DEGERATURILE

COMPARTIMENTUL DE
CHIRURGIE PLASTICA SI
MICROCHIRURGIE
RECONSTRUCTIVA
SPITALUL UNIVERSITAR DE
URGENTA ELIAS

Degeraturile reprezinta leziunile tisulare

produse prin expunerea la temperaturi
scazute (formal 2C), implicand
formarea de cristale de gheata in
interiorul celulelor.
Leziuni similare celor de degeratura pot
aparea si la temperaturi superioare,
chiar 8C, in acest caz leziunea
producandu-se fara formarea de cristale
de gheata intracelular.

Etiopatogenie

gradientul termic

durata expunerii

suprafata expusa
conductibilitatea

mediului

- apa are o putere de racire de 25 ori mai mare ca aerul

- viteza vantului: se considera ca o temperatura de -6C combinata
cu un vant de 70km/h echivaleaza cu o temperatura de -35C.

Factori favorizanti
Factori intrinseci (biologici)
varsta - susceptibilitate crescuta la varstele
extreme (copii, batrani)
rasa neagra
antrenamentul individual (rezistenta
crescuta la alpinisti, schiori)
tarele organice asociate: afectiuni cardiovasculare, boli vasculare periferice,
sindroame postrombotice, denutritia,
alcoolismul, fumatul
starea psihica: stres, surmenaj, oboseala,
apatie (cresc incidenta leziunilor prin frig)
expunerea la frig in antecedente face ca
leziunile sa se instaleze mai rapid si de
intensitate mai mare

Factori favorizanti
Factori extrinseci
imbracamintea inadecvata, prea stramta
(ingreuneaza circulatia), hainele umede
conditii care ingreuneaza circulatia locala la
nivelul extremitatilor (ortostatism prelungit,
pozitie procliva)
consumul de alcool: prin vasodilatatie
periferica creste pierderea de caldura, iar
starea de ebrietate favorizeaza expunerea
inconstienta
la
frig

Fiziopatologie
3 mecanisme:
1. Mecanismul direct: formarea de cristale de gheata
in apa extracelulara si apoi in apa intracelulara.
Leziunile celulare devin rapid ireversibile.
2. Mecanismul vascular: exista o reactie de
vasoconstrictie consecutiva expunerii la frig, care scade
incalzirea locala si agraveaza scaderea locala a
temperaturii.
3. Mecanismul inflamator: apare in timpul reincalzirii
si presupune o multitudine de procese inflamatorii la
nivel local care agraveaza leziunile preexistente.

Gradele degeraturii

Semne clinice
In functie de profunzimea leziunilor si aspectul tegumentelor dupa
reincalzire,
degeraturile
pot
fi
de
4
grade:

Degeratura de gradul I (degeratura edematoasa)

Degeratura de gradul II (flictenulara)
Degeratura de gradul III (necroza tegumentara)
Degeratura de gradul IV (gangrena uscata sau umeda)

Clinica
Degeraturile de gradul I: eritem, edem,
deficit senzitiv. Se vindeca cu restitutio ad
integrum.
Degeraturile de gradul II: eritem, edem,
flictene cu continut clar. Se vindeca de
asemenea cu restitutio ad integrum.
Degeraturile de gradul III: flictene cu
continut
hemoragic,
evoueaza
catre
escarificare. Tegumentele sunt lezate, dar
tesuturile subiacente sunt viabile. Necesita
de obicei acoperire tegumentara.

egeraturile de gradul IV: distrugere in

integralitate a tesuturilor, de la tegument,
parti moi, pana la structura osoasa.
ecesita tratament chirurgical specializat,
dupa delimitarea clara a zonei de necroza (13 luni, sau chiar mai mult).
upa aceasta delimitare se practica amputatia,
urmand ca apoi sa se aleaga un procedul
corespunzator de acoperire.

Acoperirea vizeaza obtinerea unei cat mai

bune functionalitati a segmentului restant.
In cazul in care necroza cuprinde segmente
anatomice importante estetic sau functional
(nas, ureche, police) se poate tenta
reconstructia.
Pentru combaterea sensibilitatii la frig
restante se practica uneori simpatectomia
(discutata ca eficienta de unii autori).
In majoritatea cazurilor sunt necesare
tratamente complexe la bolnavii sechelari
(fiziokinetoterapice, psihiatrice, etc).

Degeratura la nivelul piciorului

gradul 1

Degeraturi la nivelul mainii gradul 2

Degeratura la nivelul mainii gradul

3

Degeratura la nivelul piciorului gradul

3

Degeratura la nivelul piciorului gradul

4

Degeraturi la nivelul fetei

Degeraturi la nivelul nasului

Forme clinice particulare

Piciorul de transee
Leziunile de degeratura apar prin expunerea piciorulul la temperaturi nu
foarte scazute dar in conditii de umiditate crescuta.
Semne clinice:
subiectiv: anestezie dureroasa, cu parestezii si dureri la mobilizarea
piciorului
obiectiv: tegumente edematiate, palide sau eritematoase la nivelul
degetelor si antepiciorului.
Evolutie:
- progresia leziunilor, cu aparitia de flictene si ulceratii atone sau, mai rar,
catre
gangrena
umeda;
- suprainfectia, cu gangrena, osteoartrita articulatiilor metatarsofalangiene sau manifestari sistemice: ascensiuni febrile, astenie,
inapetenta,
metastaze
septice.

Forme clinice particulare

Eritemul pernio (degeratura benigna)
Factori favorizanti:
-

expunere
prelungita
Ia
frig
endocrine
(insuficiente
tiroidiene,
ovariene,
suprarenaliene)
carente
vitaminice
instabilitate
vasculara
periferica
(acrocianoza)

tulburari

Semne

clinice:

initial,
vasoconstrictie
locala
dureroasa
la
nivelul-zonelor
expuse;
- subiectiv:
cauzalgii cu caracter de crampa sau de arsura.
- obiectiv:
localizare electiva Ia nivelul fetei dorsale a mainii, marginilor laterale ale degetelor, picioare sau
calcaie;
leziunea de degeratura: rotunda sau ovalara, cu margini mai mult sau mai putin conturate;
tegumentele lucioase, edematoase, rosii-violacee;
degetele ingrosate (ca niste carnaciori), mana deformata prin infiltratia edematoasa a tesuturilor
secundara tulburarilor circulatorii locale
Vindecare lenta, cu persistenta tulburarilor de sensibilitate locala, de tip hiperestezie sau
anestezie.

Complicatiile degeraturilor
infectioase:
- tesuturile necrozate si mediul proteic si nearat al flictenelor sunt medii de cultura favorabile
dezvoltarii
germenilor,
inclusiv
anaerobi
sau
Clostridium
tetanii;
- locale:
1.

abcese,

tetanosul;

celulite,
gangrena

limfangite,
gazoasa

cu

adenoflegmoane;
anaerobi;

generale:
septicemii
determinari septice secundare (infectii pleuropulmonare, endocardite, abcese cerebrale, etc);

2.
vasculare:
sindroame
de
ischemie
periferica,
arterite
obliterante
3.
distrofice:
edem
cronic,
modificari
de
culoare
(eritrocianoza),
hiperhidroza
;
retractii
musculare
si
tendinoase;
4.
nervoase:
nevralgii,
cauzalgii,
sensibilitate
crescuta
la
frig
5. degenerarea maligna, la nivelul cicatricilor vicioase rezultate dupa vindecarea
degeraturilor
profunde.

HIPOTERMIA SISTEMICA
Definitie: reprezinta scaderea temperaturii centrale a organismului sub 35 C.

Organismul

uman

prezinta

compartimente :

1. central (cap, gat, torace, abdomen), avand un regim homeoterm, cu temperatura

medie de 37C;
2. periferic (tegumente, hipoderm, muschi, reteaua vasculara) cu regim poikiloterm si
rol
de
invelis
protector.

Mecanismele de reglare a homeostaziei termice centrale:

- reducerea pierderilor de caldura prin vasoconstrictie periferica;

- intensificarea termogenezei prin cresterea metabolismului bazal;

Semne clinice
Reactia organismului uman este impartita in trei faze:
1.
Faza

reactiva

(temperatura

centrala

37-33C):

- intensificarea metabolismului energetic bazal, hipercatecolaminemie

-

clinic:

tremor,
agitatie

tahicardie,
tahipnee,
vasoconstrictie periferica, racirea extremitatilor cu cca 10C.

psiho-motorie;
cresterea
TA;

Faza areactiva (de hipotermie paralitica, temperatura centrala 33-34 C ):

2.

- deprimarea tuturor functiilor vitale: cerebrala, cardiaca, respiratorie, renala,

metabolism
bazal
;
- clinic:

bradicardie,

hTA,
somnolenta,

bradipnee;
hiporeactivitate.

Coma
hipotermica
(28-30C):
- moartea alba se produce prin fibrilatie ventriculara si stop cardiac

3.

Tratamentul hipotermiei

Tratament prespitalicesc:

valuarea temperaturii corporeale se va face prin termometrizare intrarectala,

temperatura axilara si orala nefiind un parametru eficient pentru monitorizare

Se vor evita intotdeauna masajul si mobilizarea activa sau pasiva a bolnavului

e indeparteaza hainele reci sau ude

Resuscitarea cardio-respiratorie se recomanda doar in cazul stopului cardiac

Tratamentul hipotermiei
intraspitalicesc:

Tratament

Monitorizar
ea functiei cardio-respitatorii, tratarea aritmiilor cardiace, resuscitare sau
defibrilare daca este cazul

Cateter
venos central si periferic

Sondaj
vezical

Reincalzirea
bolnavului , care se poate face prin:
incalzirea rapida prin imersie in apa la 40-45C (cea mai frecvent practicata);
diferite
metode
de
reincalzire
interna:

infuzia
de
solutii
calde
pe
cateter
venos
central;

dializa
peritoneala
cu
solutii
calde

inhalarea
de
gaze
calde;
toracotomie cu incalzire directa a mediastinului cu ser cald

vasodilatat
oare si antiagregante

oxigenotera
pia

tratamentul
complicatiilor