1. Anestezice locale. Clasificare. Tipul anesteziei. Mecanism de actiune.

Anestezicile locale - sunt subst.care deprima reversibil sensibilitatea terminatiunilor

nervoasesensitive si transmiterea impulsurilor prin anumite fibre nervoase sensitive, pe un
teritoriu limitat, corespunzator locului aplicat.
După structura chimică
1. Derivatii esterici
- Ai ac.benzoic- cocaina, benzocaina, butacaina,piperocaina
- Derivaţi ai ac.paraaminobenzoic – procaina, tetracaina, clorprocaina.
- Ai ac. metaaminobenzoic– surfacaina
2. Amide
- Deriv.de xilidina –lidocaina, mepivacaina,etidocaina,bupivacaina
- Deriv.de toluedina- prilocaina
- Alti compusi- dibucaina
3. alte anestezii : - diclonina
După potenţă(activitate):
1.compuşi cu potenţă mare (activi în concentraţii mici) – tetracaina, cincocaina, bupivacaina,
etidocaina,articaina
2.cu potenţă medie – lidocaina, mepivacaina, cocaina, benzocaina
3.cu potenţă mică – procaina, clorprocaina
Dupa toxicitate
1.foarte toxice – cincocaina,tetracaina, bupivacaina
2.tox.medie – lidocaina,trimecaina,etidocaina,mepivacaina,benzocaina,cocaina,prilocaina
3.putin toxice – procaina,clorprocaina,articaina
După durata de acţiune
1.durată lungă – (3 ore şi mai mult) – benzocaina, bupivacaina, etidocaina, cincocaina
2.durată medie – 1-2 ore – lidocaina, mepivacaina, prilocaina
3.durată scurtă (20-60 min) – procaina, cocaina, clorprocaina, tetracaina.
Dupa latenta actiunii
1.cu dezvoltarea rapida a efectului (<de 5min)– cocaina, clorprocaina,tetracaina,lidocaina,
etidocaina, cincocaina
2.cu dezvoltarea mai lenta a efectului – procaina,benzocaina,mepivacaina,bupivacaina, prilocaina
Dupa tipul anesteziei
1.Superficiala, de contact – tetracaina,benzocaina,trimecaina, lidocaina, articaina
2.Infiltrativa – procaina, clorprocaina,trimecaina,lidocaina,articaina,mepivacaina,etidocaina
3.De conducere-procaina,clorprocaina,lidocain,articaina,trimecaina,bupivacaiana,etidocaina
4.rahianestezia-lidocaina, mepivacaina,bupivacaina,cincocaina,articaina
5.toate tipurile-lidocaina,articaina
Mecanismul acţiunii anestezice
Anestezicele locale stabilizează membrana fibrelor nervoase, crescând pragul excitabilităţii şi
micşorând procesul de depolarizare, până la împiedicarea transmiterii impulsului nervos
AL afecteaza orice tip de neuron insa mai cu usurinta fibrele neuronale cu dimens. Mici si cele
putin mielinizate si axonii scurti. Acţiunea se datorează diminuării permeabilităţii membranare la
ionii Na+. Moleculele de anestezie închid canalele membranare pentru ionii de sodiu prin
molecule neionizate si ionizate. Se admite si interventia unor mecanisme calcice , eliberarea
Ca2+ legat determina cresterea permeabilitatii pt Na+. AL intra in competitie cu Ca++ pt anumiti
receptori.
- AL ionizate actioneaza in interiorul fibrei nervoase, iar compusii neionizati se dizolva in
membrane, blocind canalele de Na+, anestezicele scad permeabilitatea pt K+, Ca++.

Clinic se manifesta prin :

- Initial apare o senzatie de caldura, datorita paraliziei fibrelor vegetative simpatice
vasoconstrictoare
- Apoi dispare sensibilitatea termica si dureroasa, proprioceptia,senzatia tactila si cea de
presiune
- Final,deprimarea fibrei motorii
Prezenta in inflamatie a hiperemiei soi permeabilitatii vasculare crescute, accelereaza absorbtia
anestezicului.
In precesele inflamatorii in reg OMF nu intotdeauna se reuseste de a obtine o anetezie eficienta,
de aceea se efectueaza premedicatia cu sedatuve si analgezice.
Sol.de AL se vor suplimenta cu subsst vasoconstrictoare(epinefrina,norepinefrina). Ele prelungesc
durata si reduc toxicitatea.
Farmacocinetica Anestezicele locale se folosesc sub formă de săruri solubile în apă, de obicei
clorhidrat. Soluţiile care le conţin au o reacţie acidă şi sînt stabile. Ele au cantităţi mici de
molecule liposolubile, neionizate, capabile să difuzeze în ţesuturi pentru a ajunge la locul de
acţiune. Injectarea în ţesuturile inflamate cu un pH scăzut, diminuează cantitatea de molecule
neionizate, micşorând capacitatea de difuzie, respectiv li eficacitatea.
Indicaţiile anestezicele locale.
- În oftalmologie, cheratite, în tratamentul hemoraizilor -se utilizează sub formă de
supozitorii sau unguente. Stomatologie – tratamentul glositelor, pulpitelor, paradontitelor,
cariesului, incizii
- Asocierea anestezicelor locale cu cele generale în chirurgie, blocade paranefrale în colici
renale, blocade paravertebrale în radiculite. lidocaina se utilizează în cardiologie pentru
suspendarea tahiaritmiilor
Reacţii adverse:Reacţii alergice mai des provocă compuşii esterici. Hipertermie malignă de tip
idiosincrazic pot produce anestezicele amide. Bradicardie şi hipotensiune arterială,cefalee.
Hipertensiunea arteriala
Cocaina,Methemoglobinemie poate provoca prilocaina, ameteli,acufene,parestezii, dezorientare.
Profilaxia. Anamneza minutioasa a pacientului, proba la substanta anestezica.Tratamentul socului
anafilactic-trusa antisoc(adrenalina,antihistaminice,glucocoticoizi)
Contraindicatii: miastenie grava, alergie, insuficienta CV severa, blocade A-V gr1,2,3.

2. Clasificarea analgezicelor.
I.Prep.cu actiune preponderent centrala
A.anal.opioide:morfina,trimeperidina,fentanil,metadona,buprenorfina,pentazocina,sulfentanil
B.anal.neopioide:
- der.paraminofenolului: pracetamol, fenacetina, acetaminofen
- prep.din diverse grupe: clonidina,amitriptilina,ketamina,baclofen,calcitonina,imipramina
C.anal.cu actiune mixta: tramadol
II.Prep.cu actiune preponderent periferica:
A.Der.acidului acetilsalicilic: acid acetilsalicilic,salicilamida,metilsalicilat
B.Der.pirazolonei:metamizol,fenilbutazona,prep.combinate(baralgina,spasmalgon)
C.Der.eteroacrilacetici: ketorolac
Analgezice cu actiune preponderent periferica

Mec.de actiune.prep.neopioide cu efect periferic actioneaza prin mecanism periferic si

central.Actiunea periferica e datorata faptului ca inhiba ciclooxigenaza cu diminuarea formarii
prostaglandinelor,diminueaza simptomele inflamatiei(edemul,act,mecanica asupra nociceptorilor),
micsoreaza sensibilizarea nococeptorilor catre mediatorii:histamina, bradichinina.
- Componentul central se realizeaza prin inhibarea sintezei prostaglandinelor in SNCprin
blocarea COX
- .Influenteaza asupra transmisiei impulsurilor dureroase pe caile aferente la nivelul coarnelor
posterioare ale maduvei spinarii,formatiunii reticulare, sistem limbic,iar la nivelul talamusului
majoreaza pragul perceperii durerii.
- La niveluul maduvei diminueaza eliberarea substantei P si suprima hiperanalgezia.
Indicatii:nevralgii,artralgii,mialgii,cefalee,dureri dentare
acute,dismenoree,fracturi,luxatii,entorse,bursite,tendinite, dureri postoperatorii
moderate,migrena,colici intestinale, biliare,renale.infectii virale,microbiene cu febra.
Contraindicatii: ulcer gastroduodenal,afectiuni ale organelor
hematopoietice,leucopenie,dereglarea functiei hepatice si renale,aritmii cardiace,sarcina,alaptatie
Reactii adverse: Dispepsie,hemoragii gastrice,voma,acufene,reactii alergice,tulburari
hematopoietice.
Particularitatile in stomatologie:
Acidul acetilsalicilic:dureri determinate de procese inflamatorii dentare,extractii dentare,dureri la
nivelul ATM
Metamizol:nevralgii,dureri dupa extractii dentare si la ATM
Ketorolac:dupa operatii inreg.OMF,leziuni traumatice ale oaselor,tesuturi moi,artroza

3.Analgezice opioide.Clasificare.
Dupa structura chimica:
1. Der.fenanrenei: morfina, hidromorfina, omnopon,hidrocodon,nalbufina.
2. Der.fenilpiperidinei: trimepiridinafentanil, sufentanil,alfentanil,petidina
3. Der.difenilmetanului: metadona,dextropropoxifen,dextromoramida
4. Der.morfinei: levorfanol, butorfanol
5. Der.ciclohexancarbonic: tilidina
6. Der.benzomorfinei: pentazocina, dezocina
7. Diverse grupe: tramadol

Dupa afinitate fata de receptorii opioizi.

1.Agonisti puternici(miu, k) : morfina,hidromorfona,oximorfona,metadona,fentanil,sufentanil,
Tilidina, piritramid
2.Agonisti medii si slabi:trimeperidina,codeina,oxicodona,petidina
3.Agonisti partiali u si agonisti-antagonisti k:buprenorfina
4.Agonisti partiali k si anutorfanol,pentazocina,nalbufina,nalorfina
5.Antagonisti:naloxon,naltrexon,nalmefen,diprenorfina

Dupa activitatea analgezica:

1,slab active:trimeperidina,pentazocina,petidina,tilidina
2.active:morfina,metadon,piritramid,nalbufina
3.foarte active:fentanil, sufentanil,butorfanol,buprenorfina

Dupa durat actiunii:

Scurta:fentanil,alfentanil,sufentanil
Medie: morfina,trimeperidina,butorfanol
Lunga:buprenorfina

Mec.de actiune.La nivel celular se poate realiza prin mecanism electric si enzimatic.Prin
activarea receptori miu si delta crste efluxul ionilor de kaliu cu hiperpolarizarea membranei
presinaptice cu blocarea eliberarii neuromediatorilor in spatiul sinaptic si transmisiei
excittiei.Activarea receptorilor kapa inhiba deschiderea canalelor clciu-dependente cu micsoraea
influxului acestor ioni in celula cu diminuarea depolarizarii,eliberarii mediatorilor si
transmisiei.La nivel sistemic influenteaza asupra structurilor nervoase la diferite nivele.I-coarnele
posterioare ale maduvei spinarii, II-talamus,hipotalamus,sistem limbic,formatiune reticulara, III-
scoarta cerebrala,unde blocheaza transmisia interneuronala a impulsurilor algogene a cailor
aferente si accentueaza controlul inhibitor descendent al structurilor centrale.
Efecte:-Utile terapeutic: analgezia,efect anxiolitic,sedativ
-In functie de situatia clinica: greata, voma, vertij, sedare, euforie,deprimarea tusei,deprimrea
rspiratorie, inhibarea centrului termoreglator,mioza,constipatie,spasmul sfincterului Oddi,retentia
urinei
-Efecte nedorite:disforie,bronhospasm,toleranta,dependenta medicamentoasa,cresterea tensiunii
intracraniene, hipotensiune arteriala
INDICAȚII:sidrom algic postoperator,neuroleptanalgezie (droperidol + fentanil = talamonal)
Dureri acute în infarct miocardic,colici biliare și renale în asocierea cu antidepresiv,cancer
inoperabil,edem pulmonar acut, diaree, antitusiv, anestezia intravenoasa.
Contraindicatii:hipertensiune intracraniana,traumatisme craniocerebrale,stari convulsive,coma
alcoolica,abdomen acut, pancreatita acuta,diaree infectioasa,hipertrofia
prostatei,hipotiroidism,boala Addison,sarcina,hipersensibilitate.
REACȚII ADVERSE : dependență medicamentoasă psihică și fizică,oprirea respirației,greață,
vomă,bradicardie,constipație, intoxicație, somnolenta, palpitatii, sincopa, disurie, comă
Intoxicatia cu morfina:pierderea cunostintei,inhibarea respiratiei,hipoxie exprimata,acidoza
tisulara,cianoza pielii si mucoaselor, inhibitia centrului vasomotor-hipotensiune arteriala,cresterea
permeabilitatii vasculare,excitarea nervului oculomotor-mioza, stimularea centrului nervului vag-
bradicardie,hipertonie musculara,bronhospasm,convulsii tonico-clonice,dereglarea
termoreglarii.Tratament:spalatura gastrica repetata cu KmnO4 de 0,02%, purgativ salin-sulfat de
magneziu,sulfat de sodiu 30,0; diureza fortata,i/v hidrocarbonat de sodiu 4%,glucoza 5%,clorura
de sodiu 0,9 %; dializa peritoneala, sol.naloxona clorhidrat 0,04%-1,2 mli/v cu repetare peste 10-
15 min.Pt restabilirea functiilor vitale: sol.atropina sulfat 0,1%-1 ml subcutanat, inhalarea O2,
sol.etimizol 1,5%-2,4 ml i/m, inclzirea copului, sol.tiamina 5%-3 ml i/m.
Dependenta medicamentoasa:
-Psihica:reducerea intereselor sociale,micsorarea capacitatii de muncasi intelectului, dereglari de
somn,dereglarea sensibilitatii cutanate, tahicardie,lipsa poftei de mincare,tinde spre izolare
-Toleranta:se dezvolta relativ repede(1-2 sapt) cu diminuarea reactiilor la o anumita doza
-Fizicanarcomania) comportament straniu, nervozitate,iritabilitate,egoism,inchidere in sine
,halucinatii,pierdere in
greutate,xerostomie,transpiratie,palpitatii,tahicardie,hipotonie,tremur,mioza,constipatii
Tratament:doza de opiod se micsoreaza treptat, pt inlaturarea sindromului de abstinenta
metadona 5-10 mg de 2-3 ori/zi timp de 3 zile, metode de psihoterapie.
Stomatologie:la utilizare indelungata xerostomie, cheilita,candidoza,leziuni erozive la nivelul
limbii.

4. Anestezice generale.
Clasificare
I.Inhalatorii
A.Substante volatile
1.Eteri:eter dietilic
2.Hidrocarburi: halotan,izofluran,enfluran,metoxifluran,sevofluran
B.Substante gazoase:protoxid de azot,ciclopropan
II.Intravenoase
1.Barbiturice:tipental de sodiu,hexobarbital de sodiu,metohexital de sodiu
2.derivatii engenolului:propanidid
3.Remedii de structura steroida:hidroxidion
4.Benzodiazepine:diazepam,lorazepam,midazolam
5.Derivatii fenciclidinei:ketamina
6.derivatii imidazolului:etomidat
7.Derivatii GABA:oxibutirat de sodiu
8.Analgezice opioide:fentanil,trimeperidina,morfina
9.Derivatii diizopropilfenil:propofol

Mecanism de actiune. Anestezicele generale acţionează asupra diferitor verige ale transmiterii
impulsurilor nervoase în SNC: Consecutivitatea implicarii form.nervoase in AG: form reticulata
ascendenta activatoare, cortexul cerebral, talamusul, maduva spinarii,cerebelul,bulbul rahidian.
Ag interactioneaza cu lipidele si proteinele membranare si produc hiperpolarizarea membranelor
cu inhibitia neuronala.
Are loc eliberarea endorfinelor şi enkefalinelor cu activarea sistemului antinociceptiv;deprimarea
proceselor metabolice (oxidarea, formarea macroergilor);inhibarea eliberării mediatorilor din
membrana presinaptică în fanta sinaptică;micşorarea sensibilităţii structurilor
postsinaptice;potenţarea proceselor GABA – ergice inhibitoare prin cresterea influxului ionilor de
Cl- cu hiperpolarizarea membranei si blocarea transmisiei impulsurilor nerv.,activarea sistemelor
glicinergice inhibitoare.
Indicaţiile AG pentru narcoză inhalatorie:bolnavii cardiaci,pentru inducţie anesteziei, când este
contraindicată administrarea i/v,anestezia naşterilor pentru profilaxia hemoragiilor
postpartum,pacienţii cu astm bronşic,în chirurgia abdominală (ciclopropan), interventii ch in reg
OMF de durata scurta,la pacientii cu diabet zaharat
Contraindicaţiile AG inhalatorii:aritmii ectopice,afecţiuni hepatice,hipertensiune intracraniană,
diabet zaharat,maladii pulmonare,insuficienţă hepatică, insuficienţă renală intoxicaţie cu
alcool,febră la copii
Indicatii an.intravenoasa:initierea anesteziei,interventii chirurgicale de scurta durata,an.in
timpul graviditatii,efectuarea unor teste functionale,procedee ortopedice, stari convulsive, la copii
Contraindicatii:insufucienta renala,porfirie,Addison,astm bronsic,bolicardivasculare
grave,miastenie,hipertensiune intracraniana,anemie grava.
Reacţii adverse:hipotensiune arteriala,deprimarea cordului,inhibarea respiratiei,hipersecreţia
bronşială,hipersalivaţia,stop cardiac,convulsii,atonie intestinală,nefrotoxicitate,hipoxie, necroză
hepatică,efect teratogen,methemoglobinemie,edem pulmonar, hiperglicemie,inhibiţia
hematopoezei,anemie megaloblastică
Stomatologie:la pacientii necooperanti,copii,bolnavi excitati psihomotor,epileptici,alergici la
anestezicele locale, infectii acute, interventii ce comporta timpi durerosi ce nu pot fi evitati prin
anestezia locala, inteventii laborioase de chirugie maxilofaciala.

5. Sedativele.Clasificare.
I.Barbiturice in doze subhipnotice: barbital,fenobarbital,amobarbital
II.Benzodiazepine:diazepam,fenazepam
III.H1-antihistaminice:prometazina, difenhidramina,cloropiramina
IV.Bromide: natriu bromid,kaliu bromid, calciu bromid
V.Prep.vegetale: din valeriana,paducel,pasifora,talpa-gistei,bujor,Kava-kava
VI.Prep.combinate: valocordin,valocormid,valosedan, valoserdin, beloid, corvalol, novo-pasit,
corvaldin,persen, sanosan, belataminal.
Mecanisme de actiune:
Preparatele amplifica procesele de inhibitie sau le diminueaza pe cele de excitatie. Actiunea lor
este indreptata preponderent spre miscorarea influxului ionilor de Na in celula cu diminuarea
reactiilor motorii si emotionale la actiunea factorilor exogeni. Efectul sedativ este gradul cel mai
mic de inhibitie al SNC in sirul sedatiei-somn-anestezie generala.
Barbiturice:facilitarea si prelungirea efectelor GABA prin eliberarea si impiedicarea recaptarii
acestuiaPot actiona si postsynaptic,asemanator cu GABA, intrind in competitive la nivelul
receptorilor cu antagonistii acestora.; diminuarea actiunii depolarizante a glutamatului, abolirea
excitatiilor noradrenegice si colinergice.
Benzodiazepine: Benzodiazepinele se fixează cu receptorii benzodiazepinici ce reprezintă nişte
micromolecule separate, care formează un sediu specific de cuplare, numite subunităţile alfa ale
glicoproteinei receptoare a GABA-A receptorilor. În aşa fel benzodiazepinele induc modificări
conformaţionale a moleculei receptoare cuplată cu canalele de Cl- prin creşterea afinităţii
subunităţii beta a receptorilor GABA-A faşă de mediatorul său cu deschiderea canalelor de clor,
influxul acestor ioni în celulă şi hiperpolarizarea membranei. În aşa fel, benzodiazepinele nu
acţionează ca substituienţi pentru GABA, dar necesită prezenţa mediatorului pentru a căpăta un
răspuns, deci sunt substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în dificitul
neurotransmiţătorului, ele nu-şi realizează efectele.
Bromurile:Intensificarea proceselor inhibitorii din SNC.
H1-antihistaminice: blocarea H1-receptorilor din SNC.
Indicaţiile:1.stări astenoneurotice, iritabilitate crescută, 2.tulurări de somn, 3.maladii
psihosomatice (distonie neurovegetativă, hipertensiune arterială, eczema, neurodermita, etc.).
Stomatologie:dereglarile controlului nervos, parodontoze,glosalgii,nevralgia nervului trigemen.

6) Hipnotice.Clasificare.
Sau somniferele sunt substante deprimate ale SNC, care in anumite conditii induc, produc sau
prelungesc somnul
Dupa structura chimica:
I. barbiturice
1.Barbiturice:barbital,fenobarbital,amobarbital,butabarbital,ciclobarbital
II nebarbiturice
1.Benzodiazepine:flurazepam, nitrazepam,lometazepam, brotizolam,temazepam,oxazepam,
triazolam, ketazolam, midazolam
3.H1-antihistaminice:difenhidramina,doxilamina,prometazina,cloropiramina
4.Derivati GABA si predecesorii serotoninei: fenibut,oxibatul de Na, L-triptofan
5.Derivatii alifatici:
A.aldehide: cloralhidrat
B.ureide aciclice:bromizoval,carbromal
6.Nebenzodiazepine:
A.Derivati imidazopiridinici:zolpidem
B.Der.ciclopirolonei:zopiclona
C.Der.pirazolopiridinei:zaleplona
7.Diverse grupe:
A.Tranchilizante:diazepam, clonazepam,lorazepam, medazepam
B.Sedative:prep.de valeriana
C.Neuroleptice:clorpromazina,droperidol
D.Chinazolone:metacvalona
E.Carbamati:meprobamat,etinamat,novopasit
G.Piperidindionele: glutedimida, metiprilona

Dupa durata de actiune:

-scurta(10-15 min efectul, durata 2-5h):brotizolam,triazolam,temasepam,midazolam,
oxazepam,zolpidem, zopiclona
- Medie(20-40 min,durata 4-7h):lormetazepam,amobarbital,metiprilona,cloralhidrat,
prometazina, butabarbital
-lunga(40-60, durata8-12h):flurazepam,diazepam,barbital,fenobarbital

Mecanism de actiune:
Barbiturice:influenţa asupra sistemelor GABA-ergice:se consideră că acţiunea principală a
barbituricelor constă în facilitarea şi prelungirea efectelor GABA. Se presupune că are loc
eliberarea şi împiedicarea recaptării acestuia. Deci, în aşa fel, barbituricele mai mult prelungesc
răspunsurile GABA, decât le intensifică, cu deschiderea canalelor de Cl- şi hiperpolarizarea
membranei.preparatele pot acţiona şi postsinaptic, asemănător cu GABA, întrând în competiţie la
nivelul receptorilor cu antagoniştii acestora. diminuarea acţiunii depolarizante a glutamatului şi
altor mediatori excitatori din SNC.;abolirea excitaţiilor noradrenergice şi colinergice (la doze
anestezice) cu micşorarea eliberării mediatorilor.;modificarea proprietăţilor membranelor în afara
sinapselor ce pot contribui la efectul deprimant central. La nivel celular: barbituricele inhibă
oxidarea glucozei şi piruvatului, decuplează fosforilarea de procesul de oxidare
Benzodiazepine: se fixează cu receptorii benzodiazepinici ce reprezintă nişte micromolecule
separate, care formează un sediu specific de cuplare, numite subunităţile alfa ale glicoproteinei
receptoare a GABA-A receptorilor. În aşa fel benzodiazepinele induc modificări conformaţionale
a moleculei receptoare cuplată cu canalele de Cl- prin creşterea afinităţii subunităţii beta a
receptorilor GABA-A fată de mediatorul său cu deschiderea canalelor de clor, influxul acestor
ioni în celulă şi hiperpolarizarea membranei. În aşa fel, benzodiazepinele nu acţionează ca
substituienţi pentru GABA, dar necesită prezenţa mediatorului pentru a căpăta un răspuns, deci
sunt substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în dificitul neurotransmiţătorului, ele
nu-şi realizează efecteleBenzodiazepinele facilitează transmisia GABA-ergică la nivelul scoarţei
cerebrale, hipocampului, zonei limbice, hipotalamusului, substanţei nigra, scorţei cerebeloase şi
măduvei spinării.
PREDECESORII GABA ŞI SEROTONINEI :are loc interacţiunea acestui mediator cu
subunităţile beta ale receptorului GABA-A cu deschiderea canalelor de clor, influxul acestor ioni
în celulă şi cu hiperpoloarizarea membrane
DERIVAŢII ALIFATICI:În ficat, ţesuturi şi eritrocite sub influenţa alcooldehidrogenazei
cloralhidratul se transformă în metabolitul activ tricloretanol ce şi exercită acţiune sedativă şi
hipnotică, posibil, prin intermediul sistemelor GABA-ergice.
Indicatii:tratamentul insomniilor,atenuarea sindromului psihovegetativ în stările spastice ale tubul
digestiv, hipertensiune arterială, spasme coronariene, astm bronşic, graţă vomă,stările de agitaţie
psihotropie în intoxicaţii sau supradozarea excitantelor SNC, simpatomimeticelor ,tratamentul
epilepsiei,tratamentul convulsiilor simptomatice,ca coleretic în colecistite cu stază,ictere
congenitale cronice (cu majorarea bilirubinei neconjugate),icterul neonatal (utilizat la mamă şi
nou-născut).
Intoxicatia acuta cu barbiturice: se situeaza pe primul loc dupa cauzele de suicid. Cele mai
periculoase st preparatele de durata scurta si medie, doza letala 1-3g, fata de cele de lunga durata
5-10g. Se instaleaza peste 10-60min cu o stare de precoma, vorbire incorecta, confuzie mintala,
cefalee, greata,coma.

Stomatologie:hipnoticele in doze mici st indicate inaintea de manoperelor stomat., in afectiunile

mucoasei legate de tulburari functionale ale SN, in asociere cu analgezicele neopioide in dureri
de dinti,periodontite, glosalgie, nevrite ale trigemenului, in premedicatie.
Intra in componenta picaturilor ,,denta” utilizate in dureri dentare,

7.) Benzodiazepine:Clasificare:
Dupa durata de actiune:
–De durată scurtă (1,5 – 5 ore): triazolam,midazolam,tofisopam,ketaxolam,estazolam
-Durată medie (10 – 30 ore): nitrazepam,lorazepam,oxazepam,alprazolam,flunitrazepam
-De durată lungă (30 – 90 ore): diazepam,medazepam,flurazepam,clordiazepoxid
Mecanism de actiune: Benzodiazepinele se fixează cu receptorii benzodiazepinici ce reprezintă
nişte micromolecule separate, care formează un sediu specific de cuplare, numite subunităţile alfa
ale glicoproteinei receptoare a GABA-A receptorilor. În aşa fel benzodiazepinele induc modificări
conformaţionale a moleculei receptoare cuplată cu canalele de Cl- prin creşterea afinităţii
subunităţii beta a receptorilor GABA-A faşă de mediatorul său cu deschiderea canalelor de clor,
influxul acestor ioni în celulă şi hiperpolarizarea membranei. În aşa fel, benzodiazepinele nu
acţionează ca substituienţi pentru GABA, dar necesită prezenţa mediatorului pentru a căpăta un
răspuns, deci sunt substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în dificitul
neurotransmiţătorului, ele nu-şi realizează efectele. Se presupune că în componenţa complexului
receptori GABA + receptori benzodiazepinici se include o polipeptidă GABA-modulină, care
poate modula interacţiunea între aceştea.Benzodiazepinele facilitează transmisia GABA-ergică la
nivelul scoarţei cerebrale, hipocampului, zonei limbice, hipotalamusului, substanţei nigra, scorţei
cerebeloase şi măduvei spinării.

Influenta asupra somnului:

dau impresia unui somn profund şi revigorant;
micşorează latenţa instalării somnului;
cresc timpul total al somnului (mai ales când acesta este micşorat);
majorează pragul de trezire şi diminuează numărul de treziri nocturne;
reduce durata stadiului 1,
iar cele ca tranchilizante – o prelungesc.cresc durata stadiului 2 toate benzodiazepinele;
somnul cu unde lente stadiului 3 şi mai ales 4 este micşorat;
cantitatea şi ritmul secreţiilor homorale din timpul somnului – hormon de creştere, prolactină,
hormon luteinizant – nu sunt modificate;
oprirea tratamentului după administrarea în fiecare seară câteva săptămâni, determină un rebound
al somnului rapid şi al celui cu unde lente, dar fenomenul variază pentru diferite benzodiazepine.
Indicatii: tratamentul insomniilor.în tratamentul bolilor somatice sindrom premenstrual, colopatii
etc. (datorită efectului sedativ şi tranchilizant).tratamentul epilepsiei şi convulsiilor simptomatice
(tetanos, eclampsie, la alcoolici etc).premedicaţie (pregătirea preoperatorie şi preanestezică,
îngrijirea postoperatorie).neuroze.inducerea, menţinerea sau completarea anesteziei
generale.delirium tremens, abstinenţa, stări confuzionale la alcoolici.

Reactii adverse:
fect postacţiune – e cu mul mai puţin pronunţat ca la barbiturice.
fenomenul rebound – e cu mult mai slab ca la barbiturice.
dependenţa medicamentoasă – riscul e cu mult mai mic (mai frecventă toleranţa şi dependenţa
psihică, sindromul de abstinenţă e rar şi minor).
mai frecvente: slăbiciune, ataxie, cefalee, tulburări de vedere, vertij, greaţă, vomă, diaree,
modificări ale gustului.mai rar: creşterea în greutate, diminuarea libidoului şi tulburări
menstruale.stări paradoxale la bătrâni (excitaţie, iritabilitare etc.)
Stomatologie: premedicatie inainte de manopere practice
8.)Tranchilizante(anxiolitice).Clasificare.
Preparate ce inlatura starile de spaima, frica, incordare emotionala, dezadaptare la mediul ambiant
si st efective in neuroze si stari intermediare
Anxietatea- este o stare afectiva patologica, caracterizata prin : neliniste psihomotorie, teama
nedeslusita.
I. Majore – care poseda actiune anxiolitica si sedativa marcata, spectru terapeutic larg, influenta
negativa asupra reactiilor psihomotorii,performantei de munca
1. Benzodiazepinice – diazepam, fenazepam, clordiazepoxid, oxazepam, medazepam,
clorazepam.
2. Nebenzodiazepinice – benzoclidina, trimetazina, lonetil
3. Preparate combinate – Amixid, librax, antares
4. Cu actiune antidepresiva – opipramol, alprazolam
5. Antagonisti specifici ai benzodiazepinelor - flumazenil
II. Minore –(de zi) care se caracterizeaza prin actiune anxiolitica si sedativa redusa, fara influente
negative vadite asupra reactiilor psihomotorii. Se utilizeaza in tratamentul ambulator: proroxan,
piracetam, fenibut, propranolol, trimetazina, medazepam.

Dupa grupa:
1.der.benzodiazepinici: diazepam,fenazepam,clordiazepoxid, oxazepam, nitrazepam ,lorazepam,
temazepam,alprazolam,estazolam
2.agonistii receptorilor serotoninici:buspirona,gepirona,ipsapirona,tiospirona
3.diversa structura: hidroxizina,benactizina, meprobamat,opipramol,trimetazina, fenibut,
clonidina, propranolol,piracetam,proroxan

Dupa durata actiunii:

-scurtă durată - T0,5 – 3-10 ore:oxazepam,tofizopam,triazolam,clotiazepam
-durată medie T0,5 – 10-40 ore:alprazolam.bromazepam,lorazepam
-durată lungă T0,5 – 30-90 ore:diazepam,medazepam,clordiazepoxid,clobazam,clorazepam

Mecanismul de acţiune:
In manifestarea starii de anxietate se implica mai multe sisteme mediatoare : sistemul
adrenergic,serotoninergic, dar mai mult ca functie fiziologica -facilitează transmisia sinaptică
GABA-ergică la nivelul scoarţei cerebrale, hipocampului, hipotalamusului, substanţei nigra,
scoarţei cerebeloas şi măduvei spinării. Inhibiţia GABA-ergică este potenţată, cu micşorarea
consecutivă a frecvenţei de descărcare a neuronilor postsinaptici corespunzători.
-Acţiunea se exercită asupra receptorilor benzodiazepinici, cuplaţi cu receptorii membranari de tip
GABAA, având drept urmare creşterea frecvenţei deschiderii canalelor pentru clor (care reprezintă
porţiunea efectoare a receptorilor) şi hiperpolarizare. Benzodiazepinele se fixează pe un sediu de
legare specific, localizat pe suprafaţa subunităţilor  ale glicoproteinei receptoare, spre deosebire
de GABA, care se fixează pe un sediu de legare localizat pe suprafaţa subunităţilor .
Benzodiazepinele se comportă agonist faţă de aceste sedii, dar exista substante cu proprietati
antagoniste(flumazenil), utilizate in combaterea deprimarii centrale.
Indicaţii:
tratamentul insomniilor;
pentru combaterea pavorului nocturn şi a somnabulismului;
efectul tranchilizant este util în:afecţiuni neuropsihice însoţite de anxietate;
afecţiuni medicale cu o componenţă psihosomatică sau psihovegetativă importantă – cardiopatia
ischemică, boala ulceroasă, colopatii, astm bronşic, sindrom premenstrual etc.; pregătirea
preanestezică şi preoperatorie, precum şi pentru îngrijirea postoperatorie;la alcoolici în
combaterea unor manifestări psihotoxice acute – delirium tremens, stări confuzionale şi onirice.

Contraindicaţii:miastenia gravă;la şoferi, dispeceri, la cei ce mânuiesc maşini de precizie sau

periculoase din punct de vedere a securităţii;la bătrâni sunt preferinţe doze mici;la cei cu
insuficienţă hepatică şi respiratorie severă ;la persoanele cu stare de dependenţă medicamentoasă
în antecedente;evitarea asocierii cu băuturile alcoolice şi alte deprimante ale SNC;I trimestru al
gravidităţii;doze mari înaintea-naşterii ;în timpul lactaţiei

Reacţiile adverse :încetinire psihomotorie, întârzierea reflexelor, apatie, somnolenţă;depresie;

amnezie anterogradă ;diminuarea performanţelor psihomotorii, slăbiciune, ataxie, cefalee, vertij,
dereglări de vedere;greaţă, vomă, discomfort în epigastriu, modificări ale gustului, diaree,
creşterea apetitului şi a masei corporale;diminuarea libido-ului şi dereglări menstruale;
toleranţă;fenomen rebound şi postacţiune;dependenţă medicamentoasă;efecte parodoxale –
anxietate, iritabilitate, agitaţie motorie, stări confuzionale, convulsii (mai frecvente la bătrâni).

Stomatologie: pregatirea preanestezica in dpze mici, preoperatorie, postoperator. Diazepamul

diminueaza anxietatea pacientilor. In asociere cu scopolamina se face premedicatia la copii ce se
tem de stomatolog. In anestezie

9.Neuroleptice(antipsihotice):
Clasificare:
Preparate medicamentoase capabile sa inlature excitatia psihomotorie si sa amelioreze
manifestarile in limitele psihozei
Dupa structura chimica:
1.Derivatii fenotiazinei
a. alifatici - clorpromazina,levomepromazina,trifluopromazina, propazina
b. piperidinici: - tioridazina, periciazina, pipotiazina
c. piperazinici – trifluoperazina, fluofenazina, perfenazina
2.Derivatii tioxantinei : clorprotixen, tiotixen,clopentixol
3. Derivatii butirofenonei - haloperidol,droperidol, benzperidol
4.Der.difenilbutilpiperidinei: pimozid,penfluridol, fluspirilen
5.Benzamide – sulpirid, tiaprid
6.Dibenzazepine: - clozapina, olanzapina
7.Azafenotiazine: protipendil
8.der. Indolului: - oxipertina, molindona, carbidina
9.Diverse grupe: - reserpina, risperidon, tiaprid

Dupa mecanismul de actiune

 A. Tipice ( de generatia I) : blocheaza in egala masura receptorii D1, D2 : clorpromazina,
droperidol, tioridazina
B. Atipice (gener II): clozapina, olanzapina, sulpirid, risperidona, molindona. Ele
antagonizeaza receptorii D4, alfa-adrenergici si receptorii colinergici muscarinici.

Mecanism de actiune:Ele poseda capacitata de a influenta asupra diferitor sisteme de mediatori,

manifestind urmatoarele actiuni.-adrenoblocaneг;M-colinoblocante;H1-histaminolitice (H1-
antihistaminicг);Dopaminoblocante;serotoninolitice.De obicei, actiunile blocante sunt centrale si
periferice, dar predomint cele centrale. Blocheaz atit receptorii postsinaptici, cit si cei presinaptici
(care regleaza procesul de eliberare a mediatorilor dupг principiul feed back invers).

Efecte:sedative,antipsihotic,antivomitiv,mirelaxant,anticonvulsivant, hipotermizant,
hipotensiv,antimuscarinic,endocrincu diminuarea eliberari hormonilor hipotalamici.
Indicatii: In clinica de psihiatrie:
-excitatie psihomotorie in:recidivarea, (acutizarea maladiilor psihice;)traume, infectii, perioada
postoperatorie, situaюii psihotraumatice,sindromul de abstnenta (alcoolism etc).
-Tratamentul psihozelor cu halucinaюii, manii, agresivitate etc оn:diferite forme de
schizofrenie;psihozele maniacal – depresive (faza maniacalг);dereglгri psihice оn afecюiunile
organice ale creierului, epilepsie;psihoze endogene.
-Stгri intermediare ca: psihopatii, excitatie exagerata, agresivitate, dereglгri de comportament la
copii єi vвrstnici pe perioade scurte оn scopul corecюiei comportamentului.
B. Оn clinica de boli interne:оn cardiopatia ischemicг, boala ulceroasг, perioada .greaюa, voma de
origine centralг, voma gravidelor (nu se recomandг оn primul tremestru din cauza efectului
teratogen);pentru efectuarea neuroleptanalgeziei оn cadrul intervenюiilor chirurgicale
(talamonal);potenюarea efectului analgezicelor оn cazul tumorilor inoperabile, combustiilor grave
etc. (droperidol, clorpromazinг etc);urgenюele hipertensive ,tratamentul complex al єocului
traumatic,stгri spastice ale musculaturii striate dupг ictus, traume cerebrale etc;starile febrile
Contraindicaţiile coma barbiturica si alcoolica (pericol de deprimare a centrilor vitali);glaucom
cu unghi inchis;adenom de prostata;aterosclerozг avansatг (impun multг prudenta din cauza
hipotensiunii excesive);vвrstnici (destul de sensibili la efectul sedativ єi
antihipertensiv);parkinsonism;epilepsia;afectiuni hepatice si renale (risc de cumulare);icterul
gravidelor; graviditate (оndeosebi I trimestru), lactatia;accidentele alergice la neuroleptice
Reacţiile adverse: Sedatie, somnolenta, depresie;sindrom parkinsonian ,reactii distonnice
,diskineziile tardive ,“sindromul malig”, manifestat prin rigiditate muscularг, hipertermie,
sudoratie profuzie si deshidratare, stare confuziva, retinopatie, matitatea cristalinului,
hipotensiune arterialг pвnг la colaps, congestie nazalг, tahicardie, uscaciune in gura, midriaza,
creєterea presiunii intraoculare, constipaюie, micюiune dificilг ,
Stomatologie: interventii chirurgicale in reg.OMFpotenteaza act.analgezicelor,pt inlaturarea
fricii, in voma postoperatorie

10. Clasificarea antitromboticelor. Fibrinoliticele:

1) Antigoaculante
2) Antiagregante
3) Fibrinolitice
4) Preparate ce amelioreaza propr ietatile reologice ale sangelui

Fibrinolitice clasificare:
*Cu act directa: fibrinolizina, tripsina si himotripsina
*Cu act indirecta: streptokinaza, urokinaza, antistreplaza, nasaruplaza

Mecanism de actiune : Introduse în circulaţia sistemică medicamentele fibrinolitice, se leagă de

plasminogenul fixat pe chiagul format şi lizează fibrina, desfăcând chiagul. Proteoliza se exercită
şi asupra fibrinogenului, ca consecinţă se micşorează viscozitatea şi se ameliorează reologia
sângelui.
Tromboliza este eficace în primele ore, când trombusul este freabil şi flexibil. Trombuşii
vechi sunt insolubili. Pentru mărirea eficacităţii fibrinoliticelor se poate asocia heparină în dozaj
de 500 –800 u /oră.

Indicaţiile: embolii pulmonare grave cu modificări hemodinamice, unde sunt

superioare heparinei şi pot salva viaţa pacientului, tromboze venoase profunde, tromboflebită
ileofemurală severă, ocluzii arteriale periferice, infarct acut de miocard (în primele 12 ore de la
debut), infarct cerebral (primele 3-6ore) tromboza suturilor arteriovenoase externe, tromboze pe
valvule cardiace, tromboze intraventriculare după infarct miocardic.
Reacţii adverse : accidente hemoragice, sângerări interne şi intracraniene, reacţii alergice
până la şoc şi frevent - cefalee febră, dureri lombare .
Pretratamentul sau asocierea de anticoagulante, antiagregante plachetare, cresc riscul
hemoragiilor. Dacă apar hemoragii grave se administrează preparate inhibitoare ale fibrinolizei
(antifibrinolitice) – aprotinina, acidul aminocaproic ş. a. La nevoie fibrinogen uman.
Contraindicatii: Fibrinoliticele sunt contraindicate în caz de hemoragii, sau scurt timp după
acestea, diateze hemoragice, valori ridicate ale tensiunii arteriale (peste 200 mm Hg presiunea
sistolică şi 100 mm Hg presiunea diastolică), stări septice, pancreatită acută, ultimile 3 luni după
ictus. Contraindicaţii relative prezintă tuberculoza cavitară, ateroscleroza avansată, vârsta
înaintată, prima jumătate a sarcinei (dezlipirea placentei), mai puţin de 4 zile după naştere.

Streptokinaza este preparat de origine proteică, obţinut din culturi de streptococ β hemolitic.
Mecanismul de acţiune: Streptokinaza îşi manifestă acţiunea prin formarea unui complex cu
plasminogenul, care are acţiune proteolitică asupra plasminogenului liber, transformându-l în plasmină.
Plasmina lizează fibrinogenul din chiagul format, ca consecinţă are loc recanalizarea vaselor obstruate.
T½ este de 23 minute, deacea durata scurtă a efectului face obligatorie administrarea prin perfuzie.
Necesitatea administrării unei doze iniţiale mari de streptokinază se explică prin faptul, că
majoritatea bolnavilor au anticorpi faţă de preparat în sânge din cauza infecţiilor streptococice curente.
Medicamentul este contraindicat, deoarece este ineficace la bolnavii cu titru înalt de
antistreptokinază (reumatism poliarticular acut, glomerulonefrită acută folosiea în ultimele 3 luni a
streptokinazei).
Urokinaza (urokinase, abbokinase, actosolv, ukidan) este preparat de origine proteică, obţinut
din culturile de celule renale umane. Îşi manifestă acţiunea trombolitică transformând direct
plasminogenul în plasmină.
Se introduce în perfuzie intravenoasă în dozaj de 113.500 u.i./oră, timp de 12-14 ore . Este bine
suportat, reacţiile adverse sunt rare, însă are un preţ destul de ridicat.
 11. Clasificarea anticoagulantelor. Anticoagulante indirecte.

1)Anticoagulante directe: - cu actiune directa asupra unor factori plasmaticiai coagularii.

Efectul apare imediat, durata scurta

I. Preparatele heparinei

a.heparina standarta- heparina de natriu,heparina de calciu

b.heparine cu masa moleculara mica- nadropina,tinzaparina
c.heparinoizi-sulodexidul,pentosanul
d.antagonisti directi ai trombinei-
1: hirudina si analogii ei - hirudina, lepirudina, bipavaluridina);
2:antagonisti ai trombinei cu masa moleculara mica-melagatran, argatraban
e. citratul de Na
e.preparatele antitrombinei III: antitrombina III
f.diverse-inhibitorii FXa-antistazina

2)Anticoagulante indirecte: - inhiba factorii plasmatici ai coagularii

derivatii cumarinici: acenocumarol,warfarina

derivatii indandionei: fenindiona,omefina

Mecanismul de acţiune:
Anticoagulantele indirecte acţionează ca antivitamină K şi sunt active pe cale orală.
Datorită analogiei structurale cu vitamina K, ele inhibă competitiv epoxireductaza şi, posibil,
reductaza o enzimă specifică, care transformă vitamina din forma oxidată, inactivă în forma sa
redusă (vitamina KH2), activă, necesară pentru perfectarea unor proteine procoagulante, care se
sintetizează în ficat,: protrombina, factorii VII, IX si X. În prezenţa acestor anticoagulante
ficatul produce şi secretă proteine parţial carboxilate sau necarboxilate, care nu sunt funcţionale
- cunoscute sub denumirea de PIVKA ("protein induced by vitamin K absence").
Acţiunea anticoagulantelor orale este prezentă numai in vivo. Ea se instalează lent deoarece
diminuarea concentraţiei factorilor coagulării are loc în funcţie de timpul de înjumătăţire al
acestora. Primul afectat este factorul VII, care are un timp de înjumătăţire de 5 ore, factorul IX
are un timp de înjumătăţire 20-30 ore, factorul X - 25-60 ore, iar protrombina - 50-80 ore.
Durata efectului anticoagulant este de lungă durată şi constitue 2-10 zile după întreruperea
tratamentului, fiind dependent de timpul necesar refacerii cantităţii fiziologice de factori ai
coagulării.

Indicaţiile : Anticoagulantele indirecte sunt indicate pentru tratamentul curativ şi profilaxia

tromboemboliilor si al trombozei venoase profunde. Sunt de ales la bolnavii cu risc mare pentru
prevenirea trombozei venoase postoperatorii după intervenţii ortopedice asupra şoldului şi
intervenţii chirurgicale ginecologice majore; risc mare de embolie în infarct transmural
 anterior (favorizează formarea de trombuşi murali), infarct întins, insuficienţă cardiacă,
anevrism ventricular, fibrilaţie atrială, angina instabilă, în arteriopatii periferice; profilaxia
accidentelor embolice la bolnavii cu fibrilaţie atrială şi la purtătorii de valvule cardiace
protetice.

Reacţii adverse: Accidente hemoragice, în timpul sarcinii pot provoca hemoragii letale la făt.
In timpul primului trimestru pot fi cauză de malformaţii (hipoplazie nazală, calcificări
epifizare). Pot apărea diverse malformaţii ale sistemului nervos central pentru folosirea în orice
perioadă a sarcinii, rareori erupţii cutanate, febră, leucopenie, de natură alergică. Foarte rar pot
apărea leziuni necrotice ale pielii, mai ales la nivelul sânilor, de patogenie neprecizată.
Derivaţii de indandionă sunt toxici şi pot provoca leziuni hepatice, leziuni renale, diaree severă.

Contraindicaţiile : O contraindicaţie absolută reprezintă lipsa posibilităţii de control periodic

al coagulării. Alte contraindicaţii prezintă hemoragiile, traumatismele şi alte leziuni sângerînde,
ulcerul în evoluţie, prezenţa sindroamelor hemoragice, intervenţiile operatorii neurologice sau
oculare, hipertensiunea arterială malignă, accidentele cerebrovasculare, insuficienţa hepatică şi
renală gravă, alergia specifică, leziunile canceroase, sarcina.
Hemoragiile provocate de anticoagulantele orale se tratează cu vitamina K - fitomenadiona,
care este antidotul specific. Dozele utile sunt cuprinse între 5 mg şi 25 mg, administrate oral,
în injecţii intramusculare sau injecţii intravenoase lente.
Metodele de dozare: Anticoagulantele cumarinice nu pot fi folosite ca medicaţie de urgenţă.
Se recomandă începerea tratarnentului cu heparină şi continuarea cu un anticoagulant
cumarinic (introdus înaintea opririi heparinoterapiei). Administrarea se face pe cale orală. În
general, se folosesc iniţial doze de atac, 2-3 zile, apoi se continuă cu doze de întreţinere.

12. Anticoagulantele directe:. Antagonistii heparinei.

1)Anticoagulante directe: - cu actiune directa asupra unor factori plasmaticiai coagularii.

Efectul apare imediat, durata scurta

I. Preparatele heparinei

a.heparina standarta- heparina de natriu,heparina de calciu

b.heparine cu masa moleculara mica- nadropina,tinzaparina
c.heparinoizi-sulodexidul,pentosanul
d.antagonisti directi ai trombinei-
1: hirudina si analogii ei - hirudina, lepirudina, bipavaluridina);
2:antagonisti ai trombinei cu masa moleculara mica-melagatran, argatraban
e. citratul de Na
e.preparatele antitrombinei III: antitrombina III
f.diverse-inhibitorii FXa-antistazina
Mecanismul de acţiune al heparinei :
- constă în inhibarea coagulării prin cuplării heparinei cu un anticoagulant fiziologic -
antitrombina III. ---- Complexul heparină-antitrombină III determină modificări
conformaţionale ale antitrombinei III, care îi accelerează considerabil acţiunea anticoagulantă,
inactivînd o serie de enzime procoagulante: trombina şi factorii activaţi X, XII, XI, IX.
- Cea mai sensibilă este trombina, urmează apoi factorul Xa. Fixarea de antitrombina III este
condiţionată de prezenţa secvenţei pentazaharidice specifice a heparinei. Pentru inactivarea
trombinei este necesar ca heparina să se fixeze atât de antitrombina III cât şi de trombină.
Heparina favorizează eliberarea lipoproteinlipazei din ţesuturi, cu hidroliza consecutivă a
trigliceridelor din componenţa chilomicronilor şi a lipoproteinelor.

Farmacodinamia:
- Are efect analgezic, antialergic, antiinflamator, imunosupresiv, hipoglicemiant, diuretic.
- Este antagonistul fiziologic al histaminei, serotoninei, aldosteronului, frînează reacţia antigen-
anticorp, sporeşte fosforilarea oxidativă în peretele vascular şi măduva spinării.
- Preparatul sporeşte funcţia tiroidei, diminuiază legarea tiroxinei de proteine, ca consecinţă
scade nivelul hormonului tireotrop.

Indicaţii:
Tratamentul şi profilaxia trombozei venoase profunde şi al emboliei pulmonare,
Bolnavilor cu risc moderat şi la cei cu risc mare (vârsta peste 40 ani, intervenţii chirurgicale
majore pelvine sau abdominale, cancer, intervenţii ortopedice pe şold ş.a.).
Heparina în doze mici (5 u/kg şi oră în perfuzie intravenoasă), poate fi folosită în stări de
coagulare intravasculară diseminată..

Stomatologie
Heparina in stomatology se utilizeaza pentru profilaxia complicatiilor tromboembolice dupa
interventii massive OMF. Ung de heparina se foloseste topic in tratamentul parodontitei,
hematoamelor posttraumatice, cicatricelor infiltrative postoperatorii in regiunea OMF datorita
efectului antiinflamtor, antiedematos si de ameliorare a troficii tisulare.

Reacţii adverse : hemoragii, trombocitopenie (dupa 3-15 zile de la debutul tratamentului),

tromboză arterială , osteoporoză, chiar fracturi spontane alopecie, fenomene de
hipoaldosteronism, cu hiperkalieinie. Alte efecte nedorite sunt de natură alergică: febră,
frisoane, erupţii cutanate, rareori şoc anafilactic.

Contraindicaţii : :Heparina este contraindicată în hemoragii sau tendinţe la hemoragii, în

ulcerul gastric sau duodenal activ, în accidentele vasculare cerebrale hemoragice, endocardita
bacteriană acută, dupa intervenţiile pe sistemul nervos central, ateroscleroza vaselor cerebrale.
Contraindicaţii relative prezintă hipertensiunea arterială, afectarea vaselor retinei, insuficienţa
hepatică şi renală, antecedente ulceroase, vârsta înaintată, la bolnavii cu alergie specifică la
anticoagulant.

Antagonistul heparinei - Protamina sulfat (protamine sulfate) - este o polipeptidă bazică

obţinută din sperma de peşte. Neutralizează specific heparina, fiind folosită ca antidot al
acesteia. Efectul se instalează în 30-60 secunde de la injectarea intravenoasă. 100-125 mg
protamină anihilează acţiunea anticoagulantă a 10.000 unităţi heparină.
Este indicată în hemoragiile grave, apărute sub tratament heparinic. Se injectează intravenos
50-75 mg protamină, continuând apoi cu o perfuzie dozată după nevoie.
Supradozarea protaminei implică un risc de coagulare intravasculară şi tromboză, datorita
inhibării funcţiei heparinei endogene. Injectarea intravenoasă provoacă uneori congestia pielii,
bradicardie, hipotensiune şi dispnee.

13. Antiagregantele: clasificarea, MA, I si Ci, stom, RA

Clasificare:
a.inhibitorii metabolismului ac.arahidonic al trombocitelor:

1)inhibitorii fosfolipazei-glucocorticoizi; papaverina

2)inhibitorii COX: ac. acetilsalicilic,trifuzal;

3)inhibitorii selectivi ai tromboxan – sintetazei: indobufen,ridogrel,vapiprost

b.preparate ce maresc concentratia si durata actiunii AMPc:

1)activatorii adenilatciclazei : prostaciclina,iloprost;

2)inhibitorii fosfodiesterazei: derivatii xantinici(xantinol,pentoxifilina)

3)inhibitorii adenozindezaminazei si fosfodiesterazei- dipiridamol,trifluzal.

c.antagonistii receptorilor TXA2- sulotroban,dextranii 40, 70;

d.blocantele receptorilor ADP ale trombocitelor- clopidogrel,ticlopidina;

e.antagonistii receptorilor membranari GPIIb/IIIa- tirofiban,ortofiban;

f.preparate ce stimuleaza sinteza prostaciclinei PGI2- deriv. Cumarinici,

pentoxifilina,acidul nicotinic;

Mecanism de actiune:

Are loc inhibarea COX de la nivelul endoteliului,implicata in formarea prostaciclinei

endoteliale care poseda efect vasodilatatoare si antiagregante,si intrucit plachetele sunt celule
anucleate nu pot reface COX inactivata ireversibil.

indicatii:angina pectorala,infarct miocardic,ACV,vasculopatii ischemice

cardiace,cerebrale,periferice,profilaxia trombozelor in urma interventiilor chirurgicale
ginecologice,arteropatii periferice.

contraindicatii:diateze hemoragice,ulcer gastric si duodenal,boli parenchimatoase,prezenta

alergii la medicamentoase,litiaza uratica,nefropatia gutoasa

reactii adverse:fenomene de iritatie gastrica,chiar ulcer,singerari,reactii

alergice,leucopenie,trombocitopenie,

utilizarea in stom:.Pacientului hemofilic in caz de sangerari dentare i se aplica initial

tratament local (celuloza, trombina, acidtranexamic), apoi general (factori antihemofilici)

14.Hemostaticele.
Sunt medicamente capabile sa opreasca singerarea.

Clasificarea:

A.hemostatice locale: - cuprinde preparate care se aplica pe suprafetele singerinde, in cazul

hemoragiilor externe, capilare, venoase. Se utilizeaza in epistaxis, plagi superficiale, extractii
dentare, interventii reg. ORL

1)vasoconstrictoare- epinefrina,norepinefrina,policrezulen; Se folosesc sub forma de

solutii, actiunea vasoconstrictoare dureaza 0.5-2h

2)preparate astrigente- clorura ferica in sol. 5-20 % ,clorura de aluminiu, creioane sau
solutie; Substantele provoaca o coagulare a proteinelor de suprafata, utilizate pt oprirea
hemoragiilor prin taieturi

3)preparate cu activitate tromboplastica: pulbere sau solutie de tromboplastina, veninul

de vipera

4)preparate ce transforma fibrinogenul in fibrina: trombina. Utilizate local in pulbere sau

sol. Impreuna cu fibrinogenul sau imbibate cu burete de fibrina. In Chirurgia plastica,
neurochirurgie, extractii

B.hemostatice sistemice:

I. Coagulantele:

a) cu actiune directa:
 -prep. din singe: fibrinogen, concentratele factorilor VIII, XIII, complexul fIX

- fosfolipide tromboplastice : fibracel

- prep.cu activitate de tip trombotic: batroxobin

b) cu actiune indirecta : fitomenadiona, menandiona, manadiol sodiu fosfat

II. Antifibrinoliticele

a) sintetice: acid aminocapronic, acid aminometilbenzoic

b) de provenienta animaliera: aprotinina

III. Preparate proagregante: preparatele de Ca, serotonina, carbazocroma

IV. Angioprotectoarele:

a) prep. Sintetice: piricarbat, dobesilat de Ca, etamsilat.

b) prep de origine vegetala: rufazid, evercitina

c) prep de origine animala: rulodexid

hemostatice locale:Această grupă cuprinde preparate care aplicate pe suprafeţele sângerânde,

pot controla hemoragiile capilare. Se utilizează în caz de epistaxis,plăgi,extracţii
dentare,intervenţii O.R.L. etc.

Ele se împart în următorul mod:

1).Vasoconstrictoare :Epinefrina(adrenalina),norepinefrin(noradrenalina),policrezulina.
Sefolosesc în soluţie 1/100 000-1/2000 pentru prima şi 1/5000 pentru a doua
utilizare.Acţiunea vasoconstrictoare,responsabilă de oprirea sîngerării, durează 1/2-2 ore.

2).Preparate astringente, substanţe care provoacă ocoagulare a proteinelor de

suprafaţă:Clorura ferică, în soluţie 5 -20%.Nu este recomandabilă aplicarea pe plăgi,
deoarece întârzie cicatrizarea, iar soluţiile concentrate sunt caustice.Sulfatul de aluminiu şi
potasiu(alumen, alaun de potasiu) sub formă de creioane sau în soluţie, este util pentru
oprirea hemoragiilor produse prin tăieturi superficiale sau în ulceraţiile buzelor.

3).Preparate cu activitate tromboplastinică:Pulbere sau soluţie de tromboplastină, veninul

de viperă (Vipera russelli)cu acţiune analogă tromboplastinei . Efectul hemostatic se
datoreşte activării protrombinei, cu declanşarea consecutivă a procesului de coagulare a
sângelui.
 4). Materiale hemostatice absorbabile (matrice pentru coagularea locală)•Fibrina umană
sub formă de burete îmbibat în soluţie de trombină. Se aplică pe plăgi chirurgicale
sîngerînde, unde trombina, venind în contact cusîngele îl coagulează în matricea
fibrilară.•Gelatina,sub formă de burete,se aplică pe suprafeţe sîngerînde, ca atare sau
îmbibată în soluţie salină izotonă sterilă,soluţie de trombină sau soluţie de antibiotic.
Buretele absoarbe sîngele şi favorizează coagularea,acţionând hemostatic în sîngerările
capilare şi venoase.

Utilizare in stom:se utilizeaza in ,plăgi,extracţii dentare, in tăieturi superficiale sau în

ulceraţiile buzelor

15 Coagulantele.
1. Coagulante directe
- Preparatele din sîngele uman: fibrinogen purifcat, concentratele factorilor VIII,
complexul factorului IX (complexul protrombinic);
- Fosfolipidele tromboplastinice (fibracel);
- Vitaminele K: Fitomenadiona- vitamina K1 (naturală), vitamina K2 (sintetizată de
flora intestinală), Menadiona - vitamina K3 (produs de sinteză);
- Antagonistul heparinei - protamina sulfat;
- Extractele din veninul unor şerpi: batroxobină.
- Hemostaticele prin creşterea rezistenţei capilare: carbazocroma, bioflavonoidele cu
acţiune vitaminică P, etamsilatul.
- Inhibitoarele procesului de fîbrinoliză : acidul aminocaproic, aprotinina;

mecanism:mecanismul de exemplu a preparatului ca vit.K consta in faptul ca acesta este

cofactorul sistemului enzimatic microzomial ce catalizeaza sinteza factorilor de
coagulare.Catalizeaza carboxilarea radicalilor glutamici de pe suprafata macromoleculelor
glicoproteice,derivatii carboxilici faciliteaza legarea ionilor de de calciu,prin interactiunea
complexului rezultat cu fosfolipidele tisulare,favorizind procesul de coagulare.

indicatii:hemoragii,icter mecanic sau fistula biliara,sindroame de malabsorbtie,boala

hemoragica a nou-nascutului si sugarului.

contraindicatii-tromboze si tromboembolii,sindrom fibrinolitic,coagulopatii de

consum,trombocitopeniile

reactii adverse-in supradozare poate fi coagulare intravasculara,congestia

pielii,bradicardie,hipotensiune(la injectarea intreavenoasa)
 utilizare in stom:se utilizeaza in ,plăgi,extracţii dentare, in tăieturi superficiale sau în
ulceraţiile buzelor

Preparatele din sîngele uman cuprinzând factori ai coagulării, sunt folosite pentru profilaxia şi
tratamentul hemoragiilor prin deficit de coagulare şi la bolnavii cu deficite specifice. Preparatele
trebuie folosite cu discernămînt, deoarece există riscul de a transmite hepatita B şi SIDA.
Fibrinogenul purificat obţinut din plasma umană, acţionează hemostatic în sindromul de
defibrinare şi în afribinogenemia congenitală. Se introduce în perfuzie intravenoasă în doză de
1-8 g (sub formă de soluţie de 1-2%)
Complexul factorului IX sau complexul protrombinic constă într-un concentrat uscat şi purificat
obţinut din plasmă, care conţine protrombină (factor II), factor IX, faclor X şi cantităţi variate de
factor VII, factori ai coagulării dependenţi de vitamina K.
Reacţii adverse :uneori se poate dezvolta tromboză vasculară (riscul este micşorat prin
administrarea de heparină); sindromul de coagulare intravasculară diseminată, atunci când
nivelele factorilor IX şi VII depăşesc 50% din valoarea normală. Uneori survin reacţii pirogene.
Introducerea rapidă poate fi cauză de cefalee, congestie, modificări tensionale, greaţă şi vomă.
Fosfolipidele tromboplastinice obţinute din placentă, introduse în sînge, formează împreună cu
factorii X, V şi ionii de calciu un complex care transformă protrombina în trombină, favorizând
procesul coagulării.
Vitaminele K sunt compuşi naturali sau analogi de sinteză, derivaţi de 1,4-naftochinonă.
Acţionând în calitate de cofactor al unui sistem enzimatic microzomal, ele sunt indispensabile
pentru sinteza în ficat a unor glicoproteine care au rol de factori ai coagulării: protrombina
(factorul II), proconvertina (factonil VII), factorul Christmas (factorul IX), factorul Stuart-
Prower (factorul X). Vitaminele K catalizează gama-carboxilarea radicalilor glutamici de pe
suprafaţa macromoleculelor glicoproteice ceea ce le determină activarea.
În cazul hipo sau avitaminozei K apar sîngerări datorate unei coagulabilităţi reduse a sîngelui.
Pot apărea echimoze, epistaxis, hemoragii digestive, hematurie, sîngerări postoperatorii, mai rar
hemoptizie şi hemoragii cerebrale. Lipsa vitaminelor poate surveni la supradozarea
anticoagulantelor orale (antivitaminine K), a salicilaţilor (scad protrombinemia) şi a vitaminei A
Fitomenadiona, (vitamina K1,) se găseşte în plante. Este liposolubilă, absorbţia ei se face în
porţiunea incipientă a intestinului subţire, prin intervenţia unui mecanism transportor activ. Se
poate administra oral, intramuscular, iar în cazul anumitor preparate şi intravenos. Efectul se
instalează relativ repede.

16.Antifibrinoliticele (sintetice si animaliere (aprotinina))

Clasificare:

A. Sintetice: Ac. Aminocaproic, ac. Tranexamic, ac.aminometilbenzoic

B. Animalieera: aprotinina.
MA: inhibarea activatorului plasminogenului cu impiedicarea formarii de plasmina/
Antifibrinoliticele sunt preparate cu acţiune hemostatică, utilizate în hemoragiile prin
hiperfibrnoliză. Din această grupă fac parte :
Acidul aminocaproic (aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron);
Acidul tranexamic (tranexamic acid, anvitoff, cyclokapron, exacyl, frenolyse, ugurol);
Acidul aminometilbenzoic (aminomethylbenzoic acid, gumbix);
Aprotinina (aprotinin, aprotimbin, contrykal, gordox, iniprol, trasylol, zymofren).
Acidul aminocaproic (aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron), un compus de sinteză
înrudit cu lizina. Efectul hemostatic se datoreşte inhibării activatorilor plasminogenului şi
împiedicării formării plasminei
Acidul aminocaproic se absoarbe bine după administrarea orală, realizând concentraţia
plasmatică maximă la 2 ore. Se distribuie extracelular. Sc elimină repede prin urină - circa 80%
în 12 ore. Timpul de înjumătăţire este de 1-2 ore.

Indicaţii: supradozarea medicaţiei fibrinolitice, sindrom fibrinolitic sistemic în ciroză, cancer

metastatic, hemopatii etc., hemoragii operatorii după prostatectomie şi alte intervenţii urologice,
amigdalectomie, hematurii, melene, unele menoragii şi metroragii; profilaxia hemoragiei după
extracţii dentare la hemofilici.
Se administrează oral, 6 g de 4 ori/zi, sau în perfuzie intravenoasă, iniţial 4-6 g în 1/2 oră, apoi
câte 1-1,25 g/oră, până la oprirea hemoragiei, fără a depăşi 30 g/zi.
Reacţii adverse: injectarea intravenoasă rapidă produce hipotensiune, bradicardie, aritmii.
favorizarea coagulării intravasculare. Dozele mari provoacă diureză osmotică, uneori cu
dezechilibru hidroelectrolitic. Ocazional pot apărea greaţă, diaree, cefalee, ameţeli, obstrucţie
nazală, rareori fenomene de miopatie.
Contraindicaţii: insuficienţa renală severă, stările de coagulare intravasculară activă,
hemoragiile intracavitare, primul trimestru de sarcină. Impune grijă folosirea la cardiaci,
hepatici şi renali.
17.Agregantele.
mecanismul:activeza formarea de tromboplastina,trombina si polarizarea fibrinei

indicatii:boala actinica,vasculita hemoragica,hipocalcemiei,in perioada preoperatorie

contraindicatii: insuficienţă renală severă, predispoziţie la tromboze, ateroscleroză.

Hipersensibilitate la preparat.

reactii adverse:la administrarea i/v pot surveni senzatii de caldura,disconfort in regiune

cordului,iar in cazul patrunderii sub piele-necroza

utilizare in stom: se uitilizeza la ,profilaxia hemoragii dupa extractii dentare la hemofilici

18.Angioprotectoare.
clasificare:

1)sintetice-acid aminocaproic

2)animaliere-aprotinita

mecanismul:stimuleaza activarea trombocitelor şi ieşirea lor din maduva osoasa. Activeaza

formarea de ţesut al tromboplastinei (factorul III) în deteriorarea vaselor mici de sange,
promoveaza aderenţă şi agregarea trombocitelor, reduce sângerare.

indicatii:tratament si profilaxia hemoragiei,dupa interventii asupra organelor bogat

vascularizate,intervetii ORL,oftalmologice,in boala venoasa si angiopatie diabetica

contraindicatii:hipersensibilitate,tromboza,tromboembolie,hemoblastoza la copii

reactii adverse:ocazional se atesta greata,cefalee,eruptii cutanate

utilizare in stom:in interventii chirurgicale in regiunea oro-maxilo-faciala ca eliminari de

chist,granuloame,extractie dentara

19.Substituentii de volum plasmatic.

clasificare:

A.solutii cristaloide:

1.solutii saline:

a)izotone

-simple(sol.0,9% NaCl);

-polielectronice(sol.Ringer,trisol,disol);

b)hipotone

-simple(sol.NaCl 0,45% si/sau glucoza);

 -polielectronice(ionosteril HF10,ionosteril HD5);

c)hipertone:sol.NaCl 5%,10%,sau 20%;

2.solutii nesaline- sol.glucoza si fructoza 5,10,20 sau 40%.

B.solutii coloidale

1.dextranii

a)cu masa moleculara mica(manitol,sorbitol);

b)cu masa moleculara medie(dextran 40);

c)cu masa moleculara mare (dextran 70);

2.amidonuri- hidroxietilamidon;

3.polimeri polipeptidici- poligelina,oxipoligelatina;

4.preparatele singelui-albumina umana,plasma

mecanismul: la administrare contribuie la atragerea lichidului din spatiul extracelular in

lumenul vascular cu cresterea volumului de singe circulant.

efectele:

1. efect de volum (restabileste volumul de singe circulant prin volumul de substituent

si prin volumul de singe atras;
2. efect hipertensiv- creste presarcina,debitul cardiac,presiunea arteriala;
3. efect antitrombotic-micsoreaza viscozitatea si hematocritul,inhiba agregarea
plachetara,dilata pasiv vasele;
4. efect diuretic-intensifica fluxul renal si filtratia glomerurala;
5. efect detoxicant-se produce hemodilutia cu reducerea relative a toxicului si
accelereaza eliminarea lui.
indicatii-tratamentul si socul
hipovolemic(hemoragic,traumatic,septic,combustional),maladia Raynoud, cardiochirurgie-
dextran 40 si 70,amidonurile;pancreatita acuta,sindrom nefrotic,ciroza hepatica-albumina

Dextranii 40 si 70 in starile de soc se recomanda 500-1500 ml cu o viteza de 15-70 picaturi

/min.

Albumina umana. Sol.izotonica de 5% actioneaza ca substituent de plasma in conditii de

hipovolemie. Solutie hipertona de 10-20% actioneaza prin aport de proteine si reface
volemia. Se indica pentru refacerea volumului plasmatic in socul hemoraagic, in prezenta
hipoproteinemiei- in combustii. Si contraindicata in anemia grava, insuficienta cardiaca
severa

contraindicatii-insuficienta cardiaca,insuficienta renala,traume cerebrale cu

hipertensiune,ictus hemoragic-dextran 40 si 70,amidonurile; profilaxia si tratamentul
trombozelor, anemie grava,hipersensibilitatea,insuficinta cardiaca severa-albumina

reactii adverse-rareori salivatie,greata,voma,dureri lombare,urticarie(albumina);reactii

alergice,risc de edem pulmonar,reactia de pseudoaglutinare-dextran 40 si 70

utilizare in stom:in interventii chirurgicale in regiunea oro-maxilo-faciala ca eliminari de

chist,granuloame,extractie dentara

20.Clasificarea preparatelor vitaminice dupa solubilitate...

Vitaminele – sunt factori indinspensabili alimentari de origine organica, prezente in
produsele alimentare si participa in reglarea proceselor biochimice si fiziologice.

I. Dupa solubilitate:

1.preparatele vitaminelor

A.hidrosolubile: vit. B1-tiamina, vit.B2-riboflavina, vit.B3-acidul nicotinic,

vitB5-acidul pantotenic,Vit.B6 -pirodoxina, vit.B12 -cianocobalina,vit.BC -acid folic,
vit.H-biotina, vit.P-rutozid, vit.C-acid ascorbic

B.liposolubile:vit.A-retinol, vit.D-ergocalciferol, vit.K-fitomenaiona,Vit.E-

tocoferol acetat.

2.preparate vitaminoidelor: vit B4 -colina, vit.B8 -inozitol, vit.B13 -acidul orotic,

vit.B15 -pangamatul de calciu, vit. N-acidul lipoic,vit.U-metilmetioninsulfoniu clorid, vit.H1-
acidul paraaminobenzoic

3.preparatele vitaminelor complexe:

1)preparate polivitaminice:

a)ce contin prep. vitaminice hidrosolubile-ascorutin,tetravit,vitergin;

b)ce contin prep. vit. liposolubile-aevit,seven siz;

c)ce contin prep.vit. hidro si liposolubile-vitacutrol,revit;

2)prep polivitaminice cu macroelemente(Ca,K,Mg,P)-beviplex,picovit.

3)preparate polivitaminice cu microelemente-feniuls,triovit,vitrum laif.
4)prep polivitaminice cu macro- si microelemente-vitrum,duovit,materna.
II .dupa efectul profilactico-curativ:

1)influenteaza reactivitatea organismului(regleaza starea functionala a SNC,metabolismul si

trofica;:vit din grupul B,C,PP si A

2)protejeaza mucoasele si tesuturile cutanate(regleaza metabolismul si trofismul,amplifica

proprietatile protectoare ale epiteliului.-vit. B2,B6,PP,E,H

3)vitamine cu actiune antitoxica si antiinfectioasa(maresc rezistenta organismului; -vit B1 ,

B2 ,PP,B6 ,B12 ,BC

4)vit. ce influenteaza hematopoieza si coagubilitatea singelui-vit B ,B ,PP,C si K;

5)regleaza vazul(adaptare la intuneric,largeste cimpul vizual) -vit A,C,E si B2

6)influenteaza metabolismul tesutului osos si dentar-vit D,E,C ,B1 ,B5 , si B12

Cauzele hipovitaminozelor:
Se clasifică :

1. în endogene (primare), principalele cauze fiind cantităţile reduse de vitamine în

produsele alimentare din meniul zilnic sau distrugerea lor în procesul de păstrare şi
prelucrare incorectă a acestora
2. exogene (secundare), care apar în rezultatul dereglării absorbţiei vitaminelor în
organism din cauza unor maladii gastrointestinale (intoxicaţii alimentare, gastrită,
pancreatită, boli parazitare), unor stări fiziologice (perioada de creştere, sarcină,
lactaţie, lucrul fizic intensiv), deprinderi dăunătoare (fumatul şi consumul exagerat de
alcool). in urma tratamentul îndelungat cu preparate medicamentoase (antibiotice,
sulfanilamide), care, fie inhibă vitaminogeneza, fie diminuează absorbţia vitaminelor,
de asemenea prezenţa unor poluanţi sau substanţe cu acţiune antagonistă către
vitamine.
Utilizarea in stom:
Vit. A ajuta la dezvoltarea celulelor si la mentinerea sanatatii acestora. Este indicata in
hiperkeratoze, procee erozivo-ulceroase, fisuri labiale, maladiile glandelor salivare. Doza
terapeutica 33000-100000 UI/zi

Supradozarea: determina hipervitaminoza caracterizata prin prurit si descuamarea pielii,

caderea parului, conjunctivita, cheilita,stomatita.

In gura, lipsa vitaminei D poate provoca boli gingivale si chiar fracturarea maxilarului.
La o varsta frageda, carenta poate afecta formarea dintilor

.Carenta de vitamina B poate duce si la aparitia afectiunilor:Cheilita angulara (inflamatie

dureroasa si fisuri la colturile gurii);Stomatita aftoasa recurenta;Candidoza orala
 cronica;Glosita atrofica.

Persoanele cu un deficit de vitamina K pot suferi sangerari excesive dupa o extractie, sau
chiar dupa o simpla curatare a dintilor iar vindecarea ranilor poate dura foarte mult.

21.Preparatele cu influenta asupra metabolismului Ca si P.Influenta asupra

metabolismului Ca si P a preparatelor vit.D,paratiroidinei si calcitoninei.
Calciul si fosforul constituie baza minerala a scheletului si a dintilor,asigurind proprietatile
mecanice si de suport.
Factorii care regleaza metabolismul calciului sint:
-vit D
-paratiroidina
-calcitonina
-hormonii sexuali,vitC,glucocorticoizii
Preparatele vit D.
Se cunosc 7 substante cu proprietati de vit D,insa importanta au
vitD2(ergocalciferolul) si vit D3 (colecalciferolul).
Mec. de actiune:
1.intensifica absorbtia Ca,P si Mg in intestin
2.activeaza sinteza in oase a stromei proteice si formarea colagenului
3.regleaza reabsorbtia Ca in tubii renali proximali
Ea este necesara pt mineralizarea normala a oaselor si pt reglarea homeostaziei calciului si
fosfatilor,crescind absorbtia intestinala a acestora
In avitaminoza D se constata dformarea oaselor,dereglarea structurii dintilor. La copii apare
rahitismul iar la adulti osteomalacia. Doza zilnica 100-200 UI.
Ca preparate ale vit D2 se foloseste ergocalciferolul(sol uleiosa de 0.125%),untura de
peste.Preparat al Vit D3 este videholul.

Indicatii:Profilaxia si tratamentul rahitismului la copii,unele boli ele sistem

osos(osteomalacie),profilaxia si tatam cariei dentare,tratam maladiilor pielii si mucoaselor.
Reactii adverse:
hipercalciemia,slabiciunea,anorexia,iritabilitatea,sudoratia,greata,voma,cefalee.

Paratiroidina.Contine parathormon,care este reglatorul endogen al nivelui Ca in singe prin

influenta asupra absorbtiei lui din intestin,depozitarii si mobilizarii din oase,excretiei prin
urina,scaun.Se utilizeaza in dereglarile metabolismului Ca si P.
Calcitonina contine hormonul tirocalcitonina,produsa de celulele C ale glandei
tiroide.Functia principala e reducerea concentratiei Ca in singe.Preparatu mentine masa
scheletului prin inhibarea resorbtiei tesutului osos,stimuleaza mineralizarea oaselor,reduce
nivelul Ca si P in ser.Stimuleaza excretia renala a Ca,P si Na datorita inhibitiei reabsorbtiei in
tubii renali.
Indicatii:boala Paget,osteoporoza postmenopauzala,hipercalciemia in carcinomul
mamar,hiperparatiroidism.
Contraindicatii:hipersensibilitate la preparat
Reactii adevrse:greata,voma,ameteli,hiperemia fetei,frisoane,poliurie.reactii alergice locale
sau generalizate.uneori poate fi tahicardie si hipotensiune arterila pina la colaps.

22,Preparatele calciului.
Se folosesc trei saruri ale Ca: clorura, gluconautul, lactatul.
Preparatele Ca se utilizeaza in :
1.insuficienta glandelor paratiroide pentru profilaxia si combaterea convulsiilor tetanice
2.Dereglarile matabolizmului Ca si P in asociere cu vitamina D
3.Profilaxia rahitizmului si cariei
4.Ameliorarea coagulabilitatii singelui
5.Ca remeddii antiinflamatoare si desensibilizante
6.ca remedii cardiotonice
7.In practica stomatologica pentru profilaxia si tratamentul afectiunilor necarioase ale
tesuturilor dentare (floroza ,hipoplazie)

Calciu gluconat : contine 9% Ca .se indica in :insuficienta paratiroidiana, hepatita

parenchimatoasa ,afectiuni hepatice toxice,nefrita,eclampsie,procese inflamatorii si
exudative ,boli alergice ,hemostatic ,
Contraindicatii:hipercalcemia,hipercalciuria,insuficienta renala,predispozitie la tromboze
,hipersensibilitate la preparat
Reactii Adverse :grata ,voma ,diaree,bradicardie .

Clorura de Ca - contine 27% Ca, se administreaza intern sau i|v.

Indicatii: Adjuvant in tratamentul starilor alergice ,si reactiilor alergice la
medicamente,hemostatic ,antidot in intoxicatii cu saruri de Mg,oxalati, procesele
inflamatorii ale paroontului.
Contraindicatii: predispozitie la tromboze ,ateroscleroze,fibrilatie ventriculara
,hipercalcemie
Reactii Adverse :bradicardie,micsorarea tensiunii arteriale ,in administrarea rapida senzatii
de caldura.
Lactatul de Ca 13% (intern) pentru profilaxia cariei, comprimante mai rar pulbere cite 0.5g.

23.Preparatele fluorului.

In practica stomatologica se utilizeaza:natriu fluorid, aminofluoridul, fluorlacul, vitafluor,

gelurile si pastele de dinti ce contin fluor. Se folosesc in profilaxia cariei.
F patrunde in organism prin apa, alimente.Se absoarbe la stomacului si intestinului subtire
prin difuzie simpla.Se concentreaza atit in os,cit si la nivelul dintilor,unde concentratia lui
scade de la suprafata smaltlui catre jonctiunea smalt-dentina,ca apoi sa creasca din nou
catre pulpa.Traverseaza placenta. Se administreaza gravidelor in luna 3 si 9 pentru a creste
captarea F in dintii copilului.Se excreta in principal renal.
Actiunea F la nivelul dintilor se realizaza prin incorporararea lui in smaltul dentar,urmata de
transformarea hidroxiapatitei in fluorapatita.Fluorapatita amelioreaza stuctura
smaltului,fiind mai putin solubil la actiunea acizilor.F are si efect antiplaca prin actiunea
antienzimatica si antibacteriana,prin reducerea capacitatii microorganismelor de a produce
acizi.
La nivelul oaselor F stimuleaza activitatea osteoblastelor,favorizeaza mineralizarea oaselor.
Apa potabila trebuie sa contin fluor 0.5-1ppm pt copii inaintea eruptiei dintilor pentru
profilaxia cariei dentare.
Natriu fluorid:
indicati: profilaxia cariei,osteoporoza senila,menopauzala.
Contraindic :atralgiile,ulceratiile gastrointestinale,insuf renala,fluoroza,afect hepatice.
Reactii adverse:ulceratii bucale,hematemeza,dureri osoase,colorarea dintilor in brun sau
inalbirea lor.
Fluorlacul.Preparat combinat,principalu component fiind natriu fluorid.contine 2.9% F.
Pentru profilaxia acrii se aplica pe suprafata dintilor de 3 ori in la un interval de 1-2
zile.Procedura se repata peste 6 luni.
Vitafluor.Preparat combinat ce contine vit A,C,D2 ssi natriu fluorid.Actiunea profilactic se
datoreaza componentilor:vit A si D2 regleaza schimbul ionilor de Ca si P in
organism,contribuind la absorbtia lor din intestin.Acidul asorbic limiteaza depunerea
sarurilor F in tesuturi.Vitafluorul e eficient si in insuficienta F si vitA,D2 si C in organism.
Contraindicatii: hipevitaminoza A si D.

24. Antiinflamatoarele nesteroidiene.

Clasificarea dupa structura chimica:

1. deriv. Ac. Acetilsalicilic (salicilatii): acidul acetilsalicilic, acetilsalicilatul de lizina,

salicilatul de sodiu, salicilamida
2. deriv.de pirozolona si pirozolidina: aminofenazona,fenazona, propifenazona,
fenilbutazona, kebuzona, clofezona.
3. Deriv.indolacetici.: indometacina, sulindac, etodolac,talmetina
4. Deriv.acidului arilacetic: diclofenac, aclofenac, fenclofenac
5. Deriv.acidului arilpropionic: ibuprofen, ketoprofen,naproxen
6. Deriv.acidului antranilic(fenamatii): acidul flufenamic, acidul mefenamic, acidul
talfenamic
7. Deriv.acidului enolic(oxicamii): piroxicam, tenoxicam, meloxicam
 8. Deriv.paraaminofenolului: fenacetina, paracetamol
9. Deriv.sulfonamidei: nimesulid, celecoxib, refecoxib
10. Alesnonii : nabumeton

Dupa selectivitatea actiunii asupra ciclooxigenazei:

1. Cu selectivitate inalta fata de COX1: acid acetilsalicilic, indometacina, ketoprofen
2. Moderata fata de COX1: diclofenac, ibuprofen, naproxen
3. Inhibitoare egala a COX1 si COX2: lernoxicam
4. Moderata fata de COX2: etodolac,meloxicam, nimesulid
5. Inalta fata de COX2: celecoxib, rofecoxib

Mecanism de actiune: AINS ingiba sinteza prostaglandinelor, acest lucru se face la o etapa
precoce a activitatii sistemului prostaglandin-sintetazic. Este inhibata enzima
ciclooxigenaza, care catalizeaza ciclizarea oxidativa a acidului arahidonic cu formarea de
endoperoxizi ciclici, precursori ai prostaglandinelor, prostaciclinei si tromboxanilor.
Ciclioxigenaza are 2 izoenzime: COX1 – este prezenta in diferite tesuturi din organism,
contribuie la procesele fiziologice: (protectia mucoasei gastointestinale, homeostaza
vasculara, f-tia renala, tonusul uterin, f-tia plachetelor)
COX2- nu se gaseste in tesuturile normale. Ea apare din cauza inducerii citokinelor
-nivelul ei creste considerabil in lezarea tisulara, deoarece creste nivelul prostaglandinelor
si a raspunsului la eliminarea mediatorilor proinflamatori si a citokinelor.
- se formeaza prostaglandina E2, ce contribuie la vasodilatatie cu aparitia congestiei si
edemului, provocind durerea si febra.
COX 2 se manifesta prin actiune: - atiinflamatoare, antipiretica, analgezica
COX1: - ulcerigena, afectare rinichilor

Inca un mecanism posibil este activarea neutrofilelor, legata de actiune aasupta G-

proteinei. G-proteina participa in procesul de activare a leucocitelor.

Efectele:
1. Antiinflamator(3-4zile)- se datoreaza inhibarii sintezei de prostaglandine si blocarea
activarii neutrofilelor. Prostaglandinele E2 se formeaza in cantitati crescute in
tesuturile supuse lezarii, ele contribuie la generarea inflamatiei provocind
vasodilatatie, cresterea permeabilitatii capilare, aparitia edemului si a durerii,
inhibind sinteza PG. AINS imiedica desfasurarea inflamatiei, si a durerii prin
scadearea bradikininei si PG.
2. Analgezic (0.5-2h)- PGE2 si PGI2 intervin activ in procesul de generare a durerii, ele
stimuleaza terminatiunile sensitive si favorizeaza efectul algogen al bradikininei,
serotoninei si histaminei. Efectul analgezic se datoreaza inhibarii sintezei PGE in
focarul de inflamatie cu scaderea actiunii algogene a bradikininei.
 3. Antipiretic (0.5-2h) doza unica- se manifesta prin scaderea temperaturii pina la
valori normale. Febra este unul din elementele de adaptare a organismului la acele
modificari patologice, care st insotite de aparitia in singe a pirogenilor. Ea contribuie
la intensificare fagocitozei si ale unor functii ale sistemului imun. Inhibind COX are
loc scaderea sintezei locale de PG in hipotalamus si normalizarea temperaturii.
4. Antiagreganta – se datoreaza impiedicarii sintezei de tromboxan A2, vasoconstrictor
si contribuie la agregarea plachetara.
5. Desensibilizanta moderata.

Indicatii: artrita reumatoida, reumatism, osteoartrita, colagenoze,afectiuni inflamatorii ale

nervilor periferici, tesutului conjunctiv, sindromul algic, guta, stari febrile, profilaxia
trombozelor.

Contraindicatii: ulcer gastric si duodenal, hipersensibilitate si alergie, hemopatii,

insuficienta renala grava, in sarcina si copii.

Reactii alergice: actiune ulcerigena, nefrotoxica, (leziuni renale), hepatotoxica, eruptii

cutanate, urticarie, acutizarea psorioazisului.

Stomatologie: in tratamentul atritelor, artrozelor ale ATM, profilaxie a complicatiilor

extractiilor dentare, dupa interventii chirurgicale, acutizarea periodontitei cronice,
alveolita, pulpita, abolirea sindromului algic, in inflamatiile mucoasei bucale.

25. Antiinflamatoarele steroidiene:

Glucocorticosterolzii
Aceste preparate poseda actiune antiinflamatoare, antialergică, imonodepresivă,
desensibilizanta, precum si efecte antisoc si antitoxice. Principalul hormon
glucocorticosteroid natural e hidrocortizonul, secretat de catre suprarenale.
In practica terapeutica hormonii glucocorticosteroizi sunt utilizaţi în două mari directii:
a) terapie de substituţie;
b) terapia unor multiple afecţiuni eu mecanism patogenic variat.

Clasificarea:
După calea de administrare se clasifică astfel:
1) glucocorticosteroizi cu administrare (preponderent) sistemică:
■ hidrocortizon
• prednison
■ prcdnisolon
2) glucocorticosteroizi cu administrare locală (topică):
■ tnamcinoion »fluocinolon
3) glucocorticosteroizi cu administrare inhalatorie pentru astm bronsic:
■ beclometazona
■ dexametazona
■ budesonidu!
■ flunisolidul
• fluticazona
■ mometasona
■ ciclcsonidc
Există şi un preparat de triamcinoion administraţii pc cale inhalatorie.

După activitate glucocorticosteroizii se subdivizează în preparate:

a) slab active (ca unitate de activitate 20-25 mg preparat,) cortizon, hidrocortizon;
b) active (4-5 mg preparat,) prednisolon, prednison, metil- prednisolon, triamcinolonă;
c) foarte active (0,5- 0,75 mg preparat,) dexametazonă, betametazonă.

După durata acţiunii farmacodinamice ei sc clasifică astfel (după V. Stroiescu):

cu durată de actiune scurtă (T 1/2 = 8 - 12 orc): cortizon şi hidrocortizon;
cu durată de ac|iune medie (T 1/2= 12 - 36 ore): tnamcinolon, prednison, prednisolon
cu durtă de acţiune lungă (Tl/2 = 3 6 - 6 0 ore): dexametazona, beclometazona.

Mecanism de acţiune. Hormonii glucocorticosteroizi ,strabat usor membranele celulare,

datorita liposolubilitatii lor si acţionează prin stimularea unor receptori citoplasmatici. După
formarea complexului hormon receptor, acesta migrează în nucleul celular, unde produce
două tipuri de efecte:
1. in lanturile ADN determina o amplificare a transcriptiei, cu formarea de ARNm, care
initiaza formarea d noi proteine responsabile de efectele glucocorticoizilor.
2. Actioneaza asupra receptorilor membranari si stabilizeaza membranele celulare,
lizozomale si mastocitare.

Efecte secundare şi adverse.

Metab. Glucidic. Glucocorticostcroizii produc hipergliccmic, agravează dtabctul zaharat
preexistent şi induc diabet cortizonic în administrarea mai îndelungată. Scad sensibilitatea
tisulară la acţiunea insulinei şi scad secreţia pancrcatică de insulmă.
Osteoporoza apare la ambele sexe după tratamentele mai îndelungate cu gluco-
corticosteroizi. Femeia în postmenopauză dezvoltă mai rapid (şi în forma mai severă) acest
efect advers. Osteoporoza poate determina apariţia de fracture patologice. S-au
semnalat şi cazuri de osteonecroză. . . .
Lipidic : Sindrom Cushing medicamentos produs dc administrarea dc doze medii şi mari si
timp indelungat,
La nivel ocular aceşti hormoni determină, în tratamente mai îndelungate cataracta
subcapsulară posterioara şi, de asemenea, сreste presiunii în camera anterioara a globului
ocular, glucocorticostcroizii trebuie evitaţi la bolnavii cu glauconi, cu excepţia cazuri lor de
urgenţă.
La femeie pot aparca tulburări de ciclu menstrual şi cicluri anovulatorii.
Indicatii: insuficienta corticosuprarenala cronica,reumatism articullaracut, poliartrita,
sclerodermie, hepatita cronica, ciroza, glomerulonefrita, uveite,meningite, soc
anafilactic,ictus.

26. Antiinflamatoarele Steroidiene

în baza raportului dintre efectul antiinflamator şi mineralocorticoid distingem:
a) glucocorticoizi cu efect antiinflamator şi mineralocorticoid (1:1) cortizon,
hidrocortizon
b)glucorticoizi cu efect antiinflamator ce predomina asupra celui mincralocorticoid
( 3 : 1 - 5 :1) prcdnisolon, prednison, metilprednisolon, triamcinolonă;
c) c)glucocorticoizi cu efect antiinflamator marcat, iar cel mineralocorticoid
practic lipseşte: dexametazonă, betametazonă.

Acţiuni farmacodinamice. Sunt multiple. Cele mai importante acţiuni pot fi clasificate
în următoarele grupe:
d) acţiuni la nivelul sistemului imunitar.
e) acţiuni metabolice.
f) pe lângă aceste există şi alte acţiuni, denumite uneori şi efecte pleiotrope.

Una dintre cele mai importante acţiuni este cea imunodepresoare. Efectul imu-
nodepresive se manifestă, în primul rând, faţă de imunitatea mediată celular. Ei deprima
imunitatea celulara prin inhibarea eliberarii interleukinei- 2 din limfocitele T. Inhiba
eliberarea interleukinei 1 si a TNF din monocitele activate de antigen, impiedica
amplificarea raspunsului imun de catre interferonul G produs de limfocitele T activate.
Aceşti hormoni sunt şi antialergici, reducând formarea unor mediatori ai reacţiilor
anafilactice.
Sunt puternici antiinflamatori. Inhibă formarea multor mediatori lipidici ai inflamaţiei prin
inhibarea fosfolipazei A2. Consecutiv inhibării fosfolipazei A2, scade producerea tuturor
tipurilor de icosanoizi implicaţi în mecanismul patogenic al irflamaţiei. Este suprimată atât
sinteza de prostaglandinc şi tromboxani, icosanoizi implicaţi major în producerea
vasodilataţiei. creşterea permeabilităţii vasculare Şi extravazarc de lichid, formare de radicali
peroxidici ctc., dar şi sinteza dc leukotrienc implicate (mai ales LTB4) in stimularea
fagocitozei .
Glucocorticostcroizii cresc glicemia şi rcduc sccrcţia pancreatică de insulină. Reduc, dc
asemenea, şi sensibilitatea ţesuturilor periferice la insulină. Ca o consecinţă a acestor acţiuni
determină hipcrglicemic şi pot chiar ducc la apariţia unui diabet corti- zonic. Stimulează
gluconeogencza hepatică şi cresc fluxul hepatic glucozat. Captarea glucozei de către muşchi
şi dc către ţesutul adipos este diminuată. în tratamente mai indelungate, determină reducerea
osteogenezei, reducerea absorbţiei calciului şi, în consecinţă, apare osteoporoza. Stimulează
lipoliza.
Glicerolul şi acizii graşi, eliberaţi în urma lipolizei, sunt, în parte, utilizaţi pentru
gluconeogcneză. Acesta este un alt mecanism dc producere a hipcrgliccmiei. Adipo- citele
din organism au sensibilitate diferită faţă de hormonii glucocorticosteroizi. Din acest motiv
la doze mari de hormoni se produce o redistribuire a ţesutului adipos în organism, astfel
încât acest ţesut este în cantitate mai mare la nivelul trunchiului.

Indicaţii
Terapia de substituţie. Ea este necesară în insuficienţa corticosuprarenală de diferite cauze.
Astmul bronşic - administraţi pe cale inhalatorie. in legătură cu utilizarea
glucocorticosteroizilor în terapia astmului bronşic pe cale inhalatorie în asociere cu agonişti
ai receptorilor beta s-a constatat că această asociere este benefică, existând un efect de
potenţare Pe de alta parte, terapia astmului bronşic (şi a altor afecţiuni) este de lungă durată.
Utilizarea repetată a beta agoniştilor mai mult timp determină un fenomen de down
rcgulation (scăderea numărului de receptori membranari).
Şocul anafilactic. în accst caz se utilizează hidrocortizonul hcmisuccinat în administrare
parcnterala. Artrita reumatoidă. Dermatitc diverse, caz în care glucocor- licostcroizii se
administreaza atât în aplicaţii topice, cât şi (uneori) pe cale generală- Colagenoze (lupusul
eritematos diseminat şi altele). . în acest caz se preferă administrarea per os a budesonidului
care este un glucocorticostcroid cu o acţiune intensă.

27. Clasificarea preparatelor antialergice.

/.Medicamente utilizate în reacţiile alergice de tip imediat:
A. Remediile ce inhibă eliberarea mediatorilor alergici (mastocite şi bazofile):
1. glucocortieoizii: hidrocortizon, prednisolon, prednison, metilprednisolon,.
2. inhibitorii degranulării mastocitelor: cromoglicatul disodic, ketotifen, ncdocromil;
3. preparatele cu acţiune beta-adrenomimetică epinefrină, efedrină, orciprcnalină,
salbutamol, teofilină;
4. M-colinoblocantele: atropină, scopolamină etc.;
5. heparină.
B. Antagoniştii concurenţi ai mediatorilor alergiei:
■ H1-antihistaminecele: difenhidramină, prometazină, cloropiramină, elemastină.
azelastină, loratadină, dezloratadina, cetirizina, ele.
■ M-colinoblocantele atropină, scopolamină ctc.

C. Antagoniştii funcţionali ai mediatorilor alergiei:

• alfa-beta şi bcta-adrenomimeticele - epinefrină, efedrina, orciprcnalină. salbuta-
mol,.
• metilxantinele - aminofîlina, teofilină;
• Glucocorticoizii: hidrocortizon, prednisolon, prednison, metilprednisolon
• spasmoliticele miotrope - papaverină, drotaverină ctc.
D. Preparatele ce micşorează afectarea ţesuturilor
1. Glucocortieoizii: hidrocortizon, prednisolon, prednison, metilprednisolon triamcinolona
II. Preparatele utilizate in reactiile alergice de tip intirziat
A. Imunodepresivele:
 1. Imunodepresivele minore
2. Imunodepresivele majore: Gc, citostatice (azatiotropina, ciclofosfamida,
mercaptopurina, metotrexat), globuline antilimfocitare

Soc anafilactic – epinefrina,efedrina,salbutamol,solutan

Dermatită de Contact – Flumetazona, Dieridramida, Cloropiramina, Prednizolon
Urticarie – Difenhidramina, Prometazina, Cloroperamida, Clemastina, Quifemacina

28. Antihistaminicele: clasificarea dupa generatii si durata de actiune;

MA; efectele; I; Ci; partic in stom
1.Hr antihistaminicele se subdivizează după generaţii în:
I generaţie: cloropiramină, difenhidramină, prometazină,
II generaţie astcmizol, azelastină, loratadină, cetrizină,
III generaţie: dczloratadină, fexofenadina.

2.După durata acţiunii distingem:

-de scurtă durata (3-6 ore) cloropiramină, difenhidramină, dimenhidrinat,
clorfeniramină, - de durata medie (6-12 ore) quifenadină, acrivastină, clorfenoxamină,
azatadină ctc.;
-de durata lunga (12-24 orc) clemastină, azalastină, loratadină, terfenadină ctc.;
-de durată ultralungă (peste 24 ore) astcmizol. mebhidrolină. ebastina, dezloratadină,

FD.: preparatele antihistaminice blochează concurent H.-receptorii de pe membrana

postsinaptieă la periferic şi SNC'. Efectul concurent se manifestă mai marcat, dacă
preparatele se indică înainte de acţiunea alergentului şi eliberarea histaminei. în musculatura
netedă a bronhiilor, intestinului şi vaselor de calibru marc, blocada hista- minoreceptorilor
duce la inhibiţia fosfoiipazei C, cuplate prin intermediul proteinelor G, cu diminuarea
formării inozitoltrifosfatului, mobilizării calciului şi inhibiţia procesului contracţii.

H1-antihistaminicele pot provoca următoarele efecte:

1) efectul antialergic datorită blocării receptorilor histammergici cu înlăturarea efectelor
histaminei în reacţiile alergice de tip imediat, fiind mai efective când hista- mina joacă un rol
primordial în patogenia reacţiei alergice,
g) efect antiparkinsonian determinat de blocada M-colinoreceptorilor centrali şi pe-
riferici;
h) efect sedativ şi hipnotic cauzat de blocada H,- şi M-colinoreceptorilor din SN'C.
Este mai manifest la preparatele de I generaţie şi poate fi folosit in scopuri terapeutice. deşi
deseori survine ca nedorit;
i) efect antivomitiv cauzat de blocada Hj-receptori lor din centrul vomei şi nucleele
vestibuläre, precum şi a M-colinoreceptorilor. Poate fi important efectul sedativ, deoarece
ambele sunt caracteriatice preparatelor de I generaţie.
j) efect hipotermic, posibil, este de origine centrală;
k) efect ganglioblocant prin blocada ganglionilor vegetativi tipic pentru difenhidramină şi
manifestat prin diminuarea tonusului organelor cu musculatură netedă;
l) efect anestezic local cauzat de blocada participării histaminei la perccperca durerii şi
pruritului la nivelul terminaţiilor nervoase.

Remediile H^antihistaminice stabilizează permeabilitatea peretelui vascular şi, în mod

special, a capilarelor. Această particularitate este mai evidentă în cazul aplicării lor locale
(de exemplu, sub formă de colir) şi în cazul unei permeabilităţi marcate a peretelui vascular
de geneză alergică sau inflamatorie. Sunt mai puţin eficace în edemul pulmonar toxic sau
cardiogen.
. Capacitatea de diminuare a pruritului şi durerilor la înţepături de insecte se datorează
efectului antihistaminic, şi nu celui anestezic local.
Acţiunea centrală a preparatelor antihistaminice se manifestă printr-un efect deprimant (în
doze terapeutice), prin efect sedativ şi hipnotic. Astfel se explică aplicarea lor în scopul
premedicaţiei (prometazina clorhidrat)’

Indicaţii, şoc anafilactic, urticarie, boala serului, vasculită hemoragică (capilaro- toxicoză),
diateză hemoragică, rinită alergică, accidente serice, alergii medicamentoase (în special la
streptomicină şi alte antibiotice), astm bronşic, boala ulceroasă, gastrită hiperacidă,
degerături, insomnie, nevroză, neurastenie, edemul Quinke.
. Contraindicaţii.
şoferi, dispeceri, constructori, manevrarea mecanismelor şi utilajelor etc. Este necesară
prudenţă în afecţiunile hepatice şi renale. Nu se recomandă administrarea îndelungată a
preparatelor de generaţia
Reacţii adverse. H.-antihistaminicelc, dc regulă, se suportă bine. Preparatele de generaţia I
provoacă deseori sedare şi somnolenţă cu diminuarea performanţelor, senzaţie de
oboseală, potenţează cfectul deprimant al băuturilor alcoolice, nelinişte, nervozitate,
insomnie, tremor. în cazul administrării dozelor mari de preparate dc generaţia I la copii pot
apărea convulsii, irita- bilitate
în practica stomatologică: tratamentul complex al maladiilor alergice şi infecţioa- se ale
cavităţii bucale; stomatite, gingivite, glosite, paradontitei; eritemul exudativ polimorf,
sindromul Stivens-Jonhsan; stomatita aftoasă - cronică recidivantă; candidoza cavităţii
bucale.
.

30 Clasificarea Antibioticelor dupa spectrul si mecanismul de actiune. Ut in

Stom
Clasificarea dupa spectrul de actiune:
I. cu actiune preponderent asupra florei grampozitive(coci si bacili, coci gram
negativi, spirochete actinomicete)
- peniciline biosintetice din grupa oxacilinei
- cefalosporine gen 1
- macrolide, lincosamide
- antibiotice glicopeptidice(ristomicina, vancomicina)
- deriv acidului fuzidinic
 II. Cu actiune preponderent asupra florei gramnegative(coci si bacili)
- Aminoglicozide
- Polimixinele
- Cefalosporine gen 2
- Amino- si carboxipenicilina
III. Cu spectru larg de actiune(coci si bacili gram +-,ricketsii, chlamidii, vibrioni)
- Tetracicline
- Amfenicoli
- Ansamicine
IV. Cu spectru ultralarg de actiune ( gram-, agenti cu polirezistenta,
intraspitalicesti)
- Ureidopeniciline
- Cefalosporine gen 3,4,5
- Monobactamii
- Carbabapenemii, carbacefemii
- Asocierile beta-lactaminelor cu inhibitorii beta-lactamazelor

Clasificarea dupa mecanismul de actiune:

I. Inhibitorii sintezei peretelui celular: peniciline, cefalosporine, vancomicina
II. Inh. Functiei membranei citoplasmatice: polimexinele, amfotericina B,
polienele
III. Inh.sintezei proteinelor: aminoglicozidele, tetraciclinelee, macrolidele,
lincosamidele
IV. Inh.sintezei acizilor nucleici: ansamicinile, grizeofulvina

Uilizare in stomatologie: infectii streptococica si stafilococica, in periodontita apicala

acuta, abces apical acut, pericoronarita acuta, actinomicoza. Asociatia amoxicilinei cu
clavulant(Augmentin) este utila in otite medii, sinuzite, infectii respiratorii, infectii ale pielii
si tesuturilor moi, in tratamentul infectiilor dentare si profilaxia lor, complicatiile infectioase
periimplantare, abcese dento-alveolare, ulceratii sle mucoasei bucale de etiologie
tuberculoasa. Tetracicline in tratamentul aftelor, in boala parodontala cronica,eriodontita
recurenta,gingivita ulcero-necrotica, ulceratii herpetice,lichenului, candidoza, vancomicina
este indicata pentru profilaxia endocarditei bacteriene.

31.Utilizarea antibioticelor cu scop profilactic:

Antibioticoterapia trebuie sa aiba citeva caracteristici toleranta buna,ieftina,bactericida, inducere scazuta
a rezistentei bacteriene, spectru ingust, durata scurta(24-48h), sa nu modifice ecosistemul. Asocierea
antibioticelor se ia in consideratie spectrul de actiune si chiar dupa tabloul clinic, mecanism de actiune si
efectul(bactericid,bacteriostatic)..
Se mai utilizeaza pentru reducerea incidentei interventiilor chirurgicale, minimalizarea efectului
antibioticelor asupra florei bacteriene normale a pacientilor; sa se minimalizarea efectelor adverse; sa aiba
modificari minime a mecanismelor de aparare a pacientilor.

Trebuie sa se tina cont de flora bacteriana, de susceptibilitatea la antibiotice si de costuri. Antibioticele cu

spectru ingust trebuie sa fie de prima alegere pentru profilaxia infectiilor postoperatorii si de alte
tipuri.Antibioticul ales pt profilaxie nu va mai fi folosit in scop terapeutic. Antibioticoprofilaxia trebuie
administrata i/v,pe cale orala la intreruperea de sarcina, i/nazala pentru administrarea mupirocin.La
protezele articulare pe linga antibiotic i/v se impregneaza si cimentul cu antibiotic .

32. Derivatii nitromidazolului:

Derivatii nitramidazolului sunt preparate chimioterapeutice sintetice cu actiune bactericida asupra florei
anaerobe si a protozoarelor.

Clasificare:

1)Preparate monocomponente:

A.cu actiune sistemica: metronidazol, tinidazol, nimorazol, ornidazol,secnidazol

B.pt uz topic:aminitrozol,metronidazol

2) Preparate combinate:

 helicocina(metronidazol+amoxicilina)
 Ginalgina(metronidazol+clorchinaldol)
 ,metrogil denta(metronidazol+clorhexidina)
 ,clionD(metronidazol+miconazol)
 ,terjinan(metronidazol+nistatina+neomicina+prednisolon)
 ,trochomicon(metronidazol+cloramfenicol+nistatina+lactaza),
 medozol(metronidazol+clotrimazol+neomicina+hexestrol+azulena).
Spectru de actiune se refelecta asupra protozoarelor (Entamorba hystolica,trichomonas vaginalis,Giardia
intestinalis,Balantidium coli) .Bact.anaerobe: gram+(peptoccosus,clostridium);gram-(bacteroides ,h.pylori.)
In cavitatea .bucale(:porphoromonas gingivalis,borrelia vincenti,selemonas).

Mecanism de actiune:Preparatele se capteaza selectiv prin difuziune de agenti anaerobi lipsiti ,cu
impiedicare producerii de hidrogen. Se blocheaza procesele metabolice si se inhiba dezvoltarea
mitocondriilor .Metronidazolul este inactiv, si se activeaza la reducerea nitro-grupei si formeaza radicalului
liber NO.Cu cit e mai mult oxigen in mediu,cu atit mai putin metaboltit activ se formeaza si mai slab va fi
efectul metronidazolului.

Indicatii:tricomonaza,giardioza,balantidiaza,garndenereloza,amibiaza,infect.anaerobe
intraabdominale,abcese,peritonite,pneumonii,abcese pulmonare,empiemul
pleurei,endocardite,infect.oaselor,tesuturi moi,capului,gitului,sepsis,colita preudomembranoasa,ulcer
gastric so duodenal,profilaxia inf.anaerobe dupa interventii chirurgicale.
Contraindicatii:afectiuni cerebrale organice,maladii hepatice grave,sarcina(trimestru I)si dupa
nastere,,lactatie,asociere cu disulfiram,hipersensibilitate la prep.

*In stomatologie:in infectii anaerobe a cavitatii bucale,gingivita acuta,cron.,gingivita acuta ulceronecrotica

Vensan,stomatita aftoasa,cheilita,alveolita postextractiva,parodontita a/c,parodontita cu gingivita,maladii
inflam.provocate de proteze,periodontita si abces periodontal.

R.adverse:anorexie,greata,gust amar,metalic,voma,diaree,dureri abdominale,,cresterea tranzitorie a

transaminazelor,bilirubinei.cefalee,vertij,ataxie,insomnie,ameteli,depresie,slabiciune,nevrita,parestezii,
prurit ,urticarie,eruptii cutanate grave,reactii mutagene si cancerigene,ocazional:neutropenie.

33)Complicatiile antibioticoterapiei:
- reacţii alergice. Se manifestă prin erupţii cutanate, dereglări respiratorii, spasm bronşic, până la
dezvoltarea şocului anafilactic. Apariţia reacţiilor alergice este motivată prin fapt – că preparatele sunt de
origine biologică;

- acţiune toxică asupra organelor interne – altă complicaţie tipică. Mai frecvent se afectează auzul, funcţia
ficatului şi rinichilor;

- disbacterioză – mai frecvent este întâlnită la copii, precum şi la administrarea îndelungată a antibioticelor
în doze mari. De asemenea, este mai caracteristică la administrarea enterală a medicamentelor;

- formarea bacteriilor rezistente către antibiotice – complicaţie invizibilă, dar neplăcută, care cauzează
ineficienţaantibioticoterapiei.

34)Clasificarea preparatelor cu actiune protectoare asupra mucoasei cavitatii

bucale.Preparate astringente:
Clasificare:

I) Preparate astringente:

a)organice:infuzii,decocturi,extracte si tincturi din frunze de salvie,flori de

romanita,iarba,pojarnita,tanina,coaja de stejar,marasalvina,fitodontul,alaunii;

b)neorganice:cuprul sulfat,bismutul nitrat bazic,plumbul acetat si alaunii,polimineral,proposol.

II) Prep. absorbante si mucilaginoase: -carbune medicinal,oxid de zinc,argila alba,mucilagiul de

amidon,mucilagiul din seminte de in, radacini de nalba mare, lizocimul.

III) Prep.emoliente- glicerina,vaselina,lanolina,uleiul de piersici,masline,floarea soarelui,regesan,balsam

Sostacovski.

Mecanism preparatelor astringente: la aplicarea lor pe suprafata mucoaselor formeaza pelicula de

albumine datorita coagularii partiale a proteinelor lichidului extracelular,exudatului,mucusului,stratului
superficial al celulelor si constrictiei vaselor.Pelicula protejeaza terminatiilenervoase sensibile,ce duce la
micsorarea perceptiei durerii, reducerea secretiei,permeabilitatii vaselor.Actioneaza asupra tesuturilor
inflamate,suprima aparitia reflexelor si micsoreaza procesul inflamator, inhiba enzimele care mentin
procesul inflamator.

Efecte: antiinflamator local, protector, antiseptic, regenerator, deodorant, hemostatic.

Utilizare in stomatologie

- Maladii inflamatorii cronice ale cavitatii bucale(gingivite , stomatite, deverticuli)

- Diverse forme de paradontita sau paradontoza cronica sau in acutizare
- Afectiuni bacteriene ale mucoasei si paradotiului
- Profilaxia cariei dentare
- Dureri dentare, pulpite
- Tianina se poate folosi intern in boala ulceroasa, enterite colite
- Combusti
Caracteristica grupelor: astrigentele organice nu produc o actiune tananta pronuntata si usuca mai putin
tesuturile decit mucoassele grele care usuca mucoasa si ca consecinta se pot forma fisuri, deaceea in
stomatologie se folosesc limitat

Frunze de salvie-1%uleiuri eterice,se livreaza sub forma de frunze uscate,se pregateste in ambulator de
1:10 sau 1:20.

Salvina:F.L.sol.alcoolica 1% in flacoane 10ml.action.asupra florei gram+.Sol.se dizolva de 5-10 ori in apa

distilata sau ser fiziologic,se foloseste ca gargare,aplicatii.

Coaja de stejar:contine.8% subst.tanante cu efect astringent. Decoct de 1:10,pentru gargare in procese

inflamatorii a cav.buc.,faringe,laringelui.

Cuprul sulfat:sol.5-10% ca remediu astringent,antiseptic pentru aplicatii in gingivite hipertrofice cu

diverticule.

Bismut azotat:ca remediu astringent nu se foloseste singur,se pregateste pasta pt tratarea pulpitelor.

Plumb acetat:solutie.0.25-0.5%pt gargare.

Kaliu aluminat sulfat:oxid de aluminiu 10%,se utilizeaza in sol.0,5-1% pt gargare….Actualmente in

stomatologie se foloseste proposol sub forma de aerosol,flacoane 50g.Are actiune
anestezica,antiseptica,deodoranta.In maladii inflamatorii a cav.bucale,stomatite aftoase si
ulceroase,glosite,glosalgii,pt irigare in periodontite a/c.

35)Preparate adsorbante si mucilaginoase,emoliente:

Clasificarea: adsorbantelor

1. Carbuni activi( carbunile medical, carbosem, carbovit)

2. Enterosorbani pe baza de rasini anionice, polimeri sintetice( colestiramina, colestipol)
 3. Pe baza de siliciu ( silicagel, polisorbsmecta )
4. Organici naturali pe baza de fibre alimentare , alginiati pectine( celuloza
microcristalinapolifepam, multisorb)
5. Combinati ( ultrasorb, SUMS)
Mecanism de actiune a enteradsorbantelor:

1. Adsorbtia in tubul digestiv si limitarea agresiunii organsismului cu diverse toxine din

intestin prin: fixarea exotoxinelor si xenobioticelor pe suprafata sorbantilor, cuplarea
bacteriilor si toxinelor , alergenilor si aminoacizilor aromatici.
2. Influentarea activitatii tubului digestiv de catre enterosorbanti prin transportul enzimelor pe
particulele sorbantului cu activarea si prelungirea actiunii
3. Eliminarea endotoxinelorprin accelerarea transportului endotoxinelor din singe in intestin in
prezenta sorbantului.
4. Actiunea indirecta a enterosorbantilor

In stomatologie se foloseste :

- prepararea pastelor si pulberilor dentare curative,

- in paradontologie recurg la - hemosorbtie, enterosorbtie, sorbtie aplicativa
- maladiile inflamatoare ale paradontiului ( gingivite hipertrofice, paradontite de diferit
grad) ca pansamene , sau cape cu gel.
- Protectia tesuturilor lezate sau inflamate

Clasificarea Mucilaginoasele

1. Vegetala ( mucilagium de amidon, mucilagium de seminte de in)

2. Proteica (lizocim)
3. Neorganica(hidroxidul de aluminiu)

Mecanism de actiune: formeaza o pelicula coloidala si apara terminatiile senzitive de iritare cu

diminuarea reflexelor patologice nocive. Efectul protector e cauzat de capacitatea macroparticulelor
coloidale de adsorbtie a agentilor iritati.

Efecte : mucilaginos, antiinflamator, protector, regenerator, analgezic, antidiareic, adsorbant

Indicatii in stomatologie: se folosesc sub forme de gargare , aplicatii, irigatii.

- In tratamentul maladiilor acute a cavit bucale( gingivite , stomatite)

- Pentru diminuarea mirosului neplacut din gura
- In afectiuni cu sindrom algic

Remedii Emoliente:

grasimi sau substante lipofile : glicerina, vaselina ,lanolina, ulei de piersici , masline, floarea soarelui,

.Mecanism de actiune: majorarea elasticitatii mucoaselor si pielii,formarea peliculei protectoare ce apara

de iritare, diminuiaz procesul inflamator. Exercita actiune bacteriostatica si mucilaginoasa
Efecte : emoloid, protector, mucilaginos, bacteriostatic, antiinflamator local, regenerator

In stomatologie: sunt baza pentru pregatirea medicamentelor moi si lichide in tratamentul stomatitelor ,
procesele inflamatorii ale pielii si mucoasse, combustii.

36)Clasificare preparatelorcu actiune curativa locala asupra cavitatii bucale

Clasificare:

1 ) prep.deodorante-

1. oxidantii(peroxid de H,permanganat de K)
2. ,acizii si bazele slabe(hidroxid de Ca,hidrocarbonat de Na)
3. ,uleiurile eterice aromatice(ulei de eucalipt,de menta,tim),
4. prep.astringente organice(,
5. derivatii tiosemicarbazonei(ambazona,pronilid)
6. ,detergenti cationici(benzalconiu clorid)
7. ,halogenii(etacridina,hexatidina)
8. ,antisepticele din diverse grupe(tricloran,hipoclorit),
9. paste dentare(hexodent,lacolut).

Mecanism : poate fi cauzat de denaturarea proteinelor,inhibitia enzimelor,necesare pt activitatea

microorganismelor,dereglarea permiabilitatii membr.citoplasm.Se folosesc in stom.pt suspendarea
mirosului din gura in diferite boli.

2) prep.cheratoplastice: suc de calanhoie,ulei de catina alba,ulei din seminte de

struguri,carotolina,proposol,retinolul,solcoserilul,metiluracil,ac.ascorbic,galascorbina

3) prep.cu influenta asupra salivatiei:pilocarpina,stimulatoare a secretiei,remedii

umectante,neostigmina,ezerina.,galantamina,prap.combinate(borat de Na+bicarbonat de Na,glicerina,fenol
lichid.

4)prep.deshidratante,cauterizante,sclerozante-sarurrile metalelor grele,acizii,preparatele iodului,colorantii.

5)prep.cu influenta asupra pulpei dentare-pt necrotizarea pulpei(remedii devitalizante),pt conservarea

pulpei prin metoda biologica.

6)prep.pt tratamentul medicamentos al combustiilor cav.bucale

7)pase dentare curativ-profilactice-igienice,familiale,terapeutice,multifunctionale.

37)Preparatele cheratoplastice:*
mecanism: stimuleaza formarea anticorpilor,fagocitoza ; Intensifica dezvoltarea si reproducerea celulelor,
stabilizeaza mambrana si regleaza permeabilitatea lor,contribuie la sinteza membr.celulare si intracelulare,
participa la procesele respiaratiei tisulare.
Efectul final: intensificarea regenerarii mucoasei cavitatii bucale

Efectele : cheratoplastic, mucilaginos, regenerator, antinflamator nespecific

*Clasificare:

1. plante (suc de calanhoe, tinctura de galbenele,ulei de catinaalba, maces,regesan),

2. produse animaliere:propolis,proposal,retinol.;remedii
3. sintetice(tocoferol,livian,etiluracil).
4. Combinate(aevir, aecol, vinisol)

In stom.: afect.erozivo-necrotice a mucoasei in perioada epitelizarii sub forma de solutii si unguente,pt

badijonari,aplicatii.

38)Preparate cu influenta asupra secretiei salivei:*

clasificare: stimulatoare a secretiei(remedii umectante),

1. M-colinomimeticepilocarpina,
2. (neostigmina,ezerina,galantamina),
3. prep.combinate(borat si bicarbonat de Na,glicerina,fenol lichid)
4. .Inhibitoatre a secretiei(atropina,tropicamida).dupa mecanism:stimulatoare a
secretiei,inhibitoare a secretiei.

Indicatii in stomatologie:xerostomie,sindrom Sjogren,inainte de interventii chirurgicale si

manipulatii in cav.buc,leziuni traumatice,perocoronarite.

39)Preparate deshidratante,cauterizante si sclerozante:

in prezent in stomatologie au o utilizare ingusta in legatura cu actiunea negativa asupra tesuturilor

.Clasificare:

1)sarurile metalelor grele;(argint nitrat, plumbul acetat, sulfatul de cupru)

2)acizii in concentratii mari( acidul azotic, lactic, acetic)

3)preparatele iodului;(

4)colorantii.(albastru de metilen si verde de briliant,solutii alcoolice 1-3%,in solutii apoase pt determinare

tartrului dentar)

5) fenolii (fenol, crezol)

6) compusii arseniului( arsenit de potasiu)

7) preparate vegetale(podofilina)
8) astrigente vegetale(policrezulen)

Se disting preparate cauterizante

 Supereciale- acidul acetic lactic, argintul nitrat

 Profunde- acidul azotic, hidroxidul de sodiu si potasiu
Efectul cauterizant este datorat denudarii proteinelor si formarea strupului, efectul deshidratant,
cauterizant sclerozant , antiseptic, antiinflamator, hemostatic

Indicatii - inlaturarea candiloamelor, papiloamelor, tumorilor benigne mici, granulatiilor.

-identificarea tartrului dentar.
Preparate sclerozante.

Tratamentul paradontozei, pentru micsorarea edemului si singerarii gingiilor, ( solutia 5%, sulfat de
cupru- efect deshidratant si sclerozant). Stadiile initiale ale paradontozei, gingivite, diverticule
superficiale fara puroi( iodura de potasiu la asociere cu peroxid de hidrogen, elimina oxigen
atomar cu efect antiseptic si cauterizant slab, ce contribuie la intarirea marginii gingivale.

Sclerozarea profunda in formele inflamatorii ale ale parodontului cu hiperplaziegingiilor.

40)Clasificarea preparatelor cu influenta asupra pulpei dentare:

clasificare

I.pentru necrotizarea pulpei dentare(remedii devitalizante).

a) pasta ce contin anhidra arsenicoasa sau tiroxid de arseniu in asociere cu lidocaina si antiseptic( timol,
eugenol , fenol)

paste fara arseniu ce contin substanta de baza- aldehida formica( paraform aldehida, polioximetilen,
clorfenol, in asociere cu anestetice locale si alte antimicrobiene

II.pentru conservarea pulpei dentare prin metoda biologica de tratare a pulpitei antimicrobiene,
antiinflamatoare,, anestezice, analgezice, ce stimuleaza formarea dentinei ( hidroxid de calciu)

Anhidrida arsenioasa: doza 0.0008.Atunci se foloseste cind e contraindicata metoda biologica

.Mecanism: i nteractiunea cu grupele tiol, blocind sistemele enzimatice prin substituirea ionilor de
H.datorita blocadei enzim,elor tiolice,se deregleaza respiratia tisulara,metabolismul,survine moartea
celulelor. Blocheaza sinapsele nervilor simpatici cu vasodilatatie, staza si tomboza ce contribuie la
diminuarea circulatiei in pulpa. Manifeta actiune directa citotoxica prin blocarea citocromilor cu
dereglarea respiratiei tisulare.Necroza dupa aplicare se dezvolta lent.se aplica pe 24 ore(la
monoradiculari),48 ore(multiradiculari).
Aldehida formica: ( paraformaldehida)se utiliz.pt necrotizarea pulpei pasta Mikulin fara arseniu.ea
contine:formalina,cocaina,timolul,fenolul.Pulberea de formaldehida in combinatie cu benzocaina si
eugenolul form.pasta paraformaldehidica.Pastele se aplica pe 7-12 zile.Sunt indicate cind e contraindicata
metoda biologica,la dinti temporari cit si permanenti.la fel se recomanda si pacientilor cu coagulopatii.

Mecanismul : are efect antiseptic prin coagularea proteinelor, in concentratii mari cauterizeaza cu necroza
tesuturilor,

indicatii

pentru devitalizarea indolora a pulpei, se indica la tratamentul pulptelor dintilor de lapte , si cei permanenti
dar care inca nu au radacina formata definitiv, ele sunt recomandabile pacientilor cu coagulopatie.

41.PREPARATELE CU INFLUENTA ASUPRA PULPEI:

Se divizeaza in 2 grupe

:I.pentru necrotizarea pulpei dentare;

II.pentru conservarea pulpei dentare prin metoda biologica de tratare a pulupitei.

I.pentru necrotizarea pulpei dentare(remedii devitalizante).

a) pasta ce contin anhidra arsenicoasa sau tiroxid de arseniu in asociere cu lidocaina si antiseptic( timol,
eugenol , fenol)

paste fara arseniu ce contin substanta de baza- aldehida formica( paraform aldehida, polioximetilen,
clorfenol, in asociere cu anestetice locale si alte antimicrobiene

II.pentru conservarea pulpei dentare prin metoda biologica de tratare a pulpitei antimicrobiene,
antiinflamatoare,, anestezice, analgezice, ce stimuleaza formarea dentinei ( hidroxid de calciu)

preaparate dupa metoda biologica de tratamen

:1.cu actiune antimicrobiana-streptomicina,cloramfenicol,microcida,antisepticele-

nitrofural,vinilina;sulfamidele;

2.ce diminueaza reactia inflamatorie a pulpei:enzimele,corticoizii,prednisolon;

3.cu actiune anestezica si analgezica-benzocaina;

4.ce stimuleaza formarea dentine substituiente-cecontin hidroxid de calciu.

Preparatele pentru combustiile mucoasei:

1.pasta arsenioasa;

2.solutie fenol;

3.lichidul rezorcinformalina;

4.sol. de argint nitrat.sol.amoniac,sol.alcoolica iod.

Aldehida formica: ( paraformaldehida)se utiliz.pt necrotizarea pulpei pasta Mikulin fara arseniu.ea
contine:formalina,cocaina,timolul,fenolul.Pulberea de formaldehida in combinatie cu benzocaina si
eugenolul form.pasta paraformaldehidica.Pastele se aplica pe 7-12 zile.Sunt indicate cind e contraindicata
metoda biologica,la dinti temporari cit si permanenti.la fel se recomanda si pacientilor cu coagulopatii.

Mecanismul : are efect antiseptic prin coagularea proteinelor, in concentratii mari cauterizeaza cu necroza
tesuturilor,

indicatii

pentru devitalizarea indolora a pulpei, se indica la tratamentul pulptelor dintilor de lapte , si cei permanenti
dar care inca nu au radacina formata definitiv, ele sunt recomandabile pacientilor cu coagulopatie

42.PASTELE CURATIV-PROFILACTICE
Clasificarea:

A. Paste dentare simple-

1. Abrazive- pentru inlaturarea celor mai mari parti a depunerilor dentare in igiena
profesionala
2. Slefuitoare- prelucrarea suprafetelor in etapa intermediara
3. Inalbitoare-nnpenntru inalbire in etapa intermediara
4. Polarizante-pentru polarizare in etapa finala

B. Paste combinate:- abrazive – lefuitoare, slefuitoare polarizante, variate,

C. Paste speciale –sunt cu efect curativ, care se suspendeaza odata cu vindecarea. Aici se
includ cele antibacteriene marcate care contin triclozon si clorhexidina
1. Curative- nu se utilizeaza pe scara larga 9 paste antimicotice , dupa utilizarea
antibioticilor)
2. Conditionat curative- poseda proprietati profilactice prin componenti antiseptici.
Iar utilizarea de durata poate duce la o ddisbioza a cavitatii bucale
D. Paste individuale
1. PASTELE in dependent de destinatie:
2. .igienice-pentru placa bacteriana
3. II.familiale-pastele cu flour pentru copii si virstinici;
4. III.terapeutice-care trateaza o anumita maladie(colgate,farmadent,aquafresh etc.)
5. IV.multifunctionale-combina mai multe proprietati(Acvaftem,Colgate
Total.Paradontal).

A dupa continut .

1.substante adezive

2.substituientii tesutului osos(hidroxiapatitele-contin clor si fosfor)

3.preparate de fluor

4.prepar.cu actiune antimicrobiana

5.substance ce modifica pH-ul;

6.compusi ce reduc formarea tartului dentar;

7.substante absorbante;

8.suplimente de extracte vegetale,minerale.

Dependent de scopul utilizarii:

1.paste igienice

2.paste curativ-profilactice care pot fi divizate

:a)ce intaresc smaltul dentar-contin fluor si calciu paste ca:blendamed, dental dream)

b)cu component vegetali(Colgate,Parodontax,Eledent. Dental Herbal,Parexyl)

c)ce contin substante antimicrobiene(Colgate Total,Pepsodent Ultra,Blend-a-med).

d)ce contin lactat sau citrate de zinc;

e)ce contin macro si microelemente din surse natural;

3.ce micsoreaza sensibilitatea (sensydyne F, dental Academy)

4.ce inalbesc dintii contin fluor :a)cu bicarbonat(blendamed, dental Academy)

b)cu pirofosfati(Acvafresh)

c)cu abrasive contin pilbere-creta, destinata fumatorilor-dental dream)

Substantele abrasive-se utiliszeaza dioxidul de cremniu care este compatibil cu compusii fluorului,permite
de a obtine paste cu propreitati mari si pH optimal.Unele paste contiuna sa se foloseasca ca abraziv creta cu
un continut redus de oxid de aluminiu,fier,microeilemente.

Substituientii tes.osos Hidroxiapatita-ea stimuleaza cresterea tesutului osos,asigura prelucrarea tesutului

osos si dentar si a defectelor lui.Prin diminuarea sensibilitatii dintilor protejeaza straturile superficiale ale
smaltului. Ea poseda proprietati antiinflamatoare,absorbante si preintimipina dezvolatarea proceselor
infecitioase si antiiinflamtorii.

Preparatele de fluor-ca surse sunt folosite in paste sunt folosite natriu fluorid,natriu monoflourfosfat.

Prep.cu actiune antimicrobiana:in component pastelor se folosesc:

1. detergentii anionici-prop.spumante ale pastelor dentare.

2.triclorozanul-cauzat de dereglarea permeabilitatii membrane citoplasmatice,preintimpina dezvoltarea
periodontitei,ginigivitelor,tratului.

3.antiuldioxid-prop.antiseptice si antiiinflamatoare,preintimpina caria si paradontoza;

4.clorhexidina,metronidazol-se folosesc rar.

Substante ce modifica pH-ul:Carbamida-actiune neutralizanta asupra acizilor in principal lactatului eliberat

de microorganismele palcii bacteriene,penetreaza placa dentara.

Substante ce reduc tartrul dentar:1.solventii-glicerina,asigura elasticitatea si viscozitatea pastelor.

2.absorbante-hidrocoloizii,amidonul,pectin, dextranii.

43.PREPARATELE CE MICSOREAXA INFLAMATIA SI PEARMIBILITATEA VASELOR

Se utilizeaza 2 grupe:

1.preparatele enzimelor:tripsina si chimotripsina cristalina,ribonucleaza.

Tripsina-scindeaza tesuturile necrotizante si conglomeratele fibrinoase,se indica in asociatie cu antibioticele

si sulfamidele pentru prelucrarea can.radiculare.Electroforeza cu tripsina se indica in canalelel rad.greu
permeabile,in periodontita fibrinoasa-2 proceduri,si granulomotaosa -3-6 proceduri.

Chimotripsina cristalina:spre deosevire de tripsina ,provoaca o hidroliza mai profunda a proteinei,se

utilizeaza in tratam.periodontitei impreuna cu antibioticel cu spectru larg de
actiune(strptomicina,microcidul).Pentru introducerea pentru un timp mai indelungat in can.radiculare se
aplica emulsia enzimelor proteolitice si antibioticelor in sol.uleioasa.

2.preparatele antiinflamtoare steroidiene:glucocorticoide sintetice ca triamcinoloca acetonid,fluocinolona

acetonid,si flumetazona pivalat.

Spectrul larg al glucocorticoide permite intrebuintarea lor cu success in terapia maladiilor inflamatorii si
alergice ale mucoasei cav.bucale.

Fluocinolona acetonid-unguent,crème, afectiunile ale muvoasei cav.bucale.

Flumetazona pivala-se aplica lacal,unguent sau crema,pot fi utilizate hidrocortizonul hemisuccinat si

prednisolone,se indica in soc,colaps,reactii alergice.

Hidrocortizonul-se introduce i/v se injecteza in soc.

Prednisolon- se livreaza sub forma liofilizata se administreaza i/v sau i/m.

44.Preparatele cu influenta assupra microflorei cav.bucale:

Se folosesc:-
- antisepticele-alcooli,aldehidele,coloranti,halogeni,fenoli,oxidanti,nitrofurati,uleiuri eterice, detergent,
diverse.

-antibioticele si sulfamidele;

-antimicoticele;

-antiviroticele.

ANTIMICOTICE

Clsasificarea:

I.Antimicotice cu actiune specifica:

A.antibiotice antimicotice:grizeofulvina,nistatina,levorina,natamicina,amfotericina B.

B.Antimicotice de sinteza:

1. derivatii de imidazole:ketoconazole,miconazol,clotrimazol,econazol,izoconazol,oxoconazol,bifocanazol;

2. derivatii de triazol:fluconazole,itraconazol,terconazol,voriconazol,albaconazol.

3.alilaminele:naftifina,terbinafina.

4.moroflinele:amorolfina.

5. derivatii de 5-lfuorocitozina:flucitozina.

6.tiocarbanilidele halogenate:fluonilida.

7.echinocandine:capsofungina,micafungina,anidulafungina.

8. diverse structure:buclosamida,ciclopirox,tolnaftat,tolciclat.

C.preparate combinate:poliginax,moronal,nidoflor,micofit,pimafucort.

II.Antimicoticele cu actiune nespecifica:

1.Halogenii:preparatele iodului,polividon-iod.

2.preparatele sulfului:unguent de sulf,preparate cu sulfat de zinc,oxidul stearatul de zinc,talcul.

3.compusii organici ai mercurului:boratul de fenilmercur,vitamin A.

4.compusii zincului:oxid de zinc,sulfat de zinc,acidul salicilic si sulfatul.

5.fenolii,halogenofenolii:rezorcina,clorcrezol,bitiniol,hexaclorofen.

6.halogenochinolinele:clorchinaldol.

7.acizii fenolici:acidul salicilic si preparatele lui combinate.

8.colorantii:albastru de metilen,violet de gentian.

9. derivatii de nitrofuran:nifuratel.

10.compusii cuaternari de amoniu:clorura de benzalconiu,clorura de clomifen,clorura de decualiniu.

Clasificarea dupa modul de utilizare:

A.exclusiv
local:nistatina,natamicina,clotrimazol,econazol,tioconazol,oxiconazol,naftifina,amorolfina,ciclopirox,iod,rez
orcina,acid salicilic;

B.exclusiv sistemic:fluconazol,voriconazol,itraconazol,albaconazol,grizeofulvina;

C.local si sistemic:ketaconazol,miconazol,amfotericina B,flucitozina,terbinafina.

MECANISMUL De ACTIUNE:

1) cuplarea ireversibilă cu ergosterolul şi alţi steroli specifici din mbrana celulelor fungia cu dereglarea
permeabilităţii membranei citoplasmatice şi pierderea de ioni, macromolecule cu consecinţe toxice –
amfotericina B, nistatina, natamicina, levorina;

2) împiedicarea formării ergosterolului prin inhibiţia unor enzime specifice celule fungilor – ketoconazol,
miconazol, fluconazol, itraconazol, terbinatina etc;

3) inhibarea sintezei acizilor nucleici – grizeofulvina, flucitozina;

4)inhibiţia permiabilităţii membranare pentri ioni (K+), fosfaţii, aminoacizi, proteine indispensabile
metabolismului fungic – ciclopiroxolamina

În stomatologie se folosesc micoticele locale pentru tratamentul micozelor orale.

Nistatina (stamicin, micostatina etc). fl. comprimate de 250.000 şi 500.000 UA; unguent în tubi a 15-30 g cu
conţinut de 100.000 UA/g; flacoane a 24 ml; suspenzie buvabilă a 100.000 UA/ml.

i. se indică pentru tratamentul candidozelor locale (cutanate, vaginale, orale)

Miconazol (daktarl etc). Fl. comprimate pentru supt a 250 mg; gel a 25 mg/ml;

I. tratamentul şi profilaxia (andidozelor oro-faringiene; cheilite angulară; candidozele cutaneo-mucoase:

(asociate cu injecţii provocate de cocii grampozitivi, inclusiv stafilococul auriu).

Fluconazol (diflucan, micosist, medofucon etc). Fl. comprimate a50, 100, 150 şi 200 mg; pulbere pentru
suspensie buvabilă a 50 mg/5 ml şi 200 mg/5 ml. Flacoane soluţie perfuzabilă a 200 mg/100 ml.

I. Candidoza digestivă superioară (oro-faringiană şi esofagiană); candidoză oro-faringiană la bolnavii cu SIDA;

candidoze şi micose sistemice; candidoze cutanate, vaginale, dermatomicoze, onicomicoze.
45.ANTISEPTICELE
Preparate ce exercita actiune acida si statica asupra microorganismelor aflate pe un tesut viu.

Clasificarea:

-A) dupa apartenenta

:1.alcooli-alcool etilic,cloroform;

2. aldehide-aldehida formica.paraformaldehida;

3. coloranti-acridina,etacridina,verde de briliant,violet de gentian;

4. preparatele metalelor grele-nitratul de argint,colargol,sulfat de cupru si zinc;

5. acizi-acid boric,acid benzoic,acid salicilic;

6. halogeni-hipoclorit de natriu si calciu,cloramina,iod,iodonat,iodinol;

7. fenoli-fenol,crezol,rezorcina;

8. oxidanti-peroxid de hidrogen,peroxizi metalici;

9. nitrofurani-nitrofural,furazidina;

10. bisgaunide-clorhexidina;

11. baze-sol. Da amoniac,hidroxid de sodiu,potasiu;

12. uleiuri eterice-ulei de tim,scortisoara;

13. detergenti:anionici-sapunurile propriu-zise ricinoleatul de sodiu;

Cationici-benzalconiu clorid;

Neionici-polisorbanti;

Amfoteri-acid triazoeicosanocarbonic

Antisepticele actioneaza prin mecanisme:

1.actiune la nivelul; peretelui celular sau membranei externe prin influenta aspura componentilor acestora;

2.actiune la nivelul mem.celulare prin modificarea funcitie sau lezarea lor-fenolii,colorantii, detergentii.

3.actiune la nivelul acizilor nucleici:intercalarea in structura acizilor nucleici,alchilarea

componentilor,ruperea catenei And sau ARN (oxidantii);
4.actiunea asupra proteinelor celulare prin: denaturarea proteinelor,achilarea proteinelor,coagularea
proteinelor-halogenatii, denaturarea prot.enzimatice.

Activitatea antisepticelor:

1.concentratia amtisepticului ce determ.efect bactericid si bacteriostatic;

2.temperatura;

3.substratul organic existent la locul actiunii;

4.flora microbiana prezenta;

5actiunea concomitenta a altor agenti antimicrobieni;

6.factorii de mediu-pH,umeditatea a aerului;

7.factori locali-mecanic sau chimici.

Antisepticele se utilizeaza in tratamentul:carie dentare,terapia can.radiculare,tratamentul

bolilor parodontale,pentru sterilizarea mucoasei bucale,mentinerea implantelor dentare,prevenirea

infectiilor.

46.OXIdANTII
Sunt reprezentati de:peroxidul de hidrogen,peroxid de uree,metalici,perborantii de sodiu si
calciu,permaganatii.

PEROXIdUL De HIdROGEN-sol,sau comprimate-poseda proprietati oxidante asupra

microorganismelor,manifesta efect bactericid si sporicid.Apa oxiginata se indica in prelucrarea
plagilor,spalaturi a cav.bucaleca deodorant,tratamentul gingiviteo ulcerative,pentru irigarea canalelor dupa
debridare,in gingivita hipertrofica. In contact cu tesuturile vii sub influenta peroxidazei, prezente in ele se
discomune cu eliberarea de oxigen atomar ce poseda prorietati oxidante asupra componentelor structurale
a microorganismelor,

Efecte: bactericid fata de germenii gram pozitivi si negativi, anaerobi, iar la concentratii mari si sporicid, .
oxigenul atomar actioneaza si asupra grupelor tiolice ale proteinelor din microorgan si le ucide. De
purificare prin axigenul molecular care formeazza o spuma albicioasa ce mecanic indeparteaza
detritusurile. Actiunea antiseptica este de scurta durata. Mai are efect deodorant, decolorant, hemostatic
cuaterizant.

Peroxidul de uree-pentru irigarea canalelor radiculare sub sol.3% in glicerol.

Peroxizii metalici-irigarea can.radiculare dupa izolarea dintelui,perox. De magneziu si calciu in procesul de

drenaj sub forma de paste de dinti spumate.
Peroboratii de sodiu si calciu-elibereaza oxigenul ,poseda proprietati antiseptice si deodorante fara actiune
iritanta,se folosesc in gingivite acute ulcerative ,intra in comp.unor paste de dinti.

Permanganatii-permanganatul de potasiu:poseda actiuni antimicrobiana,antiseptica,

deodoranta,astirngenta,iritanta. In stomatologie :stomatite si gingivite ulcero-necrotice,prelucrarea
palgilor,tratamentul combustiilor,miros neplacut in cav.bucala.

47.PREPARATELE CLORULUI SI IOdULUI

Preparatele CLORULUI:se foloseste sub forma de hipocloriti si compusi organici clorurati.Preparatele
elibereaza clorul activ care formeaza acid hipocloric,actiune antiseptica si dezinfectanta se manifesta asupra
bacteriilor gram+-.Efectul antiseptic se reduce in prezenta substantelor
organice(puroiul,sange,tes.necrozate). In stomatologie se foloseste pentru tratamentul stomatitei acute
,curatarea protezelor,irigarea canalelor.Hipocloritul de calciu la inalbirea. CLORAMINA-pentru gargarisme in
miros neplacut ,in tratm. Endodontic,ca inalbitor si spalarea protezelor.,antisepsia tegumentelor,plagilor.La
fel cunoscut ca un dezinfectant pentru prelucrarea instumentelor.

Preparatele IOdULUI-se foloseste sub forma de iod elementar,neorganic,iodoform si iodoforii.Iodul

elementar sub forma de tinctura de iod,sol.Lugol,oxidarea subtraturilor si denaturarea
proteinelor,actioneaza bacerticid,sporocid si fungic,se indica pe canalele dentare,pentru diagnosticarea
palcii baceriene.Sol.Lugol-tratam.stomatitelor,convidozilor,pulpitelor.

Iodoform-elibereaza cantitati mici de iod cu efect antiseptic si anestezic local.Se foloseste in amestec cu apa
si glicerina pentru tratarea buzunarilor septice,iar sub forma de paste intratamentul alveolitelor.

Iodoforii:Iodinol-actiune antiseptica prolongata,se foloseste in stomatitele candidozice,prin ionforeza in

pulpite,periodontite,artrita ART.Iodonat-sol.apoasa,actiune bactericid sifungica.,pentru prelucrarea
cimpului operator. Iodasept-proprietati antiseptice ,actiune analgezica si antimicrobiana se utilizeaza in
infectiile cav.bucale.Nucina de origine vegetala,lichid de cul.galbena ,are actiune antibateriene si
antifungice,profilaxia afectiunilor bacteriene si micotice ale cav.bucale.

48.COLORANTII CA ANTISEPTIC
Fac parte:- der,acridinici-acridina,etacridina,ecriflavina;

-der.azolici-fenazopridina;

-derivatii de trifenilmintic:violet de gentian,verde de briliant;

-der,fenotiazina-metiltionina;

-der,pirimidina-hexatidina.

Colorantii au efect bacteriostatic sau bactericid,fungicid,amebicid si antihelmintic manifestat cu enzimele

pentru ionii de hidrogen,alterarea proteinelor celulare.
Etacridina-se indica ca antiseptic in chirurgie,oftoma,urologie, dermatologie si stomatologie pentru
prelucrea si tratamentul plagilor ,in inflamatia cav.bucale.

In stomatologie mai pot fi utilizati un sir de derivati acridinici ca acriflavina antiseptic pentru cav.bucale
,euflavina-tratamentulu gingivitelor,stomatitei.

Violet de gentiana-si indica in trat.plagilor infectate,escare,ulcere,se prescreie in stomatite,infectii

streptococice sau fungice a cav.bucale.

Metiltionina-se foloseste in stomatita aftoasa,combustii,procese inflamatorii ale mucoaselor.

Hexatidina-maladiile inflam.a cav. Bucale stomatite,gingivite,parodontoza,candidoze a cav.bucale,

hemoragii gingivale, igiena cav,bucale

49. Detergentii (surfactanti)

Acest grup de compuşi chimici sunt recunoscutica fiind agenti tensioactivi, tenside, agenti activi de

suprafată (surfactanti), agenti de curătire, care reduc tensiunea superficială (interfacială) într-un lichid.

Rezultanta fenomenului reducerii tensiunii superficiale constă în umezirea, penetrarea, spumificarea,

emulsionarea şi îndepărtarea murdăriilor şi a microbilor.

În functie de pozitia grupării hidrofobe (nepolare, lipofile) în cadrul moleculei există trei tipuri de

detergenti:

- detergenti anionici (săpunurile propriu-zise);

- detergenti cationici (săpunurile inverse sau detergenŃi sintetici);

- detergentii neionici.

Detergentii anionici (Săpunuri propriu-zise)

Neoficinal, săpunurile pot fi folosite pentru acŃiunea lubrifiantă, sub formă de clisme sau chiar supozitoare,
în tratarea constipatiei. Săpunurile constituie cel mai important grup de detergenti anionici ele se dizolvă în
apă dând solutii coloidale, cationul (Na+, K*) având actiune antiseptică şi chiar dezinfectantă propriu-zisă.
Lantul lipofil se dizolvă în grăsimile impuritătilor şi, fiind legat de gruparea hidrofilă (R-COO), se realizează
legătura dintre particulele de murdărie şi apa; deci, prin îndepărtarea mecanică a apei (spălare) se
îndepărtează implicit şi grăsimile (murdăriile). Dintre săpunurile folosite în scop medical amintim săpunurile
de potasiu (săpun verde, săpun moale), de sodiu (săpun dur), mandelate, de calciu sau amoniu. Activitatea
antibacteriană se extinde doar asupra germenilor Gram pozitivi şi a acido-rezistentilor (Micobacterium
tuberculosis),

Detergentii cationici (Săpunuri inverse, detergenti sintetici)

Ca şi detergentii anionici, aceştia posedă o grupare lipofilă şi una hidrofilă. Gruparea hidrofilă este încărcată
pozitiv şi este reprezentată, de obicei de un ion cuaternar de amoniu. În contrast cu detergentii anionici, cei
cationici sunt mai activi în mediu alcalin (apele dure), au actiune bactericidă atât împotriva germenilor
Gram-pozitivi, cât şi a celor Gram negativi (necesită o concentratie ceva mai mare decât în cazul Gram-
pozitivilor). Săpunurile cationice se recomandă pentru sterilizarea câmpului operator (după o prealabilă
curătire cu alcool a acestuia) în soluŃie 1%, pentru antisepsia plăgilor, mucoaselor si ulcerelor în solutie
0,1%.

Detergentii cuaternari de amoniu sunt relativ ineficienti împotriva sporilor, virusurilor şi ciupercilor. Aceşti
detergenti aplicati pe piele formează la suprafata acesteia o peliculă ("film") care protejează pielea la
suprafată, dar este nereactiv în profunzime, astfel, nu se poate exclude prezenŃa microorganismelor sub
acest film. Acest lucru indică şi faptul că este aproape imposibilă sterilizarea locului operator doar de către
acest grup de compuşi, din care cauză se recomandă includerea alcoolului în structura lor.

Detergentii neionici (Compuşii amfoterici - amfoliti)

Amfolitii sunt agenti de suprafată, care au atât un grup anionic, cât şi unul cationic în structura lor. Nefiind
încărcaŃi electric, aceşti detergenti sintetici neionici actionează independent de prezenta diferitilor ioni, a
unui anumit pH. Aceşti detergenti sunt cei mai aproape de a realiza combinatia ideală de proprietăti a unui
dezinfectant pentru suprafete neanimate. Ei au proprietăti de spălare, curătire, dezinfectie a suprafetelor,
echipamentelor şi clădirilor.

50. Derivatii nitrofuranului si tiosemicarbazonei ca antiseptice.

sunt preparate chimioterapice sintetice cu actiune bactericida, sau bactriostatica asupra florei gram pozitive
si negative, aprotozoarelor si fungi.

Nitrofuranelesunt active fata de microorganisme, care pot prezenta rezistenta la preparate antibacteriene.
Cresc rezistenta nespecifica a organismului, reduc rezistenta microorgnanismelor la fagocitoza, rezistenta se
dezolta lent. Rar provoaca dizcacterioze sau candidoza. Preparatele vitB sunt antagonisti ai nitrofuranilor
pentruca printimpina inhibarea enzimelor ciclului respirator.

Calsificare

1. cu actiune resorbtiva- furazidina, nitrofural, itrofurantoina.

2. Cu actiune intestinala- furazolida, nifuroxazida
3. Cu actiune topica- nitrofural , furazidina.
Mecanism:

Actioneaza asupra microorganismelor ce contin reductza, pentru grupa nitro. In procesul

metabolismului se formeaza substante toxice care vor afecta peretele celular,inhiba ireversibil
NADP, ciclu Krebs. Nitrofuranele deregleazaprocesere respiraatorii tisulare, inhiba diverse enzime
precum acetilcoensimaA, aldehiddehidrogenaza,glutation reductaza.

Tiosemicarbazona ?

51.Alcoolii ca antiseptic.
Preparatele

1. alcool etilic

2. isopropanol,benzilalcool,feniletanol,fenoxietanol,chloroform.

Mecanismul de actiune

Actiune asupra proteinelor celulare prin

 Denaturarea proteinelor(alcoolii,fenolii)

 Alchidarea proteinilor(aldehidele)

 Coagularea proteinilor din citoplasma(halogenatii)

 Denaturarea proteinilor enzimatice(oxidantii,colorantii,preparatele metalelor grele)

Efectele-antiseptic si dezinfectant(Gram+ si Gram-,micobacterii,fungi,virusuri)-astringent-iritant-ameliorare

a troficii tesuturilor-revulsiv-antihidrotic(diminue transpiratia)-Anestezic local

Indicatiile

1. Prelucrarea cimpului operator si miinilor

2. Dezinfectarea instrumentelor si aparatelor

3. Antisepsia cavitatii bucale(isopropanol,benzilalcool,feniletanol)

4. Indepartarea rezidurilor din cavitati si canale (chloroform)

5. Sterilizarea cavitatilor(sol.50% chloroform)

6. Diminuarea durerii pulpei expuse (alcool)

7. Prelucrarea tesuturilor dentare dure(alcool)

52. Derivatii fenolului ca antiseptic

Preparatele. Fenol,cresol,resorcina,timol,eugenol,policrezulen

Mecanismul de actiune

1. Actioneaza prin precipitarea proteinilor,precum si manifesta actiune destructive asupra structurilor

si macromoleculelor care se soldeaza cu dereglari ireversibile ale lor.

2. Flora gram+ este mai sensibila ca gram

3. Distruge formele vegetativeale microorganismelor

 4. Sporii rezista citeva zile la concentratii de 1% iar bacilul Koch este rezistent

5. Poseda effect anestezic local 2%

6. Poseda effect irritant si cauterizant (peste 5%)

7. Actiunea se pastreaza in prezenta proteinilor,deoarece nu formeaza complexe stabile

8. Favorizeaza penetrarea unor substante(inclusive a anestezicilor locale )

9. Are capacitate mare de penetrare si poate penetrare si poate provoca leziuni profunde ce se
vindeca greu

10. Actiune locala este majorata de alcool,dar diminua de glicerina si ulei,in mediul alcalin si la
temperature joase.

Efectele.Astringent si antiinflamator,Revulsive,Antimicotic,Irritant

Fenolul-are miros patrunzator si gust metallic

-poseda effect bacteriostatic la concentratii 0,2-1 %,bactericid 3-5%

-datorita potentei citotoxice nu trebuie sa vina in contact cu gingia,iar utilizarea endodontica poate produce
gangrene apicala

Ca dezinfectant sol.2-5% pentru dejectii,sputa

Ca antiseptic in stomatologie pentru

 Prelucrarea canalelor corneale si tesuturilor dentare dure

 Analgezie dupa amputarea pulpei dentare

 Pregatirea pastei de obturatie provizorie (in amestec cu eugenolul)

 Devitalizarea pulpei dentare la dintii de lapte

 Aplicarea pe pulpa ulcerate expusa (sol.apoasa 2 %)

53.Preparatele antivirale.
Clasificarea dupa utilizarea clinica.

I )Active fata de virusurile AND

A, Antiviralele active fata de herpesvirusuri

- herpetice (herpes simplex tip I si II,varicelo-

zosterianAcyclovir,cidofovir,idoxuridina,valaciclovir,penciclovir

- Antiviralele active fata de virusul cytomegalic:ganciclovir,valganciclovir,foscarnet,maribavir

B. Antivirale active fata de adenovirusuri. Ribavirina

C. Antiviralele active fata de papilomavirusuri. Afovirsen,interferonii,

D. Antiviralele active fata de hepadnavirusuri. Ribavirina,clevudina,entecavir,lamivudine

E. Antiviralele active fata de poxvirusuri. Ribavirina

II ) Active fata de virusurile ARN

A.Antivirale active fata de flavirusuri. Levovirina,ribavirina

B. antivirale active fata de orthomyxovirusuri (gripei)amantadina ,rimantadina, zanamivir

C. Antiviralele active fata de retrovirusuri (virusul imunodificientei HIV).

Zidovudina,stavudina,zalcitabina,didanozina,lamivudine abacavir,ritonavir.

D. Antiviralele active fata de paramyxovirusuri (virusul sincitial respirator – VSR). Ribavirina,palivizumab

E. Antiviralele active fata de picornavirusuri si coronavirusuri. Pleconaril

III) Active fata de virusurile AND si ARN

-interferonii.VHV,VHC, herpesvirusuri,papilomavirusuri

-ribavirina . VSR,virusurile gripale,herpesvirusuri,adenovirusuri.poxvirusuri.

Mecanismul de actiune.

a.Inhibitoare ale patrunderii virusurilor in celula.

Gama globuline-sunt protein serice su structura specific de anticorpi.active contra antigenilor de suprafata a
virusurilor care au declansat formarea lor. Interfera penetrarea in cellule a particulelor virale.

b.Inhibitoare ale eliberarii (deproteinizarii)genomului viral. Adamantina ,rimantadina- actioneaza la nivel

initial,timpuriu a ciclului de replicare a virusului gripei A. impiedica decapsidarea virusului gripal si transfera
materialul genetic viral in celulele epiteliului cailor respiratorii.

c. Inhibitoare ale sintezei proteinilor nestructurale,,timpurii,,. Guanidina ,hidroxibenzil-benzimidazolul-

inhiba formarea ARN – polimerazelor,impiedicind astfel replicarea unor virus ice contin ARN. La
administrarea acestor preparate destul de frecvent si repede se selecteaza mutant rezistenti.

d.Inhibitoare ale sintezei acizilor nucleici:

Interferonii de tip I-inductori ai unor enzyme care blocheaza replicarea virala. Interferonul 0alfa,interferonul
–beta poseda actiune antivirala nespecifica. Ei actioneaza pe niste receptori specifici de pe membranele
celulare,initiind o segventa de reactii celulare incluzind inductia unor enzyme care blocheaza reproducerea
virala.
54. clasificarea complicatiilor farmacoterapiei. Complicatiile cauzate de
supradozarea preparatelor.
La baza clasificarii se afla principiul etiopatogenetic.

1. Compl.cauzate de supradozarea remediilor medicamentoase-absoluta,relative

2. Com. Provocate de actiunile adverse specific si nespecifice si proprietatile organotrope ale

medicamentelor: n

3. Com. Conditionate de hipersensibilitatea bolnavilor

4. Com.cauzate de factorii genetici-idiosincrazia,enzimopatiile

5. Com.cauzate de administrarea repetata a medicamentelor-toleranta,dependent

6. Com.determinate de suspendarea tratamentului medicamentos

7. Com.determinate de dereglarile capacitatilor imunobiologice ale macroorganismului-

suprainfectia,recidiva infectiilor.

8. Com.manifestate prin reactia de acutizare0bacterioliza

9. Com.cauzate interactiuni medicamentoase

10. Com.cauzate de autotratamentul raspindit

11. Com.cauzate de medicamente falsificate.

Complicatii cauzate de supradozarea preparatului

Supradozarea poate fi absoluta sau relative.cea absoluta este rezultatul erorii medicului,administrarii
ocazionale sau constiene a remediului in doze mari . in supradozarea relative actiunea adversa,toxica a
preparatului survine dupa utilizarea remediului in doze terapeutice. Simptome ale supradozarii se observa
in enzimopatiile determinate genetic,cind are loc efectul enzimelor metabolismului medicamentelor.
Fenomene ale supradozarii relative ale unei substante se pot evolua ca urmare a utilizarii ei concomitente
cu alt preparat care este inhibitor active al enzimelor metabolismului medicamentelor. Sinteza acestora este
inhibata de codeine,cloramfenicol si alte preparate. Supradozarea relative survine deasemenea si la
majorarea excesiva a fractiei libere a substantei medicamentoase.

55. complicatiile farmacoterapiei cauzate de proprietatile specific,nespecifice,si

organotrope ale preparatelor.
Actiunea adversa si toxica nu se manifesta tot timpul. Ele sunt posibile la persoanele cu premisele
respective-dereglari ale functiei sistemului nervos,ateroscleroza,maladiile cordului ficatului..
Actiunea neurotoxica. Sistemul nervos poseda hipersensibilitate la agenti chimici,care inafara de tulburari
functionale pot provoca fenomene de distrofie si chiar moartea celulelor si fibrelor nervoase. Afectiunele
dese ori au o localizare destul de specifica-lezarea nervului vestibulocohlear la utilizarea
aminoglicozidelor,atrofia nervului optic-derivatii 8- oxichinoliniei.

Actiunea hepatotoxica. Ficatul primul primeste ,,lovitura toxica,, a dozei totale a remediului medicamentos.
Majoritatea preparatelor medicamentoase exercita actiune nefavorabila asupra ficatului,alterind parametrii
functionali. Morphologic se constata;distrofie adipoasa,vacuolizarea celulelor,iar in cazuri grave-necroze
centrobulbare cu regenerarea ulterioara sau dezvoltarea tesutului conjunctiv.

Actiunea ulcerogena a remediilor. Actiunea lezanta a preparatului asupra mucoasei si inhibitia productiei
sucului protector contribuie deasemenea la aparitia ulcerelor medicamentoase. La diferite substante
prevaleaza unul din multitudinea mecanismelor de actiune. Actiunea lezanta este mai pronuntata la
administrarea preparatelor per os.. actiunea ulcerogena se manifesta de obicei brusc; pe fondul starii
satisfacatoare apare hemoragie gastrica sau perforatia ulcerului.

Actiunea nefrotica. In rinichi si in ficat se concentreaza o cantitate maxima de substante medicamentoase

si produsele metabolismului lor. Majoritatea dereglarilor nefrotice sunt cauzate de dezvoltarea procesului
allergic. Lezarea rinichilor are loc sau prin inflamatia aparatului glomerular sau prin distrofia epiteliului
tubilor renali. Primele simptome sunt dureri in regiunea lombara cu retentia lichidului.

Actiunea teratogena. Preparatele influenteaza asupra fatului provocind diferite malformatii. Cortizonul si
analogii sai manifesta actiune teratogena la soareci si iepuri dar nu provoaca un astfel de defect la sobolani .
nu-I nici o garantie ca substanta cercetata pe animale confirmata ca nepericuloasa se va comporta la fel si la
oameni.

56. Complicatiile farmacoterapiei cauzate de sensibilizarea organismului si

micsorarea reactiilor immune ale organismului.
Reactiile alergice medicamentoase si produsele metabolismului lor in organism sunt cele mai fregvente din
aceasta grupa. Pentru a sensibiliza organismal ele trebuie sa se transforme in antigeni complexi prin
cuplarea ireversibila cu proteinele. La dezvoltarea alergii medicamentoase preparatul se transforma ontr-o
forma carew poayte sa interactioneze cu proteinile. Apoi arte loc conjugarea haptenei cu proteina
organismului sau o alta molecula purtatoare respective cu formarea antigenului complet.

Pentru reactia alergica spre deosebire de multe alte tipuri de actiuni nefavorabile e caracteristica absenta
legaturilor cu proprietatile farmacologice ale preparatului.unul si acelasi medicament e capabil sa provoace
diferite fenomene si invers.. preparatul medicamentos nu va duce la dezvoltarea imediata a reactiei
alergice, daca nu este sensibilizare alterna,. Dupa durata aparitiei se disting trei tipuri de reactii alergice.
Acute pina la 60 min,subacute in intervalul1-24 ore, de tip intirziat nu mai devreme 24 ore si chiar citeva
saptamini. Socul anafilactic se dezvolta de la citeva min..pina la 30-60 min. urticari,edemul Quinke,astmul
bronsic pot decurge ca reactii alergice acute, subacute sau intirziate,. Trombocitopenia si agranulocitoza se
semnaleaza dupa 24 ore si mai mult. Fenomene analogice se manifesta si in febra medicamentoasa.
Reactiile alergice la prep. Medicamentoase se dezvolta mai des la persoanecare in trecut au fost afectate de
unul din fenomenele alergiei..principiul mijloc de profilaxie a alergiei medicamentoase este anamneza.
Alergiile medicamentoase se trateaza dupa caz, cu antihistaminice, utile in forme usoare-moderate ale
alergiilor de tip anafilactic,glucocorticoizi, utili in toate alergiile, cu adrenalina este indispensabil in socul
anafilactic. In caz de bronchospasm allergic se administreaza bronhodilatatoare,cromoglicat sau ketotifen.

57. complicatiile farmacoterapiei cauzate de suspendarea brusca a

tratamentului,,fenomenul rebound,sindromul de lipsa,,
Sub fenomenul rebound se subintelege un complex de simptome care se dezvolta la intreruperea brusca a
administrarii preparatului dupa utilizarea indelungata,deobicei in doze mari. Manifestarile clinice ale
fenomenului rebound pot fi destul de variate. Fenomenele de abstinenta care apar la persoanele cu
dependent medicamentoasa,dupa suspendarea substantei obisnuite. Fenomenul de suspendare cel mai
frecvent survine dupa anularea brusca a preparatelor
hormonale,antihypertensive,antianginoasebarbituricilor.

Micsorarea treptata a dozelor preparatelor inainte de suspendarea lui permite a reduce la minimul riscul
dezvoltarii fenomenului rebound. Sindromul de suspendare dupa anularea terapiei glucocorticoide se
manifesta prin insuficienta suprarenala acuta.pentru profilaxie se recomanda diminuarea corticosteroizilor
acite 0,5-5 mg fiecare 3-7 zile. In anumite cazuri anularea brusca a betaadrenoblocantelor la bolnavii de
ischemie creste numarul de accese anginoase si se poate dezvolta infarctul miocardic. Peste 1-2 saptamini
dupa contramandarea sau micsorarea dozei beta-adrenoblocantelor au fost elucidate simptome de
hipertiroidism. Probabil la baza fenomenului rebound al propanolului stau citeva mecanisme.

1. Stimularea excesiva a beta-adrenoreceptorilor

2. Dereglarea disocierii oxihemoglobinii

3. Reactivitatea sistemului renina-angiotensina-aldosteron

4. Intensifica crearea agregatiei plachetelor

5. Reactivarea inervatiei simpatico dupa suspendarea beta-adrenoblocantelor

6. Hipersensibilitatea pacientilor

Pentru tratamentul fenomenului rebound al barbituricilor si remediilor sedative-hipnotice e rational de

indicat fenobarbitalul.Suspendarea brusca a anticoagulantelor mareste fregventa deceselor
subite,infarctului miocardic si acceselor de angina piectorala. Ca fenomen rebound au fost descries
hipercoagularea singelui si diferite variante de tromboembolii. Pentru profilaxia fenomenului rebound este
obligatoriu de contramandat treptat preparatul.
58. clasificarea efectelor adverse si afectiunile cav. Bucale provocate de remediile
medicamentoase si ale substante biologic active. Efectele adverse directe ale
preparatelor. Profilaxia si tratamentul.
Efectele adverse si bolile cav. Bucale, ca rezultat al administrarii a remediilor medicamentoase,pot fi sau
manifestarile particulare ale reactiilor sistemice generalizate sau raspunsul izolat la utilizarea preparatelor
topic sau per os. Complicatiile cauzate de administrarea medicamentelor se divizeaza in;

1. Efecte directe ale preparatelor

2. Efecte in urma actiunii farmacologice

3. Efecte orale secundare

4. Efecte cumulative

5. Efecte specific ale preparatelor.

Efectele directe ale preparatelor;

Remediile medicamentoase pot leza tesuturile moi si dure ale regiunii maxilofaciale si modifica culoarea
dintilor in urma influentei directe a substantelor. Acizii tari sau solutii alkaline,remedii astringent si
absorbante,pastele dentare si remediile pentru gargara cav. Bucale pot fi cauza descuamarii superficiale a
mucoasei si chiar ulceratiei ei. Violetul de gentian, utilizat inca uneori pentru tratamentul candidozei cav.
Bucale poate cauza necroze superfeciale. Uneori diferite sucuri de fructe utilizate in cantitati mari precum si
unele medicamente,pot fi cauza distructiei si decalcificarii dintilor.

Tratamentul tesuturilor moi afectate de medicamente se reduce la inlaturarea cauzei,irigarea cav. Bucale
cu solutie salina hipotona si indicarea analgezicelor. La nimerirea in cav. Bucala a substantelor alkaline e
necesar urgent de spalat cavitatea bucala cu apa. Fumatul ,supraconsumul de ceai, cafea substante colorate
duce la colorarea dintilor. Tetraciclinele penetrind in structura cristalina a dentine,provoaca decolorarea nu
numai a structurilor superficiale ci si a celor profunde ale tesutului dentar. Unii autori recomanda de utilizat
pentru inalbirea dintilor solutie 35% apa oxigenata,aplicind-o pe suprafata lor.

59. efecte adverse induse de actiunele farmacologice. Profilaxia si tratamentul.

Efecte survenite in urma actiunii farmacologice. Multe remedii medicamentoase provoaca uscaciunea
mucoasei cavitatii bucale –anticolinergice,hypotensive,antihistaminice,antipsihotice,
anticanceroase,tranchilizante,diuretice.

La utilizarea acestor preparate e necesar sa tinem cont de unele principia generale

-informarea pacientilor despre efectele adverse posibile si profilaxia lor

-dupa atingerea efectului clinic stabil e necesar a determina doza de intretinere minima efectiva,deoarece
sunt asa categorii de pacienti(pers. De virsta inaintata) la care efectul curative se manifesta la doze mai mici
ca cele terapeutice

-determinarea intervalelor de timp ale administrarii preparatelor.

Administrarea preparatelor in doze mari si depasirea duratei premise contribuie la dezvoltarea

complicatiilor. Preparatele citostatice se concentreaza in glanda parotid. La pacienti se micsoreaza brusc
secretia salivei. tratamentul xerostomiei. Pentru stimularea salivatiei bolnavilor li se recomanda guma de
mestecat fara de zahar. Preparatele salivei artificiale micsoreaza uscaciunea in gura. Irigatii cu lamiie si
glicerina. Component flavoringului;ulei de cuisoare 2 ml,mentol 1 g, ulei de anason 3ml,ulei de scortisoara
1ml,alcool etilic 70 % pina la 100 ml. pentru gargara cavitatii bucale se foloseste Solutia de pilocarpina.
Preparatele cu proprietati colinergice pot fi cauza hipersecretiei glandelor lacrimale-sialoree.

Remediile medicamentoase pot cauza dureri in glandele salivare.

Hipertrofia glandelor salivare asemanatoare cu parotita e posibila in caz de tratament cu

fenibutazona,oxifenibutazona. La utilizarea de lunga durata a unor ramedii medicamentoase se modifica
microflora normal a cavitatii bucale . de exemplul corticosteroizii in inhalatii inhiba local mecanismele
imunologice,se creaza conditii pentru dezvoltarea Candidei albicans.

60. efecte adverse orale secundare. . Profilaxia si tratamentul.

Din ele fac perte ; dezvoltarea intensive a Candida albicans si virusurile herpesului tip I dupa utilizarea
imunodepresivelor,ca izotioprina,si corticosteroizilor pentru suprimarea procesului imun sau inflamator.

La pacientii cu sepsis sau febra de geneza necunoscuta e necesar de exclus infectia odontogena. Cea din
urma ,de regula este bacteriana. Infectia mucoaselor poate fi de origine bacteriana,virotica sau micotica.
Candida albicans este agentul pathogen cel mai fregvent al cavitatii bucale la bolnavii cu
limfopenie,granulocitopenie. Acest microorganism la persoanele sanatoase nu provoaca nici un fel de
manifestari clinice.

Mucormicoza-infectie micotica ce afecteaza sinusul palatin,continutul orbitelor si creerul – se manifesta

adesea prin evolutie grava ,deseori cu exitus, dureri, parestezii,edeme,perforatia palatului dur,
oftalmoplegia si simptome neurologice sunt manifestari clinice ale acestei boli.

Infectia bacteriana aste de diferita localizare- intra sau periorala.

Infectia provocata de virusul herpesului simplu(herpes simplex tip I,varicella zoster) apare fregvent la
pacientii cu statusul imun dereglat.

Profilaxia acestor complicatii include efectuarea masurilor igienice respective cu utilizarea periutelor
dentare moi,spalaturi cit mai dese ale cavitatii bucale cu solutie salina izotona. Preparatele
corticosteroidiene sunt contraindicate in afectiunele ulceroase,deoarece inhiba procesele imunu. In aceste
cazuri sunt ndicate irigatii cu solutii antibacteriene si utilizarea regulate a solutiei 0,2 % clorhexidina
bigluconat de 4-6 ori pe zi. Preparatele ce contin Novocain nu se recomanda din cauza riscului dezvoltarii
hipersensibilizarii.

Tratamentul infectiei micotice este conservator. Mai intii e necesar de identificat agentul pathogen. Terapia
antimicotica se efectueaza cu amfotericina B.

Tratamentul infectiilor microbiene in majoritatea cazurilor se efectueaza cu antibiotic dupa identificarea

agentului si determinarea sensibilitatii lui. Pencilina G,introdusa intravenous este preparatul de elective in
infectia streptococica.

Hemoragiile in cavitatea bucala survin la bolnavii cu predispozitie ca rezultat al

trombocitopeniei,coagulopatiei disseminate intravasculare. Sectoarele hemoragice trebuie curatate,saliva
inlaturata. Unii autori recomanda de inlaturat chaagurile de singe mechanic sau cu solutie slaba de apa
oxigenata. Insa acestea pot da recidive, igiena cavitatii se realizeaza cu periute moi sau cu un tampon de
tifon.

Efectele neurotoxice se manifesta prin dereglarile sistemului nervos periferic si vegetative,de obicei acuze
de dureri cu parastezii in degete si member sau fara ea.Nervii cranieni sunt atacati mai rar. Durerile maxilare
ce imita durerile odontogene sau periodontogene,sun manifestarile patologice ale nervului trigemeni.
Neuropatiile,cauzate de chimioterapice,sunt reversibile dupa suspendarea preparatelor.

61)Efectele adverse specifice ale preparatelor. Mecanism si tabloul clinic, profilaxia

si tratamentul
Fenitoina provoaca hiperplazia gingiilor,cu afectarea tesutului conjunctiv fibros.Mecanismul hiperplaziei
este studiat incomplet.Se recomanda suspendarea preparatului, uneori extirparea chirurgicala a tesutului
abundent. Anticoagulantele predispun la dezvoltarea hemoragiilor petesiale si purpurei mucoasei cavitatii
bucale dupa traume. Inainte de interventiile chirurgicale este necesar de corijat dozele. Reactiile
imunologice de origine medicamentoasa pot fi rezultatul contactului direct al mucoasei cavitatii bucale
senzibilizate cu alergenul(efect direct) sau o parte a reactiilor generalizate fata de preparatele administrate
sistemic( efect indirect).

Reactiile alergice de contact ale mucoasei cavitatii bucale sunt similare cu dermatitele alergologice de
contact. Au fost descrise gingivostomatite atipice ce includ triada- cheilite, glosite, gingivite. Ele sunt
provocate de mentol, timol, substante gustative de menta, ce persista in paste si gumele de mestecat. Sunt
date despre dezvoltarea stomatitei si dermatitei orale de contact la utilizarea cafeinei solubile ,solutiilor
pentru gargara ,remediilor cosmetice,anestezicelor generale,iodurilor. Complicatiile alergice se pot
manifesta clinic prin edeme,usturime si eritem, usturime si eritem in lokul contactului, formarea papulelor si
ulcerelor..Polieritemul,reactiile lichenoide, gingivitele descuamative si manifestarile lupusului eritematos
sunt leziuni medicamentoase (efecte indirecte)

Polieritemul complica terapia cu astfel de preparate ca tetraciclina, clindamicina, sulfamide, barbiturice,

benzilpenicilina . In cavitatea bucala se observa portiuni descuamate ale mucoasei in locarile formarii
veziculelor sau bulelor, portiuni hemoragice pe mucoasa extrabucala.
Reactiile lichenoide pot surveni pe fondul tratamentului cu alopurinol
,clorochina,tolbulamida,tetraciclina,dapson.

Lupusul eritenatos discoid se manifesta intaoral la 25% din bolnavi .Pe gingii apar leziuni
eritematoase,epiteliul se transforma in ulcere dureroase. Apresina,novocainamida,fenitoina,medildopa
sunt preparate ce provoaca lupus eritematos

Tratamentul leziunilor medicamentoasa de geneza iminologica se reduce la suspendarea preparatului,

igiena minutioasa a cavitatii bucale si utilizarea remediilor analgezice.Daca suspendarea preparatelor nu
duce la ameliorarea starii ,atunci se recurge la terapia corticosteroida sistemica.In cazul cind boala
migreaza(pielea, organele genitale, conjunctiva) bolnavul se interneaza.

Efectele toxice ale remediilor chimioterapice pot fi directe si indirecte.Actiunea citotoxica directa are loc
atunci cind preparatul interactioneaza si lezeaza celulele organelor si mucoaselor.Ele intervin in
multiplicarea celulelor si pot fi cauza inflamatiei generalizate ,ulceratiei, reactiilor lichenoide,xerostomiei.
Efectul indirect se caracterizeaza prin distructia celulelor stem ale maduvei osoase si care se manifesta prin
mucozite ,infectii si hemoragii.

Mucozitele sunt cauza cea mai frecventa a chimioterapiei cancerului.Clinic se manifesta peste 3 zile sub
forma de zona eritematoasa difuza sau sub forma de zona nodulara cu ulceratii peste 7 zile.Forma usoara a
mucozitei se caracterizeaza prin eritem.Forma intermediara-pete eritematoase,erozini, acuze de
disfagie.Forma grava –ulceratii profunde cu centru necrotic.Formele grave epuizeaza bolnavii si pot fi cauza
suspendarii tratamentului si prelungirii terapiei.