UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE CHIMIE – BIOLOGIE – GEOGRAFIE

DPARTAMENTUL DE CHIMIE – BIOLOGIE
SPECIALIZAREA: T.A.C.A.I.A.C.F.

ULEIURILE VOLATILE

Îndrumător:
Lector Dr. Dorina Modra
Masterand:
Vlădulescu (Axinte) Iuliana Lăcramioara

Timisoara, 2012

1
 ] CUPRINS
1. Introducere....……………………………………………………………... 3
2. Caracteristici…………………………………………………………....... 4
3. Răspândire………………………………………………………………... 4
4. Proprietăţi fizico-chimice……………………………...…………………. 5
5. Procedee de extracţie a uleiurilor volatile………………………………… 7
5.1.Metode clasice……………….………………………………………...... 8
5.1.1. Antrenarea cu vapori de apă…..…………………………………….... 8
5.1.2. Izolarea prin presare..………………………………………………… 9
5.1.3. Extracţia prin solvenţi organic………..………………………………. 9
5.2. Metode moderne………………………………………………………... 10
5.2.1. Extracţia cu ultrasunete………………………………………………. 10
5.2.2. Extracţia asistată cu microunde…..…………………………………... 10
5.2.3. Extracţia asistată de microunde fără solvent…………………………. 11
6. Clasificarea uleiurilor volatile……………………………………………. 12
7. Rolul uleiurilor volatile…………………………………………………. 12
8. Utilizările uleiurilor volatile…..…………………………………………. 13
9. Concluzii………………….……………………………………………… 21
Bibliorafie………………………………………………………………....... 22

2
 1. Introducere

Încă din Antichitate omul a fost preocupat de separarea principiilor odorante şi

aromatizante din plante, natura fiind principala sursă de parfumuri şi arome. Uleiurile
esenţiale (volatile sau eterice) apar în scrierile istoricului grec Herodot (485 – 425 Î.Hr.), a
istoricului roman Piiny (23 – 79) şi a lui Dioscorides – autorul tratatului De Materia Medica.
Cuvântul “parfum” provine din latinescul per fumum, care înseamnă “de” sau “prin”
fum, ce face referire la ultilizarea tămâii aprinse cu ajutorul căreia anticii erau trimişi în rai.
Senzaţia de miros, fie conştientă, fie subconştientă, este o latură a existenşei umane care “ne
controlează emoşiile şi ne ajută la înţelegerea viţeii (Marcel Proust).
Impresia de miros a fascinat întotdeauna mintea umană, iar mitul asociat acestui simţ a
fost încorporat în ritualuri şi a primit o însemnătate simbolică, reflectată în scrierile antice. Se
credea că diferite mirosuri, cum ar fi cele rezultate la arderea unor răşini, bucăţi de lemn sau
plante aromatice, posedau proprietăţi magice, acestea fiind folosite în semn de închinăciune
către Dumnezeu. S-a presupus de asemenea că mirosurile protejeză viaţa, înlătură bolile şi
răul şi creează o legătură între om şi strămoşii lui.
Smirna şi tămâia sunt două dintre cele mai vechi odorante cunoscute şi, aşa cum apare
scris pe tăbliţele asiriene din antichitate, tămîia a fost oferită Zeului Soarelui în Ninive.
Primele studii de cerecetare privind simţul mirosului au fost făcute încă din Antichitate.
Galen, fondatorul galenismului şi doctor al împăratului Marcus Aurelianus a descoperit
existenţa nervului olfactiv. Primele teorii privind relaţia structură-activitate la odoranţi au fost
descrise de scriitorul şi filosoful roman titus Lucretius Carus (97-55 Î.Hr.). În lucrarea De
Rerum Natura , arată că odoranţii plăcut mirositori se presupune că că posedă o formă rotundă
şi netedă, în timp ce compuşii cu miros neplăcut se presupune că sunt particule cu mai multe
muchii şi ace [2].

3
 2. Caracteristici

Uleiurile volatile sunt numite şi uleiuri eterice sau uleiuri esenţiale. Acestea sunt
amestecuri complexe de hidrocarburi alifatice şi aromatice, aldehide şi alcooli, acizi, esteri şi
alţi constituienţi, predominând însă compuşii din clasa terpenoidelor. Uleiurile volatile
constituie o clasă de principii active deosebit de valoroase pentru industria de parfumerie,
cosmetică, farmacetică şi alimentară. Acţiunea lor este cea mai reprezentativă, în afara celei
de a fi un odorant sau aromatizant natural deosebit, este cea antiseptică. O mare parte din
uleiurile volatile au un spectru larg de acţiune asupra germenilor gram pozitivi sau gram
negative.. Pe lângă acestea, uleiurile volatile au o acţiune abtivirală, colagog – coleretică,
decongestivă, cicatrizantă, stimulatoare asupra circulaţiei şi respiraţiei. Cei mai numeroşi şi
importanţi compuşi ai uleiurilor eterice sunt terpenii şi derivaţii lor, cum ar fi: geramiolul în
flori de trandafir şi eucalipt, linalolul în lăcrămioară, flori de portocal, coriandru, citralul în
coaja de portocale, berneol şi camfor. Compoziţia uleiurilor esenţiale, proporţia în care diferiţi
tempini se găsesc, depinde de natura specie, de faza de dezvoltare a plantei respective, de
organelle plantelor şi de factorii pedoclimatici şi agrotehnici [1] .
Identificarea componentelor odorante şi aromatizante se realizează pe baza constantelor
fizice şi chimice care permit separarea prin distilare fracţionată şi diferite metode
cromatografice. În majorotatea cazurilor, în constituţia aceluiaşi ulei volatile brut se găsesc, în
amestec, aproape o sută de component diferite (mireasma de fragi este un amestec de 96 de
substanţe diferite)

3. Răspândire

Uleiurile volatile sunt relativ răspândite în regnul vegetal, unele familii fiind foarte
bogate în astfel de substanţe, atât ca număr de specii cât şi cantitativ. Din aceste familii, cele
mai reprezentative sunt Pinaceae, Labiatae, Umbelliferae, Myrtaceae, Lauraceae, Rutaceae,
Caryophilaceae, Compositae, Zingiberaceae. Plantele aromatice sunt acele plante care conţin
o mare cantitate de ulei volatil (cel puţin 0,1- 0,2%), care au un miros suficient de perceptibil
sau care se pretează unei exploatări rentabile economic. În afară de acestea mai sunt şi alte
plante care deşi nu au miros caracteristic, conţin totuşi substanţe terpenice care intră în
compozişia uleiurilor volatile. Pe de altă parte, în cadrul aceleiaşi familii socotită conţinând

4
„esenţa” unele dintre specii nu conţin componente de ulei volatil, când uleiul volatil există, el
este adesea diferit de la un gen la altul sau de la o specie la alta [9].

4. Proprietăţi fizico-chimice
Proprietăţi fizice

Uleiurile volatile sunt substanţe lichide, foarte volatile, cu miros aromat, plăcut.
Datorită tensiunii de vapori ridicate dau amestecuri azeotrope cu vaporii de apă şi care distilă
la temperaturi mult mai joase. În general sunt incolore, dar există şi uleiuri volatile colorate în
roșiatic (uleiul volatil de scorțișoară), în albastru (uleiul volatil de musețel), în verde (uleiul
volatil de absint). Fierb la temperaturi cuprinse între 150- 300°C și sunt mai ușoare decât apa.
Excepție fac uleiurile de scorțisoară, migdale amare și cuișoare, care sunt mai grele decât apa.
Sunt substanțe care posedă activitate optică, cu indici de refracție caracteristici, cu viscozitate
redusă, unele fiind foarte fluide. Sunt solubile în solvenți organici, în alcool, în uleiuri fixe,
insolubile în apă, solubile în soluția 60% de cloralhidrat, ele însele fiind buni solvenți lipofili.
Uleiurile volatile sunt substanțe inflamabile. Mirosul lor poate sa fie uneori iritant,deși
aromat, iar gustul arzător. Uleiurile volatile penetrează prin învelișul cutanat. Fiind solubile în
stratul lipidic al pielii, ele traversează foarte repede straturile externe șiintră rapid în sânge.
Prin aplicarea lor în doze mari pe pielea șoarecilor sau a șobolanilor, ele provoacă imediat
moartea acestora. Îndoze mai mici, ele provoacă fenomene de depresie sau excitație [7].

Proprietăţi chimice

În funcție de componenții săi, fiecare ulei volatil prezintă proprietăți chimice specifice.
În general uleiurile volatile păstrate la lumină se brunifică drept urmare a unor reacții de
oxidare fotochimică. Oxidabilitatea lor se explică prin existența dublelor legături precum și a
funcțiilor oxidril și carbonil grefate pe catena sau nucleul debază. Ca urmare, unele din
componentele uleiului trec cu ușurință în compuși de condensare macromoleculari. Cu acidul
sulfuric concentrat dau colorații intense. Compoziţia uleiurilor volatile este influenţată de
următorii factori:

 Regiunea geografică;
 Clima;
 Perioada de recoltare;
5
  Metoda de extracţie;
 Perioada de depozitare;
 Condiţii de uscare;
 Metode de analiză.
Diferite studii au demonstrat că regiunea geografică influenţează conţinutul de ulei
volatil din plante. Pentru determinarea uleiului volatil din scorşişoara din diferite regiuni (C.
Tamala, C. Cassia, C. Zeilanicum, C. Burmannii) s-a folosit aceeaşi metodă de extracţie –
hidrodistilarea. S-a constatat că C. Cassia ( scorţişoara din China) este cea mai bogată în
uleiuri volatile. Nu s-a explicat încă diferenţele de compoziţie la cele 4 tipuri de scorţişoară.
Cerecetarea este în desfăşurare [4] .

Terpenele sunt hidrocarburi care rezultă din unirea a doua sau mai multe unităţi izoprenice
(C5H8)n unde reprezintă numărul de unităţi izoprenice din molecula terpenei respective;

 monoterpene: 2 unităţi de izopren, C10H16 – geraniolul şi limonenlul;

 sesquiterpene: 3unităţi izoprenice, C15H24 unitati izoprenice – farnesolul;
 diterpene: 4 unităţi izoprenice, C20H32 izoprenice - taxadienul;
 triterpene: 6 izoprenice, C30H48;
 terpene superioare peste 6unităţi izoprenice [12].

Structura izoprenului – precursor al terpenelor

6
 5. Procedee de extracţie a uleiurilor volatile

Ca şi uleiurile vegetale, uleiurile volatile se extrag din acele părţi ale plantei în care sunt
prezente cantităţi mai mari:
 flori – trandafiri, tuberoze, iasomie
 flori si frunze – menta, geranium, violete
 fructe – coriandru, anason, fenicol
 seminţe – nucşoară, ambret, toca
 coaja fructelor – portocal, lămai, bergamot
 rădăcini – angelica, vetiver, ghimbir
 lemn sau scoarţă – cantal, cedru, scorţişoară
 boboci florali si muguri – cuişoare, plop negru, coacăz
 planta întreaga – salvia, cimbru, busuioc
 ace si ramuri – pin, chiparos, brad

În anumite cazuri substanţele odorante se extrag din exudatele naturale sau patologice
ale plantelor (rezine, balsamuri, oleogumirezine, gumirezine).
În general toate organele plantei conţin acelaşi ulei, însă există si excepţii. În acest
sens exemplele cele mai notabile sunt arborele de scorţişoară şi portocalul amar. Arborele de
scorţişoară produce trei tipuri de uleiuri volatile: un ulei bogat în eugenol (în frunze), un ulei
al cărui component majoritar este aldehida cinamică (în scoarţă) şi un ulei bogat în camfor (în
rădăcină). Din portocalul amar se extrag: uleiul şi absolutul de neroli (din flori), uleiul de
portocale (din coaja fructelor) şi uleiul petitgrain bigarade (din frunze, fructe imature şi
ramuri tinere) [8].
7
 În ordinea ponderii producţiei, în prezent se folosesc următoarele procedee de
extracţie:
 antrenarea cu vapori
 extracţia cu grăsimi
 extracţia cu solvenţi organici
 extracţia cu fluide supercritice
 presarea
 absortia pe solid

5.1 Metode clasice

5.1.1 Antrenarea cu vapori de apă

Majoritatea uleiurilor volatile produse industrial, se obţin prin antrenarea cu vapori de

apa. Toate componentele unui ulei volatil au puncte de fierbere superioare celui al apei, dar au
volatilităţi ridicate la temperaturi inferioare temperaturii de fierbere. Principiul metodei se
bazează pe faptul că un amestec fierbe la o temperatură la care suma presiunilor de vapori ale
componentelor devine egală cu presiunea atmosferică la care se face antrenarea. După
condensare faza lichidă obşinută se separă în două straturi: straul apos (inferior) şi stratul
organic (superior) – uleiul volatile [12] .

Figura 1. Instalaţie pentru obţinerea uleiurilor volatile prin

antrenarea cu vapori de apă

8
 5.1.2 Izolarea prin presare

Se aplică mai ales atunci când uleiul volatil se găseşte acumulat în glandele secretoare
dispuse superficial, aşa cum se întamplă în cazul citricelor de exemplu, la care coaja se
presează mecanic cu diferite dispozitive. Pe lângă uleiul volatil se obţin şi alte substanţe:
pectine, coloranţi liposolubili, etc. Uleiul volatil se separă de aceste substanţe prin decantare
şi filtrare. Uleiurile obţinute prin acest procedeu au calităţi olfactive superioare celor obţinute
prin antrenarea cu vapori de apă, deoarece sunt eliminaţi factorii care duc la degradarea lor
(temperatura).

5.1.3 Extracţia prin solvenţi organici

Constă în punerea în contact a materialului vegetal cu un solvent de extracţie, în care să

se solubilizeze compuşii odoaranţi, urmată de recuperarea solventului. Prin acest procedeu,
împreună cu uleiul volatil se mai extrag şi alte componente solubile în solventul ales: răşini,
ceruri, acizi graşi, steroli, carotenoide, triterpene semi sau non-volatile. Extracţia cu solvenţi
organici poate fi folosită în cazul în care constituenţii uleiului volatil sunt foarte volatili sau
pot fi uşor denaturaţi de temperatură pentru a fi extraşi prin hidrodistilare [12].
Indiferent de natura amestecului supus extractiei, solventul trebuie să îndeplinească
urmatoarele conditii:
 să fie selectiv, adică sa nu extragă din amestec decât substanţa utilă;
 să fie pur;
 să fie omogen (în cazul când este un amestec);
 să aibă o temperatură de fierbere cât mai scazută şi o caldură de vaporizare cât
mai mică, pentru a consuma o cantitate mică de căldură la recuperare
(distilare);
 să aibă putere mare de extracţie adică cu puţin solvent să se extragă multă
substanţă utilă;
 să nu fie inflamabil;
 să nu fie coroziv;
 să nu fie toxic;
 să aibă un preţ de cost cât mai redus.
Practic, nu se gasesc solventi care sa îndeplinească toate aceste condiţii şi atunci se
caută solvenţi care să răspundă la cât mai multe dintre ele. La scară industrială frecvent se

9
folosesc urmatorii solventi: benzina de extractie, benzenul, alcoolii etilic şi metilic, acetona,
acetetul de metil, tetreclorura de carbon [7] .

5.2. Metode moderne

5.2.1 Extracţia asistată de ultrasunete

Mecanismul de extracţie include două tipuri de fenomene fizice: difuzia prin peretele
celular şi vărsarea conţinutului celulelor, odată ce peretele celular a fost rupt. Ambele
fenomene sunt semnificativ influenţate de ultrasunete.

Figura 2. Extracţia asistată de ultrasunete

5.2.2 Extracţia asistată de microunde

Microundele sunt absorbite de materialul vegetal, energia lor determinând o creştere

bruscă a temperaturii în interiorul sistemului glandular. Temperatura se menţine ridicată până
când presiunea internă depăşeşte capacitatea de extensie a peretelui celular, provocând astfel
ruperea acestuia şi eliberarea, respectiv dizolvarea substanţelor odorante în solvent. Materialul
vegetal se separă prin filtrare iar soluţia de filtrare se prelucrează pentru obţinerea uleiului
volatil.

10
 5.2.3 Extracţia asistată de microunde fără solvent
(Solvent-free microwave extraction)

Energia eliberată de microunde încălzeşte apa din interiorul celulelor plantei creându-se
o presiune care va duce la ruperea peretelui celular şi eliberarea uleiului volatil. Uleiul volatil
este evaporat impreună cu apa din interiorul celulelor şi ajunge într-un refrigerent unde se
condesează, fiind apoi colectat. Excesul de apă este apoi refluxat înapoi în vasul de extracţie.

Avantajele faţă de procedeele tradiţionale de extracţie sunt:

timp scurt de extracţie (30 de minute pentru SFME faţă de 3-4- ore pentru extracşia
prin hidrodistilare);
consum mult mai mic de energie (0.25 KW în cazul SFME comparativ cu 4.5 KW în
cazul hidrodistilării);
cantitatea de CO2 eliminată în atmosferă este mai mică (200 g CO2 pe gram de ulei
volatil faţă de 3600 g CO2 pe gram de ulei volatil la hidrodistilare [12].

11
 6. Clasificarea uleiurilor volatile

Uleiurile volatile se clasifică în trei tipuri, în funcţie de gradul de volatilitate:

 Puternic volatile – se evaporă cel mai repede, au miros puternic, au efect
stimulator, se absorb repede, nu sunt persistente;
 Mediu volatile – se menţin cam 2-3 ore înainte de a se evapora, au gradul de
evaporare cuprins între 15 – 8, au effect aspra organelor;
 Slab volatile - au cel mai scăzut grad de volatilitate, se evaporă foarte greu, au
aromă puternică de lemn, au efect relaxant, sunt persistente [11].

7. Rolul uleiurilor volatile

Funcţional
Compuşii funcţionali sunt cei care joacă un rol cheie în procesele metabolice ale
organismului care îi produce: terpenoidele:
Vitamina E – antioxidant care previne degradarea oxidativă a celulelor;
Monoterpenoidele – citoxice pentru ţesuturile vegetale, afectând respiraşia şi
fotosinteza şi scăzând permeabilitatea capilară;
Giberelinele, acidul abscisic – hormoni;
Carotenoide – pigmenţi;
Ubichinoide, plastochinoide – transportatori de electroni;
Fitosterolii – compuşi structurali ai membranelor.
De apărare
Terpenoidele – prodecerea de oleorezine - rol de a închide rana şi de a preveni
pătrunderea bacteriilor, ciupercilorşi a altor organisme infecţioase care ar putea
vătăma planta;
De comunicare
Mesageri chimici (feromoni);
Geraniolul (trandafiri) sau derivaşi ai acidului valerianic (din florile boronia), atrag
insectele responsabile de polenizare;
Camforul sau d – limonenul, au efect respingător pentru anumite insecte, au rolul de
a apăra planta [13].

12
 8. Utilizările uleiurilor volatile

 Industria alimentară: aditivi alimentari ( antioxidanşi naturali) – ulei volatil de

rozmarin;
 Medicină/farmacie: acţiune antimicrobiană, sedativă, virostatică, turbeculostatică;
 Medicină tradiţională: proprietăţi stomahice, antidiureice, antrireumatice, tonice,
colagoge, antiseptice;
 Aromaterapie;
 Parfumerie, cosmetică;
 Produse menajere - agenţi de mascare.

Fie că provin din rădăcini, frunze, seminţe sau flori, uleiurile esenţiale acţionează
asupra corpului nostru cât şi asupra psihicului. În general acestea se folosesc în aplicaţii
externe diluate în apă sau ulei – bază (ex: ulei de migdale sau de susan), ca şi inhalaţii, uleiuri
de masaj, băi aromatice. Uleiurile volatile pe care le folosim depind direct de gradul de
puritate al acestora [7] .

Proprietăţile terapeutice şi odorifere ale uleiurilor esenţiale sunt

direct corelate cu compoziţia lor calitativă şi cantitativă.

Prezenţa unor falsuri conduce adesea la modificarea proprietăţilor

uleiurilor volatile şi în special ale celor terapeutice. Unele uleiuri
volatile conţin compuşi care au efecte negative asupra sanataţii
umane, asa dar sunt monitorizaţi de Food and Drug administration
(FDA) sau de European sau de European Council Comission

Importanţa cunoaşterii compoziţiei exacte a uleiurilor volatile

Putem utiliza uleiurile volatile din 9 motive:

 Acţionează puternic, direct la ţintă fiind adevărate esenţe vegetale;
 Cresc rezistenţa la factori nocivi din mediu,şi la epidemii;

13
  Acţionează eficient asupra mai multor bacteria, fungi, paraziţi şi virusuri;
 Îşi păstrează acţiunea antimicrobiană chiar dacă sunt administrate repetat la aceeaşi
persoană (nu devenim rezistenţi la acţiunea lor terapeutică)
 Ne influenţează rapid şi în bine buna dispoziţie
 Sunt lipsite de reacţii secundare dacă sunt administrate conform unei recomandări
medicale;
 Nu necesită administrare în doze mari;
 Sunt plăcute şi au o aromă naturală fără a conţine aditivi chimici;
 Se administrează uşor [15] .
Multe uleiuri volatile se folosesc în medicină, datorită proprietăţilor benefice pe care
le au. Un studiu efectuat la animale cu tumori canceroase a demonstrat că administrarea
uleiului de Zanthaxylum rhoitoleium ajută la refacerea organismului iar tumoarea să îşi
micşoreze dimensiunile [5] .
Printr-un studiu realizat uleiului volatil din lamâie dulce (sweet lime) din Palestina,
s-a constatat că acesta are proprietatea de inhibare celulelor canceroase de la nivelul colonului
[6].
Busuioc - Osilium basillicum

 ulei obţinut prin distilare din părţile aeriene ale plantei.

 antidepresiv, induce o stare de optimism şi bună dispoziţie.
Tabel 1. Utilizarea uleiului de busuioc

14
 Cimbru – Thymus vulgaris

 ulei obţinut prin distilare din părţile aeriene ale plantei.

 ajută la concentrare, revigorează şi energizează.

Tabel 2. Utilizarea uleiului de cimbru

Cuişoare – Syzigium aromaticum

 ulei volati obţinut prin distilare din mugurii arborelui

 este energizant, ne însufleţeşte şi ne ajută să ne simţim protejaşi de orice rău.

15
 Tabel 3. Utilizarea uleiului de cuişoare

Eucalipt – Eucaliptus globules

 Ulei volati obţinut prin distilare din frunzele arborelui

 Ne calmează, ne purifică emoţiile, ne alungă iritarea şi mânia.

Tabel 4. Utilizarea uleiului de eucalipt

Geranium - Pelargonium graveolens

 ulei obţinut prin distilare din părţile aeriene ale plantei

16
 ajută la relaxare, elimină fricile şi nemulţumirile.

Tabel 5. Utilizarea uleiului de geranium

Mentă – Mentha piperita

 ulei obţinut prin distilare din părţile aeriene ale plantei

 ajută să ne concentrăm şi ne purifică mintea de obsesii şi griji.
Tabel 6. Utilizarea uleiului de mentă

17
 Portocal - Citrus sinensis

 ulei volatil obţinut prin presare la rece din coaja fructului

 afrodisiac.
Tabel 7. Utilizarea uleiului de portocal

Scorţişoară – Cinnamomum cassia

 ulei obţinut prin distilare din părţile aeriene ale plantei

 puternic aphrodisiac, stimulator şi energizant.
Tabel 8. Utilizarea uleiului de scorţişoară

18
 Neem – Azadirachta indica

 ulei gras obţinut prin presare la rece din seminţe

Tabel 9. Utilizarea uleiului de mentă

Tea tree – Melaleuca alterifolia

 ulei obţinut prin distilare frunzele arborelui

 este un purificator bland şi rafinat care ne calmează emoţiile excessive.
Tabel 10. Utilizarea uleiului de Tea tree

19
 Totuşi, în ciuda beneficiilor există şi anumite riscuri în utilizarea uleiurilor volatile. Un
studiu făcut pe 5 uleiuri volatile: trandafir, lămâie, rozmarin, arbore de ceai şi lavandă s-au
identificat compuşi organici care pot afecta sănătatea umană: benzen, toluen şi derivaţii lor.
Aceşti compuşi pot cauza probleme respiratorii [3].

20
 9. Concluzii

Uleiurile volatile constituie o clasă de principii active deosebit de valoroase pentru

industria de parfumerie, cosmetică, farmacetică şi alimentară. Diferite studii au demonstrat
faptul că anumite uleiuri volatile pot avea efecte benefice asupra organismului uman, pot fi
chiar un aliat împotriva unor tipuri de cancer. Trebuie să fim atenţi ce fel de uleiuri volatile
utilizăm deoarece nu toate uleiurile ne sunt benefice organismului, unele pot afecta
organismul, cauzănd diverse probleme de sănătate.

21
 Bibliografie
[1] Hădărugă, D., Hădărugă, N., Compuşi odoranţi şi aromatizanţi, Ed. Politehnică,
Timişoara, 2003;
[2] Popescu, V., Chimie cosmetică, Ovidius University Press, Constanţa, 2011;
[3] Hua-Hsein, C., Hsiu-Mei, C., Cho-Ching, L., Ching Yen-Chen, Hung-Lung, C.,
Constituents of volatile organic compounds of evaporating essential oil, Atmosferic
Enviroment, volume 43, November 2009, pages 5743-5749;
[4] Rue, W., Ruigiang, W., Bao-Zang, Extraction of essential oils from five cinnamon leabes
and identification of their volatile compound composition, Innovative food Science &
Emeging Tehnologies, volume 10, April 2009, pages 289-292;
[5] Saulo L. da Silva, Patricia, M., Tomonasa, Y., Chemoterapeutic potential of volatile oils
from Zantoxyum rhoifolium Lam leaves, European journal of Parmacology, volume 576,
December 2007, p 180-188;
[6] Jayapsakasha, G.K., Chidambara, K.N., Chemical composition of volatile oil from Citrus
limett acides and their inhibition of colon cancer cell proliteration, Industrial crops and
products, February 2013, p. 200-207;
[7] Uleiuri volatile, online URl :http://www.scribd.com/doc/90767695/Uleiuri-Volatile
[8] Metode de obţinere şi de prelucrare a uleiurilor volatile, online URL:
http://www.scribd.com/doc/40018177/Metode-de-Obtinere-Si-de-Prelucrare-a-Uleiurilor-Volatile
[9] Uleiuri esenţiale http://www.scribd.com/doc/75991496/DESPRE-ULEIURI-ESENTIALE
[10] Uleiuri esenţiale, online URL:http://www.scribd.com/doc/60615025/Uleiuri-esentiale
[11] Uleiuri esenţiale şi volatile, online URL:http://www.scribd.com/doc/44683283/Uleiuri-
Esentiale-Si-Volatile
[12] Seminar uleiuri volatile 2011, online URL:http://www.scribd.com/doc/93007549/Seminar-
Uleiuri-Volatile-2011
[13] Uleiuri volatile, online URL http://www.scribd.com/doc/115662803/Uleiuri-Volatile
[14] Uleiuri volatile, online URL: http://www.scribd.com/doc/59840153/Uleiuri-Volatile
[15] Carta ueiurilor volatile, online URL: http://www.scribd.com/doc/127026112/Carta-Uleiurilor-
Volatile

22