Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

Facultatea de Farmacie

Catedra

Medicina militară şi a calamităţilor

Referat

Inundaţiile catastrofale. Noţiune. Clasificare. Caracteristica medico-

tactic. Consecinţele celor mai mari inundaţii în lume şi în Republica
Moldova.

A pregătit:

studenta anului IV

grupa F 1408,

Facultatea de Farmacie,

Şumila Aliona

Chişinău, 2018
 Cuprins:
1. Introducere
2. Inundaţiile – fenomene hidrometeorologice extreme
3. Inundaţiile – fenomene de risc
4. Impactul inundaţiilor asupra populaţiei şi mediului
5. Caracteristica medico-tactică
6. Informarea şi educarea populaţiei
7. Concluzii
8. Bibliografie,
 I. INTRODUCERE

Riscurile hidrice reprezintă ansamblul de ameninţări asupra populaţiei,

bunurilor acesteia şi mediului datorate proceselor hidrice, respectiv apei de la
suprafaţa Pământului, procese exprimate calitativ şi cantitativ. Cea mai mare parte
a proceselor hidrice sunt strâns legate şi determinate de cele atmosferice sau chiar
geomorfice, de aceea, ca fenomen hidric de risc, inundaţiile sunt cele mai
reprezentative. Acest lucru este clar exprimat şi în clasificarea genetică a
fenomenelor de risc(Sorocovschi, 2002):
 Fenomene hidrice extreme: inundaţiile, seceta hidrologică;
 Fenomene şi procese hidrodinamice care pot avea impact negativ asupra
populaţiei şi mediului: valurile, mareele, curenţii, oscilaţia nivelului Oceanului
Planetar, gheţarii, avalanşele;
 Fenomene şi procese hidrice staţionare: excesul de umiditate, alunecările de
teren;
 Fenomene şi procese legate de interfeţe hidrice, respectiv de amestecul apelor
continentale cu cele marin – oceanice, în regiuni litorale intens populate.

Fig. 1 – Riscul la inundaţii şi reducerea lui

Sursă: www.apfm.info/pdf
II. INUNDAŢIILE – FENOMENE HIDROMETEOROLOGICE EXTREME

Inundaţia este acoperirea temporară cu apă a unei porţiuni de teren ca

urmare a creşterii nivelului apei unui râu, lac sau altă masă de apă. (Grecu, 2006)
Aşadar, inundaţiile sunt provocate de un surplus de apă care depăşeşte
capacitatea de transport a albiei minore şi ca urmare se revarsă în albia majoră,
acoperind porţiuni de teren care în mod normal nu sunt afectate de creşteri ale
nivelurilor medii sau mici. Din punct de vedere hidrologic, o inundaţie poate fi
orice creştere a nivelului apei, ori a debitului peste un nivel care depăşeşte malurile
albiei minore. În acest fel, în această categorie pot fi incluse şi terenurile din zonele
de câmpie, temporar inundate ca urmare a creşterii nivelului apelor subterane până
la intersectarea suprafeţei topografice şi stagnarea la suprafaţa solului, perioade
îndelungate de timp. Se mai pot întâlni astfel de fenomene şi în zonele litorale
recent scoase de sub dominaţia mărilor, care accidental pot fi inundate, sau cele
care pot intra în raza de acţiune a unor valuri marine provocate de cutremurele de
pământ. Având în vedere şi aceste consideraţii, este general valabilă şi acceptată şi
următoarea definiţie: "zona inundabilă este o suprafaţă joasă care poate fi
acoperită cu ape la o creştere de nivel a unei mase de apă".
Clasificare :
Inundatiile fluviale sunt generate de revarsarea apei unui organism
fluviatil peste limitele albiei minore in spatiul albiei majore. Ele pot fi provocate de
mai multe cauze, precum: precipitatiile bogate, cresterea nivelului apei ca urmare a
agradarii albiei prin aluvionare, blocaje de gheata, ruperea digurilor si barajelor s.a.
Inundatiile litorale afecteaza zonele costiere, fiind generate de cauze
precum: furtuni puternice ce provoaca valuri de mari dimensiuni ce pot conduce
uneori la ruperea digurilor; cresterile mareice amplificate de furtuni. In functie de
factorii generatori, inundatiile litorale pot fi cu apa sarata sau salmastra.
Inundatiile urbane sunt datorate dimensionarii necorespunzatoare sau a
intretinerii defectuase a sistemului de drenaj urban, care, in timpul episoadelor
pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor pluviale.

Cauzele inundaţiilor se pot împărţi în două mari categorii: naturale şi

antropice.
a) Cauze naturale
Apariţia inundaţiilor se datorează în primul rând unor factori naturali legaţi de
condiţiile climatice care generează cantităţi mari de precipitaţii, furtuni etc.
 Cauzele climatice presupun o creştere a nivelurilor sau debitelor peste valorile
normale şi revărsarea apelor în areale limitrofe ca urmare a unor fenomene
climatice deosebite, cum ar fi:
- ploile, în special cele torenţiale, care constau în căderea unor cantităţi mari
de precipitaţii într-un timp foarte scurt, astfel încât capacitatea de infiltrare a
solului este repede depăşită şi aproape întreaga cantitate de apă căzută se scurge
spre reţeaua de văi generând viituri, depăşirea capacităţii de transport a albiilor
minore şi deversarea apelor în albiile majore;
În cazul râurilor, viiturile cu amplitudini mari de nivel stau la baza producerii
inundaţiilor în albiile majore. Cea mai importantă caracteristică a unei viituri este
înălţimea apei în albie, pentru că, înainte de toate, ea este generată de o creştere a
nivelului apelor. Pentru a se produce o inundaţie este însă necesar ca în lungul
râului să existe o luncă inundabilă, excepţie făcând sectoarele de chei şi defileele
din lungul râurilor unde nu se produc inundaţii chiar la creşteri spectaculoase ale
nivelurilor.
Pe Glob, vituriile şi deci inundaţiile au o frecvenţă mai mare în climatele în
care precipitaţiile cad preponderent sub formă de ploi, distingându-se în acest sens
mai multe categorii: viituri mediteraneene(sudul Franţei, sudul Italiei, Sicilia,
Sardinia etc), viituri oceanice(vestul Franţei, Marea Britanie, centrul şi estul
Statelor Unite ale Americii), viituri de vară, specifice zonei temperate, în special
pentru Europa Centrală, şi viituri tropicale, care apar în regiunile afectate de
cicloni tropicali sau de tornade.
- topirea zăpezilor, ce afectează mai ales zonele climatelor temperat şi rece.
De regulă, procesul de topire a zăpezilor generează apele mari de primăvară sau de
vară în zonele înalte. Acest proces poate fii însă accelerat de invaziile de mase de
aer cald sau, mai ales, de căderea precipitaţiilor din acest interval. Astfel de viituri
sunt spectaculoase pe râurile din vestul Statelor Unite, pe Columbia, pe Volga,
Obi, Enisei şi Lena;
- zăpoarele, care apar pe râurile din zona climatului temperat continental sau
subpolar, dar cu precădere pe cele care curg de la sud spre nord în Rusia şi în
Canada;
- excesul de umiditate, pentru care un bun exemplu poate fi perioada anilor
1969-1973, când în România, în foarte multe areale depresionare sau pe interfluvii
orizontale cu ape freatice la mică adâncime s-au produs inundaţii. De asemenea, s-
a înregistrat şi o creştere a nivelului lacurilor naturale din crovuri, inundarea
crovurilor frecvent seci, a unor suprafeţe joase de luncă şi a unor terenuri
orizontale care în mod normal erau emerse.
Cauze parţial climatice stau uneori la baza declanşării undelor de viitură şi a
inundaţiilor:
 - furtunile puternice, care sunt provocate de cicloni sau de vânturile musonice,
afectând coastele marine(Golful Mexic, Filipine, India, Bangladesh, Alaska, China,
vestul Europei, Japonia, Statele Unite ale Americii);
- topirea bruscă a zăpezilor şi a gheţurilor, care sunt produse de erupţii
vulcanice(Islanda, Norvegia, gheţarul Hardanger în Munţii Anzi);
- cutremurele de pământ, în special cele produse în domeniul marin, ce
provoacă valuri foarte mari, care se transmit rapid şi care distrug pe coaste tot ceea
ce apare în calea lor(coastele Mării Mediterane, Mării Caraibelor şi ale Asiei).
b) Cauze antropice, dintre care, cel mai mare impact îl au:
- despăduririle efectuate de om în decursul timpului în toate regiunile
Globului, care au modificat foarte mult o serie de verigi ale circuitului hidric şi
prin aceasta au favorizat o scurgere mai putenică a apelor pe versanţi. Ca urmare,
amplitudinea viiturilor a crescut, de unde şi niveluri mai mari şi o sporire a
pericolului de inundare a terenurilor joase din lungul râurilor;
- construcţiile hidrotehnice realizate fără a se cunoaşte suficient de bine
probabilitatea de apariţie a nivelurilor şi e debitelor maxime, care pot pune în
pericol comunităţi umane şi bunuri materiale. Un bun exemplu în acest sens pot fi
accidentele legate de o serie de calcule greşite ale planurilor pentru baraje, de
defectele rezultate la încastrarea corpului barajelor în roca de bază, de calcularea
greşită a rezistenţei barajelor etc.(exemplu: ruperea barajului Malpasset din sudul
Franţei, pe râul Reyran, la 80 km de Nisa, în anul 1959, a distrus case, poduri,
calea ferată pe 2 000 m, parţial oraşul Frejus, iar pe cele 43 000 ha inundate nu au
rămas decât ruine şi noroi; au pierit 421 de persoane, 1 138 sinistraţi, 100 case
distruse complet, 700 case avariate, 200 vehicule distruse, pagube de 30 miliarde
de franci, fără a socoti barajul);
- ruperea digurilor fluviale sau marine pe cale naturală(un exemplu concret
ar fi situaţia din vestul Europei, unde în Ţările de Jos, s-au construit diguri marine
care au scos se sub apele mării suprafeţe întinse care, deşi în prezent sunt intens
folosite şi locuite, se află într-un permanent pericol de a fi inundate);
- ruperea deliberată a barajelor şi digurilor(exemplu: barajul Dneproghes de
pe Nipru a fost distrus de armata rusă, în retragere, în cel de-al Doilea Război
Mondial, pentru ca armatele germane care înaintau să nu poată folosi energia
produsă);
- lucrările de canalizare a albiei subdimensionate şi podurile cu o deschidere
prea mică care determină o micşorare a secţiunii de scurgere însoţite de producerea
de inundaţii în amonte;
- suprafeţele acoperite de asfalt şi suprafeţele acoperite de clădiri care
împiedică infiltrarea apei, mărind, în acest fel cantitatea de apă scursă.
 Recordul de victime provocate de o inundaţie s-a înregistrat în 1887 în China,
când fluviul Huang-He a acoperit peste 15 000 km2 de teren în partea
septentrională a ţării, curmând viaţa a circa 1 000 000 de persoane. (Migliorini,
1980)
Sunt cunoscute cronicile calamităţilor legate de umflarea cursurilor de apă în
Asia de Sud-Est (nordul Indiei, partea de est a Chinei, Coreea de Nord ş.a.) ca
urmare a ploilor musonice din sezonul de vară. Aici, ţara cea mai afectată este
Bangladesh-ul, circa 30% din suprafaţa acesteia fiind acoperită periodic de ape.
În China terenurile inundabile depăşesc 1 000 000 km2 în lungul fluviilor
Huang He şi Yangtze. În iulie 1996, în partea central-sudică a Chinei, între
Guizhou şi Zhejiang, fluviul Yangtze a inundat mai multe milioane de hectare, ca
urmare a "celor mai mari ploi din ultimii 50 de ani", cum au fost acestea apreciate.
Deşi fluviul dispune de lacuri cu drenaj reversibil care amortizează enormele
viituri de vară, efectele unui muson foarte ploios asupra uneia din cele mai
populate regiuni din lume, au fost catastrofale.
În Coreea de Nord, în 1995, a fost devastată o suprafaţă de 4 000 km2, circa o
jumătate de milion de oameni rămânând fără locuinţă. În Cambodgia, Vietnam şi
Malaysia cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în regiuni inundabile (utilizate în
cultura orezului şi a altor plante care necesită multă apă). Riscul la inundaţii este
amplificat întrucât ploile se abat asupra acestor sisteme de culturi inundate care
tind, în condiţii normale sezoniere de aport de apă, să regularizeze în spaţiu şi să
prelungească în timp extensia suprafeţelor cu apă.
În România se produc anual circa 10-15 viituri, cu o frecvenţă mai mare la
altitudini mijlocii în Carpaţi şi Subcarpaţi şi mai redusă spre regiunile de câmpie.
Inundaţiile catastrofale (cu asigurări de 0,5-1,0%, produse odată la 50,
respectiv 100 de ani) au drept cauză ploile torenţiale combinate cu topirea bruscă a
zăpezii.
Cele mai frecvente viituri se produc în partea de vest a ţării (un procent
însemnat aparţinând anotimpului de iarnă), unde frecvenţa anuală de apariţie este
de 30-40%.
Primăvara se formează cu regularitate viituri prin topirea zăpezii (a cărei
acumulare este asigurată de condiţiile termice negative din timpul iernii), peste
care se suprapun ploile de primăvară.
La începutul verii viiturile au caracter general pe teritoriul ţării, sunt datorate
ploilor abundente şi au o frecvenţă de 15-20% în zona de câmpie şi 25-30% în
zonele montane.
Toamna viiturile sunt mai rare, se datorează ploilor din perioada octombrie-
noiembrie şi au o frecvenţă mai ridicată în Banat şi Oltenia;
 Se estimează că suprafaţa maximă expusă inundaţiilor în ţara noastră este de
circa 3,5 milioane ha, ceea ce reprezintă 15% din teritoriul ţării. Principalele zone
inundabile sunt următoarele: Câmpia Dunării – 8 000 000 ha, Câmpia Banatului –
485 000 ha, Bazinul Siretului – 300 000 ha, Câmpia Crişurilor – 200 000 ha,
Bazinul Oltului – 160 000 ha, zona Someş-Crasna – 140 000 ha, Bazinul Prutului –
90 000 ha, Bazinul Argeşului – 80 000 ha, Bazinul Mureşului – 60 000 ha, Bazinul
Ialomiţei – 50 000 ha, bazinele Jiului şi Someşului – cu câte 20 000 ha fiecare,
Bazinul Călmăţuiului – 10 000 ha.
Când căderea precipitaţiilor se combină cu topirea zăpezilor din zona montană
se produc viituri catastrofale (precum cele din luna mai 1970, generalizate la
nivelul întregii ţări, cele mai puternice din istoria ţării. Prezenţa rocilor argiloase a
favorizat fenomenul de scurgere pe versanţi, circa 90% din precipitaţii ajungând
rapid în reţeua hidrografică. Viiturile au afectat 1 500 de localităţi, 45 000 case au
fost dărâmate sau grav avariate, înregistrându-se circa 170 de victime şi pagube de
peste 1 miliard dolari).
În anul 2005, din aprilie şi până în septembrie, România a fost măturată de 6
valuri succesive de inundaţii, cauzate de ploi abundente (uneori de peste 250 l/m2),
scurgerea de pe versanţi, tăieri abuzive ale pădurii (în zona Asău, în Vrancea etc.).
Debitele de pe râurile mari au fost de zeci de ori mai mari (pe Siret de 12 ori), iar
pe afluenţii mai mici, de sute de ori.
În Banat inundaţiile au fost agravate printr-o eroare a autorităţilor, care în
momentul în care debitele de pe Bega au atins valori alarmante, din dorinţa de a
proteja oraşele mari Lugoj şi Timişoara, au decis devierea apelor spre râul Timiş.
Situaţia a scăpat de sub control, volumul uriaş de apă a înghiţit zone întinse de
câmpie joasă din spatele digurilor de protecţie din lungul râurilor respective şi,
implicit numeroase sate.
În luna septembrie a aceluiaşi an o serie de localităţi din judeţul Covasna au
fost măturate, doar în 15 minute, de o viitură care a atins în unele locuri 7 m
înălţime.
Bilanţul inundaţiilor din 2005 a fost dramatic: 69 de morţi, 4 500 de case
distruse, 45 000 de case afectate, mii de hectare de terenuri agricole distruse.
 III. INUNDAŢIILE – FENOMENE DE RISC

"Inundaţii = acoperirea terenului cu un strat de apă în stagnare sau mişcare,

care
prin mărimea şi durata sa provoacă victime umane şi distrugeri materiale ce
dereglează buna desfăşurare a activităţilor social­economice din
zona afectată."

Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o componentă a ciclului

hidrologic natural al Pământului. Inundaţiile şi, în special, marile inundaţii
constituie unele dintre fenomenele naturale care au marcat şi marchează profund
dezvoltarea societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic, cele mai
răspândite dezastre de pe Glob şi totodată şi cele mai mari producătoare de pagube
şi victime omeneşti. În acelaşi timp, marile inundaţii au constituit factorul
declanşator şi catalizatorul unor mari schimbări în modul de abordare a acestui
fenomen, de la acceptarea inundaţiilor, la încercarea omului de a se împotrivi
inundaţiilor, la cele de apărare împotriva acestora şi până la prevenirea
inundaţiilor.

Fig. 2 - Harta riscului de inudaţii la nivel global

Sursă: www.careclimatechange.org
 Riscul la inundaţii este caracterizat prin natura şi probabilitatea sa de
producere, gradul de expunere al receptorilor (numărul populaţiei şi al bunurilor),
susceptibilitatea la inundaţii a receptorilor şi valoarea acestora, rezultând implicit
că pentru reducerea riscului trebuie acţionat asupra acestor caracteristici ale sale.

Fig. 3 – Etapele evaluării riscului la inundaţii

Sursă : www.mmediu.ro

Diminuare riscului inundaţiilor este uşurat de faptul că locul lor de

manifestare este predictibil şi adesea este posibilă o avertizare prealabilă, iar în
mod obişnuit este posibil să se precizeze şi cine şi ce va fi afectat de inundaţii.
Prognoza inundaţiilor se elaborează atunci când informaţia meteorologică şi
hidrologică permite prognoza maximelor de viitură peste cotele de apărare, pe baza
precipitaţiilor care au depăşit pragurile critice şi/sau a topirii bruşte a stratului de
zăpadă, a precipitaţiilor prognozate, a propagării viiturilor şi a altor cauze. Pentru
aceasta, avertizările meteorologice şi hidrologice joacă un rol deosebit de
important şi constau într-un mesaj de tip text, însoţit de o hartă, cu menţionarea
regiunilor ce urmează să fie posibil afectate, cu precizarea intensităţii fenomenului
pentru fiecare regiune, precum şi a intervalului de prognoză. Fiecare regiune va fi
colorată în verde, galben, portocaliu sau roşu, după nivelul de avertizare necesar,
iar actualizarea culorilor se va face zilnic, în funcţie de durata şi de severitatea
fenomenului meteorologic semnalat.
 LEGENDA DE CODURI DE CULORI PENTRU ATENŢIONĂRILE
ŞI AVERTIZĂRILE METEOROLOGICE:
CODUL VERDE: Nu indică nici o precauţie particulară pentru perioada imediat
următoare, dar nu implică o vreme frumoasă sau neapariţia în următoarele zile a
unor fenomene meteorologice periculoase ce pot perturba diverse activităţi.
CODUL GALBEN: Se va folosi pentru fenomene meteorologice temporar
periculoase pentru anumite activităţi, dar altfel obişnuite pentru perioada respectivă
sau zona specificată. Se recomandă urmărirea periodică a evoluţiei fenomenelor
meteorologice pentru detalii cu privire la intensitatea fenomenelor în zilele
următoare.
CODUL PORTOCALIU: Se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi
periculoase, cu un grad de intensitate mare.
CODUL ROŞU: Se aplică acelor fenomene meteorologice prevăzute a fi
periculoase, cu un grad de intensitate foarte mare şi cu efecte dezastruoase.

Fig. 4 – Coduri de culori pentru atenţionări şi avertizări meteorologice

Sursă: www.meteoromania.ro

 LEGENDA DE CODURI DE CULORI PENTRU AVERTIZĂRILE ŞI

ALERTELE HIDROLOGICE:
COD GALBEN: Risc de viituri sau creşteri rapide ale nivelului apei neconducând
la pagube semnificative, dar necesită o vigilenţă sporită în cazurile de activităţi
sezoniere şi/sau expuse la inundaţii. Depăşire COTE DE ATENŢIE.
COD PORTOCALIU: Risc de viituri generatoare de revărsări importante,
susceptibile de a avea impact semnificativ asupra vieţii colectivităţilor şi siguranţei
bunurilor şi persoanelor. Depăşire COTE DE INUNDAŢIE.
COD ROŞU: Risc de viituri majore. Ameninţare directă şi generalizată asupra
siguranţei persoanelor şi bunurilor. Depăşire COTE DE PERICOL.
 IV. IMPACTUL INUNDAŢIILOR ASUPRA POPULAŢIEI ŞI MEDIULUI

Pagube economice directe constau, aşa cum s-a arătat la fiecare caz în parte,
din pierderile de vieţi omeneşti din localităţile afectate total sau parţial, din
numărul de case distruse sau avariate, din obiectivele industriale afectate. Tot
pagube directe se pot produce şi la obiectivele agricole şi zootehnice care
înregistrează pierderi animale în cazul în care acestea nu au putut fi evacuate din
zona devastată. Este afectată direct cu pagube materiale reţeaua de drumuri şi căi
ferate, reţeaua de transport de gaze, petrol sau apă potabilă şi industrială şi, de
asemenea, reţeaua de linii electrice şi de comunicaţii, în cazul în care stâlpii de
susţinere au fost avariaţi. Aşa cum reiese din exemplele date, pot fi afectate o serie
de construcţii hidrotehnice, lacuri de baraj, prin distrugere completă, avariere sau
pur şi simplu colmatare. Alte pagube directe se pot produce la depozitele de
materiale sau de materii prime dacă acestea sunt amplasate în zone inundabile.

Fig. 5 – Evaluarea pagubei

Sursă: www.mmediu.ro

Pagube economice indirecte sunt reprezentate de efectele pe cale le au

inundaţiile asupra întreruperii temporare sau permanente a proceselor de producţie,
asupra întârzierilor produse în livrarea produselor şi chiar prin reducerea
exportului. Intervin apoi costurile suplimentare de transport, cele de apărare prin
măsurile adoptate în timpul inundaţiilor, fără a mai vorbi de cheltuielile efectuate
pentru normalizarea situaţiei şi reluarea activităţilor economice, ca şi pentru plata
asigurării bunurilor materiale şi umane.
 Pe lângă pagubele economice care pot fi cuantificate, inundaţiile au şi efecte
care se răsfrâng atât asupra vieţii sociale, cât şi asupra mediului înconjurător prin
consecinţele de ordin ecologic pe care ele le pot produce.
Efectele sociale negative constau în primul rând în pierderile de vieţi
omeneşti şi consecinţele ulterioare ale acestora asupra vieţii comunităţilor umane şi
ale societăţii în general. În timpul inundaţiilor se desfăşoară ample acţiuni de
evacuarea a populaţiei care duc la generarea de panică cu efecte psihologice
negative, iar dacă nu sunt luate măsurile de protecţie medicală necesare, se poate
ajunge la declanşarea unor epidemii. Pe perioada inundaţiilor sunt drastic
diminuate veniturile populaţiei fie prin întreruperea activităţilor, fie prin pagubele
directe pe care le suportă comunităţile riverane. Tot în această categorie trebuie
introduse şi distrugerea unor valori culturale ale comunităţilor umane din arealele
afectate.
Efectele ecologice negative sunt evidente prin degradarea mediului ambiant,
prin afectarea stării de calitate a factorilor săi. În timpul inundaţiilor, are loc
poluarea apelor de suprafaţă prin antrenarea în albiile de râu a tuturor deşeurilor de
pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor înecate şi transportate, prin
ruperea conductelor de transport a produselor petroliere etc. Are loc o poluare a
apelor subterane şi chiar poluarea solurilor din zonele inundate în cazul în care
apele transportă astfel de substanţe. Tot în această categorie pot fi incluse şi
efectele asupra reliefului şi asupra peisajului, care sunt de asemenea importante,
mai ales prin urmările lor. Sunt cazuri în care la viituri se produc spectaculoase
eroziuni de maluri şi în albie.

Foto 1 – Dezastru ecologic provocat de inundaţii în Zambia

Sursă: www.guardian.co.uk/science
 V. CARACTERISTICA MEDICO-TACTICĂ

Inundaţiile produse în numeroase ţări în ultimii 5 - 10 ani şi consecinţele ce

le-au urmat, au condus, pe fondul unei creşteri a responsabilităţii sociale, la o nouă
abordare, aceea de management al riscului la inundaţii, abordare în care
conştientizarea şi implicarea comunităţilor umane au un rol esenţial în evitarea
pierderilor de vieţi omeneşti şi reducerea pagubelor.

Fig. 6 – Managementul riscului de inundaţii

Sursă: www.apfm.info/pdf
Managementul riscului la inundaţii înseamnă aplicarea unor politici, proceduri
şi practici având ca obiective identificarea riscurilor, analiza şi evaluarea lor,
tratarea, monitorizarea şi reevaluarea riscurilor în vederea reducerii acestora astfel
încât comunităţile umane, toţi cetăţenii, să poată trăi, munci şi să-şi satisfacă
nevoile şi aspiraţiile într-un mediu fizic şi social durabil.
Problema esenţială în managementul riscului la inundaţii este aceea a riscului
acceptat de populaţie, ştiut fiind că nu există o protecţie totală împotriva
inundaţiilor (risc zero), după cum nu există nici un consens asupra riscului
acceptabil. În consecinţă, riscul acceptabil trebuie să fie rezultatul unui echilibru
între riscul şi beneficiile atribuite unei activităţi ca urmare a reducerii riscului la
inundaţii sau a unei reglementări guvernamentale.
Diminuarea pagubelor şi a pierderilor de vieţi omeneşti ca urmare a
inundaţiilor nu depinde numai de acţiunile de răspuns întreprinse în timpul
inundaţiilor, acţiuni abordate uneori separat, sub denumirea de managementul
situaţiilor de urgenţă. Diminuarea consecinţelor inundaţiilor este rezultatul unei
combinaţii ample, dintre măsurile şi acţiunile premergătoare producerii
fenomenului, cele de management din timpul desfăşurării inundaţiilor şi cele
întreprinse post inundaţii (de reconstrucţie şi învăţăminte deprinse ca urmare a
producerii fenomenului).
Deşi practica mondială a demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi
evitată, ele pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces
sistematic care conduce la un şir de măsuri şi acţiuni menite să contribuie la
diminuarea riscului asociat acestor fenomene.
a) Măsuri de protecţie
În ultimul secol, comunităţile umane stabilite sau cu activităţi în regiunile
supuse inundaţiilor au depus un efort conjugat, bazat pe experienţa şi informaţiile
acumulate, pentru a-şi proteja bunurile şi vieţile omeneşti contra furiei acestor
fenomene. Dintre acestea, de cea mai mare importanţă sunt digurile şi lacurile de
acumulare.
Digurile scot de sub influenţa inundaţiilor suprafeţe apreciabile de teren
arabil, apără localităţi şi bunuri materiale situate în areale expuse. Pentru reuşita
unor astfel de lucrări se fac studii detaliate pentru a vedea periodocitatea de apariţie
a unor astfel de fenomene, precum şi amplitudinea nivelurilor la diferite
probabilităţi.
Lacurile de acumulare s-au construit cu scopul de a reţine apele din
perioadele cu exces şi a le folosi în perioadele cu deficit. Aceste lacuri, de regulă
contruite în salbă, preiau surplusul de apă din timpul viiturilor, îl stochează şi îl
refolosesc în cazul în care scurgerea are valori minime şi sunt necesare mai multe
resurse de apă. În acest fel se produce o atenuare a undelor de viitură şi apele se
pot folosi pentru hidroenergie, alimentări cu apă potabilă şi industrială,
piscicultură, irigaţii şi agrement.
Tot ca măsuri de protecţie se pot menţiona şi o serie de lucrări care se
efectuează direct în albiile de râu care să le mărească capacitatea lor de transport
prin regularizarea malurilor(tăierea unor meandre, tăierea de canale care să preia o
parte din apele în exces) sau zone joase de tip polder care să preia o parte din apele
viiturilor cu scopul de a le atenua.
b) Măsuri de prevedere
Măsurile de prevedere reprezintă un alt mijloc major de a ne apăra de
inundaţii, mai ales acolo unde nu s-a reuşit să se construiască diguri sau lacuri de
acumulare. Aceste măsuri merg de la măsurarea şi transmiterea nivelurilor până la
supravegherea situaţiilor critice prin sateliţi.
Măsurarea şi transmiterea nivelurilor care se înregistrează la mirele
hidrometrice instalate în lungul râurilor este o măsură de prevedere care se impune.
La fiecare miră hidrometrică s-au stabilit dinainte două repere importante şi
anume: cota de atenţie şi cota de inundaţie, care dacă sunt depăşite, indică
posibilitatea ca apele râului să se revarse în albia majoră, provocând inundaţii.
Prognoza evoluţiei undelor de viitură se realizează tocmai pe baza acestor
transmisii pentru a cunoaşte dinainte dimensiunea pericolului şi a se putea lua
măsurile necesare pentru prevenirea populaţiei şi evacuarea zonei inundabile.
De asemenea, măsurile necesare asociate inundaţiilor pot fi împărţite şi în:
a. Activităţi preventive (de prevenire, de protecţie şi de pregătire):
Aceste acţiuni sunt concentrate spre prevenirea/diminuarea pagubelor
potenţiale generate de inundaţii prin:
• evitarea construcţiei de locuinţe şi de obiective sociale, culturale şi/sau
economice în zonele potenţial inundabile, cu prezentarea în documentaţiile de
urbanism a datelor privind efectele inundaţiilor anterioare; adaptarea dezvoltărilor
viitoare la condiţiile de risc la inundaţii; promovarea unor practici adecvate de
utilizare a terenurilor şi a terenurilor agricole şi silvice;
• realizarea de măsuri structurale de protecţie, inclusiv în zona podurilor şi
podeţelor;
• realizarea de măsuri nestructurale (controlul utilizării albiilor minore,
elaborarea planurilor bazinale de reducere a riscului la inundaţii şi a programelor
de măsuri; introducerea sistemelor de asigurări etc.);
• identificarea de detaliu, delimitarea geografică a zonelor de risc natural la
inundaţii de pe teritoriul unităţii administrativ – teritoriale, înscrierea acestor zone
în planurile de urbanism general şi
prevederea în regulamentele de urbanism a măsurilor specifice privind prevenirea
şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
• implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare pentru cazuri
de inundaţii;
• întreţinerea infrastructurilor existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a
albiilor cursurilor de apă;
• execuţia lucrărilor de protecţie împotriva afuierilor albiilor râurilor în zona
podurilor şi podeţelor existente;
• comunicarea cu populaţia şi educarea ei în privinţa riscului la inundaţii şi a
modului ei de a acţiona în situaţii de urgenţă.
b. Activităţi de management operativ (managementul situaţiilor de
urgenţă) ce se întreprind în timpul desfăşurării fenomenului de inundaţii:
• detectarea posibilităţii formării viiturilor şi a inundaţiilor probabile;
• prognozarea evoluţiei şi propagării viiturilor în lungul cursurilor de apă;
• avertizarea autorităţilor şi a populaţiei asupra întinderii, severităţii şi a
timpului de apariţie al inundaţiilor;
 • organizarea şi acţiuni de răspuns ale autorităţilor şi ale populaţiei pentru
situaţii de urgenţă;
• asigurarea de resurse (materiale, financiare, umane) la nivel judeţean pentru
intervenţia operativă;
• activarea instituţiilor operaţionale, mobilizarea resurselor etc.
c. Activităţi ce se întreprind după trecerea fenomenului de inundaţii:
• ajutorarea pentru satisfacerea necesităţilor imediate ale populaţiei afectate de
dezastru şi revenirea la viaţa normală;
• reconstrucţia clădirilor avariate, a infrastructurilor şi a celor din sistemul de
protecţie împotriva inundaţiilor;
• revizuirea activităţilor de management al inundaţiilor în vederea
îmbunătăţirii procesului de planificare a intervenţiei pentru a face faţă unor
evenimente viitoare în zona afectată, precum şi în alte zone.
 VI. INFORMAREA ŞI EDUCAREA POPULAŢIEI

Un alt aspect important al unui managemnent eficient al riscului la inundaţii

este informarea şi educarea populaţiei. În această acţiune trebuie să se implice toate
autorităţile, societatea civilă, cetăţenii.
• În vederea informării şi educării populaţiei în problemele inundaţiilor,
autorităţile cu atribuţii şi responsabilităţi în gestionarea situaţiilor de urgenţă
provocate de inundaţii vor elabora ghiduri, îndrumare, pliante, afişe ce vor
cuprinde informaţii asupra cauzelor producerii inundaţiilor, a modalităţilor de
prevenire a acestora, precum şi a acţiunilor de protecţie şi intervenţie individuală
şi de grup.
• Distribuţia materialelor informative referitoare la prevenirea şi protecţia
populaţiei în caz de inundaţii se face prin grija autorităţilor administraţiei publice
locale cu participarea activă a instituţiilor de cult şi de învăţământ.
• În zonele expuse riscului la inundaţii trebuie utilizate forme speciale de
comunicare cu populaţia, de educare a acesteia în care trebuie să se implice toate
instituţiile statului şi ale comunităţii.
• Populaţia trebuie învăţată cum să se comporte înainte de inundaţii, în
timpul acestora, în timpul evacuării şi după trecerea fenomenului. Ideea de bază
trebuie să fie aceea că fiecare comunitate situată întro zonă inundabilă trebuie să
fie adaptată inundaţiilor, pornind de la ideea că vieţuirea într-o zonă inundabilă
atrage în mod inevitabil consecinţe.
• În vederea adaptării la inundaţii a comunităţii trebuie realizate campanii de
informare adaptate pe nevoile acestora.
 VII. CONCLUZII

În concluzie, inundaţiile reprezintă unele dintre cele mai frecvente hazarde

hidrologice, care, de-a lungul timpului, au avut un impact major asupra apariţiei,
evoluţiei şi dezvoltării unor regiuni sau chiar au jucat un rol hotărâtor în dispariţia
unora dintre acestea.
Inundaţiile au scos, de asemenea, în evidenţă, vulnerabilitatea comunităţilor
umane expuse riscului, manifestată prin slaba lor capacitate de a putea absorbi
efectele fenomenului şi de a se reface după trecerea acestuia.
Toate acestea sunt argumente pentru a schimba optica asupra modului de
abordare a problemelor inundaţiilor şi a trece de la conceptul de acţiune de tip
pasiv, la conceptul de acţiune activă în vederea reducerii pagubelor potenţiale şi a
vulnerabilităţii receptorilor de risc la inundaţii, toate sunt argumente în favoarea
unui management al inundaţiilor cât mai eficient care să implice toate autorităţile,
societatea civilă, cetăţenii, pentru că:

”Toţi cei care ar putea avea de suferit de pe urma

inundaţiilor trebuie să îşi asume responsabilitatea de a nu
se expune fără măsuri de precauţie riscului la inundaţii şi
nici să contribuie la sporirea acestui risc.”
 VIII. BIBLIOGRAFIE:

Grecu Florina, Hazarde şi riscuri naturale, Editura Universitară, Bucureşti, 2006

Bălteanu Dan, Hazarde naturale şi antropogene, Editura Corint, Bucureşti, 2000
http://www.mmediu.ro/vechi/departament_ape/gospodarirea_apelor/inundatii/strat
egie_inundatii.pdf (14.11.2011)
http://www.rowater.ro/Continut%20Site/Dispozi%C5%A3ii%20generale.aspx
(14.11.2011)
http://www.careclimatechange.org/publications/global-reports/42-
%20humanitarian-implications-of-climate-change=42 (14.11.2011)
http://www.environment-agency.gov.uk/homeandleisure/floods/default.aspx
(14.11.2011)
http://www.apfm.info/pdf/ifm_tools/Tools_Urban_Flood_Risk_Management.pdf
(14.11.2011)
http://www.isubraila.eu/admin/inspectiadeprevenire/inundatiifenomene%20meteor
ologice%20periculoase.pdf (14.11.2011)
http://www.mdrl.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/strategie_inundati
i/strategia_inundatii.pdf (14.11.2011)
http://ayeshsoul.blogspot.com/2011/05/pakistan-flood-victims-still.html
(14.11.2011)
http://www.guardian.co.uk/science/2008/jan/21/environmental.debt1 (14.11.2011)
http://geoconfluences.ens-lyon.fr/doc/transv/Risque/images/Inondations.gif
(14.11.2011)