
Hoffmann inlocuieste cu succes una dintre componentele acidului salicilic,
diminuandu-i astfel efectele secundare.

Istoria aspirinei, primul medicament brevetat, marcheaza cu succes


inceputurile industriei farmaceutice, asa cum o cunoastem in prezent. Un
produs revolutionar cu o origine milenara, aspirina este de asemenea si primul
produs medicamentos ce ajunge in spatiu, o data cu misiunea Apollo, fiind
introdus ca anlgezic pentru membrii echipajului.