ULEIURI VOLATILE

3
 CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………......5

Capitolul I – INTRODUCERE IN AROMATERAPIE

1.1. Istoric………………………………………………………………………….6.
1.2. Aromoterapie………………………………………………………………….7

Capitolul II – ULEIURI VOLATILE

2.1. Caracteristici………………………………………………………………….9

2.2. Raspandire…………………………………………………………………..10

2.3. Localizare……………………………………………………………………11

2.4. Proprietati fizico –chimice…………………………………………………..13

2. 5. Compozitie chimica…………………………………………………………15

2.6. Clasificarea uleiurilor volatile……………………………………………...17

2.7. Obtinerea uleiurilor volatile………………………………………………..17

A. Metode mecanice de obtinerea uleiurilor volatile………………………. 24

B. Metode moderne de obtinerea uleiurilor volatile……………………… .25

C. Metode fermentative………………………………………………………25

2.8 Administrarea si utilizarea uleiurilor volatile………………………………26

Capitolul III – PRODUSE VEGETALE CE CONTIN ULEIURI VOLATILE.

……………………………………………………………………………………….33

Concluzii…………………………………………………………………………….53

Bibliografie………………………………………………………………………….55

4
 INTRODUCERE

Inca din Antichitate omul a fost preocupat de separarea principilor odorante si

aromatizante din plante,natura fiind principala sursa de parfumuri si arome.
Uleiurile esentiale (volatile sau eterice ) apar in scrierile istoricului grec Herodot(485-425
I.Hr) a istoricului roman Piiny(23-79 D.Hr) si a lui Dioscorides – autorul tratatului ” De
Materia Medica”.
Cuvantul “parfum” provine din latinescul “per fumum”,care inseamna “de “ sau “prin
fum”,ce face referire la utilizarea tamaii aprinse cu ajutorul careia anticii erau trimisi in rai.
Impresia de miros a fascinat intotdeauna mintea umana ,iar mitul asociat acestui simt a fost
incorporat in ritualuri si a primit o insemnata simbolistica,reflectata in scrierile antice.Se
credea ca diferite mirosuri ,cum ar fi cele rezultate la arderea unor rasini,bucati de lemn sau
plante aromatice ,posedau proprietati magice,acestea fiind folosite in semn de inchinaciune
catre Dumnezeu.S-a presupus de asemenea ca mirodenile protejeaza viata,inlatura bolile si
raul creeind o legatura inte om si stramosii lui.
Smirna si tamaia sunt doua dintre cele mai vechi odorante cunoscute ,chiar Zeul
Soarelui oferind tamaia in dar Ninivei ,dupa cum apare scris pe tablitele asiriene din
antichitate.
Efectele terapeutice ale plantelor medicinale sunt datorate princiipilor active care sunt
amectecuri de substante cu actiune farmacologica si care actioneaza sinergic.Plantele
reprezinta sursa de materii prime pentru extractia de principii active, produse farmaceutice si
cosmetice.
Utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapia naturala au avantajul ca sunt bine
tolerate de organism ,au eficienta sporita si nu produc obisnuinta.

5
 Capitolul I – INTRODUCERE IN AROMATERAPIE

1.1 ISTORIC

Istoria plantelor medicinale este legata de cea a uleiurilor volatile.Inca din anul 3000 i
Hr,egiptenii au inceput sa foloseasca plantele aromatice in scopuri medicinale si cosmetice,
precum si in precesul de imbalsamare.
La grecii antici, esentele si parfumurile au jucat un mare rol in medicina, acestea
avand un rol antiseptic. De la greci parfumurile au trecut la romani si apoi obtinerea si
folosirea lor s-a extins.
In 4500 i.Hr.-au fost utilizate in ritualurile religioase, precum si in aplicatiile medicale iar in
1500 i.Hr. - Ebers Papyrus –a inclus 800 de retete diferite, pe baza de plante; Romanii
difuzau uleiuri esentiale in temple, cladiri politice si baile lor pentru a revigora si indeparta
boala.
Avicenna ,medic arab din secolul X, si Hipocrate ,parintele medicinii,amintesc in
scrierile lor de mai multe plante medicinale si efectele benefice ale acestora asupra
organismului.Procesul de distilare pentru obtinerea uleiurilor eterice se datoreaza
perfectionari si studiului lui Avicenna.In Europa “miresmele Arabiei” cum au fost denumite
uleiurile eterice au patruns in secolul XII.
O data cu trecerea timpului au aparut numeroase carti ce contineau retete pentru
obtinerea uleiurilor,a esentelor parfumate , precum si a combinatiilor din plante medicinale.
Nicholas Culpeper in secolul al XVII lea scrie o carte ce contine retete pentru
cosmetica pe baza de plante ,rasini,uleiuri sau ape aromatice .
In secolele XVIII si XIX,chimisti vremii au studiat principiile active ale plantelor
medicinal descoperind multiple component(cofeina,chinina,morfina,atropine…).In 1922 – la
mormantul regelui Tuts au fost descoperite cuve de ulei esential, inca viabile mii de ani mai
tarziu .Biblia conține peste 1.500 de referiri despre plante, ierburi și uleiuri esențiale
Uleiurile eterice au fost folosite de-a lungul secolelor pana in ziua de astazi in
compozitia diferitelor medicamente.

6
1.2 AROMOTERAPIE

Prin definitie, aromoterapia este o ramura a terapeuticii naturiste, mai precis a fitoterapiei,
care urmareste vindecarea unor afectiuni folosind un grup de substante deosebit de complexe,
secretate de plante, numite uleiuri volatile,ulieiuri esentiale sau uleiuri aromatice. Originea
acestei terapii se pierde in negura timpurilor. Afirmarea aromoterapiei ca stiinta a aparut Tn
Egiptul Antic, unde au existat veritabili maestri ai stiintei medicate care, intuind efectele
deosebite ale uleiurilor volatile, le-au folosit cu un deosebit succes in prevenirea maladiilor
infectioase, precum si in tratamentul altor afectiuni (digestive, hormonale, psihice). Ei au
folosit, de asemenea, uleiuri aromatice in stiinta mumificarii, pe care au stapanit-o la
perfectie, ajungand la performanta de a stabili un "termen de garantie" pentru conservarea
mumiilor: 3000 de ani. Cercetarile arheologice confirma acest termen, modul in care a putut
fi prevazut ramane, insa, un mister. Un mister este si modul in care s-a ajuns la descoperirea
in Egipt, cu 4000 de ani in urma, a distilarii uleiurilor volatile si la crearea primului distilator.
Modul de intrebuintare externa a uleiului esential pur in aromaterapie:
Inhalatiile .Inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a
racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic. Pemtru
aceasta, se toarna intr-un vas 1 L de apa clocotita si se adauga 3-4 picaturi de ulei. Vaporii
degajati se inspira stand aplecat peste vas, cu capul acoperit cu un prosop mare. O metoda
mai simpla si rapida de a face o inhalatie este aceea de a stropi un servet cu 2-3 picaturi de
ulei si a-l mirosi cateva momente. Inhalatiile sunt contraindicate persoanelor care sufera de
astm sau epilepsie, deoarece pot declansa o criza.
Masajul. Masajul este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor
esentiale. Masajul din cadrul aromaterapiei aduce benificii atat uleiurilor cat si pe cele ale
masajului in sine. Pentru o sedinta de masasaj se adauga 4-6 picaturi de ulei esential (sau de
amestecul de uleiuri pe care il preferati) in aproximativ 10 mL ulei de masaj. In nici un caz
nu se va depasii cantitatea recomandata de ulei, deoarece la doze mari de ele sunt foarte
iritante pentru piele. Dupa un masaj in cadrul aromaterapiei, uleiul nu trebuie indepartat prin
spalare, evitandu-se baia sau dusul timp de 6-8 ore. Astfel se asigura o absorbtie completa a
uleiurilor volatile.
Baia. Baia este o cale foarte placuta si totodata eficienta de a folosi uleiurile prin
relaxarea care o induce apa calda si prin faptul ca porii se dilata, pemitand uleiului sa
patrunda prin tegumente. Uleiurile se adauga inainte de a incepe baia si nu mai devreme,
deoarece datorita caldurii ele se evaporeaza foarte usor. Este important de retinut ca baia nu
se face niciodata cu uleiul ca atare pentru ca nu se dizolva in apa si nici nu trebuie depasita
doza deoarece in cantitati mari sunt iritante pentru piele si mucoase. Astfel, pentru o baie se

7
pun 4-6 picaturi de ulei esential (sau 4-6 picaturi de amestec) in 2-3 linguri de lapte
nedegresat sau 2 linguri de ulei de baza, apoi se toarna in cada si se amesteca bine. Baia va
dura 10-20 minute.
Comprese .O compresa fierbinte este un mod eficient de a trata multe probleme ale pielii,
ca de exemplu injectiile, sau durerile mulsculare de natura reumatica. Pentru a pregati o
compresa se toarna apa fierbinte (cam o jumatate de litru) intr-un bol, si se adauga uleiuri
esentiale. Cantitatea de ulei depinde de suprafata pielii pe care aplicati compresia: 2 picaturi
pentru suprafete mici, 6-8 picaturi pentru suprafete mari. Se agita bine, apoi se inmoaie o
bucata de tifon sau un servet de bumbac, se stoarce bine si se aseaza pe piele. Deasupra se
aplica o folie de plastic si un prosop, pentru a mentine compresa calda. Procedeul se reia dupa
20 de minute. In total, timpul de tratament cu comprese este de cel mult 1 ora, de maxin 2 ori
pe zi.
Candela (lampa) odoranta. Candela (lampa) odoranta se foloseste pentru a aromatiza
camera, pentru a genera o stare de spirit pozitiva, tonica, sau dimpotriva de relaxare, sau pur
si simplu pentru a crea o atmosfera speciala. Pentru aceasta, se pune apa calduta in farfuria
candelei, se adauga 3-5 picaturi de ulei si se aprinde lumanarea. Se va avea grija ca atata timp
cat lumanarea este aprinsa, farfurioara sa nu ramana fara apa.

8
 Capitolul II – ULEIURI VOLATILE

2.1 CARACTERISTICE

Uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice, aromatice şi

hidroaromatice, aldehide, alcooli, esteri şi alţi constituienţi în care, în general predomină
compuşi din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile sunt lichide cu un miros caracteristic,
aromatic şi plăcut, antrenabile cu vapori de apă .
În monografia de generalităţi Aetherolea din Farmacopeea Română ediţia a X-a,
uleiurile volatile sunt definite ca fiind amestecuri de substanţe volatile şi lipofile, cu miros
aromat, care aparţin diferitelor clase de compuşi organici (mai ales terpene şi derivaţii lor
oxigenaţi) .
Un ulei esențial este un lichid hidrofob concentrat conținând compuși volatili de aromă
din plante. Uleiurile esențiale sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de uleiuri volatile,
uleiuri eterice sau pur și simplu ca „ulei de” planta din care au fost extrase, cum ar fi uleiul de
cuișoare. Un ulei este „esențial”, în sensul că acesta poartă un miros distinctiv, sau esența
plantei.
Dupa normele internationale ,uleiurile volatile(parfumurile plantelor)sunt :”lichide
lipofibe ,cu aroma puternica ,care se evapora total,nu lasa pete grase si care se obtin fie prin
distilare cu vapori de apa ,fie prin presare”.Uleiurile obtinuteprin alte metode nu sunt
acceptate pentru uz farmaceutic.
Denumirea de uleiuri volatile este adecvată deoarece exprimă proprietatea cea mai
caracteristică a acestor compuşi: tensiunea de vapori ridicată şi faptul că se volatilizează la
temperatură ordinară.
Celelalte denumiri de uleiuri eterice, uleiuri esenţiale sunt improprii şi mai puţin
caracterizante deoarece ele nu sunt formate numai din combinaţii eterice şi nici denumirea de
esenţă nu este întotdeauna corespunzătoare.

Uleiurile volatile au diverse denumiri,dupa cum urmeaza:

 Aetheroleum ,Aetherolea-limba latina

 “Aetherischen Ole” –limba germane
 “essential oil”-limba engleza
 “huile volatile” sau “essence”-limba franceza
 Ulei volatil,ulei eteric –limba romana

9
Deşi rolul lor in organismul vegetal este parţial cunoscut, uleiurile eterice au intrebuintari
multiple. Se cunosc mai mult de 3000 de uleiuri volatile care sunt caracterizate fizico-chimic,
dintre care numai circa 150 se produc pe scară industrială. Excluzând uleiul de terebentina,
producţia mondiala este de peste 20000 tan. Unele dintre acestea sunt produse pe arii
geografice restrânse, cu clima potrivită plantelor respective, dar sunt comercializate in toata
lumea. Ca ex. se menţionează: uleiul de santal (India si Indonezia), uleiul de patciuli
(Indonezia si Malaezia), uleiul de iris (Italia).
Uneori, calitatea excepţionala a unui ulei obţinut in anumite condiţii de clima si beneficiind
de tradiţie îndelungata in producerea si utilizarea lui, limitează utilizările unui ulei produs din
aceleaşi plante in alte zone, netraditionale: uleiul de trandafir din Bulgaria este mult mai
apreciat decât cel din Turcia sau Maroc.

2.2 RASPANDIRE

Uleiurile volatile sunt relativ răspândite în regnul vegetal, unele familii fiind foarte
bogate în astfel de substanţe, atât ca număr de specii cât şi cantitativ. Dintre aceste familii
mai reprezentative sunt: Pinaceae, Labiatae, Umbelliferae, Myrtaceae, Lauraceae, Rutaceae,
Caryophylaceae, Compositae, Zingiberaceae. De obicei, uleiurile volatile se găsesc in plante
superioare (circa 50 de familii) aparţinând unor ordine ale angiospermelor (Asterales,
Laurales, Magnoliales, Zimgiberales, etc.) sau gimnospermelor (Pinales), dar se cunosc si
ciuperci producătoare de lactone sesquiterpenice si de sesquiterpene volatile, sau alge care
elaborează sesquiterpene halogenate. Deşi compuşii terpenici sunt carecteristici regnului
vegetal, s-au semnalat câteva monoterpene biosintetizate de bacteriile din sol, de insecte
(probabil feromoni), precum si de unele sesquiterpene si diterpene de origine animala.
Compusi terpenici pot fi hidrocarburi ,derivati oxigenati (oxizi, alcooli, aldehide, cetone,
acizi)sau combinatii ale acestora(eteri ,esteri).
Plantele aromatice sunt acele specii care conțin o cantitate mai mare de ulei volatil (cel
puțin 0,1-0,2%), care au un miros suficient de perceptibil sau care se pretează unei exploatări
rentabile economic. În afară de acestea, mai sunt însă și alte specii care deși nu au un miros
caracteristic, conțin totuși substanțe terpenice care intră în compoziția uleiurilor volatile.
Pe de altă parte, în cadrul aceleiași familii socotită conținând ,,esența”, unele dintre
specii nu conțin componente de ulei volatil; cand uleiul volatil există, el este adesea diferit de
la un gen la altul sau de la o specie la alta.
Progresul neincetat al chimiei a permis extragerea de esente si arome, dar si producerea
lor pe cale artificiala.

10
 Uleiurile volatile sunt produse izolate din plante sau organe ale acestora printr-un
procedeu fizic care au o anumita volatilitate (mai mare sau mai mica) si posedă un miros
agreabil caracteristic sursei din care provin.
De obicei denumirea lor este dată de numele popular al plantei din care se extrag. În
unele cazuri numele plantei este intraductibil si se foloseşte ca atare pe plan mondial : ylang-
ylang, palmarosa, cajeput.
Există si denumiri latine care provin din denumirea Latina a plantelor , utilizarea
acestora este limitată la domeniul farmaceutic. Pentru un număr relative mic de uleiuri eterice
denumirea latină este singura cunoscută: se menţionează uleiul de cascarilla, costus,
cordamom, cubeba. În multe cazuri denumirile comerciale nu au legătură cu denumirea
plantei însa s-au impus pe plan mondial, intrând in limbajul curent de specialitate: Neroli
bigarade (flori de portocal amar), Petitgrain (ramuri, frunze si fructe imature de citrice ), Ho
(lemn de Cinnamomum).
Cea mai importantă caracteristică a acestor amestecuri, care conferă de altfel si valoarea
economică deosebită, o constituie gustul sau gustul specific. Acesta stă la baza utilizării lor in
parfumerie, in produse cosmetice si in industria alimentară. Multe uleiuri volatile au calităţi
terapeutice deosebite.

2.3. LOCALIZARE

Sinteza si acumularea de uleiuri volatile au loc fie in exteriorul plantei, in perii

glandulari (Asteraceae, Geraniaceae, Laminaceae, etc.) si in papile(Rosa sp.), fie in interiorul
plantei, in celulele secretorii(Araceae,Lauraceae,Magnoliaceae,Piperaceae), in spatiile
intercelulare (in canalele secretorii), fie in pungi secretorii (Anacardiaceae, Rutaceae,
Myrtaceae).
Uleiurile volatile sunt produși ai metabolismului vegetal secundar, secretați de celule
specializate, de obicei amestecuri complexe de diverși constituenți chimici. Sunt repartizate
în diferite organe și depozitate în vacuole, pungi sau canale secretorii, papile și peri
glandulari, sub forma de lichide volatile, cu miros plăcut, aromat, mai rar ca substanțe
vâscoase sau cristalizate la temperatură ambiantă .
Aproape nu există organ din alcătuirea plantelor aromatice, în care, la diverse specii să
nu existe cantități mai mari sau mai mici de uleiuri volatile. Așa sunt rădăcinile de valeriană,
frunzele de labiate, florile de trandafir, fructele de citrice, semințele de migdale.

11
 Nu există sau încă nu se cunosc legi generale care să delimiteze modalități de localizare
ale uleiurilor volatile. Uleiurile volatile se formează mai devreme sau mai tarziu în plante și
se acumulează, uneori, în organele verzi în faza de creștere.
Trebuie, evident, să se țină seama, de faptul că plantele anuale nu au metabolism identic
cu cele perene. Mulți autori consideră că uleiurile volatile se formează și se acumulează în
anumite puncte precise ale organismului plantei, că de fapt, aparatul secretor produce uleiul
in situ și deci nu este un organ de rezervă. Locul de formare ar fi, totodată, și locul de
acumulare
Uleiurile volatile se pot acumula in toate organele plantei, insa in cantitati diferite. Astfel
le putem întâlni in : rădăcini, frunze, flori, fructe,seminte,rhizomi, lemnul tulpinilor sau in
scoarţa .Iata cateva exemple:

 în flori, în cazul levănțicii, iasomiei sau trandafirilor

 în întreaga plantă, acesta este cazul eucaliptului
 în frunze, în cazul roiniței
 în lemn, exemplu: santal
 în rădăcină, vetiverul
 în rășina produsă de arbore: smirna, tămâia
 în coaja fructelor, îndeosebi la citrice: lămâie, portocală, bergamotă

Uneori compozitia uleiului volatile variaza in functie de organul vegetal in acre se

gaseste.Astfel la Citrus aurantium subsp.aurantium-portocal amar se pot obtine trei feluri de
ulei volatile:
 esenta de portocal amar prin distilare cu apa a frunzelor,ramurilor si fructelor
immature proaspete;
 Aurantii aetheroleum-esenta de Curacao ,prin presarea pericarpului proaspat;
 Neroli aetheroleum-esenta de Neroli,prin distilare cu vapori de apa a florilor imature.

In plante,uleiurile volatile se gasesc fie ca atare(preformate),fie pot lua nastere in urma unor
reactii enzimatice,de exemplu:
 geozida din Ghei rhizome ,din care se gormeaza eugenolul componenta principal din
uleiul de cuisoare
 senevolii rezultati prin hidroliza enzimatica a glucosinolatelor din uleiul de mustar

12
 Conţinutul in ulei volatile al plantelor se situează de cele mai multe ori sub 1%, rareori
putând atinge15% sau chiar mai mult, in produsul uscat al unor plante.. Ca si uleiurile
vegetale, cele volatile se găsesc in citoplasma celulelor a circa o treime din plantele
cunoscute, dar spre deosebire de acestea, difuzia uleiului prin membranele celulare spre
suprafaţa externa a plantei este relative uşoara. Prin evaporare de pe suprafaţa plantei,
imprastie in mediu mirosul caracteristic acesteia.
In afara de acesta, mai sunt insa si alte specii care, deşi au miros caracteristic, conţin totuşi
substanţe terapeutice care intra in compoziţia uleiurilor volatile.
Plantele elaborează uleiuri esențiale cu scopul de a se feri de boli, de a îndepărta dăunătorii
sau pentru a atrage insectele care ajută plantele în procesul de polenizare.
Esentele sau uleiurile cind sint extrase prima data se gasesc in starea cea mai concentrata si
volatila. Unele uleiuri sint chiar toxice in concentratie ridicata si trebuie folosite intotdeauna
intr-o formula mult diluata Ele se gasesc sub forma unor picaturi mici, care isi
schimba compozitia chimica constant in interiorul plantei in functie de perioada zilei sau a
anotimpului si de aceea se evapora repede. Fiind extrem de volatil, uleiul trebuie sa fie tinut
in recipiente etanse. Chiar si amestecul de esente trebuie tinut tot intr-un recipient perfect
inchis.
Biosinteza substanţelor odorante are loc in frunze unde se afla cea mai mare parte a lor
si ramane pana la înflorire. La înflorire uleiurile volatile migrează in flori, iar o parte se
consuma in procesul de fecundare. După fecundare acestea se acumulează in fructe si seminţe
sau are loc o migrare in frunze, scoarţa si rădăcina. Pe parcursul maturizării plantelor
compoziţia uleiurilor volatile se modifica: in plantele tinere acestea conţin in principal
hidrocarburi terpenice si compuşi cu molecula mai simpla, in timp ce organele de reproducere
conţin uleiuri eterice mai bogate in compuşi oxigenaţi.

2.4 PROPRIETATI FIZICO- CHIMICE

Proprietăți fizice. Uleiurile volatile sunt substanțe lichide, foarte volatile, cu miros
aromat, plăcut. Datorită tensiunii de vapori ridicate dau amestecuri azeotrope cu vaporii de
apă și care distilă la temperaturi mult mai joase. În general sunt incolore, dar există și uleiuri
volatile colorate: în roșiatic (uleiul volatil de scorțișoară), în albastru (uleiul volatil de
musețel), în verde (uleiul volatil de absint).

13
 Fierb la temperaturi cuprinse între 150-300°C și sunt mai ușoare decât apa. Excepție
fac uleiurile de scorțisoară, migdale amare și cuișoare, care sunt mai grele decât apa. Sunt
substanțe care posedă activitate optică, cu indici de refracție caracteristici, cu vâscozitate
redusă, unele fiind foarte fluide . Sunt solubile în solvenți organici, în alcool, în uleiuri fixe,
insolubile în apă, solubile în soluția 60% de cloralhidrat, ele însele fiind buni solvenți lipofili.
Uleiurile volatile sunt substanțe inflamabile. Mirosul lor poate sa fie uneori iritant,
deși aromat, iar gustul arzător.
Uleiurile volatile penetrează prin învelișul cutanat. Fiind solubile în stratul lipidic al
pielii, ele traversează foarte repede straturile externe și intră rapid în sânge. Prin aplicarea lor
în doze mari pe pielea șoarecilor sau a șobolanilor, ele provoacă imediat moartea acestora. În
doze mai mici, ele provoacă fenomene de depresie sau excitație.
În Farmacopeea Română ediția a X-a, uleiurile volatile sunt descrise ca lichide
limpezi, în majoritatea cazurilor, incolore sau colorate cu miros aromat, caracteristic de
obicei componentei principale și cu gust arzător. La temperaturi scăzute, anumite uleiuri
volatile depun cristale, care se redizolvă prin ușoară încălzire. La aer și lumină își modifică
proprietățile fizice .
Proprietăți chimice. În funcție de componenții săi, fiecare ulei volatil prezintă
proprietăți chimice specifice. În general uleiurile volatile păstrate la lumină se brunifică drept
urmare a unor reacții de oxidare fotochimică. Oxidabilitatea lor se explică prin existența
dublelor legături precum și a funcțiilor oxidril și carbonil grefate pe catena sau nucleul de
bază. Ca urmare, unele din componentele uleiului trec cu ușurință în compuși de condensare
macromoleculari. Cu acidul sulfuric concentrat dau colorații intense .
Compozitia uleiurilor volatile este influentata de mai multi factori cum ar fi :perioada
de recoltare,regiunea geografica ,clima,perioada de depozitare,metoda de extractive ,conditii
de uscare,metode de analiza.
Majoritatea studiilor au demonstrate ca cea care influenteaza continutul uleiului
volatile este regiunea geografica.

14
2.5 COMPOZITIE CHIMICA

Majoritatea uleiurilor volatile aparțin clasei terpenoidelor. Pentru anumite particularități

pe care le reprezintă fiecare substanță inclusă în această grupă, toate se numesc terpenoide
dar termenul de terpenă se acordă, în general, numai compușilor cu 10 atomi de carbon.
O serie de terpenoide, cum sunt carotenoidele, acizii rezinici, acizii triterpenici sau
saponozidele, nu sunt incluse în grupul uleiurilor volatile datorită greutății moleculare mari, a
stării de agregare solide și deci a lipsei de volatilitate. Numai monoterpenele și unele
sescviterpene sunt constituente ale uleiurilor volatile. În afară de acesta, în categoria
uleiurilor volatile sunt incluse și o serie de combinații aromatice, antrenabile cu vapori de
apă, cu miros plăcut, cu origine biogenetică fie din acetilcoenzima A, dar și de origine fenil-
propanoica. Așa este cazul timolului, eugenolului, anetolului.
Un fenomen des întalnit este faptul că, în timpul degradărilor metabolice din plantă, sau
de altă natură, o serie de compuși nu mai corespund denumirii de ulei volatil căci, prin noile
lor proprietăți se apropie de rezine și balsamuri.
Datorita diversitatii substantelor care intra in compozitia uleiurilor volatile exista mai
multe criterii de clasificare care reflecta structura si proprietatea componentilor ,si anume:
 dupa numarul atomilor de carbon din molecula: terpene10C,sescviterpene
15C,diterpene 20C,triterpene 30C;
 dupa functiile grefate pe nucleul de baza :hidrocarburi ,alcooli, aldehide ,cetone ,acizi,
compusi cu functie mixta;
 dupa forma molecule:aciclice,monociclice,biciclice si triciclice

Monoterpenele, compușii cei mai bine reprezentați cantitativ în compoziția tuturor

uleiurilor volatile, constituie produși secundari rezultați ca urmare a activității
metabolismului secundar. Sunt combinații cu 10 atomi de carbon în moleculă, alcătuite din
următoarele grupări funcționale:
 hidrocarburi: aciclice (mircen, ocimen), monociclice (cimen), biciclice (pinen);
 alcooli: linalool (lavandă, coriandru), geraniol (portocal), farnesol (ylang-ylang),
mentol (mentă), borneol (rozmarin, pin);

15
  aldehide: citronelal (scorțișoară, lămâie, melisă);
 cetone: carvona (chimen, anason, mentă), camfora (camfor, scorțișoară, salvie),
mentona (mentă);
 esteri: acetat de terpenil (pin), acetat de bornil (rozmarin);
 eteri: anetol (mărar, anason), apiol (pătrunjel);
 peroxizi: ascaridol;
 fenoli: timolul (cimbru), carvacrol (mentă, roiniță).

Sescviterpenele sunt alcatuite din 3 unități de izopren (15 atomi de C). Creșterea
lanțului determină astfel și o creștere a numărului de structuri chimice. Sunt alcătuite din
grupări funcționale similare monoterpenelor:
 azulene: guaiazulena (guiacol), camazulena (mușetel, coada șoricelului);
 alcooli: bisabolol (mușețel), farnesol (lămâie, trandafir);
 cetone: turmerona (turmeric).

Componente aromatice. În compoziția uleiurilor volatile se găsesc și unele substanțe

cu structură aromatică și care pe lângă mirosul lor plăcut prezintă și proprietatea de a fi
antrenabile cu vapori de apă. Din punct de vedere biogenetic ele sunt de origine terpenoidică
sau fenil-propanică. Componentele aromatice cuprind ca și grupări funcționale:
- aldehide: aldehida cinamică (scortișoară);
- fenoli: eugenol (scortișoară, mărar);
- alcooli: alcoolul cinamic (scorțișoară) ;

16
2.6 CLASIFICARE

Diversitatea subsțantelor care intră în compoziția uleiurilor volatile face ca un singur

criteriu de clasificare să nu poată reflecta structurile și proprietățile componenților. De aceea
au fost adoptate mai multe criterii de clasificare.
Dupa gradul de volatilitate,uleiurile se clasifica astfel:
 puternic volatile :se evapora cel mai repede 1-14 grade C,au efect stimulator ,se
absorb repede,au miros puternic ,nu sunt persistente- adesea se obtin din citrice;
 mediu volatile,se evapora moderat 15-80 grade C la –se mentin circa 2-3 ore inainte
de a se evapora,au efect asupra organelor;se obtin de regula din flori si plante cum
sunt lavanda ,maghiranul;
 slab volatile –au cel mai scazut grad de volatilitate ,se evapora foarte greu 81-100
grade C ,se absorb foarte greu,au miros de lemn,au efect relaxant,sunt persistente;se
obtin din lemn si rasini cum sunt santalul,smirna,tamaie.

2.7 OBTINEREA ULEIURILOR VOLATILE

Obținerea uleiurilor volatile necesită respectarea unui număr de condiții fără de care nu
se ajunge la calitatea de ulei cerută de norme. Recoltarea materialului vegetal trebuie facută
cu mare grijă, astfel ca acesta să nu fie impurificat cu părți sau resturi din alte specii. Astfel
uleiul de paciuli (Pogostemon cablin) este, uneori distilat fraudulos concomitent cu lăstarii și
ramurile unor Dipterocarpaceae (Dipterocarpus jourdaini, D. tuberculatus, D. intricotus),
ceea ce face să se obțină un ulei ce conține calaren, allo-aromadendren, humulen, cariofilen,
componente care se găsesc normal în uleiul sau balsamul de gurjun și cu care se falsifică
balsamul de Copaive.
Materialul vegetal care este supus hidrodistilării nu este întotdeauna prelucrat imediat
după recoltare. Ca urmare a unor modificări morfologice și chimice, datorate acțiunii aerului
și a încălzirii din cauza tasării în grămezi, ceea ce favorizeaza fermentația, se obține un ulei

17
de calitate inferioară. În cazul uscării materialului vegetal înaintea prelucrării, se poate
provoca în anumite condiții apariția unor constituenți olfactivi interesanți.
Astfel, tot în cazul uleiului de paciuli, dacă se supun distilării frunzele proaspete de
Pogostenom se obține un ulei cu un conținut bogat într-o hidrocarbură sescviterpenică și
foarte sărac în paciulialcool.
Dacă, însă, frunzele se usucă, mai întâi, cu încetul și într-o atmosferă umedă, ferite de
soare, la distilare furnizează un ulei bogat în paciulialcool și nor-paciulenol, ultimul cu
calități odorante deosebite.
Procedeul de obținere al uleiului volatil (procesul tehnologic) intervine în mod
determinant în compoziția și calitatea sa.
Produsele supuse extractiei pot fi atat proaspete cat si uscate,intregi sau fragmente
(frunze,ierburi),concasate(organe subterane) sau sub forma de rumegus(lemnul).
Pentru obținerea uleiurilor volatile se folosesc mai multe variante și sisteme care au la
bază proprietatea lor de a fi antrenabile cu vapori de apă, ca urmare a tensiunii de vapori
ridicată, ce le caracterizează.
Alegerea metodei adecvate de extractive se face in functie de cantitatea de ulei volatile
din produsul vegetal de localizare si de proprietatile lor fizico chimice.De exemplu:
- produsele vegetale avand un continut ridicat de ulei volatil(pericarpul citricelor)se pot presa;
- produsele vegetale cu continut mediu de ulei volatil se prefera distilarea sau antrenarea cu
vapori de apa ;
- produsele cu continut mic de ulei volatil extractia se realizeaza cu solventi volatile sau cu
substante lipofibe ;
- produsele vegetale cu principii active degradabile se extrag la rece.
Incalzirea,in special cea directa,favorizeaza carbonizarea produsului vegetal si formarea
unor compusi volatile,care scad calitatea uleiului.

Principalele metode pentru obtinerea uleiurilor volatile sunt:

- distilare cu apa;
- distilare prin antrenare cu vapori de apa
- extracția cu solvenți volatili (cu lichide supercritice)

18
 - extracția cu solvenți nevolatili –grasimi lichide sau solide
- metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile-
stoarcere,radere,presare
- metode fermentative
- metode moderne de obtinere a uleiurilor volatile

Uleiuri Esentiale Terapeutice pentru Aromaterapie – Procesul de Distilare

1.Distilarea cu apă (hidrodistilarea)

19
 Procedeul constă în următoarele operații: materia primă se aduce împreună cu apa în
blaza de distilare, fundul recipientului se încălzește direct la sursa de caldură, iar amestecul
de vapori de ulei și apă se colectează, prin condensare, într-un sistem de răcire. Distilatul se
trece apoi într-un vas colector.
Metoda deși simplă și ușor de realizat, îndeosebi în mediul rural, prezintă totuși o
serie de dezavantaje. Astfel, pe peretele interior al blazei aderă părți de plantă care se pot
carboniza degradând, totodată, și pricipiile active. În apă se pot solubiliza o serie de
substanțe, care distilă o dată cu uleiurile volatile, ca urmare a formării unor sisteme
azeotrope.
Datorită supraîncălzirii pereților recipientului de distilare o serie de componente ale
uleiului volatil, constituite din esteri, pot hidroliza (acetatul de linalil), se produc ciclizări și
oxidări (limonene, citral).
Ca urmare, se produc modificări în ceea ce privește calitatea mirosului.
Un ultim, dar important, dezavantaj este acela că procesul este discontinuu mărindu-
se, în felul acesta, consumurile specifice.

2.Distilarea cu vapori de apă

In cadrul acestui procedeu, materia primă este adusă într-un coș de sită metalică,
închisă sau nu, în prealabil, în pânză de sac ca să nu vină în contact cu apa aflată în partea
inferioară a blazei.
Vaporii de apă formați pătrund în materialul vegetal antrenând, în același timp,
uleiurile volatile. Se înlatură astfel o serie de dezavantaje ale primului procedeu. Totuși, și
această metodă prezintă anumite dezavantaje. Vaporii de apă se pot condensa pe plantă și
astfel se extrag și alte componente care scad calitatea uleiului volatil, apoi, apa trebuie
completată din timp în timp procesul fiind discontinuu, ca urmare a înlocuirii șarjelor de
materie primă, după ce au fost epuizate.
Distilarea cu vapori de apă ce provin de la un generator separat
Metoda prezintă avantaje în sensul că un singur generator de vapori poate deservi o
baterie de distilatoare. Acest generator poate fi plasat în altă clădire decât cea în care sunt
amplasate blazele de distilare.

20
 Un avantaj pe care îl prezintă acest sistem este că extracția nu se mai întrerupe pentru
completarea apei ce a distilat. În plus, când conținutul unui recipient de distilare a fost
epuizat, el poate fi înlocuit fără ca celelalte distilatoare să-și întrerupă activitatea.

3.Extracția cu solvenți volatili (cu lichide supercritice)

Acest procedeu se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile fine, pentru cele cu
componenți labili sau existenți în cantități infime în materia primă. Metoda prezintă
următoarele avantaje: extracția decurge la temperaturi scăzute, evită posibilitatea rezinificării,
protejaza mirosul fin, extrage și o serie de rășini, neantrenabile cu vapori de apă dar fixatoare
de miros. Printre dezavantaje se numără: costul ridicat, complexitatea instalației, toxicitatea și
pericolul de explozie al solvenților.
Solvenții folosiți. Cel mai utilizat solvent este eterul de petrol, cu punct de fierbere
45-70˚C. Acesta corespunde la cele mai multe din condițiile cerute dar, când se utilizează,
este necesară purificarea prealabilă pentru înlăturarea fracțiunilor superioare cu miros
neplăcut.
Benzina de extracție prezintă punct de fierbere ridicat și conține fracțiuni mai puțin
volatile deși, în condițiile țării noastre, e solventul cel mai economic. Se utilizează pentru
obținerea uleiurilor grase și mai puțin pentru obținerea celor volatile.
Benzenul e suficient de pur dar dizolvă prea multe substanțe balast iar în amestec cu
aerul e detonant.
Eterul etilic este destul de des utilizat dar are un preț de cost ridicat, dizolvă
substanțele balast și e inflamabil.
Ca solvenți ideali sunt considerate gazele lichefiate, ca dioxidul de carbon sau azotul
lichid, deoarece nu lasă reziduu la evaporare, nu au miros, nu sunt explozibili, și au capacitate
ridicată de dizolvare.
Dioxidul de carbon e utilizat, în prezent, pentru obținerea aromelor (cele mai volatile
fracțiuni) din florile de hamei, de cafea, de musetel, din mere, piper, nucsoara, cuisoare,
scorțișoară.
Deși e inflamabil, totuși, în ultimul timp se utilizează tot mai des ca solvent de
extracție, butanul lichefiat.

21
 Procesul de extracție începe cu difuziunea solventului în celule unde dizolvă
principiile active și astfel încărcat, se deplasează în sens invers către solventul pur, din afara
celulei. Acest proces continuă până când concentrația solventului din exteriorul celulei ajunge
la echilibru cu concentrația solventului din interiorul celulei.
Procesului de extracție i se pot aplica legile clasice ale difuziunii. Astfel, viteza
extracției ca și viteza difuziunii sunt invers proporționale cu concentrația. Crescând
concentrația, viteza extracției și difuziunea scad. De asemenea, viteza de extracție crește cu
temperatura și scade cu vâscozitatea solventului.
Viteza de extracție este proporțională și cu suprafața prin care trec fazele lichide.
Toate aceste condiții sunt asigurate în timpul macerării, operație de început, când materia
primă se supune imbibării cu solventul care stagnează, un anumit timp, în prezența acesteia.
Uleiurile volatile alcătuind un amestec complex de substanțe se vor dizolva în mod
diferit. Astfel, randamentul depinde de durata extracției, de proprietățile solventului și ale
subsțantelor extrase. La început, se extrag porțiunile cele mai volatile și solubile, iar mai
târziu cele mai puțin solubile.
Se obține un ulei volatil de calitate superioară dacă durata macerării este mai scurtă,
în timp ce o durată mai mare de macerare crește randamentul dar scade calitatea prin
extragerea și a unor fracțiuni superioare, nevolatile.

4.Extracția cu solvenți nevolatili

Macerarea: este o operație de extracție care se realizează cu solvenți nevolatili. Macerarea
constituie una din metodele cele mai vechi de extracție si se folosește exclusiv pentru esențele
din flori, atât pentru uleiurile farmaceutice, cât mai ales pentru parfumerie.
Solvenții folosiți sunt, de obicei, amestecuri de diverse grăsimi, în funcție de procesul de
extracție și natura materialului tratat. Astfel se folosesc:
- grăsimi animale, de porc, seu, sau amestecul lor denumit corpus;
- grăsimi vegetale ca ulei de masline, ulei de migdale, caise sau piersici;
- substante sintetice cum este benzoatul de benzil;
Grăsimile utilizate ca solvenți nevolatili trebuie sa fie foarte pure, să nu conțină resturi
de substanțe proteice sau apă.

22
 În procesul de extracție, florile, ambalate în saci de pânză rară, se aduc, în mai multe
reprize, în cazane de fier cositorit, care conțin corpusul topit la maximum 60-70°C. Se lasă un
timp pentru macerare, dupa care sacii se scot din grăsime și se aduce o noua șarjă de flori
proaspete. Operația se repetă de aproximativ 25 de ori. Produsul obținut cu ajutorul
grăsimilor animale se numește pomadă, iar cel cu uleiuri vegetale, ulei antic. Separarea
uleiurilor volatile din amestecul de grăsimi se face astfel: grăsimea topită se scurge din
recipientul de macerare, se usucă pe sulfat de sodiu anhidru, se filtrează, se răcește și se agită
timp îndelungat în alcool, apoi se răcește la temperatura de inghetare când alcoolul care a
înglobat uleiul volatil se separă de grăsime.
Produsul obținut se numește extract de flori. Prin distilarea alcoolului sub presiune
redusă se obține uleiul concret de flori. Alcoolul recuperat se folosește la o nouă extracție.

Enfleurage. Este un procedeu costisitor prin care se obțin însă uleiurile volatile de cea
mai bună calitate. În toate celelalte metode, care folosesc extracția cu solvent, are loc o
difuziune directă a solventului în celulele materiei prime din care extrag și alte substanțe
decât uleiul volatil. La enfleurage, solventul alcătuit numai din grasimi animele solide, reține
doar fracțiunile cele mai volatile care se degajă din flori.
Sistemul în care se efectuează extracția uleiului volatil este constituit din așa-numitele
șasiuri, alcătuite dintr-o ramă de lemn, înaltă de 3-5 cm, care posedă un fund de sticlă groasă.
Aceste șasiuri așezate unul peste altul, în stive, alcătuiesc un sistem de camere în care are loc
procesul de extracție propriu-zis. Pe fundul de sticlă al șasiului se întinde un strat de solvent,
gros de circa 1 cm, peste care se aștern, atât cât încap, petale sau flori proaspete întregi.
Șasiurile, astfel pregătite, se suprapun câte 25-30 în stivă, alcătuind sistemul de camere
descris mai sus.
Macerarea florilor are loc în șasiurile plasate în camere răcoroase și unde se pastrează
12-72 ore. Pe măsura epuizării, șarjele de flori se înlocuiesc cu material proaspăt, operația
repetându-se de un număr suficient de ori, pentru a asigura o saturare a corpusului cu ulei
volatil (de 30-50 ori).
În timpul macerării, fracțiunile volatile conținute în petalele florilor, se degajă
saturând spațiul ce le stă la dispoziție.

23
 Concomitent însă, o parte din acești compuși volatili sunt absorbiți de grăsimea
solidă, ceea ce face ca saturarea spațiului să scadă. În felul acesta, o nouă cantitate de ulei
volatil se degajă din flori și procesul continuă astfel până la stabilirea unui echilibru care
corespunde unei anumite epuizări a florilor în componentele volatile.
Se recomandă ca florile să fie recoltate, pe cât posibil, înainte de a fi polenizate. După
polenizare au loc procese biochimice, în țesuturile plantelor, care pot să schimbe compoziția
uleiului volatil.

A.Metode mecanice de obținere a uleiurilor volatile

Aceste metode se aplică, în special, pentru obținerea uleiurilor conținute în pericarpul
citricelor.
a) Prin stoarcere
Fructele proaspete, tăiate în două sau trei părți, se curăță de miez. Coaja ramasă se
stoarce deasupra unui vas în care se găsește un burete. Pe măsura îmbibării buretelui acesta se
stoarce într-un vas colector. Odată cu uleiul volatil trece, la stoarcere, și o parte din sucul
celular. Dupa colectare se lasă să se separe lichidul apos și apoi se decantează uleiul.
b) Prin radere
Se răzuiește suprafața fructului cu o răzătoare cu ace sau se rotesc una-două fructe
într-o pâlnie cu țepi, sau într-un vas cilindric al cărui fund este acoperit cu țepi scurți și
dispuși în cercuri concentrice. Țepii trebuie să aibă o dimensiune adecvată astfel încât să
perforeze numai glandele cu ulei, deoarece pătrunzând prea adânc în pericarpul fructului
măresc cantitatea de lichid celular, ceea ce va scădea calitatea uleiului volatil.
c) Prin presare

Se folosesc prese de mână și presele hidraulice. Randamentul cel mai mare este
dat de presele hidraulice însă calitatea cea mai buna o furnizează procedeul manual.

24
B.Metode fermentative
Se aplică pentru obținerea uleiurilor volatile nepreformate care se găsesc, în plante, sub
formă de glicozide. Se scindează mai întâi glicozidele, pe cale fermentativă, cu ajutorul
enzimelor care, de obicei, se găsesc în aceeași plantă.
Materialul vegetal se marunțește și se amestecă cu apă. O mică fracțiune se pastrează iar
restul se încălzește la 70-80˚C pentru dizolvarea glicozidelor când, concomitent, are loc și
inactivarea enzimelor.
Pentru determinarea fermentației se adaugă partea neîncalzită (inocul) și care conține
enzime în stare activă, lăsându-se apoi un timp pentru fermentare.
Uleiul volatil pus în libertate, pe această cale enzimatică, se antrenează prin distilarea
amestecului. Astfel se obține esența de muștar, esența de migdale amare, esența de
Wintergreen

C.Metode moderne de obtinere a uleiurilor volatile

Extractia asistata de ultrasunete. O metoda moderna este extractia asistata de
ultrasunete, cand are loc ruperea peretelui celular .Metoda include doua fenomene
fizice:difuziunea prin peretele celular si varsarea continutului celulelor.

Extractia asistata de microunde :microundele sunt absorbite de materialul

vegetal,energia lor determinand o crestere brusca a temperaturii in interiorul sistemului
glandular.Temperatura se mentine ridicata pana cand presiunea interna depasesete capacitatea
de extensie a peretelui celular,provocand ruperea acestruia si eliberarea,respective dizolvarea
substantelor odorante in solvent.Materialul vegetal se separa prin filtrare iar solutia filtata se
prelucreaza pentru obtinerea uleiului volatile.
Avantajele metodelor moderne fata de procedeele clasice de extractie sunt:
 Timpul scurt de extractie(30 min fata de 3-4 ore in cazul hidrodistilari);
 Consumul redus de energie (0,25 KW comparativ cu 4,5KW in cazul hidrodistilarii);

25
  Cantitatea de dioxid de carbon eliminate in atmosfera este mai mica(200g dioxid de
carbon pe gram de ulei volatile fata de 3600 g dioxid de carbon pe gram de ulei volatile in
cazul hidrodistilarii);

2.8 ADMINISTRAREA SI UTILIZAREA ULEIURILOR VOLATILE

Uleiurile volatile si materiile prime cu uleiuri volatile prezinta urmatoarele actiuni si

utilizari:

 Antiinfectioase,antiseptice si dezinfectante,cu efect direct asupra bacteriilor;de

exemplu:
a) in stomatologie –eugenolul sau uleiul volatile de cuisoare ;
b)tratamentul infectiilor urinare sau respiratorii ,cand componentele din uleiul volatile se
elimina prin rinichi respective prin respiratie;
c) antiseptice, cum ar fi de exemplu uleiul de trandafir, eucalipt, levantica.

 Afectiuni ale sistemului digestive:

a)Stomahice fiind excitante ale functiilor digestive;
b)Carminative,efect specific uleiurilor volatile,cu influentarea musculaturii netede
digestive,expulzarea gazelor intestinale si suprimarea colicilor,in balonari
flatulenta,meteorism:uleiul volatil de menta,de cimbru,de busuioc,de cuisoare.
c)Sialagoge favorizand salivatia;
d)Antiparazitare ,antihelmintice –se poate folosi uleiul volatile de lavanda 1% in
solutie alcoolica;
e)Coleretica:ulei volatil de rosmarin,de menta
f)Antilitiazica:ulei volatile de rosmarin;
g)Aromele multor plante cunoscute de noi drept mirodenii cresc pofta de mincare
(uleiul de scortisoara, ghimbir, semintele de ardei si cuisoarele).

 Afectiuni ale pielii:

a)Rubefiante (iritante locale),in tratamentul afectiunilor articulare:-uleiul volatile de
menta,de rosmarin;
b)Antihelmintice,insectifuge -in preparate contra tantarilor,moliilor-uleiul de
lavanda,busuioc,menta;
c) tonifiant al pielii - uleiul de trandafir
d) Herpesul in faza incipienta se trateaza local cu ulei de lamiie.

26
  Afectiuni ale cailor respiratorii si pulmonare
a)Expectorante ,in bronsite - ulei volatile de anason,cuisoare,menta.
b)Afectiuni inflamatorii ale cailor respiratorii superioare-uleiul volatile de
menta,brad,lavanda;

 Afectiuni ale sistemului uro-genital:

a)amenoree:ulei volatile de menta,cimbru,busuioc;

b)dismenoree:ulei volatile de anason;

c) uleiul volatil de vanilie si ginseng chinezesc cresc sexualitatea femeilor;
d)uleiul de trandafir se foloseste in bolile sistemului reproductiv avand efect
antiinflamator;
e) Muscata normalizeaza echilibrul hormonal si intareste sistemul imunitar.

 Afectiuni ale sistemului nervos central:

a)sedative:ulei volatile de busuioc,de rozmarin;
b)migrene :ulei volatile de menta;

c)astenie:ulei volatile de cimbru,de scortisoara,de busuioc;

d)antistres: uleiul volatile de levantica si menta ajuta la inlaturarea stresului;

 Afectiuni cardio-vasculare:ulei volatile de cimbru,de rozmarin;

Remedii utile si placute

- Inca din vechime sint cunoscute virtutile izmei (mentei). Parfumul ei are un efect linistitor
asupra organismului: durerea de cap dispare, senzatia de apasare;scapam de apasarea
stresului;
- Un alt remediu cunoscut de stramosi este hameiul. Efectul acestuia este calmant, hameiul
daruind prin parfumul sau un somn linistit si profund. Acest remediu era folosit in vechime:
strabunicile din Bucovina (dar si cele din Ucraina si Rusia, unde hameiul creste datorita
climei prielnice) umpleau perne cu ierburi parfumate la care adaugau negresit si hamei. In
schimb, mirosurile dulci daca sint inhalate timp indelungat produc dureri de cap, chiar stari
de rau. Astfel de plante sint crinii, malinul, iasomia. Se stie ca in camera de culcare nu este

27
bine sa avem in vaza crini, crengute de malin sau iasomie cu flori multe.
- Trandafirul nu degeaba este numit regina a florilor, caci parfumul lui stimuleaza
functionarea sistemului cardio-vascular si protejeaza organismul impotriva
microorganismelor;
- Coniferele cu virtutile lor sint cunoscute si ele de mult. Mirosul cetinei, rasinii, conurilor
calmeaza sistemul nervos, dar in acelasi timp restabilesc functionarea plaminilor.
- Citricele sint si ele de ajutor. Mirosul de lamaie scade sensibilitatea la stres, iar un ceai cald
(chiar fierbinte), fara zahar, in care s-a adaugat lamiie, creste capacitatea noastra de munca.
Cind avem dureri de cap este bine sa inspiram parfumul pe care-l degaja coaja de lamiie,
aplicind, in acelasi timp, bucatele de coaja de lamiie pe timple. Durerea de cap scade treptat,
pina dispare cu totul.
- O fiertura (plantele se oparesc, apoi se lasa sa dea doar un clocot) din talpa gistei, menta,
hamei si cimbru, in parti egale, este un minunat remediu impotriva insomniei, prin urmare, un
mijloc sigur de relaxare, de lupta impotriva oboselii si a stresului.
- Pe tarimurile din sudul Europei, laurul a fost cunoscut inca din antichitate ca un leac ce
restabileste fortele si aduce un somn bun. Sa ne amintim ca in Antica Ellada (Grecia)
invingatorii Jocurilor Olimpice erau incununati cu lauri! Daca vrem sa ne simtim ca vechii
greci, putem pune in perna citeva frunze de laur (este usor de gasit, caci foi de dafin are
oricine acasa), sau, de pilda, putem inmuia citeva frunze de laur (dafin) in apa rece, iar apoi
sa le punem pe calorifer sau pe soba, intr-un saculet de pinza. In curind, oricit de obositi,
stresati si suparati am fi, vioiciunea si energia ne vor reveni.
-Uleiul de brad, de pin si de molid, este folosit ca inhalant, datoritã proprietãtilor
antiinflamatorii si antiseptice, în tratamentul inflamatiilor cãilor respiratorii. Se mai pot folosi
ca dezodorizante pentru încãperi.
-Uleiul de ienupãr este folosit în inflamatii ale cãilor respiratorii, contribuind la fluidificarea
secretiilor bronsice si în tratamentul afectiunilor reumatismale, folosit ca aromatizant al bãilor
ce se fac în acest scop.
-Uleiul de levãnticã este un excelent antiseptic, diminuand flora microbianã din rãni. Se poate
administra sub forma de bãi calde, fãcute cu 1 orã înainte de culcare, cand are efecte sedative
pentru sistemul nervos si calmeazã durerile migrenoase.
-Uleiul de mentã este folosit ca dezodorizant al încãperilor, al gurii, corijand mirosul si gustul
neplãcut, cand este folosit ca apã de gurã. Acesta se obtine prin dizolvarea într-un pahar cu
apã a catorva picãturi din acest ulei, clãtindu-se gura. Tot uleiul de mentã se mai foloseste
pentru tratarea laringitelor si traheitelor, ca inhalant. Pentru tratarea durerilor reumatice, a
mancãrimilor urticariene se amestecã 5 ml ulei de mentã cu 95 ml de alcool si se aplicã prin
frectii locale.

28
Contraindicatii

In cazul sensibilitati la uleiuri volatile se intimpla ca pielea unor persoane sa fie

sensibila la un anumit tip de ulei (de obicei la cele cu un efect stimulator mai mare), cauzand
iritatii, care de obicei dispar cam dupa o ora. Ca remediu impotriva acestor iritatii, ungeti
zona afectata cu ulei de migdale dulci.
-Femeile au o sensibilitate a pielii mai intensa inainte de menstruatie sau in timpul
ovulatiei, iar acest lucru se petrece din cauza schimbarii de hormoni din organism. Daca
aceasta sensibilitate apare, nu mai folositi uleiul in cauza timp de 10 zile. Dupa aceea, diluati
uleiul initial in proportie de 25 la suta intr-un amestec de alte uleiuri si testati pe oportiune
mica de piele. Daca nu apar reactii, continuati sa folositi uleiul in
cauza in solutii diluate. Unele uleiuri, cum este cel de pere bergamote, nu
trebuie folosite daca persoana se expune la soare dupa citeva ore de la tratament, pentru ca in
contact cu lumina puternica a soarelui elibereaza compusi toxici.
-Uleiul volatil de ylang-ylang nu trebuie folosit de catre persoanele care sufera de dureri de
cap. Unele uleiuri volatile sunt cel mai indicat de folosit numai de catre un terapeut specialist,
care cunoaste cu precizie daca exista contraindicatii in folosirea
lor. Printre acestea se numara uleiul de scortisoara, de cuisoare, salvie si isop.
-Uleiuri contraindicate pentru bolnavii ce sufera de tensiune arteriala ridicata sunt: ulei de
rozmarin, salvie si lamaita.
-Uleiuri contraindicate pentru bolnavii ce sufera de epilepsie: salvie, chimen dulce si isop.
-Nou-nascutii si copiii mici trebuie sa li se administreze cantitati mult mai mici de uleiuri
volatile pentru a se obtine rezultate eficiente.
In cazul copiilor intre 0 si 12 luni se pot folosi comprese cu o picatura de ulei de lavanda sau
musetel. Pentru masaj se dilueaza o picatura de ulei de lavanda in 15 ml de ulei de migdale
dulci.
In cazul copiilor intre 1 si 6 ani, pentru imbaiere se pun 1-3 picaturi de ulei de lavanda, de
musetel sau de arbore de ceai.
In cazul copiilor intre 7 si 12 ani se foloseste aceeasi metode ca si in cazul adultilor, insa se
injumatateste numarul de picaturi de ulei volatil.
In cazul copiilor mai mari de 12 ani, uleiurile volatile se folosesc la fel ca in cazul adultilor.
-Aromoterapia la nivelul camerei este benefica pentru toate categoriile de virsta.
-In cazul sarcinii se injumatateste numarul de picaturi de ulei volatil folosit.
-Uleiurile volatile stimulatoare nu trebuie folosite in timpul sarcinii de tipul:uleiurile volatile
de anason, busuioc, camfor, cedru, cuisoare, scortisoara, isop, ienupar, maghiran, rozmarin,
salvie si lamaita .
Uleiurile de chimen si menta trebuie evitate pe perioada primelor patru luni de sarcina.

29
Mod de administrare

Uleiurile esentiale naturale se pot utiliza atat

– intern (pe gura), cat si
– extern, pe cale:
1. respiratorie (inhalatii, aromatizarea incaperilor)
2. cutanata (prin aplicarea de unguente, comprese, bai, masaje) si secundar respiratori
3. rectala (supozitoare)
4. vaginala (ovule, creme).

A.Utilizarea interna (pe cale bucala)

1. se picura un numar exact determinat de picaturi de ulei esential (numar specific fiecarui
ulei in parte) pe o bucatica de zahar, intr-o lingurita de miere sau de ulei vegetal comestibil si
se inghite;
2. se inghite o gelula continand uleiuri esentiale.Uleiurile esentiale se iau intern doar o data
pe zi.Folosirea uleiurilor esentiale in cura interna se face numai la recomandarea medicului si
sub supraveghere medicala stricta.

B. Utilizarea externa
1.Inhalatia- este extrem de folositoare pentru indepartarea congestiei nazale, a guturaiului si
usurarea respiratiei. Se fierbe 1 litru de apa intr-un se adauga 3-4 picaturi de ulei esential in
apa si inhaleaza cateva minute vaporii aromatizati. Procedeul este contraindicat celor
suferinzi de astm bronsic si de epilepsie.

2. Aromatizarea incaperilor
a. Lampa de aromatizare-se utilizeaza cate 5-7 picaturi de ulei volatil (in functie de volumul
camerei) intr-un vas cu apa
b. Pulverizare- se adauga 10-20 de picaturi de ulei esential la 50 ml de apa. Se pulverizeaza
prin incapere pana se obtine o aroma placuta.
c. Nebulizarea.Avantajul acestei metode este ca un aparat special (nebulizator) pompeaza
uleiul esential in aerul din incapere intr-un flux constant timp de maxim 15 minute;
nebulizarea se poate repeta la 2 ore in cazul incaperilor aerisite continuu. O alternativa este
folosirea unui aparat de umidificare a aerului in care se pun cateva picaturi de ulei esential.

3. Unguentele ce contin uleiuri esentiale .

4. Compresele Se fierbe ½ de litru de apa in care se adauga 2 picaturi de ulei esential (pentru
suprafetele mici de piele) si 6-8 picaturi de ulei esential (pentru suprafetele mari de piele).

30
Apoi omogenizam bine suspensia si inmuiem in ea o bucata de tifon sau de bumbac pe care o
stoarcem si o aplicam pe piele. Deasupra aplicam o folie din plastic si un prosop gros sau o
flanela din bumbac pentru a mentine compresa calda. O aplicatie dureaza 20 de minute dupa
care inlocuieste cu o compresa noua. Durata maxima este de 1 ora (3 comprese consecutive)
de 2 ori pe zi.

5. Baia terapeutice. Aceste bai sint indicate pentru reumatism, artrita, dermatita si piele
uscata.
Unul dintre primele efecte benefice ale tratamentului aromoterapeutic este acela de relaxare si
imbunatatire a calitatii somnului. Se umple cada cu minim 100 litri de apa calda, potrivita ca
temperatura, se unge tot corpul cu ulei vegetal, si se toarna in cada apoi uleiurile esentiale.
Baile terapeutice sunt contraindicate femeilor gravide datorita efectelor prea puternice.

Combinarea uleiurilor volatile. Diluarea recomandata este de 2,5 la suta folosind ca

baza ulei de migdale (sau orice alt tip de ulei vegetal virgin, presat la rece).20 de picaturi
inseamna 1 ml. Acest lucru presupune 1 picatura de ulei volatil la 2 ml de ulei vegetal.
Amestecul de uleiuri se poate obtine in mod normal din trei esente, desi adesea el poate varia
intre una si patru esente, in functie de necesitatile medicale ale bolnavului.
Acest amestec aromoterapeutic poate fi folosit atit pentru masaj corporal, cit si pentru cel
facial.
Esentele care au proprietati similare, cum sint cele de grepfrut si de pere bergamote, nu
sint indicate sa se foloseasca singure, acelasi lucru fiind valabil si in cazul esentelor de santal
si iasomie, care au o aroma mai puternica si care persista mai mult.
Trebuie sa aveti in vedere intotdeauna ca uleiurile volatile sint extrem de concentrate si
trebuie folosite cu mare grija. De obicei ele sint diluate in ulei vegetal sau in apa, ca in cazul
bailor sau al infuziilor.

Conservare

Majoritatea uleiurilor volatile au ca termen de valabilitate de doi ani. In cele din urma, din
cauza oxidarii, ele se pot tulbura la un moment dat. Mai ales uleiurile de citrice-de portocale
si grepfrut, care pot sa fie eficiente daca sint folosite numai in termen de sase luni de la data
fabricarii.
Pe de alta parte, sint citeva uleiuri volatile care cu timpul isi imbunatatesc proprietatile
terapeutice,Acestea sint de obicei uleiurile care provin din plantele care necesita o perioada
mai lunga de maturare, cum este esenta de lemn de santal si tamaie. Amestecul de uleiuri
volatile au ca termen de garantie pina la trei luni, daca sint pastrate intr-un loc racoros, ca de
exemplu la frigider, pina cind li se adauga substante de conservare ca uleiul de avocado sau
din germeni de griu.

31
 Uleiurile volatile sint sensibile la efectele luminii, caldurii, oxigenului si al umezelii. Se
recomanda sa fie depozitate in sticlute inchise la culoare, ferite de lumina directa a soarelui si
pastrate la temperatura camerei sau mai scazuta decit temperatura camerei (in jur de 160C).
Dopul sticlutei trebuie sa fie etans, deoarece uleiurile eterice sunt substante care se evapora
rapid. Esentele de trandafiri sau iasomie se pastreaza cel mai bine pe raftul de jos al
frigiderului si trebuie sa aiba temperatura camerei inainte de folosire. Amestecurile de uleiuri
volatile se pot pastra in sticlute similare (12-20 ml este masura ideala).
Sticlutele din plastic nu sint indicate pentru pastrarea esentelor, pentru ca acestea sint foarte
puternice si le vor oxida.

32
 CAPITOLUL III

PRODUSE VEGETALE CE CONTIN ULEIURI VOLATILE

Uleiul volatil de lavanda

Uleiul esential de levantica se obtine din inflorescentele proaspete de lavantica Lavandula

angustifolia,prin distilare cu apa.
Uleiul esential de lavanda are proprietati de regenerare celulara deosebite si este foarte
folosit impotriva infectiilor cutanate.
Parfumul deosebit, delicat, dar persistent al uleiului de lavanda este un foarte bun calmant al
sistemului nervos, favorizeaza somnul si calmeaza tensiunile nervoase.
Uleiul esential de lavanda este si un foarte bun antiseptic pulmonar. In cosmetica, uleiul
esential de lavanda este folosit pentru regenerarea tenului matur si tratarea acneei, a tenului
iritat, cuperozic si a vergeturilor..

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid mobil, limpede
 Culoare: galben pal
 Miros: caracteristic de levantica, proaspat, ierbaceu, usor lemnos si camforat
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie

Indicatii:
Intern: calmant, antispastic, diuretic, colagog, antiseptic, aromatizant, stimuleaza apetitul.
Extern: calmant si antifebril, antiseptic si cicatrizant al ranilor si zonelor inflamate,
aromatizant in preparate cosmetice.
Actiuni
Antiinflamatoare, calmanta, antiseptica, cicatrizanta, stomahica si carminativa,
aromatizanta,sedativă, efecte benefice asupra psihicului şi mentalului, induce o stare de
echilibru emoţional şi de linişte interioară, calmează şi linişteşte profund planul emoţional;

33
calmant puternic în doze reduse (în doze mari este excitant şi în doze mai mari euforizant);
este un bun analgezic, antimigrenos, antiseptic intestinal şi respirator, antispastic, bactericid,
carminativ, diuretic, febrifug, fluidifiant bun al secreţiilor bronşice, hipotensor, vermifug.
Recomandări: asigură completarea dietei cu nutrienţi şi principii bioactive necesare in
eliminarea stărilor depresive, diminuarea tensiunii arteriale; efecte benefice în tulburări
neurovegetative ale inimii, tulburări de ritm cardiac; migrene; adjuvant în stări de
iritabilitate, spasme, insomnie, melancolie, neurastenie, ameţeli, isterie, stări de anxietate;
dezinfectant al căilor respiratorii (superioare, inferioare) în infecţii microbiene sau virale;
calmant în tuse convulsivă şi spastică; adjuvant în parazitoze intestinale.
Conditii de pastrare:Ferit de lumina si caldura.
Administrare:
Adulţi: 2 - 3 picături de 3 ori pe zi, diluate într-o ceaşcă de apă sau într-o linguriţă de miere
de albine, înainte cu minimum 15 minute de mesele principale pe stomacul gol sau la
recomandarea medicului;
- pentru diminuarea tensiunii arteriale: o picătură administrată direct pe limbă, de 2 - 3 / zi;
- în tulburări neurovegetative ale inimii: 2 picături de 3 - 4 ori pe zi, într-o linguriţă de miere
de albine; în cure de 7 zile, cu 3 zile pauză;
- în migrene: 3 picături într-o linguriţă de miere de albine, de 3 ori pe zi;
- în insomnii: 2 picături într-o cană cu lapte cald în fiecare seară cu două ore înainte de
culcare, se amestecă bine şi se bea treptat;
- adjuvant în stări de iritabilitate, spasme, melancolie, neurastenie, ameţeli, isterie: 2 picături
de 3 ori pe zi, într-o linguriţă de ulei vegetal , în cure de 2-3 săptămâni, cu administrare zilnic
la aceeaşi oră;
- dezinfectant al căilor respiratorii (superioare, inferioare), tuse convulsivă şi spastică: 2
picături de 4 ori pe zi, într-o linguriţă de miere de albine
- în parazitoze intestinale: 3 - 4 picături, dimineaţa şi seara, într-o linguriţă cu ulei de
măsline;
Copii peste 7 ani: 1-2 picături de 2 ori pe zi, diluate în 50 ml apă sau într-o linguriţă de miere
de albine, înainte cu minimum 15 minute de mesele principale sau la recomandarea
medicului.
- Administrarea orală şi respectarea dozelor prescrise se face cu multă atenţie datorită acţiunii
intense a uleiurilor volatile; la diabetici uleiul volatil de lavandă se diluează într-o linguriţă de
ulei de măsline sau floarea soarelui.adulti: 5 - 10 picaturi (diluate cu apa inainte de
intrebuintare) de 2 - 3 ori pe zi

34
Uleiul volatil de musetel

Uleiul esential de musetel se obtine prin distilare sau antrenare cu vapori de apa a
inflorescentelor de musetel-Matricaria Chamomilla.

Proprietati organoleptice
 Aspect: Lichid limpede, mobil
 Culoare: albastru
 Miros: herbaceu, cu note florale usor fructate
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie

Indicati
i-Uz intern: gastrita, ulcer gastric, toxiinfectie alimentara, meteorism abdominal, afectiuni
hepatice, stari gripale, bronsita.
-Uz extern: hemoroizi, afte, stomatite, abcese dentare, plagi suprainfectate, eczeme umede,
ulceratii, leucoree, eruptii cutanate, eczeme, rani purulente, arsuri.
-Uz cosmetic (pe cale externa): ingrijirea tenului, tonic capilar, tenul inrosit, riduri.
Actiune
Protejeaza organismul impotriva microorganismelor patogene si impotriva reactiilor produse
de iradieri, reduce procesul inflamator;este suport pentru reducerea spasmelor;ajuta la
sanatatea stomacului, sanatatea sistemului hepatobiliar si purificarea sangelui;ajuta si sustine
activitatea aparatului genital feminin (protejeaza de tulburari menstruale);inlesneste
diminuarea si inchiderea mai rapida a ranilor, diminueaza pruritul, asigura sanatatea bucala
(ajuta reducerea placii bacteriene si la reducerea aciditatii produse de placa
bacteriana);protejeaza celulele (inclusiv ADN-ul) si tesuturile de distrugere provocate de
radicalii liberi;actiune farmacologica: antiseptic, antispastic, antiinflamator, cicatrizant,
carminativ.
Administrare:
Intern:Adulţi: 20-40 picături de 3 ori pe zi.
Copii peste vârsta de 3 ani: 5-10 picături de 3 ori pe zi.

35
Extern:Se unge zona afectata, se tamponeaza sau se utilizeaza comprese locale, dupa caz.
Se administrează înaintea meselor principale, eventual diluat in apa sau ceai. A se agita
înainte de utilizare.

Ulei volatil de iasomie

Uleiul esential de iasomie este obtinut prin metoda extractiei absolute datorita fragilitatii
florilor de iasomie. Pentru a obtine un ulei esential de calitate, delicatele flori sunt culese
manual in zorii zilei, inainte ca soarele sa le afecteze prospetimea si parfumul.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid mobil, limpede
 Culoare: brun ambra-brun rosiatic
 Miros: floral, fin si dulce, cu note de liliac si lacrimoare, lejer verzi si pudrate dar foarte
rafinate
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie

Indicatii:
Curativ,aphrodisiac,antideprasiv si revigorant.
Actiune:
-actioneaza asupra aparatului urogenital recomandat la nastere deoarece calmeaza dureriile
travaliului si stimuleaza eliminarea plancentei ,deasemenea se foloseste dupa nastere pentru
stimularea lactatiei si prevenirea depresiei postnatale;
-calmeaza dureriile menstruale ;
-creste elasticitatea pielii reducand semnele si cicatricile pentru toate tipurile de piele.

36
Uleiul volatil de ylang-ylang

Obtinut din florile inmiresmate de ylang ylang, parfumul dulce si voluptuos al uleiului
esential de ylang-ylang, aduce voie buna si senzualitate.
Denumirea de ylang-ylang provine din Filipine si povesteste despre "alang-alang", soapta
florilor ce danseaza in briza racoroasa. In Indonezia, ylang-ylang inseamna "floarea florilor".
De fapt nu exista un parfum mai suav, floral, senzual si exotic decat al florii de ylang-ylang.
Puternic afrodisiac, uleiul esential de ylang ylang are si proprietati stimulante, tonifiante,
recunoscute ca antidepresive si calmante ale sistemului nervos.
In plus, calitatile sale regenerante, revitalizante, echilibrante antiinflamatoare si antiseptice,
fac din uleiul esential de ylang ylang un ingredient activ deosebit pentru prepararea
produselor cosmetice de ingrijire a pielii si a parului.
Pentru aroma sa voluptoasa uleiul esential de ylang ylang este folosit in parfumarea
interioarelor si crearea parfumurilor.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid uleios, opalescent
 Culoare: galbena
 Miros: puternic floral, lemnos si balsamic
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie, gastronomie

 Calmant; ameliorează anxietatea și insomnia

 Combate hipertensiunea
 Afrodiziac
 Ameliorează durerile menstruale
 Antibacterian și anti-inflamator
 Crește libidoul: adaugă max. 3 picături în apa de baie
 Excelent pentru pielea uscată, dar și pentru pielea grasă (controlează activitatea glandelor
sebacee, echilibrează secreția de sebum, previne producția excesivă de ulei)

37
  Antirid, previne îmbătrânirea prematură a pielii
 Are efect calmant asupra sistemului nervos, excelent pentru calmarea stresului și a
tensiunilor nervoase
 Antidepresiv, remediu pentru atacurile de panică, stres și anxietate
 Amelioreză durerile provocate de crampe musculare

Ulei volatil de menta

Din Menta piperita se obtine prin antrenare cu vapori de apa a frunzelor sau varfurilor
inflorite proaspat uleiul esential de menta .

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid foarte fluid
 Culoare: incolor la galben pal
 Miros: proaspat, racoros, intens mentolat
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, gastronomie

Actiune:
- asigura completarea dietei cu nutrienti si substante bioactive pentru functionarea normala a
digestiei, inlaturand procesele fermentative, balonarea, senzatia de disconfort cu satietate si
de tensiune abdominala;
- amelioreaza unele tulburari digestive insotite de scaune frecvente, moi sau lichide, crampe
abdominale, stari de indigestie;
- protejeaza mucoasa tractului gastro-intestinal, impiedica deshidratarea organismului in urma
pierderilor de lichide, ajuta la reechilibrarea electrolitilor pierduti in mare parte din cauza
scaunelor dese si moi, grabeste normalizarea tranzitului intestinal;
- efecte favorabile in calmarea greturilor si a varsaturilor la copii, la adulti sau persoane
sensibile (la perceperea unor mirosuri dezagreabile, in exces alimentar sau consum de
alcool);
- ajuta la cresterea poftei de mancare;

38
 - imbunatateste activitatea motorie a vezicii biliare si a functiei biliare alterate de prezenta
calculilor biliari;
- are influenta favorabila in starile de oboseala si astenie, urticarie.
- induce starea generala de bine.
Administrare:
Adulti: cate 2 - 6 picaturi de 2 - 3 ori pe zi, diluate intr-o ceasca de apa sau o lingurita de
miere de albine, dupa mesele principale.
Copii peste 7 ani: cate 1 - 2 picaturi de 2 - 3 ori pe zi intr-o lingurita cu miere de albine, dupa
mesele principale sau la recomandarea specialistului.
Administrarea orala si respectarea dozelor prescrise se face cu multa atentie datorita actiunii
intense a uleiurilor volatile.
Produsul este bine tolerat, fara contraindicatii semnalate pana acum la dozele si ritmul de
administrare recomandate.In sarcina, perioada de alaptare, copii pana la varsta de 7 ani este
necesara recomandarea specialistului.

Ulei volatil de salvie

Se extrage din frunzele si florile specie de Salvia officinalis prin distilare cu vapori de apa .
Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid limpede, mobil
 Culoare: incolor la galben brun
 Miros: de iarba cu note de camfor
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie

Actiune:
-combate acţiunea nocivă a radicalilor liberi formaţi sau introduşi în organism;
-contribuie la refacerea şi menţinerea tonusului general al organismului în surmenaj fizic,
psihic şi intelectual, în stările de nervozitate şi tensiune nervoasă, stări de oboseală;
-benefic pentru reglarea funcţiilor digestive şi biliare, favorizează eliminarea gazelor din

39
 intestin, combate senzaţia de disconfort abdominal şi de tensiune abdominală;
-susţine restabilirea ciclului menstrual dereglat, înlătură durerile menstruale;
-adaptează organismul la schimbările endocrine din menopauză, diminuează bufeurile,
transpiraţia excesivă, are efect calmant asupra sistemului nervos;
-ca antiseptic împiedică dezvoltarea microorganismelor şi participă la distrugerea lor;
-ameliorează procesele inflamatorii şi favorizează procesul de epitelizare;
-are efecte favorabile asupra vaselor mici, a circulaţiei sanguine periferice;
- ajută la normalizarea tensiunii arteriale;
-acţiune benefică asupra sistemului respirator (ca antiseptic şi antiinflamator), util în unele
procese inflamatorii ale tractului respirator - răceală, stări gripale, tuse;
- eficace în tonusul sexual scăzut.
Indicatii:
 Tenuri grase, incarcate, cu pori infundati si chisturi comedocenice
 Tenuri acneice
 Par gras, matreata,
 Caderea parului
 Transpiratie excesiva
 Inflamatii cutanate, furuncule
 Cearcane
 Probleme circulatorii, varice, hemoroizi
 Amenoree, pre-menopauza, menopauza si tulburarile legate de acestea
 Astenie generala si sexuala

Produsul nu se administrează persoanelor sub 18 ani, persoanelor cu afecţiuni neuropsihice

(ex. epilepsie); în sarcină şi în perioada de alăptare, datorită faptului că produsul diminuează
secreţia lactată poate fi utilizat de femeile care au lactaţie excesivă.

Ulei volatil de fenicul

Uleiul esential de fenicul dulce Foeniculum vulgare este obtinut din seminte de fenicul, prin
hidrodistilare,partea cea mai utilizata a acestei plante de origine mediteraneeana, raspandit
astazi in lumea intreaga. Inca din secolul al-XVII-lea, feniculul a devenit unul din pilonii
medicinii traditionale.
Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid, limpede, fluid
 Culoare: incolor la galben deschis
 Miros: specific, lejer de anason
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, gastronomie

40
Actiune:
 drenant
 tonic general
 antispasmodic
 emenagog, estrogenic
 stimulent al apetitului,digestiv
Indicatii:
 celulită, retenţii de apă
 edeme, pungi sub ochi
 tuse spastică, congestie pulmonară
 indigestie, digestie lentă, colici abdominale
 gingivită, halenă
 adjuvant extern în menopauză, amenoree
Administrare:
 dozaj uzual recomandat în compoziții cosmetice 0,5-2%
 2-5% diluat în ulei vegetal pentru masaje drenante
 diluat în ulei vegetal, aplicat prin masaj pe abdomen în caz de amenoree, tulburări
menstruale
 ca ingredient în creme şi balsamuri anticelulitice, preparate pentru remodelare corporală,
slăbire
 în compoziţii pentru eliminarea retenţiei de apă, serumuri, creme pentru zona ochilor
 diluat 1/4 cu ulei vegetal, aplicat pe gingii prin masaj în caz de inflamaţii sau halenă
 ca aromă pentru pastă de dinţi

Ulei volatil de coada soricelului

Prin distilare cu vaporii de apa a frunzelor si floriilor speciei Alchilea millefolium se obtine
uleiul esential de coada soricelului.
Proprietati organoleptice:
 Aspect:lichid clar
 Culoare:verde albastrui

41
  Vascozitate redusa
 Miros: ierbos,proaspat,racoritor

Actiune:
Aparat digestiv: Ajută digestia. Susţine buna funcţionare a tractului gastro-intestinal. Reduce
spasmul de la acest nivel.
Tonic digestiv important: stimulează circulaţia portală stagnantă şi circulaţia la nivel
intestinal; îmbunătăţeşte digestia, catalizează fermentaţia intestinală, intensifică activitatea
secretorie intestinală, are efect detoxifiant hepatic.
Poate reduce febra în stări febrile: câteva picături în apă, băută din 10 în 10 minute, câteva
administrări.
Sângerări: aplicaţie locală de tinctură de Coada şoricelului în apă, pansament compresiv local
(ducând la oprirea hemoragiei şi diminuarea fenomenelor inflamatorii)
Afecţiuni genitale feminine: util în dezechilibre hormonale feminine, fiind un reglator
menstrual valoros: diminuă/opreşte sângerările când acestea sunt prea abundente şi
debilitante; porneşte ciclul menstrual, atunci când acesta este blocat .
Efect decongestionant şi de fluidifiere a sângelui: determină reducerea tensiunii arteriale şi o
acţiune de "cruţare" a inimii, fiind indicată la persoane cu tendinţă la angină pectorală.
Are acţiune antiinflamatoare, antiseptică şi de drenaj asupra mucoaselor respiratorii, fiind
indicată în inflamaţii ale mucoaselor, mai ales cu tendinţa la evoluţie cronică (stagnare de
mucus).

Ulei volatil de busuioc

Uleiul esential de busuioc este extras din planta Ocimum basilicum.

Proprietati organoleptice:
 Aspect:lichid clar
 Culoare: variaza de la galben –verzui pana la transparent
 Vascozitate apoasa

42
  Miros: usor condimentat,dulce

Actiune
Proprietatile terapeutice ale uleiului de busuioc sunt: afrodisiac, antiseptic general,
antidepresiv, antigutos, antiseptic intestinal, antispasmodic, antitusiv, antiepileptic, anxiolitic,
calmant, emenagog, stimulent general, stimulent cerebral, stimulent al digestiei, tonic.Mai
poate:fi util ca si diuretic, analgezic, antiinflamator si febrifuge;
potenteaza puterea de dezintoxicare la nivelul ficatului;poate reduce viteza de transformare a
zaharurilor in grasimi;intareste sistemul imunitar.
Administrare:
Uz intern: astenie nervoasa (surmenaj intelectual), spasme gastrice, digestii dificile, migrene,
angoase, epilepsie, infectii ale tubului digestiv, tuse croniva, dereglari ale ciclului menstrual
la femei (hipermenoree, amenoree, dismenoree), impotenta, sterilitate, paralizie, guta,
ameteli, insomnie nervoasa
Uz extern: migrene, stari astenice, timiditate, labilitate psihomen-tala, stari depresive
(temporare sau cronice), pierderea mirosului, epilepsie (la debutul crizei se fac inhalatii dintr-
o batista, in rest se fac aromatizari in scop profilactic),tuse convulsiva, ameteli

Ulei volatil de cimbru

Uleiul esential de cimbru , Thymus vulgaris, este obtinut din partile aeriene inflorite prin
distilare in vapori de apa. Ulei pretios datorita compozitiei sale interesante, uleiul esential de
cimbru are o multitudine de aplicatii.
Cimbrul de munte este, inainte de toate, cunoscut inca din Antichitate pentru proprietatile
sale puternic afrodisiace si medicinale.

43
 Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid mobil
 Culoare: galben pal la galben
 Miros: intens, ierbos
 Utilizare: aromaterapie, gastronomie

Actiune
Proprietatile terapeutile ale uleiului de cimbru sunt: afrodisiac, antiseptic general, antiseptic
pulmonar, antiseptic genito-urinar, antiseptic intestinal, antispasmodic, aperitiv, balsamic,
carminativ, diureic, emenagog, expectorant, hipertensiv, hipnotic usor, stimulator al
leucocitozei in bolile infectioase, stimulent general, stimulent fizic (al vanitatii, al proceselor
de crestere, implinire corporala), stimulent al inteligentei, stimulent psihic, stomahic,
sudorific, tonic nervos utilizat pentru dinamizarea inteligentei, vermifug, antiputrid,
antireumatic, bactericid, paraziticid.
Administrare
Uz intern: apstenie fizica si psihica, angoase, neurastenie, deficiente nervoase -anemie
(copii), hipotensiune, tuse convulsiva, afectiuni pulmonare (emfizeme, micoza, bronsita),
tuberculoza, atonie digestiva (digestii lente), Infectii intestinale (tifoida) si urinare,
fermentatii, gaze, afectiuni datorate racelilor (fn gripa, figuseala, dureri de sale, frisoane,
angine este unul dintre cele mai bune remedii), boli infectioase, furunculoza, reumatism,
Insomnii, tulburari circulatorii, intreruperea accidentala a ciclului menstrual, Mucoree,
paraziti intestinali (ascaris, oxiuri, anchilos-tonee lente)
Uz extern: dermatoze si furuncule, plagi, leucoree, ingrijirea dintilor si a gurii, oboseala
generala (bai), reumatisme articulare si musculare, guta, arteitism, caderea parului, antiseptic
cutanat, pediculoza, raie, o picatura de ulei de cimbru aplicata cu o seringa pe o masea
dureroasa face sa dispara, cel putin temporar, durerea, in plus fiind si antiseptic

44
Uleiul volatil de catina

Uleiul esential se obtine din pulpa fructului de Hyppophae rhamnoides la tratare cu dioxid de
carbon. Catina, arbustul miracol ale carui fructe sunt un veritabil concentrat de vitamine si
principii active. Destul de putin apreciat la adevarata sa valoare de catre occidentali, arbustul
de catina este apreciat si utilizat enorm in Asia, special in China si Rusia ca planta nutritiva si
medicinala remarcabila.
Uleiul de catina pastreaza intr-o mare proportie aceste principii active ceea ce ii confera
extraordinare proprietati de regenerare celulara, reparatoare, cicatrizante, calmante, de
protectie contra radiatiilor, de revitalizare a organismului, stimulare a sistemului imunitar si
anticancerigene, motiv pentru care uleiul de catina a fost introdus atat in regimul alimentar al
astronautilor rusi cat si in cremele de protectie contra radiatiilor cosmice. Dupa catastrofa de
la Cernobil uleiul de catina a fost inclus in tratamentele persoanelor afectate de radiatii.

Proprietati organoleptice
 Aspect; lichid uleios limpede
 Culoare: portocalie
 Miros: de samburi, fructat usor piperat
 Tusa: patrunde relativ repede in piele
 Gust: fructat leger de samburi

Acţiune:
- sursă naturală polivitaminică cu rol tonifiant general, vitaminizant, cu activitate
antianemică, de stimulare a capacităţii de apărare naturală a organismului şi care participă
la mecanismul de detoxifiere al acestuia;
-hrăneşte celula hepatică, stimulează sinteza de proteine în ficat, contribuie la
îmbunătăţirea funcţiei de detoxifiere a ficatului;
- trofic retinian eficient, benefic în stoparea unor tulburări de vedere, combate procesul de
diminuare a acuităţii vizuale;

45
 -ajută la stimularea şi regenerarea măduvei hematogene;
- susţine sănătatea inimii şi este protector coronarian prin reducerea nivelului de lipide şi
trigliceride din sânge, susţine creşterea nivelului seric al colesterolului bun (HDL-
colesterol), îmbunătăţeşte circulaţia sanguină la nivelul capilarelor, fortifică pereţii vaselor
de sânge;
- protejează şi stimulează regenerarea mucoasei tubului digestiv;
- are rol important în reglarea metabolismului sărurilor minerale, a microelementelor şi a
respiraţiei celulare;
- în caz de suprasolicitare fizică şi intelectuală intensă, stres, pentru înlăturarea stării de
oboseală;
-încetineşte procesul de îmbătrânire prin captarea radicalilor liberi superoxidici;
-caroteni manifestă o puternică acţiune antimutagenică;- prin conţinutul ridicat de
-ajută la refacerea sistemului hematopoietic după chimioterapie şi iradiere;
- fiind o combinaţie echilibrată de multivitamine şi minerale susţine menţinerea sănătăţii
ţesuturilor, influenţează pozitiv procesele de regenerare tisulară.

Recomandări: asigură necesarul de nutrienţi şi vitamine pentru o dietă echilibrată cu efecte

tonice generale, imunomodulatoare, de combatere a efectelor negative ale stresului, de
încetinire a proceselor de îmbătrânire; asigură suplimentarea dietei în cazul unor afecţiuni
dermatologice (psoriazis, lupus eritematos diseminat, forme cutanate, dermatite atopice),
afecţiuni ORL cu componentă atrofică şi inflamatorie, afecţiuni cardiovasculare (fiind un bun
protector coronarian), afecţiuni ale aparatului digestiv (ulcer gastro-duodenal, activitate
deosebită în hepatitele cronice, ciroză hepatică), recuperarea sistemului hematopoietic după
chimioterapie şi iradiere, afecţiuni uro-genitale, afecţiuni neurologice şi psihice.
Are un rol benefic în stagnarea şi regresul diverselor afecţiuni oculare (hemeralopie,
prezbitism, keratomalacie, miopie, astigmatism, hipermetropie, glaucom, cataractă).

Mod de administrare: Adulţi: 20 picături de 3 ori pe zi, timp de o lună, în cure de 2 - 3 /an.
Copii peste vârsta de 3 ani: 5 picături de 3 ori pe zi, timp de o lună, în cure de 2 - 3 ori pe an.

Ulei volatil de cuisoare

Uleiul esential de cuisoare obtinut din bobocii florali ai specie Eugenia caryophyllus inainte
de deschidere, apoi uscati, este adevaratul si pretiosul ulei esential de cuisoare. Uleiul de
cuisoare are extraordinare proprietati antiinfectioase, antiinflamatoare, antibacteriere,
purifiante si drenante. Este un excelent antalgic si in acelasi timp un puternic neurotonic si
stimulant fizic si intelectual, aliat pretios si de neinlocuit al organismului uman, atat la

46
nivel fizic cat si intelectual, fiind un remediu ideal in numeroase afectiuni si disfunctii.Aroma
sa puternica, balsamica si calda este un veritabil afrodisiac.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid mobil
 Culoare: galben-galben pal
 Miros: puternic aromat, picant
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie, gastronomie

Cuişoarele sunt antiseptice, antiparazitare, antibacteriene, antifungice, antivirale, anestezice,

analgezice(calmeaza durerea), antiinflamatorii, tonice, stomahice(favorizeaza digestia),
carminative(antibalonare), antiulceroase, antitrombotice, antioxidante si anticancerigene.
Indicaţii terapeutice
Cuişoarele sunt indicate în caz de: viermi intestinali, dureri de dinţi, balonare, gastrită,
dispepsii, dureri reumatice, infecţii ale nasului, urechii, gâtului şi infecţii genito-urinare,
tromboză etc.
Administrare:
- Pentru combaterea disfuncţiilor biliare se pun în salatele de fructe 1-2 vârfuri de cuţit de
cuişoare pisate. Aceste salate se consumă înainte de mese, iar cura durează o săptămână.
-Împotriva balonării se ia un vârf de cuţit de pulbere de cuişoare înainte şi după masă.
-Pentru prevenirea răcelilor şi remedierea rapidă a respiraţiei urât mirositoare se mestecă 1-2
cuişoare.
-Durerile de dinti sau gingivale pot fi ameliorate cu aplicaţii locale de ulei de cuişoare.
-În faringite şi dureri de gât este indicat să se mestece cuişoare prăjite.
Precauţii şi contraindicaţii
Se va consulta un specialist înainte de a vă administra uleiul esenţial: eugenolul pe care îl
conţine poate avea efect cororziv asupra mucoaselor.Capsulele cu ulei de cuişoare trebuie sâ
fie filmate, protejate gastric, adică să nu poată fi erodate de sucul gastric. Uleiul esenţial se
va dilua în ulei vegetal înainte de a-l aplica direct pe piele, deoarece poate provoca arsuri.

47
Administrarea cuisoarelor este contraindicata persoanelor care au probleme cu coagularea
sangelui si femeilor insarcinate. De asemenea, supradozarea irita sistemul nervos central.

Ulei volatile de brad

Uleiul esential de brad balsamic este obtinut din ramurile si acele speciei de brad Abies
Balsamea. Cu parfum dulce-fructat, ce aminteste de bomboanele de Craciun cu aroma de
brad, uleiul esential de brad balsamic este un ulei foarte agreabil, cu o larga sfera de aplicatii,
dar care se adreseaza in special sistemelor respirator, osteoarticular si nervos.
Folosit in difuzare aeriana, pe cale orala, inhalatii, masaje, sauna, uleiul esential de brad
balsamic este foarte eficient, iar parfumul proaspat, dulce si racoros, purifica si parfumeaza
aerul, calmeaza si relaxeaza, elimina starile de stres agitatie si oboseala

Proprietati organoleptice

 Aspect: lichid
 Culoare: galben deschis
 Miros: balsamic, rasinos, proaspat si dulce
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie.

Proprietati terapeutice
Proprietăţile terapeutice ale uleiului de brad sunt: efect antiseptic al cailor respiratorii,
calmant, diureic usor, expectorant, revigorant, stimulent general, stimulent al secretiilor
mucoaselor, antinevralgic, revulsiv usor, tonic
Administrare:
Uz intern: T.B.C., pneumonie, gripa, guturai, sinuzita, boli ale sistemului nervos, scleroza in
placi, nevralgii de drice natura, astenie generala, impotenta, frigiditate

48
Uz extern: scleroza in placi, T.B.C., pneumonie, sinuzita, guturai, gripa, slabiciune generala,
oboseala, impotenta, frigiditate.

Ulei volatil de portocale

Uleiul esential se extrage prin presarea la rece a pericarpului fructelor proaspete de

portocal,Citrus aurantium.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid fluid
 Culoare: culoare galben-oranj
 Miros: aroma proaspata, citrica, dulce

Actiune:
• Antiinflamator : Uleiul esențial de portocale ajutǎ la diminuarea inflamațiilor atȃt pe plan
intern dar și pe plan extern.
• Antispasmodic: Spasmele pot duce la multe probleme grave, inclusiv tuse continuă,
convulsii, crampe musculare și diaree extremă. Pentru a evita aceste efecte, spasmele trebuie
tratate mai devreme sau prevenite în totalitatea. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul
uleiului esențial de portocale, care relaxează spasmele musculare și spasmele nervoase.
• Afrodisiac: Utilizarea sistematică și regulată poate vindeca probleme precum: frigiditatea,
probleme de erecție, pierderea interesului pentru sex și scǎderea libidoului.
• Antiseptic: Uleiul esențial de portocale poate ajuta la evitarea infecțiilor septice deoarece
inhibǎ creșterea microbiană și dezinfecteazǎ rănile.
• Carminative: Uleiul esențial de portocale relaxează mușchii abdominali și anali, iar astfel
acumulǎrile de gaze din stomac vor dispǎrea.
• Diuretic: uleiul are rol diuretic mod prin caare se eliminǎ toxinele, excesul de săruri și
excesul de apă din organsim.
• Crește apetitul și promovează digestia

49
• Sedativ : Cȃnd sunteți obosit, dupǎ o zi lungă la birou, o alegere naturalǎ ȋn detrimentul
pastilelor este de preferat. Acesta ameliorează anxietatea , furia , depresia și anumite
inflamații corporale .
De asemenea, uleiul de portocale este un detoxifiant, stimulează imunitatea, tratează
constipația și dispepsia și este foarte bun pentru menținerea sǎnǎtǎții pielii, ajută la
vindecarea acneei si a dermatitei.Este un ulei vesel si radiant, care aduce seninatate si
caldura in ambient, ajuta la relaxare, induce un somn linistitor inclusiv pentru copii.
Utilizat intr-o crema sau lotiune ajuta la detoxifierea si descongestionarea pielii, este un bun
tonic in general pentru orice tip de piele, sprijina formarea colagenului, intinereste si
vitalizeaza pielea. De asemenea, uleiul esențial de portocale are o mare varietate de utilizări
casnice, industriale și medicinale. Industrial, este utilizat în săpunuri, loțiuni de corp, creme,
odorizante de camera, spray-uri, deodorante.

Uleiul volatil de trandafiri

Uleiul essential de trandafir se poate obtine din lemnul de trandafir al speciei Aniba
Rosaedora si din petalele florilor de Rosa centifolia.
Uleiul esential de lemn de trandafir Aniba Rosaedora este obtinut din lemnul unui arbore
exotic, prin distilarea scoartei in vapori de apa. Sunt necesare 1-2 kg de scoarta pentru
obtinerea a 10 ml de ulei esential. Din aceasta cauza, dar si datorita faptului ca a devenit deja
un arbore rar, uleiul esential de lemn de trandafir 100% pur si natural, este un ulei relativ
scump.
Aniba Rosaedora este un arbore exotic, impunator, cu lemn de un rosu viu si foarte parfumat
ce creste in padurile amazoniene, Brazilia fiind astazi singurul producator de ulei esential din
lemn de trandafir.
Uleiul esential din lemn de trandafir este foarte bine tolerat de piele si are proprietati de
regenerare si intinerire celulara remarcabile, calmante si emoliente.
Antiseptic si purifiant, uleiul de lemn de trandafir este in egala masura recomandat in cazul
acneei si a plagilor, iar parfumul sau lemnos, usor dulce cu o tusa fina de camfor face din
uleiul esential din lemn de trandafir un veritabil calmant al sistemului nervos.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid limpede mobil
 Culoare: incolor-galben pal
 Miros: racoros, dulce, usor lemnos
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie

50
 Rosa centifolia sau trandafirul cu o sută de petale ori "Rose de Mai", este foarte
popular în special în Franţa ca materie primă din care se pot obţine o serie de ingrediente
cosmetice: ulei esenţial, ulei absolut, apă florală, macerat din petale.
Elementele liposolubile ale petalelor de trandafir care se transferă în uleiul de bază în timpul
macerării au proprietăţi antirid, tonifiante şi de regenerare cutanată.
Uleiul de susan - baza acestui macerat - este un ulei nutritiv, emolient și catifelant, ușor
absorbit de piele, constituind o bază ideală pentru obţinerea acestui macerat nobil.
Metoda de obţinere: prin macerarea petalelor uscate de trandafir în ulei de susan
Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid uleios limpede
 Culoare: galbuie
 Miros: nu este un ulei parfumat, are miros vegetal crud ușor dulceag
 Utilizare: cosmetica, aromaterapie, parfumerie
Proprietăţile uleiului macerat de trandafiri
 emolient, înmoaie și catifelează pielea
 antirid, anti-age, contribuie la regenerarea pielii și la prevenirea semnelor îmbătrânirii
cutanate, reda tonusul si elasticitatea epidermei
 hrănitor, bogat în acizi grași esențiali nesaturați
 ușor tonifiant și refermizant
 calmante si antiinflamatoare
 purifiante si astringente, curate epiderma si inchide porii, elimina roseata
 iluminante si revitalizante, reda pielii prospetimea si stralucirea
 hidratante si revigorante, ideala in perioada caniculara, improspateaza si racoreste
pielea

51
 Uleiul volatil de argan

Uleiul de argan este obtinut din samburii fructului de arganier, un arbore "relicva" cu o
vechime demonstrata de peste 85 de milioane de ani, "contemporan" cu dinozaurii, care a
dovedit de-a lungul timpului o mare capacitate de adaptare si rezistenta, acumuland in
milioane de ani caracteristici si proprietati unice, care se regasesc in uleiul de argan.

Proprietati organoleptice
 Aspect: lichid uleios fin, limpede
 Culoare: galben-aurie,foarte asemanatoare mierii de tei
 Miros: fin, agreabil
 Tusa: grasa (uleiul obtinut exclusiv prin presare mecanica, fara spalare, din samburi neprajiti
are tusa grasa). Pentru a facilita patrunderea rapida in piele poate fi amestecat cu uleiuri cu
tusa uscata, puternic penetrante, ulei de kukui, macadamia, alune
 Ulei stabil oxidative

Uleiul de argan are o concentratie bogata si echilibrata de acizi grasi esentiali

polinesaturati Omega 3 si Omega 6, atat de necesari dar care nu sunt produsi de organismul
uman. Acestia intervin in biosinteza prostaglandinelor care echilibreaza si stimuleaza
schimburile intracelulare cu rol special in permeabilitatea epidermei ceea ce permite o mult
mai buna oxigenare si hranire la nivel celular si de asemenea amelioreaza structura si
calitatea "cimentului" intracelular.
Gratie bogatiei in Vitamina E, steroli, polifenoli, peptide si antioxidanti (de 3 ori mai mult
decat uleiul de migdale dulci), uleiul de argan are excelente proprietati restructurante,
regenerante, antioxidante, anti-age, hidratante, protectoare, emoliente, hranitoare si
antiinflamatoare, ceea ce face din uleiul de argan un adevarat panaceu ce poate fi folosit atat
in scop terapeutic cat si in cosmetica pentru ingrijirea si redarea frumusetii si tineretii pielii si
regenerarea parului.
Uleiul de argan este recomandat pentru tratarea cicatricilor, arsurilor, a semnelor de acnee si
varicela, in prevenirea si tratarea vergeturilor a iritatiilor si durerilor osteo-articulare.

52
Actiune
-Regenerant si restructurant cutanat, reda fermitatea si tonusul pielii
-Echilibrant si stimulant al schimburilor intracelulare permite o mai buna oxigenare si hranire
-la nivel celular
Anti-age si antioxidant, neutralizeaza radicalii liberi responsabili de imbatranirea prematura,
devitalizarea si ridarea pielii
-Cicatrizant, protector contra agresiunilor externe (vant, soare, temperaturi extreme, poluare)
-Hranitor, emolient si hidratant prezerva elasticitatea si supletea pielii, restaureaza filmul
hidrolipidic la nivel cutanat
-Antiinflamator
-Echilibrant al sistemului cardiovascular
-Echilibrant al colesterolului
-Inhibant al poftei de mancare
-Echilibrant al functiilor hepatice
-Regenerant capilar

CONCLUZII

Uleiuri esentiale au fost folosite de imparatii si oamenii instariti din vechime ca leacuri
sau ‘medicamente’ si adesea erau mai scumpe decat aurul sau argintul.
Astazi, combinand stiinta cu intelepciunea antica putem avea o intelegere mai profunda si
totodata access la beneficiile terapeutice pe care aceste uleiuri esentiale le detin .
Aceste uleiurile esentiale spus in alte cuvinte sunt esenta plantelor- lichide volatile, aromatice
si sunt extrase din arbusti, flori, copaci, radacini, tufe si seminte
De exemplu cand culegem, o planta de menta, se ia o frunza si se strange in palme, apoi se
inhalezeaza mirosul puternic si patrunzator al mentei proaspete… de fapt se inhaleza uleiul
esential.
Aroma si valoarea terapeutica a unui ulei essential este posibila doar datorita dimensiunii
foarte mici a moleculelor, care sunt in general mai mici de 300 amu (atomic mass unit / masa
atomica).

Moleculele mici sunt aromatice, deoarece sunt destul de usoare sa se evapore, sa ajunga in
aer si sa le putem mirosi prin inhalare.

53
 Moleculele mici sunt terapeutice, deoarece pot penetra pielea si tesutul muscular, pot trece
prin bariera sange-creier, si pot patrunde chiar prin membrana celulei, adresand afectiunile la
nivel celular si ADN.

Uleiuri Esentiale Terapeutice – Penetreaza Membrana Celulara

*Prin Inhalare – dureaza 22 de secunde pentru uleiul esential sa ajunga la creier

*Aplicat local – dureaza 2-3 minute pentru uleiul esential sa intre in sange
* Fiecare celula din corp este afectata in 20 minute
* Iar apoi 2 ½ ore sa fie metabolizat
Aceste Uleiuri Esentiale:
* Impiedica acumularea toxinelor si detoxifica rinichii si ficatul
* Curata receptorii celulei
* Sterg informatia eronata/gresita din memoria celulara
* Stimuleaza sistemul nervos si imun
* Restaureaza informatia corecta in ADN-ul celulei
* Oxigeneaza la nivel celular

Insa din punct de vedere al compusilor cu cea mai puternica concentratie de proprietati
vindecatoare, nimic nu este asa de puternic ca aceste Uleiuri Esentiale Terapeutice.
 35,000
sunt informati
VREI SA FII SI TU

BIBLIOGRAFIE

54
1.AlexanM,Bojor O.Craciun F.-Flora medicinal a Romaniei,editura Ceres,vol
II,Bucuresti ,1992

2.Bujor.O,Popescu O.- Fitoterapie traditional si moderna ,ed.a IIIa

3. Esianu Sigrid,Csedo C.- Curs de Farmacognozie,vol II Lito U.M.F. Tg Mures ,1999

4. Haldaruga D,Haldaruga N – Compusi odoranti si aromatizanti, editura Politehnica

Timisoara ,2003

5.Istodor V.- Farmacognozie,Fitochimie,Fitoterapie vol II,editura Medicala,Bucuresti ,2001

6.Mogosanu Dan,Popescu Honotrius- Farmacognozie ,editura Sitech,Craiova ,2007

7.Paun Em.,MIhaela A. ,Dumirescu Anela,Verzea Maria,Cosocariu Oltea-Tratat de plante

medicinale si aromatice cultivate,vol I,editura Academiei Romane,Bucuresti,1986

8.Popescu V.-Chimie cosmetica ,Ovidius University Press,Constanta ,2011

9.Valnet J.- Fitoterapia.Tratamentul Bolilor cu plante,editura Garamond,Bucuresti ,2003

10 . XXX FARMACOPEEA ROMANA ,editia X editura Medicala,Bucuresti ,2000

11. XXX Revista Farmacist.ro nr.6, 10 din 2010;

12. XXX RevistaPharmakom nr.49 ,63 din 2005;2006;

13. XXX BritshMedical Journal nr.5 din 06.2011

55