Sancrul Moale sau Sancroidul simptome si tratament

Sancrul moale, boala cunoscuta si sub numele de sancroid, este o boala infectioasa
ce se transmite prin contacte intime. Este cunoscuta de mii de ani, insa pana la
mijlocul secolului 19 si chiar si dupa, era confundata cu sifilisul. Abia in 1852 Leon
Bassereau a reusit sa observe diferenta patologica dintre sifilis si sancrul moale, insa
cauza exacta a fost descoperita in ultima decada a secolului 19.
Aceasta boala afecteaza mucoasa sau pielea din zona genitala si este produsa de
catre streptobacilul Haemophilus ducreyi. Boala se caracterizeaza prin aparitia unor
ulceratii dureroase si prin supuratia ganglionilor limfatici inghinali, precum si prin
aparitia unei papule rosii. Cea din urma, insa, deriva spre ulceratii, simptom insotit
adesea si de catre adenopatie. Sancrul moale este o boala mai prezenta la barbati si
este mai prezenta in partea de sud est a Asiei, pe intreg teritoriul Africii, precum si in
Europa si America de Nord, insa intr-o proportie mai mica.
Boala este o BTS care se transmite in timpul contactelor intime prin intermediul
microfisurilor care au loc in mucoasele/tesuturile genitale. Are o perioada de
incubatie care variaza de la 4 la 7 zile, perioada dupa care in zona inghinala apare o
papula care migreaza rapid spre o pustula. Aceasta din urma are tendinta de a se
sparge/rupe foarte usor, creand atat supuratii de puroi, cat si un disconfort fizic destul
de mare.
Caracteristicile ulceratiei
Ulceratia produsa in urma dezvoltarii pustulei are urmatoarele caracteristici:
a) este dureroasa;
b) supureaza puroi;
c) variaza in dimensiuni intre 3 si 50 de mm;
d) provoaca dureri in timpul urinarii (simptom prezent la barbati) si dureri in timpul
contactelor intime (la femei);
e) secretiile pot forma o membrana dureroasa, care va trebui ulterior curatata
(curatarea este destul de dureroasa pentru pacienti);
f) sangereaza cu usurinta;
g) la 3-6 din 10 pacienti apare si cresterea in dimensiuni a ganglionilor inghinali
unilaterali;
Diagnosticarea se bazeaza mai mult pe observatiile clinice. Intrucat flora din ulceratii
este mixta, iar pentru izolarea streptobacilului Haemophilus ducreyi este necesara
prezenta unor substante precum hemina si albumina, cei mai multi medici se
bazeaza pe istoricul pacientilor si pe observatiile clinice.
Trebuie facute diferentele intre sifilis si sancrul moale. Desi exista si asemanari,
exista diferente clare, pe baza caruia se poate pune un diagnostic corect.
Asemanari
a) amandoua bolile incep de la stadiul de pustule si ajung pana la stadiul de ulceratii;
b) ambele boli presupun leziuni de 1-2 centimetri in medie;
c) ambele boli apar in zona organelor genitale si au origine infectioasa datorata
contactelor intime cu persoane infectate;
Diferente intre sancrul moale si sifilis

1
a) sifilisul este provocat de bacteria Treponema pallidum, in timp ce sancrul este
cauzat de streptobacilul Haemophilus ducreyi;
b) pustulele eferente sifilisului nu sunt dureroase, pe cand in sancrul moale este sunt
deosebit de dureroase;
c) pustulele de sifilis se pot manifesta si in zona faringelui, pe cand boala provocata
de Haemophilus ducreyi apare numai in zona organelor genitale;
Tratament
Haemophilus ducreyi este rezistent la multe antibiotice. De regula, se recomanda o
antibiograma inainte de a incepe tratamentul, sau se poate recurge la una dintre
urmatoarele scheme de tratament:
a) ceftriaxona, 250mg intramuscular, o singura data;
b) eritromicina, 500mg oral, de 3 ori pe zi pentru o perioada de 7 zile;
c) trimetoprim/sulfametoxazol, 2 tablete de/zi pentru un interval de timp de 7 zile;
d) ciprofloxacina, 500 mg oral, de 2 ori/zi, timp de 3 zile;
Se pare ca Haemophilus ducreyi este rezistent la penicilina, la sulfanamide, mai nou
la ciprofloxacina (in faza avansata) si la ofloxacina.
Resurse:
1. Manualul Merck de diagnostic si tratament, paginile 1650-1651;
2. Andrews Diseases of the Skin: clinical Dermatology (2006)

Sancrul moale este o boal cu transmitere sexual (BTS), contagioas, dar n

acelai timp, tratabil. Aceast afeciune apare mai frecvent n Africa i n Asia de
Sud-Est, dar se ntlnete i n Europa sau America de Nord. Boala este cauzat de
bacteria numit Haemophilus ducreyi i se manifest prin apari ia, n special la
brbai, a unor papule roii care progreseaz spre ulcera ii dureroase. Boala poate fi
transmis prin contact sexual sau prin contact direct cu pielea unei persoane care
are rni deschise.

Simptomele sancrului moale

Dup o perioad de incubaie cuprins ntre patru p n la 10 zile, ntr-o prim faz
apare o leziune nconjurat de un edem care urmeaz s se transforme ntr-o
pustul. Aceasta continu s creasc n dimensiune pna ce se transform ntr-o
ran ulceroas care provoac durere. Aceste rni continu s se umfle p n vor
forma abcese.

Boala afecteaz att brbaii ct i femeile. Cele mai multe femei prezint ca
simptome:

durere n timpul urinrii;

scurgeri vaginale urt mirositoare;

sngerare rectal;
2
n cazul brbailor, rni vizibile pot aprea pe orice zon a organelor genitale, iar
pacientul poate experimenta i inflamarea ganglionilor limfatici din zona inghinal.

Diagnosticarea sancrului moale

Diagnosticarea sancrului moale se face de ctre medicul dermato-venerolog, dup

inspectarea leziunilor. Dei nu exist teste disponibile pentru sancrul moale, medicul
poate recomanda realizarea unor teste pentru a exclude alte cauze. Femeile care
sufer de aceast afeciune sunt sftuite s realizeze i un test Babe -Papanicolau.

Tratamentul sancrului moale

Sancrul moale este o infecie bacterian, de aceea medicul va opta pentru un

tratament cu antibiotice precum: eritromicina, azitromicina, ceftriaxona sau
sulfametoxazolul.

Dac leziunile nu sunt tratate, ele se vor vindeca mult mai greu, exist nd riscul de
suprainfecie, lucru care poate duce la apari ia complica iilor.

Leziunile sau rnile se pot vindeca n aproximativ dou sptm ni, ns urmrirea
evoluiei bolii este necesar pentru ca medicul s fie convins c tratamentul a avut
succes. Timpul de vindecare depinde, n primul r nd, de dimensiunea leziunilor.
Specialitii recomand tratarea ct mai rapid a sancrului moale pentru a evita
contaminarea cu alte boli cu transmitere sexual mult mai grave.

Prevenirea sancrului moale

Pentru a preveni rspndirea sau apariia bolii, este recomandat utilizarea

prezervativului precum i limitarea numrului de parteneri. Dac unul din parteneri
sufer de aceast boal, medicii recomand abstinen a p n la vindecarea
leziunilor. Igiena zonei intime este, de asemenea, foarte important n prevenirea
contaminrii.

Este foarte important evitarea atingerii leziunilor, ns dac acest lucru s-a nt mplat
splai-v pe mini pentru a evita ca infecia s se rsp ndeasc.

Sancrul moale, cunoscut si sub denumirea de sancroid, este o boala cu transmitere

sexuala cauzata de infectia cu bacilul Haemophilus ducreyi. Sancroidul se manifesta
prin prezenta de ulcere dureroase la nivelul organelor genitale externe insotite de
adenopatie inghinala.

Spre diferenta de sancrul dat de Treponema pallidum (sifilis), care este indurat si
nedureros, sancroidul prezinta margini moi, imprecis delimitate, fiind denumit si
sancrul moale.

3
Sancroidul este frecvent intalnit in multe dintre cele mai sarace regiuni ale lumii, cum
ar fi zone din Africa, Asia si Caraibe. Aceste regiuni au, de asemenea, unele dintre
cele mai mari rate de infectie cu HIV din lume. Este cunoscut faptul ca prezenta
sancroidului favorizeaza transmiterea infectiei cu HIV. De asemenea, pot aparea
focare regionale in tarile dezvoltate, legate, de obicei, de persoane care au revenit
recent din zonele endemice si au avut comportament sexual la risc.

Prevalenta este crescuta la barbati cu un raport barbati/femei de 3-25/1. De

asemenea, barbatii necircumcisi sunt mai predispusi sa dezvolte leziuni ulceroase
sancrului moale. Prognosticul sancroidului este favorabil si fara sechele pe termen
lung daca este tratat precoce si in mod corespunzator si in cazul in care nu exista co-
infectia cu HIV.

Netrat, sancroidul duce la agravarea adenopatiei inghinale si formarea de abcese ce

fistulizeaza spontan, ducand la ulcere persistente ale regiunii inghinale ce nu
raspund la tratament.

Factori de risc ai infectiei cu bacilul H. ducreyi

Factori de risc ai infectiei cu bacilul H. ducreyi sunt reprezentati de existenta

partenerilor multipli, comportament sexual la risc, abuz de droguri si alcool.
Ulceratiile sunt foarte contagioase si se recomanda evitarea contactului sexual pana
la vindecarea completa.

Semne si simptome

Dupa o perioada de incubatie de 3-7 zile, pacientul dezvolta papule eritematoase si

dureroase la locul de contact. Leziunea initiala se prezinta sub forma unei mici
papule la locul de infectie. Papula devine rapid pustula si, in cele din urma,
ulcereaza. Ulcerul se mareste, dezvolta margini neregulate, imprecis delimitate,
inconjurate de o zona de eritem. Marginea ulcerului sancroid nu este indurata ca in
cazul sifilisului. Baza ulcerului este acoperita de o membrana fibrinoasa gri.

In timp ce barbatii prezinta leziuni genitale dureroase si/sau adenopatie inghinala,

cele mai multe femei sunt asimptomatice sau au simptomatologie mai putin evidenta,
cum ar fi disurie, dispareunie, secretie vaginala modificata, durere la defecare sau
sangerari rectale. De asemenea, poate aparea alterarea starii generale si febra.
Frecvent, poate aparea autoinocularea, ducand la aparitia multiplelor leziuni cutanate
in diferite stadii de evolutie.

Leziunile apar frecvent la barbati la nivelul preputului, insa pot fi localizate si pe gland
sau la nivelul meatului urinar. La femei, ulcerele apar cel mai frecvent la nivelul
labiilor mari, dar si la nivelul labiilor mici, coapse, perineu sau col uterin. Peste 50%
din pacienti dezvolta adenopatie inghinala dureroasa.

Diagnosticul si tratamentul leziunilor sancroide

Amanarea tratamentului poate duce la aparitia fimozei, balanopostitei sau a

cicatricilor vicioase.

4
Diagnosticul diferential poate fi de multe ori dificil. Leziunile sancroide pot fi
confundate cu leziuni dermatologice specifice bolii Behcet, herpesului simplex sau
sifilisului. Diagnosticul bazat doar pe aspectul clinic al leziunii ulceroase este
insuficient, mai ales din cauza asemanarii leziunilor cu ulcerele provocate de alte
patologii. De asemenea, in 10-15% din cazuri, poate exista coinfectia cu sifilis
sau herpes simplex.

Culturile din sancru au devenit metoda standard de diagnostic in majoritatea zonelor

endemice, insa sensibilitatea testului diagnostic este de 60-80%. Coloratiile Gram pot
fi, de asemenea, folositoare. Culturile efectuate din abcesele nefistulizate sunt
adesea sterile. Avand rezultate promitatoare si aparent cu o sensibilitate mai mare
fata de testele standard sunt metodele PCR si anticorpi monoclonali, insa kiturile nu
sunt inca disponibile pe piata larga. Serologia nu este folositoare pentru stabilirea
prezentei bacilului H. ducreyi, ci doar pentru eliminarea prezentei celorlalte posibile
patologii.

Leziunile ulceroase si adenopatiile inghinale raspund bine la tratamentul antibiotic

instituit precoce, cu rezolutie in 7-14 zile. Excizia adenopatiilor inghinale nu este
necesara; in schimb, colectiile fluctuente trebuie drenate.

In zonele endemice s-a stabilit drept conduita universala tratamentul concomitent

pentru sifilis, sancroid si herpes simplex, fiind considerata cea mai eficienta metoda
de diagnostic si tratament din punct de vedere al costurilor pentru orice individ care
se prezinta cu leziuni ulceroase la nivelul organelor genitale si cu adenopatii
inghinale. Pacientii necircumcisi si cei cu coinfectie cu HIV pot raspunde lent la
terapia antibiotica, prezentand un risc mai mare de recidiva.