Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”

Catedra Medicina Militara si a Calamitatilor

Referat pe tema:

Inundatiile
Catastrofale

Profesor:Nicon Cirstea

Elaborat:Straton Irina

Grupa:1407

Chisinau,2018
 Cuprins

1.Inundatiile catastrofale:notiune,clasificare;
2.Caracteristica medico-tactica;
3.Consecintele celor mai mari inundatii in lume si
in Republica Moldova.
  Inundatia este fenomenul de acoperire a terenului cu un
strat de apa in stagnare sau miscare, care prin marimea si durata
sa provoaca victime umane si distrugeri materiale ce deregleaza
buna desfasurare a activitatilor social-economice din zona
afectata. Inundaţiile constituie fenomene naturale şi sunt o
componentă a ciclului hidrologic natural al Pământului. Inundaţiile
şi în special marile inundaţii constituie unele dintre fenomenele
naturale care au marcat şi marchează profund dezvoltarea
societăţii umane, ele fiind din punct de vedere geografic cele mai
răspândite dezastre de pe glob şi totodată şi cele mai mari
producătoare de pagube şi victime omeneşti. Practica mondială a
demonstrat că apariţia inundaţiilor nu poate fi evitată, însă ele
pot fi gestionate, iar efectele lor pot fi reduse printr-un proces
sistematic care conduce la un şir de măsuri şi acţiuni menite să
contribuie la diminuarea riscului asociat acestor fenomene.

Tipuri de inundaţii :

1. Inundaţii de-a lungul unui rau: acest tip de inundaţie apare atunci cand
ploile abundente sau topirea zăpezii face sa creasca rapid debitul unui rau;

2. Inundaţii maritime de coastă: inundaţiile de coastă pot apărea ca urmare a

mareelor sau ca inundaţii fulger . În timpul uragane sau
furtunilor presiunea atmosferică normală şi joasă provoaca nivelul mărilor
să se ridice in sus;
3.Inundatiile fulger (viituri) :viiturile (inundaţiile fulger) apar in timpul sau
dupa furtuni intense cu caderi mari de cantităţi de ploaie într-o perioadă scurtă.
Viiturile apar fara avertisment sau doar cu puţin timp inainte şi pot duce la
inundari mari în doar câteva minute. Efectele acestor averse de ploaie sunt
agravate atunci când terenul nu poate absorbi caderile recente de apă;

4.Poduri de gheaţă: iarna in anotimpul rece , bucati de gheaţă se pot forma pe

suprafata râurilor care au debite ceva mai mici decât cele normale. Cand vremea
se încălzeşte şi creşterea debitul de apă, acest debit de apa impinge gheaţa la
vale ca niste uriase dale. Atunci când aceste plăcide ghiata se aduna in locuri cu
obstacole se formează un baraj care acumuleaza apa şi provoaca inundaţiir în
amonte de baraj iar ruperea barajelor de ghiata provoaca inundatii in aval.

5.Cedarea unui baraj : ruperea/prabusirea/colapsarea barajelor genereaza cele

mai grave inundaţii. Ruperea unui baraj este de obicei rezultatul neglijarii in
exploatare, a unui proiect/design slab, a unui alt eveniment eveniment major(de
ex un cutremur) care poate genera avarii structurale majore. Atunci când un
baraj cedeaza, o mare cantitate de apă, imensa/gigantica, se scurge brusc in aval,
distrugand totul în calea sa.

 In functie de factorii care contribuie la producerea lor si de spatiile care

sunt afectate, se disting mai multe tipuri de inundatii, dintre care cele mai
frecvente sunt inundatiile fluviale, litorale si urbane.

Inundatiile fluviale sunt generate de revarsarea apei unui organism fluviatil peste
limitele albiei minore in spatiul albiei majore. Ele pot fi provocate de mai multe
cauze, precum: precipitatiile bogate, cresterea nivelului apei ca urmare a agradarii
albiei prin aluvionare, blocaje de gheata, ruperea digurilor si barajelor s.a.

Inundatiile litorale afecteaza zonele costiere, fiind generate de cauze precum:

furtuni puternice ce provoaca valuri de mari dimensiuni ce pot conduce uneori la
ruperea digurilor; cresterile mareice amplificate de furtuni. In functie de factorii
generatori, inundatiile litorale pot fi cu apa sarata sau salmastra.

Inundatiile urbane sunt datorate dimensionarii necorespunzatoare sau a

intretinerii defectuase a sistemului de drenaj urban, care, in timpul episoadelor
pluviale puternice, nu poate asigura scurgerea apelor pluviale.
 Alte tipuri de inundatii:

- inundarea zonelor joase de la baza versantilor prin acumularea apei de

siroire de pe versanti;

- inundare prin exces de apa subterana (in zonele cu panza freatica

apropiata de suprafata topografica).

Inundatiile pot avea caracter natural sau accidental.

Inundatiile naturale sunt generate de cauze naturale: precipitatii bogate,

topirea zapezilor, valuri s.a.

Inundatiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: ruperea

barajelor si a digurilor, lucrari hidrotehnice necorespunzatoare, exploatarea
defectuoasa a unor asemenea lucrari s.a. In general inundatiile accidentale au
consecinte foarte grave asupra societatii umane si provoaca dezechilibre
ecologice importante.

 Cauzele inundatiilor se pot clasifica in functie de mai multe criterii.

Frecvent, cauzele viiturilor/inundatiilor se clasifica in naturale si antropice.
Amploarea inundatilor este data atat de factorii declansatori, cat si de
factorii favorizanti.

 Cauze naturale:Intre factorii naturali declansatori ai viiturilor si inundatiilor,

se inscriu: conditiile climatice, cresterea nivelului marii, cutremurele de
pamant, alunecarile de teren:
 Conditiile climatice reprezinta cauza principala a producerii viiturilor si
inundatiilor. Ele determina manifestarea unor asemenea fenomene, atat
direct, cat si indirect, prin diferite aspecte.

Ploile, mai ales cele torentiale de intensitate crescuta si cu cantitati mari de

apa cazuta intr-o perioada scurta de timp, constituie o cauza climatica aflata
frecvent la originea viiturilor si inundatiilor fluvialesi urbane.
 Topirea rapida a zapezilor datorata invaziei unor mase de aer de aer cald sta
la baza formarii viiturilor de tip nival, frecvent provocatore de inundatii. Topirea
brusca a zapezilor si a ghetarilor poate fi generata si de eruptii vulcanice in
arealele active din punct de vedere vulcanic.

Temperaturile foarte scazute ale aerului in regiunile reci si temperate determina

producerea de sloiuri si poduri de gheta care afecteaza scurgerea apei raurilor.
Incalzirea aerului si precipitatiile lichide specifice perioadei de trecere catre
sezonul cald determina cresteri ale debitelor si vitezei apei, care antreneaza cu ele
blocuri de gheata ce se pot aglomera in sectoarele de ingustare si de meandrare,
formand baraje naturale (zapoare) care blocheaza scurgerea, generand cresteri
de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul ruperii,
provocatoare de inundatii.

Furtunile puternice, provocate de ciclonii tropicali sau de musoni genereaza

inundatii ale coastelor marine, provocand pagube materiale si umane de
proportii. Astfel de inundatii sunt specifice zonelor costiere din golful Mexic
(peninsula Florida), in jurul Philipinelor, in India, China, Bangladesh, pe tarmurile
Europei vestice (in special in Olanda si Belgia);

Cresterea nivelului marii in perioadele de flux poate provoca inundatii in cazul

estuarelor cu tarmuri joase si panta redusa. Mareele ce avanseaza pana la 400 km
in interiorul continentului in perioadele de ape mari ale fluviilor Gange si
Brahmaputra pot genera inundatii catastrofale. Ca urmare a suprapunerii acestor
cauze, doua treimi din statul Bangladesh au fost acoperite de apa in perioade
iulie-septembrie 1974. Au fost distruse terenuri agricole, s-au inregistrat
aproximativ 2000 de morti ca urmarea inundatiei, iar epidemiile generate de
excesul de apa si foametea au facut peste 80 000 de victime in nord-vestul tarii,
valoare inregistrata la sfarsitul lunii octombrie 1974.

Alunecarile de teren pot produce inundatii prin obstructionarea albiei raurilor;

Cutremurele de pamant, in special cele produse in domeniul marin, genereaza

valuri foarte mari (tsunami) ce provoaca inundatii in regiunile de
coasta.Cutremurul de pamant de 9,0 pe scara Richter, produs pe 26 decembrie
2004 in apropierea insulei Sumatra, a provocat un tsunami urias ce a inundat
coastele Indoneziei, insulei Sri Lanka, Indiei, sudului Thailandei provocand o
adevarata catastrofa (cel putin 222 046 morti si disparuti).
 Ruperea „pungilor” de gheata din masa ghetarilor. Limbile glaciare contin
„pungi” de apa care in anumite conditii se pot rupe generand inundarea
localitatilor amplasate la baza limbii glacire.
Un asemenea eveniment s-a produs la sf. sec. al XIX-lea in Alpii Francezi,
afectand orasul Saint Gervais, din vecinatatea renumitei statiuni montane
Chamonix.

Factori naturali care favorizeaza producerea viiturilor si inundatilor

In afara factorilor naturali cu rol declansator in producerea viiturilor si

inundatiilor exista mai multi factori, de asemenea naturali, care pot contribui la
intensificarea inundatiilor. Acestia privesc caracteristici morfometrice ale
bazinului hidrografic (suprafata, forma, panta, morfografie), ale retelei
hidrografice (panta, densitate) si ale albiei minore (panta, grad de meandrare,
grad de despletire, rugozitate), caracteristici ale solului (permeabilitate, grad de
umiditate, temperatura solului), gradul de acoperire cu vegetatie, debitul solid al
raurilor, adancimea nivelului freatic. Astfel permeabilitatea redusa a solului si a
rocilor din arealul bazinului de receptie, coroborata cu lipsa vegetatiei,
favorizeaza concentrarea rapida a scurgerii pe versant si in albie. Rugozitatea,
care depinde de natura constitutiva a patului albiei si a malurilor, de prezenta
vegetatiei, de forma canalului de scurgere, afecteaza viteza si marimea valului de
viitura. Propagarea undei de viitura se face mai rapid in cazul bazinelor si
cursurilor de apa cu pante mari. Varful viiturii este mai inalt si mai ascutit in cazul
bazinelor hidrografice cu forma rotunda, iar tipul de drenaj dendritic imprima
scurgerii aceeasi caracteristica.Excesul de umiditate datorat apelor freatice de la
adancime mica poate duce la inundarea crovurilor frecvent seci, a unor suprafete
joase de lunca si a unor terenuri orizontale in mod obisnuit emerse.

 Cauzele antropice.

Printre principalele cauze antropice declansatoare sau favorizante ale viiturilor

si inundatiilor, se remarca: ruperea barajelor si digurilor, irigatiile, despaduririle si
lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta, proiectarea si intretinerea
necorespunzatoare a sistemelor de canalizare vulnerabilitatea sociala.

Ruperea barajelor si digurilor (fluviale sau marine) constituie cauza ce poate

genera inundatii cu consecinte foarte grave ale zonelor protejate. Ruperea unor
asemenea lucrari cu rol de protectie impotriva inundatiilor, poate surveni ca
urmare a unor cauze naturale sau a unor accidente legate de proiectarea, de
constructia barajului/digului sau de modul defectuos de exploatare a acestora.
 In unele situatii particulare ruperea digurilor se realizeaza in mod deliberat, ca
masura de protejare a unei regiuni de interes crescut social si economic. In Tarile
de Jos au fost realizate de-a lungul timpului diguri marine ce au scos de sub apele
marii cca. 2200 km2. In ianuarie 1953, ca urmare a unei furtuni puternice, s-au
produs valuri de pana la 12 m ce au produs ruperea digurilor estuarelor,
provocand pagube catastrofale: 1800 de morti, 4000 de case distruse, 25 000 de
case avariate, 70 000 ha de teren inundate (Grecu, 2004).

Irigatiile, prin pierderile de apa din sistemele de irigare si in conditiile unei

capacitati reduse de tranzitare a acviferelor pot contribui la cresterea nivelului
freatic si inundarea subsolurilor constructiilor sau inundarea arealelor mai joase
ale suprafetei topografice (crovuri, micro-depresiuni) prin stagnarea apei freatice.

Despaduririle si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta sunt

factori favorizanti in producerea inundatiilor prin cresterea volumului de apa care
se scurgere, a vitezei si deci a timpului de concentrare a scurgerii pe versanti.

Proiectarea si intretinerea necorespunzatoare a sistemelor de canalizare pot

genera inundatii grave in mediul urbanizat ca urmare a drenajului deficitar al
apelor pluviale, indeosebi in timpul evenimentelor pluviale extreme.

Vulnerabilitatea materiala si sociala constituie un important factor ce poate

amplifica efectele inundatiilor. Vulnerabilitatea materiala este datorata amplasarii
in zonele expuse riscului la inundatii a asezarilor umane, a practicarii de activitati
economice. Vulnerabilitatea sociala depinde de gradul de pregatire a societatii in
fata unui eveniment extrem. Ea deriva din spaima, din neconstientizarea riscului,
din lipsa unei educatie adecvate.

Caracteristca medico-tactica a inundatiilor.

 Zona 1 (zona inundatiilor catasrofale)viteza valului:30km/ora,T-30min,L-6-

12km);
 Zona 2 (zona scurgerii rapide) viteza scurgerii apei:15-20 km/ora,T-50-
60min,L-15-20km);
 Zona 3 (zona scurgerii medii)viteza scurgerii apei 10-15km/ora,T 2-5 ore,L-
30-50km);
 Zona 4 (zona revarsarii apei)viteza scurgerii apei 6-10 km/ora,L-pina la 36-
70km.
Volumul si structura pierderilor umane vor oscila in functie de :

1)densitatea pupulatiei in zona de inundatie;

2)instiintarea la timp a populatiei;
3)distanta localitatii populate de la locul initierii inundatiei;
4)distanta localitatilor inundate de institutiile medicale;
5)inaltimea si timpul trecerii valului inundate;
6)temperatura apei si mediul ambiant;
7)timpul inundatiei;
8)nivelul de instruire prealabila a pupulatiei;
9)nivelul de pregatire a protectiei civila si SAMU.

Consecintele celor mai mari inundatii in lume si Republica

Moldova.
Republica Moldova este situată în zona supusă precipitaţiilor torenţiale active,
fapt care, practic, anual provoacă inundaţia unei părţi din teritoriul ei cu viituri
torenţiale de diferite mărimi şi de natură diversă, cauzînd pagube substanţiale de
ordin moral şi material. În pofida faptului că există un sistem complex de
construcții hidrotehnice ce au menire sa protejeze localitățile de
inundații pagubele provocate de aceste calamităţi naturale nu s-au micşorat, ci,
invers, sporesc din an în an, iar consecinţele acestora poartă deseori un caracter
catastrofal. . Gradul de expunere a Republicii Moldova la inundații constituie mai
mult de 40%. În unele regiuni ale țării acest număr constituie 70-80%. Sub pericol
de inundare se află circa 168 de localităţi cu suprafaţa totală de 1300km2 şi circa
160mii locuitori Din cauze de natură financiară, starea digurilor de protecție
antiviitură se înrăutățește anual, ceea ce constituie un risc real la viața și
activitatea oamenilor din regiunile respective.
În cadrul unor sectoare de albie a rîurilor Prut și Nistru capacitățile de trafic
ale cursurilor apelor abundente sunt insuficiente datorită dezvoltării alunecărilor
de teren străvechi și contemporane pe pantele văilor. Dezvoltarea eroziunii
aluviale ( de adîncime și laterale) stimulează periodic la activizarea procesului de
alunecare care duce la îngustarea și ridicarea fundului albiei, ce duce la revărsarea
apelor abundente pe luncă. Așa situații au avut loc pe rîul Prut în zonele
localităților Bărboieni-Frăsinești(r-nul Hîncești 1973), stația de cale ferată petrești,
Taxobeni, Unțești (r-nul Ungheni 1980,1981)și în zona Mălăiești (Criuleni
1912,1970, 1981).
 Republica Moldova se află în zona de precipitaţii pluviale intense. În legătură
cu aceasta practic o treime din teritoriul țării anual este inundat de viituri pluviale
de divers caracter şi mărime, ce aduc prejudicii morale şi materiale considerabile.
Numai în ultimii 30 ani ai secolului XX inundaţiile au provocat victime omeneşti
mai mult de 70 persoane, iar mărimea prejudiciului cauzat constituie mai mult de
300 mln. $ SUA.Inundaţiile catastrofale pe rîurile Nistru şi Prut poartă un caracter
episodic, deseori cauzat de intervenția umană şi se caracterizează prin inundarea
de suprafeţe extinse. Acest fapt s-a observat în anii 1969, 1980, 2008, 2010. Pe
rîurile şi cursurile de apă mici inundaţiile, provocate de ploile torenţiale de vară,
se observă practic anual, dar consecinţele se deosebesc prin proporţii mai mici.

Tradiţional majoritatea localităţilor Republicii Moldova sunt situate în apropierea

nemijlocită a cursurilor de apă şi luncile rîurilor. În perioada viiturilor pluviale
intense aceasta aduce la inundarea caselor de locuit şi construcţiilor sociale.
Pentru identificarea cauzelor care determină apariția proceselor de inundare este
necesară studierea condițiilor climatice din teritoriu în scopul prognosticurilor în
cazul situațiilor excepționale.

Măsurile existente de protecţie împotriva inundaţiilor

Lucrările de ridicare a construcţiilor de protecţie antiviitură de-a lungul
rîurilor Nistru şi Prut în republică au început în anii 50 secolul trecut, iar pe rîurile
mici Răut, Bîc, Botna, Lunga, Cogîlnic, Ialpug – la sfîrşitul anilor 50 începutul anilor
60.
Menirea principală a construcţiilor înălţate este, în primul rînd, protecţia
terenurilor din luncile inundabile, şi, în al doilea rînd protecţia localităţilor.
Lucrările menţionate efectuate pe rîurile Nistru şi Prut au fost finalizate către
sfîrşitul anilor 60, iar pe rîurile mici – la începutul anilor 70, ceea ce a permis
protejarea localităţilor şi terenurilor de luncă de inundaţii.
Principala soluţie tehnică ca urmare a elaborării măsurilor de protecţie a
localităţilor şi terenurilor de luncă împotriva inundaţiilor consta în înălţarea
digurilor de protecţie împotriva revărsării apelor și măsurile de protecție a acestor
obiecte pe durata funcționării lor.
Pe rîurile mici, de rînd cu înălţarea digurilor, s-au efectuat lucrări de
îndreptare, adîncire şi curăţare a albiilor.
 Concomitent cu ridicarea digurilor de protecţie pe rîurile principale Nistru şi
Prut au fost construite noduri hidrotehnice complexe – la Dubăsari (1954),
Novodnestrovsk (în Ucraina -1981) şi Costeşti-Stînca (1978). Destinaţia lor
principală constituie regularizarea debitului şi protecţia împotriva inundaţiilor
catastrofale, precum şi producerea energiei electrice în paralel.
După viiturile catastrofale din anii 1991 şi 1994 în bazinele rîurilor Răut,
Ciornaia şi cursul de apă Călmăţui, care au luat viaţa a 50 de oameni şi au adus un
prejudiciu economiei de1678,9 mln. lei, Guvernul Republicii Moldova a adoptat
decizia de a elabora Schema protecţiei localităţilor Republicii Moldova împotriva
inundaţiilor. Sarcina principală a Schemei a constituit studierea cauzelor inundării
localităţilor republicii, evaluarea situaţiei create în cadrul acestei probleme,
elaborarea de măsuri tehnico-inginereşti generale de protecţie a localităţilor
împotriva inundaţiilor, determinarea costului acestor măsuri şi eficienţa lor
economică.

În baza datelor examinării tuturor localităţilor, lacurilor şi construcţiilor

hidrotehnice cu potenţial periculos, analizei şi generalizării lucrărilor inginereşti-
tehnice îndeplinite în bazinele cursurilor de apă s-a constatat, că în zonele cu
pericol de inundaţie sunt amplasate 659 localităţi care numără 32267 de case
locative şi clădiri de producţie cu o populaţie de 103,3 mii oameni.
În Schema pentru protecţia împotriva inundaţiilor au fost prevăzute
executarea următoarelor lucrări: reconstrucţia lacurilor existente, construcţia de
noi lacuri antiviitură în număr de 457 unităţi, curăţarea a 840 km de albii ale
cursurilor de apă de tranzit şi locale, amenajarea de noi diguri, reabilitarea şi
permutarea digurilor existente cu o lungime totală de 549 km, reabilitarea şi
construcţia podurilor şi pasajelor tubulare – 1361 unităţi. Au fost stabilite
graniţele pericolului de inundaţie pentru fiecare localitate şi măsurile inginereşti-
tehnice necesare.
Pentru realizarea Schemei au fost determinate lucrările necesare pentru
ameliorarea bazei legislative şi instituţionale, suportul ştiinţific, au fost repartizate
pe etape îndeplinirea volumelor de lucrări de proiectare şi construcţie-montaj.
În anul 1997 Institutul de Proiectări „Acvaproiect” a elaborat proiectul
privind nivelmentul şi punerea la evidenţă a digurilor de protecţie antiviitură de
stat de-a lungul rîurilor Nistru şi Prut. Cărţile tehnice ale digurilor de protecţie
sunt întocmite în limitele graniţelor zonelor de întreţinere de către fiecare
asociaţie de producţie şi exploatare interraională.
 În afară de proiectele menţionate, în anii 1998 şi 1999 la solicitarea
Departamentului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, au fost elaborate
proiectele sistemelor automatizate de avertizare a pericolului în cazul ruperii
digurilor nodurilor hidrotehnice Costeşti-Stînca, Dubăsari şi barajului lacului de
acumulare Vatra.
În perioada 2008 – 2009 organizaţiile subordonate Agenţiei „Apele
Moldovei” au efectuat cu forţe proprii lucrări de lichidare a consecinţelor viiturii
din anul 2008 – au consolidat unele sectoare ale digurilor rupte în raioanele
Ştefan-Vodă, Căuşeni, Anenii Noi, Criuleni.

Starea digurilor şi construcţiilor hidrotehnice de protecţie

În temeiul datelor nivelmentului digurilor de protecţie s-a constatat:
- pe rîul Nistru – 80 km de diguri (din lungimea totală de 220 km) necesită să fie
reabilitate pînă la înălţimea de siguranţă,
– pe rîul Prut – necesită reabilitarea pînă la cotele de siguranţă de proiect 120 km
de diguri (din lungimea totală de 150 km).

La nodul hidrotehnic Costeşti-Stînca la momentul actual sunt necesare

executarea lucrărilor de lichidare a infiltrării apei în corpul barajului, de
consolidare a malului stîng al lacului de acumulare şi construcţia unei galerii
suplimentare de filtrare pe suprafaţa carierei vechi.
În pofida concluziilor Schemei de protecţie împotriva inundaţiilor,
rezultatelor datelor punerii la evidenţă şi nivelmentului digurilor de protecţie,
precum şi existenţei proiectelor sistemelor de avertizare, lucrările necesare nu au
fost executate din cauza lipsei de mijloace financiare.

Analiza viiturilor pe rîurile Nistru şi Prut în anii 2008 şi 2010

Una din cauzele inundaţiilor catastrofale din anii 2008 şi 2010 reprezintă
nerespectarea regulilor de exploatare a nodurilor hidrotehnice Novodnestrovsk şi
Costeşti-Stînca. Deoarece capacităţile lacurilor de acumulare nu au fost pregătite
să primească o cantitate mare de apă aceasta a provocat evacuarea apei în
cantităţi ce depăşeau mărimile calculate (2600m3/s – pentru rîul Nistru şi 700
m3/s – pentru rîul Prut). În această perioadă debitele de evacuare pentru rîul
Nistru a depăşit 3000 m3/s şi pentru rîul Prut – 830 m3/s.
 Acest fapt se datorează nivelului scăzut de prognozare hidrologică şi
prevalarea producerii energiei electrice asupra regularizării viiturilor.
De asemenea trebuie de menţionat, că dacă cauza inundării în anul 2008 a
devenit revărsarea apei peste corpul digului cu spălarea acestuia în continuare,
atunci în anul 2010 pe rîul Prut s-a întîmplat ruperea corpurilor digurilor la nivelul
apei mai jos de coronament. Acest fapt denotă, că digurile se află în stare
nesatisfăcătoare. Una din versiunile ruperii digului de lîngă satul Nemţeni este
faptul, că acesta este amplasat pe locul trecerii albiei vechi a rîului, şi cauza rupeii
a devenit spălarea depunerilor de mîl din albia veche a rîului Prut. Cauza posibilă a
ruperii digului de lîngă satul Goteşti este prezenţa în corpul digului a unor fisuri
longitudinale şi transversale, vizuini ale animalelor sălbatice şi tasarea necalitativă
a grundului în timpul construcţiei.

În iulie-august 2008 Ucraina, România şi Republica Moldova au fost

lovite de una din cele mai grave inundaţii din ultimele două secole.
În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate
cursurile superioare ale rîurilor Nistru şi Prut, au căzut în fond 63-260mm de
precipitaţii, ceea ce constituie 1-3 norme lunare.
În raioanele de nord, în unele centrale şi de sud ale Republicii
Moldova suma precipitaţiilor pe decadă a constituit 85-185mm sau 440-800%
din norma decadică. În restul teritoriului cantitatea precipitaţiilor căzute a
constituit 15-70mm sau 100-420% din norma decadică.

Cea mai mare cantitate de precipitaţii – 225mm pe parcursul decadei a

căzut la Ocniţa, depăşind norma decadică de 10 ori, ceea ce se semnalează
pentru prima dată în toată perioada de măsurători instrumentale.

Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru şi Prut a
avut caracter de viitură istorică. Acest caracter este justificat de mărimea
principalilor parametrii ai viiturii, respectiv debitele de vîrf si volumele scurse
(tab. 1).
Viiturile exepţionale pe rîurile Nistru şi Prut din ultimele patru decenii
faţă de media multianuală sunt reprezentate sub formă de grafice în figurile 1
şi 2.
Debitele şi modul propagării viiturii menţionate s-au manifestat în
conformitate cu cele descrise în continuare.
Pe rîul Nistru în apropiere de or. Zaleşciki (Ucraina) viitura maximală a
atins cote de 3,3 - 7,3m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal
a constituit 5410m3/s, iar la postul hidrologic Hruşca (R. Moldova) – 3362m3/s.
 Pe rîul Prut în apropiere de or.Cernăuţi (Ucraina) viitura maximală a atins
cota de 7,9m faţă de nivelul apei anterior viiturii, iar debitul maximal a
constituit 3890m3/s. La postul hidrologic Şireuţi (R. Moldova) debitul maximal a
constituit 4560m3/s.
Pe rîul Nistru volumul stocului de apă ajuns în lacul de acumulare
Novodnestrovsc în urma viiturii a atins 3000mln. m3 (3,0km3). Pentru a ne
închipui ce pericol prezintă acest volum de apă, vom specifica că el este egal cu
cel al lacului de acumulare menţionat şi constituie 1/3 din volumul total de apă
al limanului rîului Nistru.
Trecerea acestei cantităţi record de apă prin lacul de acumulare de la
Novodnestrovsk s-a efectuat la limita posibilităţilor a acestui baraj. Ca rezultat,
evacuarea maximală a apei în bieful aval la 27 iulie, ora 16, constituia 3300-
3400m3/sec. Peste 2 zile, pe 29 iulie, volumul maximal evacuat s-a micşorat
pînă la 2955m3/sec, fiind menţinut cu debitul respectiv pînă în 31 iulie.
Odată cu propagarea valului viiturii pe segmentul rîului Nistru, situat pe
teritoriul Moldovei, s-a creat o situaţie critică, dat fiind faptul că digurile de
protecţie, construite în anii 1970, erau prevăzute pentru trecerea unui volum
de apă de 2600 m3/sec. Revărsarea apei peste diguri a fost inevitabilă în
localităţile din imediata apropiere a Nistrului. În urma unui asemenea debit de
apă, ajuns la lacul de acumulare de la Dubăsari, s-a creat o situaţie
excepţională. Pe 27 iulie serviciile de dispecerat ale barajului au început
evacuarea apei din bazinul de acumulare în bieful aval cu un debit de 2100-
2500 m3/sec, majorîndu-l ulterior pînă la 2850m3/sec, însoţit de pericolul
inundării segmentului din valea rîului de la or.Dubăsari şi pînă la gura acestuia.

Ca urmare, nivelul apei în bieful amonte al bazinului de acumulare din

Dubăsari pe 2 august a atins nivelul critic de 29,11 m, nivelul maximal admisibil
al barajului fiind de 30,0m..
În urma spălării digurilor de protecţie, inundaţiile în văile rîurilor Nistru şi Prut au
continuat mai multe zile în şir.

Desfăşurarea inundaţiilor pe rîul Prut s-a produs după un scenariu asemănător cu

cel de pe rîul Nistru, însă parametrii fluxului şi evacuării apelor viiturii diferă. Valul
de viitură s-a format în partea muntoasă a bazinului r. Prut cu debitul maximal de
3890m3/sec (or. Cernăuţi, 27 iulie). În aceiaşi zi Serviciul de dispecerat al bazinului
de acumulare Costeşti - Stînca a început evacuarea apei în bieful aval în mărime
de 620m3/sec, cu majorare de la 30 iulie pînă la 1400m3/sec.
Majorarea evacuării apei a fost provocată de ridicarea bruscă a nivelului ei în
bieful amonte pînă la 98,25m din maximul admisibil de 99,5m. Astfel, salvarea
barajului a fost posibilă cu preţul inundării a cîtorva localităţi, în care nivelul
maximal admisibil al digurilor de protecţie locală era mai jos decît cota
viiturii. Creşterea nivelului apei în zonele aferente a or. Ungheni a continuat
pînă la
5 august. Ca rezultat au avut loc inundaţii excepţionale şi catastrofale, provocînd
mari pagube materiale economiei ţării. Conform estimărilor preventive ele
constituie 120 milioane dolari SUA. După proporţii şi prejudiciile aduse inundaţia
din iulie - august 2008 a depăşit considerabil pe cele precedente.

În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor au

fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost
afectate şi fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au
înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate 8473ha de terenuri agricole,
inclusiv 4980ha de păşune.
În total pe ţară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane.
Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293);
Căuşeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).
Datele hidrometeorologice analizate au condus la următoarele principale
concluzii:
 Cauza principala care a produs viiturile din iulie-august 2008 este una
naturala, ele fiind determinate de cantităţile deosebit de mari de
precipitaţii care au căzut în decada a treia a lunii iulie, îndeosebi în bazinul
cursurilor superioare a rîurilor Nistru şi Prut (Ucraina).
 Forma hidrografelor viiturilor produse si volumul acestora reflecta
specificul ploilor care le-au determinat, cu menţiunea că cantităţile mari de
apa au căzut succesiv mai multe zile în şir.

În 1931, inundaţiile din China au făcut între 3,7 şi 4 milioane de victime, fiind
considerate cele mari inundaţii ale secolului XX şi unul dintre cele mai grave
dezastre naturale din lume.Centrul Chinei a fost atunci grav afectat de o serie de
inundaţii cauzate de deversarea Fluviului Galben şi a Râului Yangtze. Aproape 4
milioane de oameni au murit înecaţi, din cauza foametei sau a bolilor.Între iulie şi
noiembrie 1931, aproximativ 100.000 km pătraţi au fost complet sau parţial
inundaţi. Fluviul Galben şi Râul Yangtze au ieşit din matcă.China lucrează acum la
un nou baraj, care ar trebui să fie în măsură să controleze Fluviul Galben şi pentru
a preveni eventualele inundaţii, în cadrul unui proiect numit Xiaolangdi.
Şapte ani mai târziu, inundaţiile au provocat, în China, moartea a aproximativ
700.000 de oameni.În 1887, China s-a confruntat cu un alt val de inundaţii masive
cauzate de căderi de ploi abundente, care s-au soldat cu moartea a circa 2
milioane de oameni.

Din cauza taifunului Nina, alte 230.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în
inundaţiile care s-au format după.În 2004, apariţia unui tsunami în Oceanul Indian
a provocat moartea a 230.000 de persoane.Inspirat de astfel de dezastre, geologii,
hidrologii şi istoricii au studiat efectele inundaţiilor asupra omenirii şi a
ecosistemelor de sprijin.

Cele mai grave inundaţii din lume:

China – 1931 – 3.700.000- 4.000.000 victime
China – 1887 – 900.000-2.000. 000 victime
China – 1938 – 500.000-700.000 victime
China – 1975 – 231.000 victime
Indonezia – 2004 – 230.000 victime
China – 1935 – 145.000 victime
Olanda – 1530 – peste 100,000 victime
Vietnam – 1971- 100.000 victime
China – 1911 – 100.000 victime