1 1) Organizarea i volumul serviciului chirurgical.

Etapale:
punctul ambulator medical, spitalul de circumscriptie, spitalul
raional, sectiile specializate republicane. Rolul serviciului de
urgent.
2

Sectia de chirurgie generala functioneaza de obicei in cadrul spitalului

teritorial si trebuie sa asigure bolnavul cu o asistenta medicala de inalt nivel
profesional , ingrijire deosebita , alimentatie individuala in timpul
spitalizarii.Spatiile functionale:serviciul de primire,blocul operator,salile de
pansament,salonul de terapie intensiva,salile necesare activitatii personalului
sanitar,statie de sterilizare,sala de pansamente.Deasemenea se gasesc
saloane pentru bolnavi,Sali de primire a vizitatorilor ,bai si grupuri sanitare.
Acordareaajutorului chirurgical populaiei este repartizat n etape i depinde de
urgena patologiei. Asistena chirurgical curativ i consultativ se acord n
policlinici, secii de chirurgie generale i specializate din spitalele raionale,
municipalei republican.

1 2) Asepsia. Defenitia. Msurile de profilaxie a infectiei aeriene

(n sectiile de chirurgie, blocul operator, sala de pansamente)

Asepsia totalitatea metodelor ndreptate spre prevenirea ptrunderei microbilor n

plag, organismul pacientului, realizndu-se condiii de intervenie la adpost de
germeni.
Legea fundamental a asepsiei: totul ce contacteaz cu plaga trebuie s fie steril.
Exogen, se consider infecia, care nimerete n plag din mediul care nconjoar
bolnavul: din aer (infecia prin aer) cu picturi de saliv i de alte lichide (infecia
prin picturi), de pe obiectele, care vin n contact cu plaga (infecie prin contact), de
pe obiectele care rmn n plag (suturi, drenaje, etc.), aa numite infecii prin
implantare.
Endogen se consider infecia, care se gsete n interiorul organismului sau pe
tegumentele lui (piele, tubul degestiv, cile respiratorii etc.). Infecia endogen
poate ptrunde n plag direct sau prin vase (pe cale limfogen sau hematogen).
Pentru respectarea asepsiei n timpul operaiilor n blocul operator trebuie
respectat devizarea n zone a ncperilor.
n zona steril 1 sunt incluse ncperile cu cele mai stricte cerine: slile de
operaie i camera de sterilizare (n cazul cnd lipsete secia de sterilizare
central).
n zona 2 a regimului strict se refer ncperile, care direct sunt legate de sala de
operaie; sala de pregtire preoperatorie; sala de anestezie.
n zona 3 zona regimului limitat o alctuiesc ncperile pentru pregtirea i
pstrarea sngelui, pentru pstrarea aparatajului mobil pentru deservirea slilor de
operaie, biroul chirurgilor, asistene medicale, laboratorul pentru analize urgente.
n zona 4 zona regimului spitalicesc obinuit include ncperile n care intrarea nu
este legat cu trecerea prin camera de dezinfecie sanitar: biroul efului blocului de
operaie, a asistentei medicale ef i camera pentru lengerie murdar i deeuri.
n timpul lucrului se respect curenia, compresele i tampoanele de tifon mbibate
cu snge sau secreie din plag se arunc n ligheane speciale. Exsudatul i puroiul
din plag sau caviti se colecteaz cu aspiratorul ntr-un vas nchis.
Curenia n sala de operaie se face cu pruden pe cale umed.
Exist urmtoarele metode de curenie n sala de operaie.
1 1. Curenia curent n timpul operaiei: infirmiera strnge tampoanele i
compresele ntmpltor czute pe podea i terge podeaua murdar de snge
sau exudat.

2
3
4
5

2. Curenia slii de operaie dup fiecare operaie.

3. Curenia zilnic dup finisarea operaiilor obinuite sau urgente.
4. Curenia general a slii de operaie, care se face conform unui plan ntr-o
zi cnd nu se fac operaii, o dat pe sptmn.
5. Dimineaa nainte de a ncepe lucrul, suprafeele orizontale(duumeaua,
mesele, pervazurile) se terg cu o crp umed, pentru a strnge praful depus
peste noapte. Aceast metod se numete prealabil.

Temperatura aerului din sala de operaie trebuie s fie ntre 22 250C la o

umeditate de 50% i cu o ventilaie ce asigur schimbul aerului de 3-4 ori pe or.
Temperatura mai nalt provoac transpiraie, infectnd astfel tegumentele cu
bacterii din glandele sudoripare. Temperatura joas poate provoca rcirea bolnavilor
i crea condiii pentru dezvoltarea complicaiilor.
n cazul cnd se folosete epuratorul de aer staionar se asigur schimbul aerului
curit de 40 de ori ntr-o or. n afar de aceasta dezinfectarea aerului din sala de
operaie i pansamante se face cu lmpi ultraviolete bactericide.

1 3) Msuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice

i contemporane de prelucrare a minelor chirurgului
(enumerati)

La nceput cu ajutorul unei perii i a spunului se spal palma, apoi partea dorsal a
fiecrui deget, spaiile interdegitale i loja unghial, de exemplu a minii stngi. La
fel se dezinfecteaz degetele minii drepte. Apoi se spal suprafaa regiunii
metacarpiene dorsale i ventrale mai nti la mna stng i apoi la cea dreapt, i
n sfrit se spal antebraul. La sfrit nc o dat se spal loja unghial.
Se terg minele cu o compres steril i se dezinfecteaz cu antiseptice n aceiai
succesiune.
Metodele clasice de dezinfectare a minilor chirurgului sunt: Fiurbringher, Alfeld,
Spasocucoki-Kocerghin. Metodele Fiurbringher i Alfeld au doar o importtan
istoric.
Metoda Spasocucoki Kocerghin.
n cazul utilizrii accestei metode nu este necesar de a spla n prealabil cu ap
ntrebuinnd peria i spunul. Metoda se bazeaz pe dezolvarea cu soluie de
amoniac a grsimilor de pe suprafaa i din porii pielii i ndeprtarea mpreun cu
soluia a bacteriilor.
Metodica: soluie proaspt i cald de amoniac de 0,5% se toarn n dou ligheane
sterile. Cu o compres steril se spal minile n consecutivitatea descris mai sus
timp de 3 minute, mai nti ntr-un lighean, apoi timp de 3 minute n altul. Dup
aceasta minile se terg cu un prosop steril sau compres i timp de 5 minute se
dezinfecteaz cu alcool de 96*.
Muli chirurgi badijoneaz lojile unghiale cu tinctur de iod. Pregtirea minilor
pentru operaie trebuie s prevad:
1. ndeprtarea de pe suprafaa pielii minilor a murdriei i a bacteriilor.
2. distrugerea bacteriilor rmase pe mini.
3. tbcirea pielii pentru a nchide canalele glandelor sebacee i sudoripare.
4. inofensivitatea pentru piele.
Este imposibil de a obine o sterilitate absolut a minilor pe tot parcursul operaiei.
n legtur cu aceasta este necesar de a izola pielea minilor de plaga operatorie cu
mnui.
O alt metod de dezinfectare a minilor este utilizarea pervomurului sau C-4
(amestec de ap oxigenat i acid formic i bigluconat de clorhexidin (hibitan).

nainte de dezinfectarea minilor cu pervomur, minile se spal cu ap i spun

(fr perie timp de 1 min.). Se terg cu o compres steril. Apoi minile se
dezinfecteaz timp de 1 min. cu soluie C-4 sau pervomur ntr-un lighean emailat, se
terg cu o compres steril i se mbrac mnuile sterile.

1 4) Expres metodele de prelucrare a minelor (cu bigluconat de

clorhexidina i alcool etilic)

Minile se spal cu spun i se terg cu o compres steril, apoi timp de 2-3 min. se
dezinfecteaz cu un tampon de vat muiat n soluie alcoolic de 0,5% de
clorhexidin.
La metoda de splare a minilor bazat numai pe tbcirea pielii se refer
dezinfectarea minilor timp de 10 minute cu alcool de 96*. Splarea minilor cu ap
n acest caz nu se recomand, pentru c aceasta nrutete procesul tbcirii.
Aceast metod nu a cptat o larg ntrebuinare din cauza siguranei insuficiente.
ns metoda tbcirii se recomand n lipsa apei calde sau mnuilor sterile.

1 5) Metodele de sterializare a mnuilor i de prelucrare a

cmpului de operatie (Grossch-Filoncikov, metodele
contemporane)

La dezinfectarea cmpului operator se utilizeaz cu succes metoda GrossichFiloncicov badijonarea cu soluie alcoolic de iod 5%. Prima badijonare se
efectueaz nainte de aplicarea pe cmpul operator a lengeriei sterile, a doua dup
izolarea cmpului de operaie cu lengerie steril, a treia nainte de suturarea pielei
i a patra dup aplicarea suturilor la piele.
Deci, iodul tbcete pielea i ptrunznd n adncul pliurilor i porilor, o
dezinfecteaz.
n Occident pe larg se utilizeaz dezinfectarea cmpului operator cu soluie de
hibiscrub, hibitan i betadin.

6)Metodele de sterilizare a instrumentelor (enumerati).

Sterilizarea instrumentelor tioase i cu lentile
Sterilizare: Fizic (mecanic, cldur, rad UV sau ionizante, US) Chimic (formol,
oxid de etilen, glutaraldehida)

Instrumentele necesare pentru operaie se sterilizeaz prin fierbere n soluie de 2%

de hidrocarbonat de sodiu sau n ap timp de 20 30 minute din momentul cnd a
nceput fierberea. Instrumentele de tiere i de nepare n cazul fierberii
ndelungate se tocesc, de aceea ele se fierb separat timp de 3 minute fr
adugarea hidrocarbonatului de sodiu i se in n alcool de 900 nu mai puin de 2-3
ore. Instrumentele infectate cu microbi patogeni, trebuie fierte timp de 45 minute,
iar cele contaminate cu microbi sporulai anaerobi se sterilizeaz prin fierbere
fracionar timp de 2 ore. Sterilizarea se face n sterilizatoare metalice cu plas i cu
un capac, care se nchide ermetic. n prezent instrumentele se pot steriliza cu aer
uscat n termostate electrosterilizatoare. Exist de asemenea metoda de sterilizare
n sterilizatoare speciale cu gaze. Dar aceast metod nu a cptat o ntrebuinare
larg.
Cateterile uretrale i cistoscoapele sterilizate prin fierbere sau n autoclave cu vapori
se stric, de aceea ele se sterilizeaz timp de 10 min mai nti n alcool (fr a
cufunda ocularul), apoi pe 5 min n Sol. de cianur de mercur (1:1000). Inainte de
ntrebuinare instrumentul sau cateterul se dezinfecteaz cu alcool.

7)Sterilizarea materialului de pansament i lengerie (metodii,

principii) Metode de control a calittii steralizrii
Tot materialul de pansament trebuie supus sterilizrii (tifonul, tampoanele, vata).
Materialul de pansament se sterilizeaz n sterilizator sub aciunea temperaturii
nalte.
Exist 2 tipuri de aparate pentru sterilizare: n primul rnd se utilizeaz vapori fluizi
cu temperatura de 100C; n al doilea se utilizeaz vapori sub presiunea ridicat cu
temperatur mai mare de 130C. Sterilizarea cu vapori fluizi este nesigur, fiindc
cea mai ridicat temperatur n aparat (100C) nu distruge bacteriile sporulate,
tetanosul, antraxul, etc. Pentru aceasta este nevoie de o temperatur nu mai mic
de 120C.
Controlul sterilitii
Controlul sterilitii materialului n autoclave se efectueaz prin metode directe i
indirecte.
Metoda direct bacteriologic; nsmnarea de pe materialul de pansament i
albituri sau utilizarea testelor bacteriologice.
Pentru efectuarea testelor bacteriologice sunt utilizate eprubete cu culturi de
microorganisme nepatogene sporulate, care mor la o anumit temperatur.
Eprubetele se introduc n interiorul casoletei, iar la finisarea sterilizrii sunt
ndreptate la laborator. Lipsa de cretere a microbilor confirm sterilitatea
materialului. Acest test se efectueaz o dat la 10 zile.
Metodele indirecte sunt utilizate permanent la fiecare sterilizare. Pentru aceasta se
folosesc substane cu un anumit punct de topire acidul benzoic (120C), resorbcina
(119C), antipirina (110C). Aceste substane se pstreaz n fiole. n casolet se
introduc cte 1-2 fiole. Topirea prafului i transformarea lui ntr-o mas compact,
demonstreaz faptul, c temperatura n casolet a fost egal sau mai nalt de ct
ceea de topire a substanei de control.
Pentru controlul regimului de sterilizare n sterilizatoare sub presiune, sunt utilizate
substane cu o temperatur de topire mai nalt: acid ascorbic (187-192C),
pilocarpini hidrocloridi (200C), tiouree (180C), etc.
O alt metod este termometria. n fiecare casolet se instaleaz cte 1-2
termometre. n acest mod primim informaie despre temperatura maximal, iar
neajunsul acestei metode este faptul c nu tim n decurs de ct timp a fost
meninut aceast temperatur.

1 8) Materialile de sutur, caracteristica lor.

Materealele de sutura trebuie sa fie sterile,rezistente,maliabile,bine tolerate.
Instrumentele folosite trebuie sa fie sterile,de dimensiuni concordante cu marimea
organelor care urmeaza a fi suturate.Materialele de sutura pot fi naturale sau
sintetice. Pot fi resorbabile sau neresorbabile.Firele de
sutura:monofilament(guta);polifilament(sunt mai flexibile)rasucite sau
impletite.Materialele naturale:Catgut(din submucoasa intestinului de oaie,tuburi sau
plicuri impermiabile,sterilizate prin iradiere,pastrate in lichid conservat,in timp se
pierde si rezistenta mecanica.,are diferite grosimi,se pot folosi tendoane de animale
mari,tunica abdominala la ovine); Matasea (foarte rezistent si maleabil,se foloseste
pentru suturi speciale,bine tolerat in tesuturi,neresorbabil,in chirurgia
plastica,vasculara; Fir de in (origine vegetala,foarte mealabil,rezistent,preferat in
sutura pe tubul digestivsi in suturile cutanate); Firul de bumbac (foaret rezistent si
maleabil,se sterilizeaza in momentul intrebuintarii); Crinul de florenta (foarte
rezistent,se prelucreza greu,pret de cost ridicat);

Materiale sintetice:foarte rezistente ,se pot prelucra usor,foarte bine tolerate;mono

sau polifilamente,firele resorbabile se prepara prin polimerizare. Dexon (se
descompune in organism prin hidrolizafara sa determine fenomene de
respingere,dupa descompunere nu se produc fenomene inflamatorii,se prezinta in
manunchiuri ,sau cu ace atraumatice.

9) Antisepsia. Definitia si istoria (Semelweis, Paster, Lister ).

Metodele antisepsiei.Principii generale.
Antisepsia (anti-contra + septikos-putred) totalitatea mijloacelor prin care se
urmareste distrugerea germenilor patogeni prezenti intr-o plaga, in mediu sau
tegumente.
Lister ( 1827 1912 ) n Anglia este cel care utilizeaz primele metode de
antisepsie prin folosirea acidului carbolic n tratamentul plgilor.
Josef Lister mbiba cu acid carbolic materialul de pansament cu care se acoperea
plaga, dezinfecta mnile i prelucra aerul n timpul operaiei cu vapori de acid
carbolic
Semmelweis este cel care introduce n clinica sa obligativitatea splrii minilor cu
ap i spun i ap clorurat nainte de a ncepe un act chirurgical sau obstetrical
Louis Pasteureste considerat printele asepsiei, fiind primul care descoper
diverse familii de germeni i demonstreaz relaia de cauzalitate ntre acetia i
apariia diverselor boli
Metodele antisepsiei : fizica, chimica, mecanica si biologica.

10) Antisepsia mecanica, fizica si chimica. (Caracterizati)

Fizica distrugerea mi/o prin intermediul metodelor fizice. Aici se atribuie :
1 1. Material de pansament higroscopic (introducerea in plaga a
materialului de pansament higroscopic mareste considerabil volumul
exudatului evacuat. De obicei se utilizeaza tifonul, din care se confectioneaza
tampoane si mese de diferite dimensiuni. Se mai utilizeaza si vata
higroscopica)
2 2. Solutii hipertonice (p/u ameliorarea drenarii. presiunea osmotica a
carora > decit a plasmei singelui. Cel mai frecvent se utilizeaza solutia de
NaCl 10 % numita in practica sol hipertonica)
3 3. Drenarea Deosebim 3 tipuri de drenare :
In caz de drenare pasiva se folosesc fisii de cauciuc si tuburi. Pe dren de
obicei se fac citeva orificii laterale.Puroiul din plaga se dreneaza pasiv si treb
de plasat in coltul de jos al plagii. Cind avem drenare activa tubul care este
din plaga este unit la un aspirator electric ce creaza o presiune -. Drenarea
cu lavaj continuu printrun tub in focar in focar se introduce solutia de
antiseptic, iar prin altul sol se evacuiaza.Este necesar ca volumul lichidului
introdus = cu cel evacuat.
4. Sorbentii in plaga se introduc substante ce absorb toxinele. De obice
sunt substante sub forma de plbere ce contin carbon
4 5. Metode suplimentare se atribuie la tratamentul deschis al plagilor, in
rezultat are loc uscarea acesteea ce creaza conditii nefavorabile p/u
dezvoltarea bacteriilor.(aplicarea ultrasunetului, aplicarea laserului cu energie
inalta, aplicarea razelor UV ). Aici se mai adauga prelucrarea cu jet de apa sub
presiune.

Chimica metoda de combatere a infectiilor in plaga, in baza carora se utilizeaza

substantele chimice ce exercita actiune bactericida si bacteriostatica, cu aplicare
locala & sistemica.Antsisepticele chimice se grupeaza in : haloizi(cloramina,
preparate de iod), saruri ale metalelor grele(nitrat de Ag- sol apoasa, diclorura
mercurica, saruri de Ag-colargol si protargol), alcool (alcool etilic)
aldehide(formaldehida, lizoform, cidex), fenoli(Acid carbolic, ihtiol) coloranti(
albastru de metilen, verde de briliant) acizi(acid boric si formic) baze(clorura de
NH3) oxidati(h2o2, perhidrol, permanganat de kaliu) detergenti(clorhexidina,
rokkal) derivati nitofuranici(furacilina) derivati ai 8-ixichinolonei(enteroseptol)
derivati ai hinoxalinei(DIOXIDINA), AI NITROMIDAZOLULUI, sulfamide,
antiseptice de origine vegetala...
Mecanica- inlaturarea mecanica ami/o din plaga, utilizind urmatoarele procedee :
1 1. Toaleta plagii se efectuiaza practic la fiecare pansament, inlaturind
material de pansamnet imbibat cu secret, se prelucreaza piele ain jurul plagii,
exudatul purulent,tesut. necrotice libere etc. Respectarea acestora duce la
inlaturarea 80 % microbi din plaga.
2. Prelucrarea chirurgicala primara (primele 12h).
Incizia plagii,recesurilor acesteea, excizia marginilor, peretilor si fundului plagii
in limitele tesuturilor sanatoase, se-nlatura toate tesuturile lezate, infectate,
imbibate cu singe.
Restab es.lezate.
Aplicarea suturilor primare, primare ntrziate 6z, p.amnate 8z, secundare 3s
epitelizare.
3. Prelucrarea chirurgicala secundar
Necrotomie nlt corpi strini Revizia canalului coleciei puurlente
Largirea canalului si orificiului extern cu lichidarea recesurilor
Drenarea plgii

11.Antisepsia biologica.Principii contemporane de

administrare si caile de administrare a AB. Complicatiile
antibioticoterapiei
Antisepsia biologica grup preparate ce ac asupra c.microbine i toxinelor i
grup subst ac prin macroorganism amplificnd proprietile ne/specifice a
organismului.
La antisepticele biologice se refera (AB, fermenti proteolitici, bacteriofacgii si
antitoxine seruri )
Vaccin Anatoxine snge Plasma Ig Metiltiouracil
Grupuri de baza a AB :
1 Grupul penicilinei
2 Penicilinile semisintetice: ampicilina
3 Cefalosporinele: kefzol,claforan
4 Aminogligozide: gentamicide
5 Tetraciclinele
6 Macrolide
7 Rifamicine
Complicatiile antibioticoterapiei :

1
2
3
4

- Reactii alergice. Se manifesta prin eruptii cutanate, dereglari respiratorii,

spasm bronsic, pina la dezvoltarea socului anafilactic.
- Actiune toxica asupra organelor interne. Se afecteaza mai frecvent
auzul,ficat si rinichii
- Dizbacterioza(modificarea microflorei organismului) este caracteristica la
administrarea enterala am AB, mai frecvent intilnita la copii si la administrea
indelungata a AB in doze mari.
- Formarea bacteriilor rezistente complicatie ce cauzeaza infectia
antibioticoerapiei.

Principii contemporane de administrare

1 1. Antibioticoterapiea treb sa fie administrata conform unor indicatii
2 2. Este obligatorie determinarea sensibilitatii microflorei din plaga
3 3. treb de efectuat proba de sensibilitatii la AB
4 4. la necesitatea tratam indelungat cu AB aceste treb sa fie schimbate la
fiecare 5-7 zile, p/u a evita adaptarea microflorei.
5 5. Cu scopul in tesificarii actiunii Ab , treb de combinat AB cu diferit spectru
de actiune
6 6. Este necesaa combinarea cailor de administrare (locala si sistemica)
7 7. Asocierea cu alte substante antiseptice(fermenti proteolitici etc.)

12.Hemoragia.Definitie.Cauze si clasificarea hemoragiilor.

Hemoragia este revarsarea singelui din patul vascular ca rezultat al lezarii
traumatice sau dereglarea permiabilitatii peretelui vascular.
Clasificare :
1
Dupa principiul anatomic :
2 Arteriala revarsarea singelui in jet pulsativ, de culoare purpurie
rosie. Volumul piederii de singe este determinat de calibrul vasului si
caracterul lezarii (completa & incompleta)
3 Venosa revarsare continua a singelui de culoare visinie. La lezarea
venei regiunii gitului este pericol de embolie gazoasa.
4 Capilara hemoragie mixta, determinata de lezarea capilarelor si- a
venelor si-a arterelor de calibru mic
5 Parenchimatoasa hemoragie din organe parenchimatoase: ficat,
lien,rinichi, plamin. D/p esenta sunt hemoragii capilare, dar sunt mai
periculoase, din cauza particularitatilor anatomice.
6
7
8 Dupa mecanismul aparitiei :
Haemoragia per rexin hemoragie la lezarea traumatica a
vasului.Se-ntilneste celmai des.
1 Haemoragia per diabrosin hemoragie la erodarea peretelui
vascular(distrucite, ulceratie, necroza), ca rezultat a unui proces
patologic(imflamatie, proces canceros etc)
2 Haemoragia per diapedesin hemoragie ca rezultat a dereglarii
permiabilitatii peretelui vascular la nivel microscopic(in avitaminoza C,
uremie scarlatina, sepsis ,etc)
3
4 Dupa referinta la mediul extern :

5
6
7
8
9
10
11
12
13

Externa revarsarea singelui in mediul extern.Asemenea hemoragii

este usor de diagnosticat
Interna singele se revarsa in cavitati interne & intratisular
Propriu-zis interne hemoragii in cavitati ce nu comunica cu mediul
extern(hemoperitoneum, hemotorace, hemopericardium)
Cavitare
Intratisulara
o Pitehie hemoimbibitii intradermale
o Purpura hemoimbibitii submucoase
o Hematom hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati in interiorul
careea de determina singe cu chiaguri
Hemoragii interne exteriorizate hemoragii in cavitati interne ce
comunica cu mediul extern.

14
15 Dupa tipul aparitiei :
16 Primare - hemoragia ce apare la momentul traumei
17 Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la
momentul traumei si poate fi :
18 Precoce - de la citeva ore de la traumapin la 4-5 zile, cauza fiind sau
alunecarea ligaturii de pe vas & deplombajul vasului din cauza ruperii
trombului primar
19 o Unitara hemoragia ce sa repetat intr-un singur epizod
20 o Recidivanta - hemoragia ce se repeta mai mult de un epizod
21 Tardiva - determinata de distructia peretelui vascular ca rezultat al
unui proces purulent in plaga
22 o Unitara
23 o Recidivanta
24
25 Dupa evolutie :
26 Acuta hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp
27 Cronica - hemoragie lenta in cantitati mici(oculta)
28
29 Dupa gradul VCS(volum circulant sangvin) pierdut :
30 gr. 1(usoara) pierderea pin la 10-12% VCS (500-700 ml)
31 gr. 2(mediu) pierdere pin la 15-20% VCS (1000-1400 ml)
32 gr.3(grava) pierderea pin la 20-30% VCS (1500-2000ml)
33 gr.4 (masiva) pierderea>30% (>2000 ml)
Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de un oarecare
agent : trauma , erodarea vasului in cazul diferitor boli si procese purulente,
tensiune arteriala ridicata, coborirea brusca a presiunii atmosferice, dereglarea
permiabilitatii vasului poate fi cauzata de modificarile chimice ale singelui, actiunea
toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.

13. Reaciile compensatorii ale organismului i modificrile

patologice n hemoragii.
RECIA ORGANISMULUI LA HEMORAGIE
n hemoragii cronice pierderea chiar a unei cantiti mari al VCS (50%) poate
s nu provoace pericol pentru pacient, pe cnd ntr-o hemoragie acut pierderea

unimomentan a unei cantiti al VCS de 40% este considerat incompatibil cu

viaa.

HEMORAGIA
Scderea VCS + Anemie
Hipotonie (oc hipovolemic)
Hipoxemie
Hipoxie tisular (SNC, Cord).

III.I.Faza
Fazaterminal:
iniial:
dereglri
microcirculaie;
Hemodiluie;
spasmuldeprimar
vascular venos;
acidoz;
Centralizarea hemodinamicii; (spasmul
secundar)
mobilizarea
sngelui din depozite;
toxemie;
mrirea contra-ciilor cordului;
tahicardie;
paralezia
de respiraie
i stopul
hiperventilare;
spasmulcentrului
vasului lezat
+ tromboza
lui; cardi
decentralizarea
hemodinamicii.
5.mecanismul renal de compensarea
pierderilor
II. Faza de com-pensare:

14. Semiologia hemoragiilor interne i externe. Semne generale i locale n

hemoragii
Semnle clinice locale
ntr-o hemoragie extern stabilirea diagnozei este destul de simplu i rmne de stabilit numai
apartenena anatomic - este o hemoragie arterial, venoas sau capilar. Mai complicat este
stabilirea diagnozei de hemoragie ntr-o hemoragie intern. Tabloul clinic local ntr-o hemoragie intern
propriu zis va fi alctuit de semnele clinice ale acumulrii de lichid ntr-o cavitate intern nchis i de
semnele clinice ale dereglrii funciei organului comprimat cu sngele revrsat. De exemplu: n
hemotorace vor fi semnele de acumulare al lichidului n cavitatea pleural diminuarea respiraie,
sunet mat percutor i dereglarea funciei plmnului comprimat dispnoe; n hemartrosis bombarea
reliefului articular, balotarea patelei i dereglarea funciei articulaiei date; n hemopericard dilatarea
hotarelor percutrii ale cordului i dereglarea funciei lui tamponada cordului .a. Semnele locale ale
unei hemoragii interne exteriorizate vor fi acele ce denot exteriorizarea sngelui exterior:
hematomezis vom cu snge (care poate fi sub form de za de cafea sau snge neschimbat cu
cheaguri); melen scaun lichid de culoare neagr ca pcura caracteristic unei hemoragii GI;
hemoptozis hemoragie din cile respiratorii; epustaxis hemoragie nazal; metroragie hemoragie
uterin; hematurie hemoragie din cile urinare.
Semnele generale ale hemoragiei:
paliditate;
Tahicardie;
semnele clasice
Scderea presiunii arteriale;
Slbiciune;
Vertijuri;
ntunicare i stelue n faa ochilor;
Senzaia de insuficiena a aerului;
Greuri.

15.Caracteristica hemoragiilor interne(intratisulara, cavitara)

Intr-o hemoragie interna stabilirea diagnozei de hemoragie este mai complicat de

determinat.Tabloul clinic local intr-o hemoragie interna propriu-zisa va fi alcatuit din
semne clinice ale acumularii de lichid intr-o cavitate interna inchisa si de semnele
clinice ale dereglarii f-ei oraganului comprimat cu singe revarsat.
1 - Intratisularain urma careea prin acumulare locala de singe se formeaza un
hematom. Aceastea se poat poduce oriunde in organism, dar obisnuit acest
termen se refera la spatiile conjuctive de clivaj de la nivelul membrelor, in
spatiul retroperitonial si mediastin.
2 - Cavitara(exteriorizata) semnele locale ale unei astfel de hemoragii sunt
acelea ce denota exteriorizarea singelui in exterior:
1 Hematomezis- voma cu singe ce care poate fi sub forma de zat de
cafea & singe neschimbat cu cheaguri.
2 Melena scaun lichid de culoare neagra ca pacura caracteristic unei
hemoragii G3 HEMOPTOZIS hemoragie din caile respiratorii
4 Epustaxis hemoragie nazala
5 Metroragie hemoragie uterina
6 Hematurie- hemoragie din caile urinare.

16.Caracteristica hemoragiilor externe

Intr-o hemoragie externa stabilirea diagnozei este destul de simplu de stabilit numai
apartenenta anatomica, este o hemoragie :

2
3

Arteriala - sangele tasneste din plaga, este pulsatil (cu mici intreruperi) si
este rosu deschis, incarcat cu oxigen, curge spre tesuturi.O astfel de
hemoragie duce la instalarea rapida a anemiei acute. Poate provoca rapid
moartea
Venoasa- curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu
si de un rosu inchis, incarcat cu produsi toxici, curge spre plamani
Capilara se caracterizeaza prin singerarea itregii suprafete a ranii,
vaselor mici si capilare. Este usor de oprit, cantitatea sangelui ce curge fiind
mica

17.Pericolul si consecintele hemoragiilor.(Enumerati)

Hemoragiile sunt periculoase d/e dezvolta o anemie acuta si-o anemizare

cerebrala.Bolnavul poate deceda in urma dereglarii f-ilor centrilor vitali. O
hemoragie in care TA scade pin la 80 mm Hg & Hb scade cu 1/3 din valoare
initiala este periculoasa p/u viata, d/e procese de compensatie ale
organismului nu reuses sa se dezvolte.

1
2
3

In hemoragii interne, singele revarsat poate :

o Poate comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
o Deregla f-ia lui si crea un obstacol direct p/u viata bolnavului
o Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena
membrului
4 o La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
5 o Singele revarsat in tesuturi & cavitati prezinta un mediu nutritiv p/u
microbilor

6
7 18. Hemostaza primara: factorii vasculari si trombocitari

Hemostaza fiziologic spontan este determinat de urmtorii factori:

Factorul vascular;
Factorul celular (trombocitar);
Factorul plasmatic (sistema de coagulare i anticoagulare).
La trauma vasului are loc vasoconstricia cu dereglarea hemodinamicii i crearea condiiilor mai
favorabile pentru crearea trombului. Anume dereglarea integritii vasului starteaz urmtoarele
mecanisme de coagulare: celular i plasmatic.
n mecanismul celular al hemostazei se deosebesc trei faze:
I - adhezia trombocitelor este determinat de modificarea potenialului electric al vasului
lezat i n acest proces particip colagenul, glucoproteina Ib, factorul van Vilibrant, ionii de
calciu i alt. Aceast faz dureaz cteva secunde;
II agregarea trombocitelor;
o Faza iniial iniierea eliberrii substanelor biologic active: ADF, adrenalina, trombina;
o Faza de agregare secundar are loc activarea trombocitelor, formeaz metabolii cu
acidul arahidonic i secreteaz serotonin, care deminuiaz fluxul sanguin ctre aria
afectat;
o Faza de formare a eucozanoidelor (nite compui ce ntresc agregarea trombocitelor);
III formarea cheagului trombocitar ca rezultat al interaciunii trombocitelor agregate,
trombinei u a fibrinei.

8
19. Hemostaza secundara (coagularea): factorii plasmatici

Hemoragii Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la

momentul traumei i poate fi:
1 Precoce de la cteva ore de la traum pn la 4-5 zile, cauza fiind
sau alunicarea ligaturii de pe vas, sau deplombajul vasului din cauza
ruperii trombului primar;

2
3
4
2
3

o Unitar hemoragia ce sa repetat ntr-un singur epizod;

o Recidivant hemoragia ce se repet mai mult de un epizod;
Tardiv determinat de distrucia peretelui vascular ca rezultat al
unui proces purulent n plag;
o Unitar;
o Recidivant;

Sistema de coagulare (mecanismul plasmatic)

Sistema de coagulare a sngelui este realizat de 13 factori ai coagulrii. Cu excepia a ionilor
de Ca+, factorului VIII, tromboplastinei i a factorilor trombocitari toi factorii de coagulare sunt
sintezai n ficat.
Procesul de coagulare a sngelui este format din trei faze:
faza I faza de formare a tromboplastinei tisulare i al sngelui;
faza II trecerea protrombinei n trombin;
faza III fomarea fibrinei

20.Metode de hemostaza provizorie. Indicatii si metode de aplicare a

garoului. Complicatiile
Aplicarea pansamentului comprensiv
Pozitia ridicata a membrului
Flexiunea maximala a membrului in articulatie si comprimarea vaselor din
aceasta regiune
4 Comprimarea digitala
5 Aplicarea garoului
6 Aplicarea pensei hemostatice pe vasul singerind in rana
Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila
realizarea hemostazei prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru)
Metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului
impreuna cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicrii garoului n cazul hemoragiei este urmtoarea: n jurul bazei
membruluiridicat se aplic garoul puternic ntins cu care se nfoar membrul de 23 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei sub garou se pune un erveel, o bucat de
pnz, haina. Garoul se aplic mai sus de locul traumat i mai aproape de plag n
aa fel ca artera s fie coprimat complect. Dac garoul a fost aplicat corect,
hemoragia se stopeaz, dispare pulsul periferic, tegumentele membrului devin
palide.Garoul se aplic la o distan de ran, deasupra cotului sau a genunchiului,
prin strngere treptat. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite
sngelui s circule. Acesta se mentine nu mai mult de 2h vara si 1h iarna, p/u a nu
produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
1
2
3

-comprimarea trunchiurulor nervoaseodata cu arterele ce conduce la pareza

sau paralezii a mmbrului.
-pericolul gangrenei membruluila utilizarea garoului mai mult de 2 ore.
- suprimarea circulatiei atenuiaza rezistenta tesuturilor la infectie si
micsoreaza capacitatea de reginerare.
- suprimarea aportului de O2 la tesuturile membrului creaza conditii
favorabile pentru dezvoltarea infectiei anaerobe.

21. Sindromul de coagulare intravascular desiminat (CID):

semiologia, diagnosticul,principiile de profilaxie i tratamentul.
Proces excesiv de activare a mecanismelor hemostazei;
Procesul canceros sau esutul traumatizat sau necrotizat elimin factorii tisulari n
circulaie, iar flora bacterian gram-negativ elimin endotoxinele, care activeaz
treptele cascadei de coagulare.
Adiional de aciunea directa al endotoxinelor asupra factorului Hageman (factor
XII), ele provoc sinteza excesiv al factorilor tisulari ai monocitelor i celulelor
endoteliale.
Aceast suprafa celular activat, ulterior accelereaz reaciile de coagulare.
Aceast stimulare trombogenic puternic este cauza depoziiei tromburilor mici i
embolizrii vastei reele microvasculare.
Aceast faz trombotic timpurie al CID sindromului este urmat de faza de irosire
procoagulant i fibrinoliz secundar.
Formarea continue al fibrinei i fibrinoliza declanat conduce la hemoragii cu
epuizarea factorilor de coagulare, a trombocitelor i apariia efectului
antihemostatic al productelor defragmentate a fibrinei.
Dou faze ale sindromului CID:
I faz- faza de hipercoagulare;
Faza II faz de hipocoagulare.
Majoritatea pacienilor prezint erupii hemoragice cutanate, submucoase hemoragii
masive din plgile chirurgicale i locurile venepunciilor fr tendin de coagulare.
Mai rar dar apare acrocianoze periferice, tromboze i modificri pregangrenoase a
degetelor, i al apexului nasului ,- regiuni unde circulaia sngelui este esenial
redus cauzat de vasospasm i microtromburi.
Forme : acut, subacut sau cronic cu tulburri hemoragice de importan mai
mic.
Tratament
- formele hemoragice severe (fibrinogen < 0,5 g/l,trombopenie); Fibrinogen, masa
trombocitar plus tratamentul ocului;
- formele medii (fibrinogen 0,5-1 g/l, trombocite < 100 000/mmc); Plasm proaspt
congelat, heparin,
- formele uoare se administreaz plasm congelat, factor V.
22. Hemostaza definitiva. caracterizati metodele mecanica, fizica, chimica,
biologica.
MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare,
pansament compresiv si tamponament. avantajul ligaturarii vasului consta in
aplicarea ligaturii departe de plaga in tes. nemodificate, ceea ce este mai putin
periculos si mai comod. Aplicarea suturii vasculare prezinta o metoda idealade
hemostaza fiinda segmentul lezat al arterei poate fi inlocuit cu un vas conservat sau
o proteza vasculara pentru a restabili circulatia.
FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca
spasmul vascular, iar a celor ridicate pentru a coagula singele. Pentru racire se
utilizeaza apa rece, ghiata, cu care se umple punga de cauciuc shi se aplica pe
regiunea lezata. Acum se utilizeaza bisturiul electric (electrocuagularea) care
dezvolta o temperatura ridicata si coaguleaza tesuturile si vasele in locul de contact
astfel permite oprirea hemoragiei.
CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc

coagulabilitatea singelui. aceasta metoda de hemostaza se utilizeaza rar. ex: la

hemoragii a mucoaselor se utilizeaza sol. adrenalina (1:1000). Pentru
coagulabilitate se utilizeaza: clorura de calciu.
BIOLOGIC-poate fi impartita in urmatoarele grupe:
-tamponarea ranii singerinde cu propriile tes. a bolnavului(tes. adipos,
muschi, fascie) -transfuzia cantitatilor mici de singe, palsma proaspata,
ser, masa trombocitara, fibrinogen. Administrarea complexului
protrombinic, globulina A antihemofilica.
-administrarea de vitamine
-administrarea intramulscular a serului uman sau animal.
-administrarea locala a derivatilor singelui(tombina, burete hemostatic, tampon
biologic antiseptic).

23. Grupele de snge. Sistemele de antigeni a sngelui i rolul lor n

practica medical. Hemaglutinarea.
Grupa de snge este o combinare de semne imunologice i genetice normale,
determinate prin ereditate i reprezint o calitate biologic individual.
n 1901 bacteriologul din Viena Landteiner - conceptul de grup sangvin i a
identificat primele 3 grupe.
1902 Stwili, 1907 Janski i n 1910 Moss independent au identificat grupa a patra.
Aglutinogenii - polipeptizi cu sediul n stroma eritrocitelor, dar mai pot fi gsite n
leucocite, sperm, saliv, suc gastric.
Termostabili, suport temperatur de 1000timp de 24 ore i-s rezisteni la uscare.
Aglutinogenul poate avea cteva varieti A1; A2 n dependen de fora de
aglutinare.
n prezent au fost identificai circa 7500 de antigeni eritrocitari mprii n 9
sisteme, ns importan practic o au numai A i B.
Aglutininile i se gsesc n fracia gama
a globulinelor plasmei i-s mai puini
termostabile, suportnd temperatura sub 600.
Ele se mpart n Naturale (cu care omul se nate) i Imune (care apar pe parcursul
ontogenezei, spre exemplu- aglutinine anti-rezus).
Mai deosebim aglutinine
la rece, care -i manifest reacia de aglutinare la
0
0
temperatura
+4
+16
i
aglutinine la cald activitatea maximal la temperatura
+370 - +420.
n afar de aceasta se ntlnesc aglutinine complete, care aglutineaz eritrocitele n
mediu salin i coloidal, precum i incomplete, fiind active nuami n mediu coloidal.
Eritrocitele umane pot conine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aa
i n plasm pot fi ntlnite ambele aglutinine, una singur sau nici una. n
dependen de aceasta conform sistemului ABO, pot fi ntlnite 4 grupe sangvine:
O (I) , ; A (II) ; B (III) ; AB (IV) O.
Grupa de snge ca regul, reflect combinarea antigenilor eritrocitari a sistemului
ABO i a anticorpilori respectivi n serul sangvin.
Frecvena dup grup:
I 33,5%;
II 37,8%;
III 20,6%;
IV 8,1%

24. Compatibilitatea grupelor de singe. regula Ottenberg.

Reacia de aglutinare e identic celei de imunitate, aglutinogenii fiind antigeni, iar

aglutininele anticorpi.
Reacia de aglutinare are loc atunci, cnd aglutinogenii eritrocitelor donatorului
ntlnesc n plasma primitorului aglutininele respective (A se ntlnete cu , B cu
, regula lui Ottenberg).
Deci, conform acestei reguli sunt aglutinate numai eritrocitele
donatorului.
n corespundere cu regula Ottenberg este posibil transfuzia nu numai a
sngelui de aceieai grup.
Eritrocitele grupei O (I) nu conin nici un aglutinogen i nu are loc
aglutinarea nici cu un ser de alte grupe. Deci, sngele de grupa O (I) poate fi
transfuzat i la persoanele cu orice grup sangvin.
n serul sangvin de grupa AB (IV) nu sunt aglutinine, de aceea eritrocitele
altor grupe de snge nu vor fi aglutinate i respectiv persoanelor de gr.AB (IV) poate
fi transfuzat snge de orice grup.
Regula Ottenberg poate fi utilizat doar numai la transfuzia a 0,5 litri de snge
donator.
n cazul pierderilor masive de snge - transfuzia unei cantiti mai mare de snge,
aglutininele plasmei donatorului nu sunt suficient diluate n serul recipientului i
astfel pot aglutina eritrocitele pacientului. Din aceast cauz este necesar de a
transfuza numai snge de aceiai grup.
25. Factorul rezus. Caracteristica si importanta lui. Complicatii
posttransfuzionale.
Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine
specifice pe suprafaa hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai
frecvent dintre acestea: factorul D, sau antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+
(pozitiv), ceilali Rh-(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh
absena antigenului nu presupune existena anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au
n mod normal n ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa
sanguin" este exprimat prin adugarea semnului + sau - la grupa AB0; de
exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Aceste informaii sunt importante n practica medical pentru realizarea unei
transfuzii.
Complicatii posttransfuzionale-sunt legate de transfuzia pacientului cu Rh- a
singelui cu Rh+ astfel in singele bolnavului apar Rh anticorpi care poate duce si la
moarte. Si invers nu se permite transfuzia de singe Rh- primitorului Rh+ poate
conduce la imunizare si de asemenea conduce la aparitia complicatiilor.

26.Metode de determinare a grupelor de singe.(enumerati)

Determinarea grupelor de singe cu seruri standarde.
1) Cu seruri standarde
2)Cu eritrocite standarte(metoda incrucisata)
3)Cu tolicloni Anti-A si Anti-B(anticorpi monoclonali)

Determinarea grupei de singe cu seruri standarte

Se utilizeaza seruri-test de grupele O(I), A(II),B(III) in 2 serii diferite pentru fiecare
grupa. In ambele serii rezultatele trebuie sa coincida.

Se ia o farfurie alba sau o placa pe care se scrie numele persoanei, singele caruia se
cerceteaza si de la stinga la dreapta la o distanta de 3-4 cm se scriu cifrele I,II, III,
care indica serurile test.
O pikatura de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplica cu o pipeta sub cifra I si la fel
cu diverse pipete se aplica ser-test de gr. II si III, la cifrele respective.
Apoi cu o bagheta de sticla se recolteaza singe de la pacient si se aplica cite o
picatura de singe(de 5-10 ori mai mica decit cele de ser) alaturi de fiecare picatura
de ser-standart. Fiecare picatura de ser-test se amesteca cu un betisor de sticla. Se
apreciaza rezultatele timp de 5 min.
1.Daca aglutinarea nu a avut loc cu serul test de gr. I, II ,III, inseamna ca
eritrocitele singelui dat nu contin aglutinogene si este gr. O(I).
2.Daca aglutinarea a avut loc cu serul-test de grupa I si III, dar n-a avut loc cu serul
de grupa II, singele cercetat e grupa II (A)
3.Daca aglutinarea a aparut cu ser de grupa I si II si lipseste cu ser de grupa
III, singele cercetat apartine grupei III(B)
4.Prezenta aglutinarii cu serurile celor 3 grupe, inseaman ca singele cercetat e
grupa IV(AB). In asemenea cazuri se face cercetarea suplimentara cu ser-test de
grupa IV(AB). Numai lipsa aglutinarii cu acest ser ne permite de a concluziona ca
singele apartine grupei IV(AB).

27.Determinarea grupelor de singe cu toliclon.

Toliclon-un praf liofilizat de culoare rosie (anti-A) sau albastra (anti-B), care se
dizolva cu solutie fiziologica inainte de cercetare. Sunt utilizati pentru
determinarea aglutinogenilor eritrocitari. Metoda:
Toliclonii anti-A si anti-B se aplica pe o placa alba cite o picatura mare (0,1ml)
respectiv inscriptiilor anti-Asi anti-B. Alaturi de aceste pikaturi se aplica cite 1
pikatura mica (0,01ml)de singe cercetat. Dupa amestecarea lor timp de 2-3 min se
observa reactia de aglutinare:
1.Daca nu este aglutinare in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei O(I).
2.Cind are loc aglutinarea numai in godeul cu inscriptia anti-A, singele cercetat
apartine grupei A(II). 3.Cing aglutinarea are loc numai in godeul cu inscriptia antiB, singele cercetat apartine grupei B(III) 4.Daca aglutinarea are loc in ambele
godeuri, singele cercetat apartine grupei AB(IV)

28.Tipurile, metodele si procedeele de transfuzie a singelui.

Metode:
Directa-atunci cind singele este transfuzat direct de la donator la recipient.
Indirecta-prezinta colectarea singelui in vase speciale, conservarea si pastrarea
lui un timp oarecare in conditii speciale.
Tipuri de transfuzie:
1)Autotransfuzie-poate fi efectuata in mai multe variante:
a)Reinfuzie- prin recoltarea singelui din cavitatea peritoneala sau pleurala
si reinfuzat prin intermediul unei truse cu filtru
b)Autohemotransfuzie-singele bolnavului luat cu citeva zile pina la operatie,
conservat prin adaugarea citratului de Na, pastrat la temperatura de +8 grade si
transfuzat in timpul operatiei c)Autohemotransfuzia-singele supus iradierii cu raze
ultraviolete sau lazer in caz de sepsis, arsuri, plagi imense.
2)Exsanguinotransfuzia-evacuarea partiala sau totala a singelui din vasele
bolnavului(din artere si transfuzia concomitenta (in vene) a aceluiasi volum de
singe de la donator. Scopul-inlaturarea otravirilor patrunse in singe.

3) Transfuzia singelui cadaveric-s-a constat ca dupa moarte singele nu se

coaguleaza din cauza procesului de defibrinare. Shamov si Costiucov au dovedit
ca singele cadaveric poate fi colectat in primele 8 ore dupa moarte. Colectat in
conditii sterile si pastrat la temp de +4 grade fara nici un conservator si dupa
un control bacteriologic poate fi transfuzat.
4)Transfuzia singelui placentar-colectat in urma emisiei de singe in
criza hipertonica sau insuficienta cardiaka. E utilizat pentru prepararea
substituientilor naturali-masa eritrocitara,preparate de albumina.

29.Mecanismul de actiune al singelui transfuzat

1)Actiune substituienta-se reduce la restabilirea volumui singelui circulant cu toate
functiile sale. In acest scop se aplica doze mari-1000-2000ml, uneori si mai mult.
2)Actiune de stimulare-se reduce la cresterea tonusului vascular,ameliorarea
regeneratiei singelui si tesuturilor, mobilizarea singelui din depozite si caurmare
normalizarea functiilor tuturor sistemelor si organelor. In acest scop se vor transfuza
-250 ml cu un interval de 2-3 zile.
3)Actiune hemostatica- se manifesta prin micsorarea sau chiar oprirea definitiva
a sangvinarii prin stimularea producerii factorilor hemostatici in organism. Se
recomanda doze mici (100-150 ml) de singe proaspat pina la 24 ore.
4)Actiune de inactivare-se manifesta prin diminuarea concentratiei toxinelor,
fixarea substantelor otravitoare si eliminarea lor cu urina.
5)Actiune imunobiologica- se bazeaza pe sporirea activitatii fagocitare a
leucocitelor, fortificarea producerii de anticorpi. In acest scop se aplica doze
mijlocii (250-300 ml) de singe proaspat cu interval de 2-3 zile.
6)Actiune nutritiva- restabilirea volumului de proteine, electroliti, lipide, glucoza,
vitamine.

30.Componentele si preparatele singelui : indicaii i metodele

utilizrii

Sngele este un fluid care se gsete n spaiul intravascular si reprezint 8% din

greutatea corporal.
Plasma conine proteine, carbohidrai, aminoacizi, lipide, i sruri
minerale.
Elementele figurate sunt suspendate n plasm :
eritrocitele sau hematiile(celule sangvine roii),
leucocitele (celule sangvine albe), i
plachetele sau trombocitele.
Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai numeroase dintre elementele figurate din
snge si au functia de a transporta oxigen. Oxigenul transportat este aderent la
hemoglobin, o protein care conine fier.
Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic
de celule sangvine roii din corp. Un hematocrit de 45 nseamn c la fiecare 100 ml
de snge exist 45 ml de celule roii i 55 ml de plasm. Hematocritul mediu este de
45 7 pentru brbai i 42 5 pentru femei.
Leucocitele sunt mai puine de 700 de ori dect hematiile,cea mai important
funcie a acestora este distrugerea elementelor strine. Alt tip de celule sangvine
albe, limfocitele, ofer imunitate fa de bolile infecioase.
Trombocite(plachete). care sunt cele mai mici elemente figurate sunt eseniale
pentru coagularea sngelui
Derivate sau preparate:
Plasma Prospata Congelata homologa, provenita din Sange Total, Concentrat
Granulocitar Unitar homolog, Concentrat Trombocitar Unitar homolog obtinut prin

Plasmafereza.

31. Indicaiile i contraindicaiile ctre hemotransfuzie. Etapele

hemotransfuziei

Indicatii:
1)Indica
iabsolut
e
-hemoragie acuta(mai mult de 15 %din volumul
singelui circulant);
-soc traumatic;
-operatii complicate, insotita de traume masive a
tesuturilor si hemoragie;
2)Indicatii Relative
-anemia
-maladii inflamatorii cu intoxicatie grava
-prelungirea hemoragiei, dereglari a
sistemului de coagulare
-unele otraviri
-procese infalmatorii cornice nsoite de diminuarea statutului imunologic a
organismului
procese inflamatorii cronice de
lunga durata
Contraindicatii
1)Contraindicatii Absolute
-insuficienta cardiopulmonara acuta, insotita de
edem pulmonar
-infarct al miocardului
In caz ca persista o hemoragie acuta contraindicatii
absolute nu exista.
2)Contraindicatii Relative
-tromboze acute si embolii
-dereglari grave a
circulatiei cerebrale
-endocardita septica
-viciile septice
-miocardite si
miocardioscleroze
-boala hipertonica
-astm bronsic
-dereglari grave a funtiei
hepatice si renale
-reumatism
-tuberculoza acuta si diseminata
Etapele Hemotransfuziei :
1. Determinarea contra/indicaiilor , anamneza transfuzional
2. Determinarea grupei de snge i Rh al recipientului
3. Selectare sngelui corespunztor gupei i Rh + aprecierea macroscopic calitatea
4. Verificarea gr.snge a donatorului dup AB0
5. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup AB0
6. Efectuarea probei compatibilitii individuale dup rezus factor

7. Efectuarea probei biologice

8. Efectuarea hemotransfuziei
9. ndeplinirea actelor necesare
10. Suprevegherea pacientului dup hemotransfuzie
32. Complicaiile de ordin reactiv n hemotransfuzii: semiologia, prevenirea
i tratamentul. ocul hemolitic: semiologia, prevenirea i tratamentul

Cauzata de incompatibitatea cu singele donator transfuzat sau de

reactia organismului la solutia transfuzata.
Dupa gravitate evolutiei clinice sunt reactii: de gravitate usoara, medie si
grava.
Reactiile de gravitate usoara- sunt insotite de cresterea temperaturii corpului
cu aproximativ 1 grad C, dureri musculare, in membre, cefalee, frisoane.
Aceste manifestari sunt de scurta durata, nu necesita tratament.
Reactii de gravitate medie-se manifesta prin cresterea temp corpului cu
1,5-2 grade C, frison, creste frecventa pulsului si rewspiratiei, urticarii.
Reactii grave- temp corpului creste cu 2 grade C si mai mult, frison,
cianoza buzelor, voma, cefalee, dureri in muschi si oase, dispnee.
In dependenta de cauza aparitiei si evolutiei
clinice deosebim reactii:
-pirogene
a
n
t
i
g
e
n
e
a
l
e
r
g
i
c
e

a)Reactii pirogene
Cauza-formarea in mediul de transfuzie a substantelor pirogene-a
produselor de descompunere a proteinelor singelui donator sa a activitatii
vitale a microorganismelor ce patrund in singe la preparare, pastrarea lui
sau in caz de incalcarea a asepsiei in timpul transfuziei.
Clinica-creste temperatura corpului, frisoane, cefalee,
tahicardie Tratament-stopam transfuzia, administram
analgetice, narcotice si preparate
antihistaminice(dimedrol, suprastin, taveghil)

Profilaxia- respectarea regulilor de preparare, pastrare si

transfuzie a singelui.
b) Reactiile antigene
Cauza-sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari si a
proteinelor plasmei, ca rezultat al hemotransfuziilor efectuate in
antecedente sau a graviditatilor.
Clinica-peste 20-30 min de la finisarea hemotransfuziei apar
frisoane, creste temp corpului, bradicardie, cefalee, dureri in reg
lombara.
Tratament-se indica preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, sol
de antisoc si de detoxicare. Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
c)Reactii alergice
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa
pina la socul anafilactic. Hiperemia tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza,
transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si
narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamneze
Socul hemotransfuzional. Cauze. Profilaxie
Cauza-incalcarea regulilor de transfuzie a singelui, a metodei de determinare a
grupelor sangvine si de efectuare a probelor de compatibilitate.
La transfuzia singelui sau a masei eritrocitare incompatibile conform
factorilor de grupa a sistemului ABO,are loc hemoliza masiva
intravasculara, ca rezultat al distrugerii eritrocitelor donatorului sub
actiunea aglutininelor recipientului.
Profilaxia-respectarea stricta a regulilor de efectuare a hemotransfuziilor
(efectuarea consecutiva a tuturor reactiilor de compatibilitate).
n evoluia complicaiilor la transfuzia sngelui incompatibil dup ABO sunt
3 stadii:
1. ocul hemotransfuzional;
2. Insuficiena renal acut; anurie (oligurie), poliurie i restabilirea funciei
renale
3. Reconvalescen : restabilirea funciei tuturor organelor interne a sistemului
de homeostaz i a balanei hidro-electrolitice.
ocul hemotransfuzional apare nemijlocit n timpul transfuziei sau dup ea i
dureaz de la cteva minute pn la cteva ore.
La debut nelinitii, pe un timp scurt excitai, au frisoane, dureri n piept,
abdomen, regiunea lombar. Tahicardie, hipotomie, aritmie. Faa hiperemiat, apoi
palid, au greuri, vome, crampe, crete temperatura corpului, tegumentele de
marmor, au loc miciune i defecaie involuntar.
Indicii principali ai descompunerii masive a eritrocitelor sunt hemoglobinemia,
hemoglobinuria, hiperbilirubinuria, icterul, hepatomegalia.
Tratamentul.
Terapia infuzional. L a apariia semnelor incipiente de oc e necesar de
ntrerupt transfuzia de snge i se efectueaz infuzia substituienilor sangvini
(reopoliglucin, poliglucin i a preparatelor gelatinei).

E necesar de administrat sol. de bicarbonat de sodiu 4% sau lactasol pentru a

obine reacia bazic a urinei ce mpiedic formarea hematinei acidclorhidrice.
Remediile medicamentoase utilizate n I rnd: prednizolonul (90-120
mg), eufilina (10 ml de sol. 2,4%) i lazix (100 mg) aa numit triad antioc. n
afar de aceasta se utilizeaz preparate antihistaminice (dimedrol, taveghil) i
analgetice narcotice (promedol)
Metode extracorporale plazmafereza masiv (exfuzia a 2 l de plazm i
substituirea cu plazm proaspt congelat i soluii coloidale) pentru nlturarea
hemoglobinei libere i a produselor de degradare a fibrinogenului.
Corecia funciilor organelor i sistemelor. La indicaii sunt utilizate
glicozidele cardiace, remedii cardiotonice, etc.
Corecia sistemului de hemostaz. Este utilizat heparin (50-70 un/cg
corp., transfuzii de plazm proaspt congelat, antifermeni (contrical).

33. Complicaii de origine mecanic: semiologia, prevenirea i tratamentul.

Cauzate de greseli comise la tehnica transfuziei de singe.
-dilatarea acuta a cordului
- embolia gazoasa
-tromboze si embolii
-dereglari de circulatie sangvina in membru dupa transfuzii intraarteriale
#Dilatarea acuta a cordului-dereglari acute circulatorii si insuficienta
cardiovasculara.
Cauza- suprasolicitarea cordului cu o cantitate mare de singe ce a fost
administrat rapid intravenos. In sistemul venelor cave si in atriul drept apare
staza sangvina, se deregleaza circuitul sangvin coronarian si general.
Clinica-dispnee, senzatia de strinsoare in piept, dureri in reg
cordului, cianoza buzelor si a tegumentelor, scade tensiunea
arteriala brusc, tahicardie.
Tratament-stoparea imediata a hemotransfuziei, administrarea
intravenoasa a remediilor cardiotonice, diuretice, oxigenoterapia,
ventilare pulmonara artificiala.
#Embolia gazoasa-apare ca rezultat al introducerii aerului
impreuna cu singele tansfuzat. Aerul patrunde in partea dreapta a
cordului si apoi in artera pulmonara, pe care le obtureaza. Cauzamontarea sau umplerea incorecta a sistemei pentru
hemotransfuzie.
Clinica-inrautatirea brusca a starii pacientului, excitare, dispnee, cianoza
buzelor, fetei, gitului, scade tensiunea arteriala, pulsul devine filiform,
frecvent.
Tromboze si embolii
Cauza-patrunderea cheagurilor de singe de diverse dimensiuni in vena
pacientului, ce s-au format din cauza conservarii incorecte a singelui
donator, a greselilor comise la hemotransfuzie si transfuzia dozelor mari de

singe conservat cu un termen lung de pastrare.

Clinica-apar brusc dureri in piept, dispnee, tusa, paliditate si
cianoza tegumentelor.
Tratament-efectuarea terapiei trambolitice cu remedii ce
activeaza procesul de fibrinoliza(urochinaza), utilizarea
anticoagulantilor(heparina).

34. Complicaii de origine alergic n hemotransfuzii. semiologia,

prevenirea i tratamentul.
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste.
Poate progresa pina la socul anafilactic. Hiperemia tegumentelor,
cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardiovasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamnezei

35. Complicaiile de ordin infecios n hemotransfuzie. semiologia,

prevenirea i tratamentul.
1) Transmiterea maladiilor acute infectioase(gripa rugeola, tifos)
2) Transmiterea maladiilor transmisibile prin singe(sifilis, hepatita B,C,
Delta,SIDA)
3) Dezvoltare infectiei chirurgicale banale
Complicatiile acestui grup apar in caz de nerespectare a normelor
asepsiei in timpul transfuziei. Este posibila dezvoltarea tromboflebitei
sau a flegmonului in reg punctiei venoase.
36. Probele determinarii compatibilitatii individuale(ABO,Rh)si
biologice.
Proba de compatibilitate individual
Pe o plac (farfurie) se aplic o pictur mare (0,1 ml) de ser sangvin
de la recipient i 1 pictur mic (0,01 ml) de snge de la donator, apoi se
0
amestec. Reacia se efectueaz la temperatura 15-25 C, rezultatele se
aprecieaz peste 5 min. Dac aglutinarea lipsete demonstreaz
compatibilitatea sngelui donatorului i recipientului, iar dac persist
aglutinarea atunci sngele este incompatibil.
Proba biologic
La nceputul transfuziei se transfuzeaz 10-15 ml de snge, dup
aceasta transfuzia se stopeaz pe un timp de 3 minute. Dac lipsesc semne
clinice de complicaii sau reacii (tahicardie, dispnee, hiperemie, dureri n
regiunea lombar), atunci din nou se transfuzeaz 10-15 ml de snge i n
decurs de 3 minute se supravegheaz bolnavul. n total se repet procedura
de 3 ori.

37.Medii si metode de conservare a singelui.Colectarea si pastrarea

singelui.
Metodele de transfuzie. Conservarea sngelui.
Exist 2 metode de transfuzie a sngelui: direc i indirect. Metoda
indirect prezint colectarea sngelui n vase speciale, conservarea i
pstrarea lui un timp oarecare n condiii speciale. n afara vaselor sangvine
sngele poate fi pstrat n 2 stri:
0
1. lichid, la temperatur supra 0 ;
0
2. solid, congelat, la temperaturi mult sub 0 .
Stabilizarea sngelui n stare lichid poate fi cptat prin extragerea sau
distrugerea unui component al sistemului de coagulare a sngelui. Cei mai
rspndii conservani astzi snt: acidul citric i citratul de natriu, care
nltur ionii de calciu i zdrnicesc prima etap a procesului de coagulare
formarea trombinei. Pentru prelungirea viabilitii hematiilor sangvine pe
lng citrat n soluiile de conservare se mai adaog substane, care
ptrund n eritrocit i particip la metabolismul lui.
Pentru conservarea sngelui utilizat n circulaia extracorporal este
folosit heparina n proporii de 50 mg la 1 litru de snge.
Pentru stabilizarea sngelui se utilizeaz sol. ster. citrat de sodiu de
6% n raportul 10 ml de sol. la 100 ml de snge.
In cazul in care se cer rezerve mari de snge conservat- prezint
interes metoda de conservare i pstrare a sngelui prin congelarea la
0
temperaturi ultrajoase (-1996 ) propus de ctre savantul sovetic
F.R.Vinograd-Finkeli american Smith (1956-1963). Esena metodei se reduce
la diminuarea total a metabolismului hematiilorsangvine la aa temperaturi.
Sngele conservat se pstreaz n fiole, flacoane cu respectarea
0
asepsiei la temperatura 4-6 C n frigider. Acesta se examineaza imediat dup
ce se scoate din frigider, nainte de agitare. Sngele n fiol se mparte n 3
straturi: la fund stratul de eritrocite, deasupra lui un strat foarte subire
albui de leucocite i deasupra un strat strveziu puin glbui de ser. Sngele
cu chiaguri, cu plasma tulbure, cu fulgi i pelicule, colorat n rou n
rezultatul hemolizei eritrocitelor nu poate fi folosit pentru transfuzie.
38.Substituentii singelui.Clasificarea,caracteristica.
Substituientii singelui dupa importanta lor functionala pentru
organism si actiunea curativa principala se impart
in:1.hemodinamici
2.dezintoxicanti
3.pentru alimentarea parenterala.
Substituenti cu actiune hemodinamica:poliglucina,reopoliglucina si
gelatinolul.Mecanismul lor de actiune consta in retinerea lichidului in patul
vascular datorita tensiunii osmotice inalte,ceea ce asigura restabilirea
rapida a volumului circulant de singe.
S.dezintoxicanti-compusii vinilici:polivinilpirolidina micromoleculara si
polivinol micromolecular.Acestia favorizeaza legarea toxinelor ce circula in
singe si eliminarea lor rapida din organism.
S.pentru alimentarea parenterala:hidrolizatele proteice,solutii de
aminoacizi si preparate de emulsii lipidice.Hidrolizatele proteice sunt
indicate in toate cazurile de dereglare a echilibrului proteic si de

crestere a necesitatilor organismului in proteine.Emulsia lipidica

prezinta emulsia de 10% de ulei de porumb in apa.Se administreaza
intravenos picatura cu picatura doza ptr o singura data fiind 100150ml.Prealabil se face proba la toleranta.

39.Combustiile.Clasificarea.
Combustio este lezare a esuturilor organismului sub aciunea local al
temperaturii nalte, sau al substanelor chimice sau radiaiei actinice.
Clasificarea:
Exist mai multe principii de clasificare:
1. dup mprejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de rzboi;
2. dup caracterul factorului de aciune:
a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;
Din aceste considerente n practica clinic are importan de stabilit
nemijlocit i agentul lezant, care va exprima caracteristica acestor factori:
- arsur cu flacra;
- arsur cu aburi umezi sau uscai;
- arsur cu ulei fierbinte;
- arsur cu bitum topit;
- arsur de contact cu metale incandescente
Arsurile chimice sunt provocate de aciunea substanelor chimice:
- baze;
- acizi.
Combustiile actinice pot fi provocate de radiaia infraroie, ultraviolet
sau cu iradiaie .
3. Clasificarea arsurilor dup localizare:
a. Arsuri ale regiunilor funcional active (extremitile);
b. Arsuri ale regiunilor funcional neactive (trunchiul);
c. Ale feei;
d. Regiunii proase ale capului;
e. Ale cilor respiratorii;
f. Perineului.
Clasificarea arsurilor dup profunzime dup 4 grade:
Gradul I afectarea la nivelul epidermisului, i se manifest prin
hiperemie i edem al pielei; Gradul II se afecteaz tot stratul
epidermei cu formarea bulelor pline de lichid transparent;
Gradul III necroza dermei:

Gradul IIIA necroz al epiteliului i al straturilor superficiale ale

dermei cu pstrarea integritii funcionale ale stratului bazal al
dermei;
Gradul IIIB necroz al ntregului strat al dermei inclusiv i a
stratului bazal, mpreun cu foliculii piloi glandele sudoripare
i sebacee cu trecere la stratul adipos;
Gradul IV necroz al ntregului strat dermal i a esuturilor mai adnc situate
(esut adipos, muscular, osos).
- Arsurile de gradul I, II i IIIA sunt considerate ca arsuri superficiale,
iar IIIB i IV ca arsuri profunde.
Clasificarea arsurilor conform Asociaiei
Americane al Combustiologilor:
Gradul I (arsuri superficiale) afecteaz numai epidermisul;
Gradul II (partial-thickness) afecteaz epidermisul i parial derma;
Gradul III (full-thickness) afecteaz epidermisul, n ntregime derma i
esuturile
subcutanate.
40.Metodele de determinare a suprafetei combustiei.
Este important de apreciat i suprafaa afectat a corpului exprimat
n procente. Suprafaa corpului omenesc adult variaz ntre 15000cm i
21000cm. Au fost propuse multiple metode de determinare al suprafeei
afectate:
Metoda lui Wells propus n 1951. Aceast metod este cunoscut i
ca regula cifrei 9 i const n faptul c corpul unui adult este divizat n
regiuni ce corespund a 9% din suprafaa corpului:
Cap i gt 9%;
Membrele superioare a cte 9% - (n total 18%);
Partea anterioar a trunchiului (piept i abdomen) a
cte 9% - (n total 18%); Partea posterioar a trunchiului
(spate i lomb) a cte 9% - (n total 18%); Membrele
inferioare a cte 18% - (n total 36%);
Perineu 1%. n total alctuesc 100%.
La copii aceast metod nu este aplicabil din cauza proporionalitii diferite
ale prilor corpului.
Metoda lui Glumov propus din 1953, care se mai numete metoda
palmei. Ea const n faptul c suprafaa palmei accidentatului corespunde la
un % din suprafaa total a corpului.
Metoda Postnicov propus n 1949 const n aplicarea pe pala
combustional al unei pelicule de celofan i pe ea se contureaz hotarele
arsurii. Pelicula dat se aplic pe o suprafa gradat de ptrate cu suprafaa
deja tiut, dup care se determin i suprafaa afectat, iar n raport cu
suprafaa corpului se determin procentul de suprafa afectat.
Metoda de tabele-ablon Lund-Brower const n calcularea

suprafeelor de arsur conform tblielor speciale pentru arsuri deja

stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului. (tabele separate
pentru adult i copii).
41.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului
i dereglarea funciei organelor interne ca rspuns la trauma termic.
Boala arilor se dezvolt n cazul cnd:
- suprafaa afectat este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau n cazul arsurilor cilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada ocului combustional: (dureaz pn la 3 zile) i este
determinate de:
- aferentaie dureroas excesiv;
- plasmoragie;
- dereglarea funciei rinichilor.
Tabloul clinic al ocului combustional este destul de tipic: accidentatul
sufer dureri puternice n locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine
inhibat i adinamic. Progresiv se micoreaz TA, se accelereaz pulsul, se
micoreaz temperatura. n cazurile grave se deregleaz respiraia, se dezvolt
hipoxia organelor i a esuturilor, se stabilete acidoza, hemoconcentraie,
micro- i macrohematurie, oligurie.
Deosebim trei grade al ocului combustiona n raport cu dereglrile sus
enumerate:
- oc de gr.I se instaleaz la arsuri de 15-20% din suprafaa corpului;
- oc gr.II n 20-60% de arsuri;
- oc gr.III n cazul cnd suprafaa este mai mare de 60%.
II perioada toxemiei combustionale (dureaz pn la 10-15 zile) este
determonat de absorbia din plaga combustional al toxinelor (oligopeptidele
toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenic;
III perioada de septicotoxemie combustional (dureaz 2 - 3 sptmni).
Aceast perioad este determinat de:
- Hipoproteinemia declanat;
- Inhibarea-epuizarea activitii sistemului imun;
- Alipirea infeciei i dereglrile provocate de procesul inflamator infecios;
- Absorbia toxinelor bacteriene.
IV perioada de reconvaliscen.
42. Boala arsilor. Perioada de
toxiemie.Patofiziologia.Clinica.Tratamentul.
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului
i dereglarea funciei organelor interne ca rspuns la trauma termic.
Perioada toxemiei combustionale acute survine la 2-3 zi dup traum i se prelungete 10-15 zile.
Absorbia produselor toxice din plaga combustional (oligopeptidelor toxice, glucoproteidelor cu
specificare antigenic, fermenii proteolitici) provoac aciuni toxice asupra organelor interne cu

dereglarea funciei lor, se declaneaz o hipertermie 40 cauzat de dereglarea centrului de

termoregulaie, paliditate, hipotonie, dereglarea funciei tuturor organelor.

Fiziopatologic boala arsului parcurge dou etape:

OCUL HIPOVOLEMIC AL ARILOR-este un oc hipovolemic i este declanat
imediat dup aciunea agentului vulnerant (termic sau chimic). Cauzele
principale ce duc la instalarea socului hypovolemic sunt: edemul local, la nivelul
plgii arse, edemul perilezional, la nivelul esuturilor nearse i transportul masiv
de ap i sodium ctre compartimentul intracellular.
SINDROMUL DE RSPUNS INFLAMATOR SISTEMIC (SIRS)este rezultatul activitii
sistemice al citokinelor eliberate masiv n circulaie de la nivelul leziunii.
Tablou clinic: dureri puternice in locurile arsurilor, progresiv se micsoreaza TA, se
accelereaza pulsul, se micsoreaza temperature. In cazuri grave se deregleaza
respiratia, se dezvolta hypoxia organelor.
Tratament:
1. MASURI DE PRIM AJUTOR
2. TRATAMENT GENERAL
3. CHIRURGIA ARSULUI
1. Acordarea primului ajutor: stoparea actiunii agentului termic asupra
tesuturilor ,racirea locului timp de 10-15 minute, aplicarea pansamentului
aseptic, analgezie si initierea tratamentului antisoc.
2. TRATAMENTUL LOCAL:spalarea cu apa si sapun, aseptizarea cu alcool, incizii
de decompresiune,pe suprafetele arse se aplica pansament aseptic.
3.TRATAMENT GENERAL:
1.reechilibrarea hidroelectrolitica
2.reechilibrarea hematologica
3. normalizarea presiunii colloid-osmotice
43. Complicatiile arsurilor: precoce, tardive, functionale, estetice
Complicatii generale:
Pulmonare- edemul pulmonar acut, pneumonii, insuficienta respiratorie acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta
Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
Renale- insuficienta renala acuta
Complicatii locale:
Cicatrice si sechele functionale
Infectia plagii arse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
44. Tratamentul local in combustii.
Toaleta cit mai rapida si cit mai complet posibila a tegumentelor si a plagilor arse
cu apa si sapun.

Ulterior tratamentul se face prin metoda inchisa (pansament) si metoda deschisa

(expunerea la aer) sau combinata.
Metoda inchisa de tratament pe suprafata arsurii se aplica pansamente, cu
antibiotic ce blocheaza evolutia infectiei. Sau unguent anticombustionat, emulsie
de sintomicina, unguent de dioxidina)
Metoda deschisa-dupa prelucrarea primara a suprafetei arse bolnavul este culcat
in patul asternut cu cearsaf steril si se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri
sterile. Suprafata arsurii se prelucreaza cu preparate tanate (permanganate de
potasiu 2-3%, solutie e nitrat de argint 10%) Cu ajutorul becurilor electrice se
mentine temperature de 23-25 grade.Suprafata arsurii se usuca si se acopera cu
crusta, sub care isi are loc vindecarea.
Metoda mixta consta in combinarea celor 2 metode.

45. Primulajutor in combustii termice, chimice

Primul ajutor la arsuri chimice:
-spalarea imediata cu apa curgatoare a zonei afectate pentru indepartarea
deplina a acidului si bazei si suprimarea actiunii lor,
-aplicarea compreselor in functie de substanta chimica care a generat arsura:
Comprese cu sol NaHCO3 pentru arsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentru arsurile cu substante alkaline
46. Degeraturile. Definitie.Clasificarea. Semiologie in functie de
gravitatea degeraturii. Tratamentul.
Degeratura se numeste leziunea tesuturilor prin expunerea indelungata la
tempara turascazuta.
Clasificarea:
Exista 4 grupe de degeraturi:
Gradul 1: se caracterizeaza prin lezarea pielii sub forma de tulburari circulatorii
reversibile. Pielea de culoare albastra inchisa sau purpurie-rosie. Necroza nu
apare. Uneori se observa descuamarea neinsemnata a epidermului.
Gradul 2: formarea flictenelor in urma necrozei straturilor superficiale ale pielii
pina la stratul malpighian. Vindecarea este fara granulatii si cicatrice.
Gradul 3: necroza pielii in intregime. Vindecarea prin formarea de granulatii si
cicatrice.
Gradul 4: necroza tesuturilor moi si a oaselor. Procesul de vindecare se
prelungeste pina la un an, formarea cicatricelor vaste si a bonturilor de
amputatie.
Tabloul clinic: depinde de profunzimea lezarii si de complicatiile posibile. In
evolutia degeraturilor exista perioade prereactive si reactive.

Perioada prereactiva .Manifestari clinice modeste, fara senzatii subiective

pronuntate. Se poate constata o raciere accentuate, paloare a tegumentelor.
Perioada reactiva: incepe dupa incalzire a tesuturilor inghetate.
In degeraturi de gradul 1 apare: durere vie, edem moderat, cianoza pielii care se
mentin 4-6 zile si apoi dispar. La gradul 2: se mai observa suplimentar formarea
flictenelor din epidermul desprins, edem pronuntat. Gradul 3-4 se caracterizeaza
prin tromumificare treptata, uscarea tesuturilor, culoarea albastra-inchisa.
Tratament:
Tratamentul in perioada prereactiva-consta in acordarea primului ajutor. Victima
este transferata intr-o camera calda. Membrele se incalesc timp de 40 min in
baie, ridicind treptat temperatura apei de la 20 pina la 40 grade. Se aplica un
masaj membrelor de la perifierie spre centru. Concomitent cu masurile locale se
iau infaptuiesk si cele de ordin general: invelire, termofoare, ceai fierbinte.
Tratamentul in perioada reactiva: degeraturi de gradul 1 bolnavul este dus intr-o
incapere la 18-20 grade, suprafata degerata se prelucreaza cu alcool, si se acopera
ku un pansament aseptic. Daca hyperemia si edemul se micsoreaza lent se aplica
procedurile fizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschid flictenele, si se
indeparteaza epidermal desprins, dupa aceea se aplica un pansament cu alcool pe
6-10 zile. Se aplica proceduri fizioterapeutice precum si miscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteaza tesuturile necrotizate pentru a preveni
evolutia gangrenei umede si infectiei. Dupa aparitia liniei de demarcatie in a 8-14 I
se inlatura tesuturile necrozate sau se diseaca pentru uscarea cit mai rapida. Dupa
operatie se efectueaza metoda deschisa de tratament.
Tratamentul bolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel
a bolnavilor de gradul 3. In afara de necrotomie si necrectomie cu inlaturarea
oaselor gangrenate uneor ieste necesara amputatia segmentelor degerate ale
membrului.
47. Electrocutarea. Tabloul clinic.Complicatii.
Cauza electrocutarii poate fi provocata de curentul electric sau a curentului
atmosferic trasnetul. cauza mortii in urma traumei electrice este:
1. paraliziaprimara a cordului
2. paraliziaprimara a respiratiei
3. paraliziaconcomitenta a corduluisirespiratiei
4.paraliziacreierului
Tabloul clinic: manifestarile clinice depind de graviditatea leziunilor. Simptomele
generale de bazasunt determinate de modificarile din partea sistemului nervos
central, cardio-vascular, si respirator. Bolnavii acuza dureri de cap,
slabiciune,slabirea memoriei, auzului, vederii, mirosului. Se constata
hiperexcitabilitate, sentiment de frica. La examinarea neurologica se depisteaza
disparitia reflexelor normale sauaparitia celor patalogice. Pulsul este rar,
tensionat,zgomote cardiac surde, aritmie.

48. Eletrocutarea. Primul ajutor(inclusive in starea terminala).

Tratamentul: respiratie artificial, masajul cardiac. Metode, tehnica .
Primul ajutor in cazuri de leziuni grave cu manifestari de moarte aparenta trebuie
acordata la locul accidentarii si in timpul transportarii. In lipsa respiratiei si a
ctivitatii cardiac acordarea primului ajutor incepe cu respiratia artificiala a plaminilor

si masajul cordului. Concomitet se iau masuri contra socului (introducerea

intravenoasa a cardioonicelor, hemotransfuziei intravenoase si intraarteriale). In
leziuni locale se aplica pansamente.Tratamentul local a leziunilor se reduce la
complexul de masuri folosite la tratamentul arsurilor( racirea locului timp de 10-15
min, aplicarea pansamentului aseptic, analgezie si tratamenant antisoc).
Tehnica masajului cardiac- se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini
(de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune
perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse,
ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra
sternului. Fiecare compresiuneva fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va
exercita o presiune verticala a sternuluispre coloana vertebrala, in asafel ca sternul
sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele
fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune
sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, farasa se ridice mainile de pe sternul
victimei.

49. Plagile: notiune, semnele locale si caracteristica acestora

Plaga este numita orisice traumatizare mecanica a organismului asociata cu

dereglarea integritatii invelisului tesuturilor-al tegumentelorsau mucozitatilor.
Semiologia plgilor
Semnele de baz ale plgilor sunt:
Doloritate;
Hemoragie;
Dehiscena marginilor plgii.

Dolaritatea apare ca rezultat al aciunii traumatice directe al receptorilor nervoi i ca rezultat al

compresiei cu edemul ce se declaneaz. Intensivitatea sindromului dolor n plag depinde de
urmtoarele momente:
Localizarea plgii. Sunt destul de dureroase plgile localizate n regiuni cu o reea de receptori nervoi
de durere (periostul, peritoneul parietal, pleura). Mai puin contribuie la sindromul dolor plgile cu
localizare n esutul adipos, muchi, fascii;
Traumatizarea trunchilor nervoi magistrali;
Caracteristica armei traumatizante i a rapiditii producerii plgii. Cu ct mai ascuit este arma cu
att mai puin receptori nervoi sunt afectai, i respectiv mai puin sunt durerile. Cu ct mai rapid s-a
produs plaga cu att mai puine dureri.
Starea neuro-psihic a bolnavului. Sindromul dolor este mai puin pronunat cnd bolnavii se afl ntr-o
stare de afect, oc, ebrietate alcoolic sau narcotic.
Hemoragia este un semn obligatoriu al plgii, deoarece plaga oriicrui esut se asociaz cu lezarea
integritii vasului. Pronunarea hemoragiei poate fi diferit: de la nensemnat capilar, pn la
profuz arterial.
Intensivitatea hemoragiei este determinat de urmtoarele:
Prezena traumrii vaselor magistrale artere, vene;
Localizarea plgii. Mai pronunate sunt hemoragiile localizate la cap, gt, mini acolo unde
hemocirculaia este bine dezvoltat;
Caracteristica armei traumatizante: cu ct ea este mai ascuit cu att hemoragia este mai mare. n
plgi contuzionate i angrenate hemoragia este minimal;
Starea hemodinamicii locale i sistemice. La o hipotonie sau a compresie al vasului magistral
hemoragia este mai puin pronunat;
Starea sistemei de coagulare. La dereglarea ei (hemofilie) traumarea chiar i a unui vas mic va fi o
hemoragie masiv.
Dehiscena marginilor plgii - este determinat de constricia fibrelor elastice ale dermei i direcia
plgii n raport cu direcia liniilor elastice Langher.

50. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele.

Caracteristica.

Proces de plag este o totalitate de dereglri consecutive ce apar n plag i

reaciile declanate ale ntregului organism.
Evoluia procesul de plag se poate deviza n:
1. reacia general a organismului;
2. reacia local sau regenerarea plgii.

Conform lui Rufanov procesul de plag este divizat n dou faze:

- faza de hidrataie;
- faza de dehidrataie.
Girgolav marca trei perioade de regenerare a plgii:
I. perioada de pregtire;
II. perioada de regenerare;
III. perioada de cicatrizare.
La momentul actual, mai aproape de a nelege procesul de plag, este
clasificarea propus de ctre M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaie (1-5 zile);
faza dereglrilor vasculare;
faza curirii plgii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare i reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).
Faza de inflamaieCuprinde :
I . faza dereglrilor vasculare
Dereglarea integritii vaselor de snge i de limf cu dereglarea fluxului sanguin
i limfatic contribuie la:
1. Spasmul vascular de scurt durat cu dilatare stabil i dereglarea
permeabilitii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mrirea densitii sngelui;
4. adghezia i agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor i a venulelor;
6. micorarea perfuziei => alterarea oxigenrii tisulare n jurul plgii;
7. se instaleaz acidoza tisular;
8. se deregleaz metabolismul glucidic i proteic
9. se mrete presiunea osmotic n esuturi => reinerea apei declanarea
edemului tisular (hidrataia esuturilor).
II. Faza curirii plgii de mase necrotice
n aceast faz importana esenial este pe seama elementelor figurate ale
sngelui i a fermenilor. Deja n primele 24 de ore n plag apar leucocitele, iar
la a 2-3 zi limfocitele i macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor
necrotice;proteoliza extracelular; liza esutului devitalizat; eliberarea
mediatorilor inflamaiei.

Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenilor proteolitici; fagocitarea

maselor necrotice parial distruse de neutrofile;fagocitarea neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea n reaciile de rspuns
imun.
Limfocitele contribuie la producerea rspunsului imun.
ntr-o evoluie a procesului de plag fr complicaii la a 5-6 zi majoritatea reaciilor
inflamatorii deminuiaz i survine urmtoarea faz.
Faza de regenerare
n plag are loc dou procese:
- formarea colagenului;
- creterea intensiv al vaselor de snge i limfatice.
n plag are loc deminuarea numrului de neutrofile i migrarea de fibroblati.
Fibroblatii sunt responsabili de: sinteza esutului conjuctiv; producerea fibrelor
elastice de colagen; sinteza citokinelor; posed receptori IL-2 factorului de baza
de cretere al fibroblatilor i factorului de cretere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micorarea acidozei tisulare;
- mrirea ionilor de Ca;
- micorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaiei;
- micorarea eliminrilor din plag;
- dispariia edemului tisular.
Faza de formare i reorganizare a cicatricei
n aceast faz are loc:
- deminuarea activitii sintetice al fibroblatilor;
- formarea reelei de fibre elastice i conexiunilor ntre fibrele de colagen.
Factorii ce contribuie la regenerarea plgii:
vrsta bolnavului;
starea nutriiei i masa ponderal a bolnavului;
prezena infeciei secundare;
starea hemodinamicii n aria plgii i n ntreg organismul;
prezena dereglrilor dismetabolice i hidrosaline;
statusul imun;
prezena afeciunilor cronice;
administrarea de antiinflamatorii.
51. Tipuri de regenerare a plagii. Cicatrizarea primara a plagii .
Regenerarea plagii- procesul de reparaie (restabilire) al esutului traumatizat cu
restabilirea complet al integritii i trinicii.
Procesul de regenerare a plgii are loc n trei etape:
1. etapa de formarea de ctre fibroblati al colagenei;
2. etapa de epitelizare a plgii;
3. etapa de organizare (retracie) tisular.
Etapa de formare a colagenei se datorete fibroblatilor activizai de macrofagi.
Colagenul asigur lichidarea defectului tisular i tria cicatricei formate.
Epitelizarea plgii are loc de la periferie spre centru i ea servete barier pentru
microorganisme. Migrarea epitelizaiei de la periferie spre centru poate asigura

acoperirea complet a plgii numai n cazul prezenei a plgilor de dimensiuni

mici. n plgi mari este necesar de efectuat plastie cutanat.
Tipurile de regenerare al plgilor:
regenerare primar a plgii (sanatio per primam intentionem);
regenerare secundar a plgii (sanatio per secundam intentionem);
regenerare sub crust.
Regenerarea primar a plgii are loc n cazul urmtoarelor condiii:
- lipsa infeciei n plag

53. Particularitatile plagilor prin taiere

Plaga tiat este produs de un obiect ascuit (cuit, lam, sticl). Sub aciunea
acestor obiecte esuturile sunt traumatizate pe o suprafa ngust, iar esuturile
din jur sunt traumatizate nesemnificativ. n aceste plgi sindromul dolor este
pronunat moderat. Plgile tiate sunt periculoase prin pericolul lezrii trunchilor
nervoi, vasculari i a organelor cavitare. n lipsa acestor lezri plgile tiate se
vindec adese fr complicaii, adesea prin intenie primar
54.Semiologia plagilor contuze
Plaga contuzionat este provocatde aciunea unui obiect bont (piatr, pumn)
sub un unghi drept asupra esuturilor. n jurul plgii apare o zon larg de
lezare a esuturilor cu hemoimbibiie i dereglare a viabilitii tisulare necroz.
n plgile contuzionate sindromul dolor este bine dezvoltat (vast zon de
afectare), hemoragie extern lipsete (pereii vasculari sunt afectai pe o
suprafa larg i rapid se trombeaz). Din cauza zonei largi de traumatizare i a
necrozei plaga contuzionat are tendin de vindecare prin intenie secundar.
55.Semiologia plagilor prin muscatura, pericolul lor.
Plagile prin muscatura se caracterizeaza nu atit prin leziuni profunde si imense,
cit prin infectarea grava cu microbi virulenti din cavitatea bucala a omului sau
animalului. Evolutia acestor plagi se complica prin dezvoltarea infectiei acute.
Plagile prin muscatura pot fi cintaminate cu virusul rabiei. Muscaturi de
animale veninoase: prezinta pericolul efectelor sistemice ale veninului
(neurotoxice, hemotoxice); prognosticuldepinde de: virstavictimei (un
copilestemultmaivulnarabildecat un adult, veninuldistribuindu-se in toata masa
organismului), loculmuscaturii (cele la cap, gat sitrunchisunt de 2-3
orimaipericuloase) sistatusul biologic al victimei (suntmaivulnerabilibolnavii cu
hemofilie, sub tratament anticoagulant, varstnicii, etc.)
56.Particularitatile plagii prin arma de foc. Caracteristica zonelor
plagii prin arma de foc.
Deosebirea principal al plgii prin arm de foc este vitez mare al obiectului
traumatizant (glon, ghilea, alice). ntr-o plag prin arm de foc, dac glontele
rmne n esuturi, energia glontelui totalmente se transmite esuturilor prin
lezarea lor. Dac glontele trece prin esuturi i prelungete zborul, atunci energia
cedat esuturilor este mai mica, fiind folosit la distrugerea esuturilor. Dar

dac glontele pierde stabilitatea i ncepe a se rostogoli prin esuturi energia

cedat esuturilor este maxim, i lezarea de asemenea este maxim.
La ptrunderea glontelui n esuturi se creeaz o zon de presiune nalt, n care
se comprim esuturile, ce se rspndete lateral sub form de und de lovire.
Apare fenomenul lovirii laterale ce contribuie la formarea cavitii pulsative,
esuturile comprimnduse, detanduse i reciproc deplasnduse unul fa de
altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zon canalul plgii. n unele cazuri conine glontele, corpi strini, buci de
esuturi necrotizate, snge, microbi;
- II zon zona de necroz primar, cauzat de aciunea energiei cinetice
transmise de la glon. Conine esuturi devitalizate mbibate cu snge;
- III zon zona de comoie molecular sau necroz secundar. Este alctuit de
esuturi cu metabolism dereglat i elemente celulare distruse. Cauza nemijlocit
al acestor modificri este microtrombozele aprute ca rezultat al dereglrilor
intercelulare n urma micrilor ondulatorii al esuturilor.
Plgile prin arm de foc ntotdeauna sunt considerat infectate din cauza
prezenei unei zone de necroz rspndit, i prezenei infeciei n canalul plgii
aprut n urma glontelui ca rezultat al cavitii pulsative i presiunii negative n
urma glontelui, care atrage esuturi de hain i murdrie din exterior. Toate
acestea contribuie la dezvoltarea infeciei anaerobe.
Plaga prin arm de foc dup caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiant este prezent i poarta de intrare i ieire al glontelui;
2. oarb este prezent numai poarta de intrare;
3. tangenial canalul plgii trece prin esuturile superficiale, fr ptrunderea
n caviti interne ale organismului.
57.Complicatiile plagilor si a procesului de regeneratie.
La complicaiile precoce al plgilor, care pot pune n pericol viaa pacientului se
refer:
- hemoragia;
- dezvoltarea ocului traumatic;
- supurarea (infectarea) plagii;
- eventratia (dehiscenta marginilor plagii);
- traumatizarea organelor de importan vital.

Intensitatea hemoragiei depinde de tipul de vas lezat. Hemoragiile masive

determinate de lezarea vaselor mari pot duce la oc hemoragic. Din aceste
considerente e important de stopat hemoragia prin aplicarea garoului n caz de
lezare a arterei, iar n cazul lezrii venei de instalat un pansament compresiv.
n caz de traum penetrant al toracelui cu dezvoltarea pneumotoracelui este
necesar de hermetizat prin aplicarea unui pansamen ocluziv din cauciuc. n plgi
mari a peretelui abdominal anterior pot eviscera organele. Din aceste
considerente se aplic un pansament aseptic larg (mare).
Pentru prevenirea ocului de durere se aplic o atel de imobilizare i, important
este, administrarea analgeticilor opiate chiar la locul tramei. La posibilitatea se
efectueaz chiar i msuri de antioc: cateterizarea venei centrale, transfuzie de
substituieni sangvini. Important este de transportat traumatizatul ct mai
repede n staionarul chirurgical.

Indiferent de tipul de plag i locul traumei, toate plgile sunt considerate primar
infectate. n afar de aceasta e posibil penetrare secundar al agenilor
bacterieni din mediul ambiant (diferite obiecte, piele bolnavului ...). este necesar
de curit pielea n jurul plgii cu oriice antiseptic, de splat plaga i
de acoperit cu pansament steril. Este important, de asemenea, vaccinarea
pentru prevenirea dezvoltrii tetanosului, iar n plgi mucate a rabiei.

58. Primul ajutor n plgi.Principiile toaletei chirurgicale primare

active a plgii.
Primul ajutor:
-hemostaza provizorie;
-aplicarea unui pansament protector;
-transportul accidentatului la o unitate sanitar;
-nu se exploreaz plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument;
-nu se scot fragmente osoase;
-nu se scot esuturile care nu au fost eliminate cu apa oxiginat (pericol de
hemoragie).
n Prelucrarea Primara Chirurgicala a plgii se respect urmtoarele etape:
transecia sau debridarea plgii;
revizia canalului plgii;
excizia marginilor, pereilor i a fundului plgii;
hemostaz;
restabilirea integritii organelor;
aplicarea suturilor pe plag.

59.Tratamentul plagilor infectate n faza de regenerare, inflamare i

dezvoltare a esutului de granulatie.
Bolnavul trebuie luat urgent n sala de operaie. Dup anestezia total i toaleta
radical a cmpului operator se spal organele prolabate cu soluie izotonic de
clorur de sodiu i se introduc din nou n cavitatea abdominal. Plaga se coase si
se panseaza stns. Drenul introdus n plag pentru nlturarea sngelui acumulat
n operaiile aseptice se ndeparteaz, peste 2-3 zile, iar cele introduse in
cavitile supurative pentru scurgerea puroiului se extrag la termene diferite n
funcie de cantitatea secreiei i de gradul de umplere a cavitii cu granulaii.
60.Tratamentul contemporan a plagilor purulente (locale, generale).
Tratarea local al plagilor purulente:
-soluii de antiseptice (sol. De 0,02% clorhexidina, furacilona, soluie hipertonic)
-unguiente hidrosolubile
-enzimoterapie
Tratamentul general a plagilor purulente:
-antibioterapie
-dezintoxicare
-imunocorecia
-alimentaie prin sond
-hiperbarooxigenare

-tratament simptomatic

61.Infecia n chirurgie. Clasificare. Caracteristica germenilor

patogeni ce provoac infecia chirurgical nespecific
Infecia chirurgical- totalitatea acelor infecii ce pot fi influenate prin tratamentul
chirurgical, aplicat la nivelul unde se manifesta procesul infecios. Clasificare:
Dupa sursa procesului purulent se disting:
1)afeciuni purulente: furuncul, carbuncul, flegmon .a.
2)afectiuni chirurgicale acute ale organelor interne:apendicita
purulenta,colesticita,peritonita,pancreatita,meningita s.a;
3) supuraia plagilor postoperatorii
4).supuraia dupa traume nchise i deschise.
Dupa evoluia lor clinica:
A.Infecia chirurgical acut:
1.infecia supurativ acut
2.infecia anaerob acut
3.infecia acut specific
4.infecia putrid acut
B.Infecia chirurgical cronic:
1.infecie nespecific cronic
2.infecie specific cronic (tuberculoza, sifilis, etc.)
Dupa localizare:
- Ale esuturilormoi;
- Sistemuluiostio-articular;
- Ale creieruluiitunicilorlui;
- Organelortoracice (plmn, pleur);
- Organelorcavitiiperitoneale;
- A unororganesauesuturi (mna, glandamamar).
Patogeneza.
Pentrudeclanareainfecieichirurgicalesuntnecesari 3 factori componeni: agentul
microbian, porile de infecie i reacia de rspunsaorganismului.
Agenii patogeni de baz ale infeciei chirurgicale sunt: stafilacocii, stafilococii,
pneumococii, gonococci, bacilul coli .a. Un rol deosebit n evoluia infeciei
chirurgicale i revine particularitilor biologice ale microorganismelor: invazivitate,
toxicitate i virulen. O importannalt are i gradul de infectare.
Microbii sunt prezen i n cantiti mari n mediul extern i pe suprafaa pielii, pe
mucoasa tractului digestive i respirator. Dereglareaintegritiiacestor duce la
formareaporilor de intrare, prin care agenii patogeni ptrund n esuturi.

62. Simptomatica local i general a organismului la prezenta infeciei chirurgicale

nespecifice.
Reacia generala la infecia chirurgical nespecific:
-capacitile protective ale dermei i mucoaselor;
-microflora saprofit a organismului, care posed activitate antagonist fa de
microflora exogen;
-factori umorali plasmatici (leucocite, lizinele)
-factorii celulari nespecifici protective sunt prezentai de reacia inflamatorie i
fagocitoz.
Reacia local:

-hiperemie
-hipertermie local
-edem
-durere
-dereglarea funciei

63. Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul i furunculoza. Definiie,

semiologie, tratament

Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul, furunculoza, hidrosadenita,

abcesul, flegmonul, mastita, panariiu .a.
Furunculul-infecie stafilococic acut, necrozant a aparatului pilo-sebaceu.
Etiopatologie:
Agentul etiopatogenie: staphilococus aureus a crei toxin are efect necrozant
Clinic:
1.Iniial: foliculia: edem dur, dureros i prurit labaza unui fir de pr cu aspect clinic
de tumefiere cronic.
2.furunculul: central- pe vrful unei tumefieri cronice inflamatorii apare o colecie
purulent minima.
3.fistularizare: elimin puroi. Ramne un mic crater (ulceraie craterific) care se
vindec.
Tratament:
A.Local:
1.-foliculi
-badijonaj cu alcool iodat de 3-4 ori/zi
2.-supurat (furunculul)
-smulgerea firului de pr
-extragerea dopului necrotic (nu se stoarce)
B.General: antibiotice (oxacilin 4g/zi, 7zile)
Furunculoza: - apariia succesiv sau concomitent a mai multor furuncule n
regiuni diferite, datorit unei slabe reacii de aprare a organismului.
Tratament local: adecvat fazei de evoluie a fiecrui furuncul n parte;
Tratament general: constnd n:
-imunizare- activ vaccin autovaccin, Polidin, anatoxin stafilococic
-imunizare-pasiv administrare de gama-globuline
-antibiotic: oxacilina 4g/zi-7 zile
Carbunculul o inflamaie supurativ necrozant, care cuprinde muli foliculi
piloi i glande sebacee, cu formarea de infiltrat comun i necroz imens a pielii
i esut celulo-adipos subcutanat.
Etiologie: carbunculul este aproape ntotdeauna solitar, la dezvoltarea lui
contribuie epuizarea, afeciuni grave, tulburri metabolismului (diabet,
obezitate). Agenii care au provocat inflmaia snt stafilococ, stafilo-streptococ,
mai rar streptococ. Se dezvolta n special pe ceaf , scapule, regiunea
interscapular, lombar i mai rar pe memble.
Tablou clinic: La nceput apare infiltrat inflamator cu o pustul superficial, care
crete repede. Simptome: ncordare a esuturilor, durere insuportabil la
distensie, se intensific la atingere. Pielea n zona infiltratului este purpurie,
ncordat i edemaiat. Epidermul desupra focarului de necroz se subiaz,
perforndu-se n orificii, prin care iese puroi vscos d culoare verde-cenuie.
Simptome: temperatura pna la 40C, intoxicaii- grea si vrsturi, insomnie

Tratarea necesit intervenie chirurgical i administrarea antibioticelor

antistafilococci.
64. Hidrosadenita. Limfadenita i limfangita. Definiie, semiologie, tratament.
Hidrosadenita- proces purulent al glandelor sudoripare. Este cauzat de St.
Aureus, se ntlnete numai la aduli, este localizat n regiunea axilar, mai rar
n regiunile inghinal.
Clinic: tunoret dur, dureroas. Bine delimitat
Faza I : subcutanat(localizat n hipoderm)
Faza II: ader la faa profund a pielii inducnd: congestie cutanat, durere, i
cldur locala.
Tratament: -profilactic: igien local -curativ: local: -faza de congestie:
pansament umed si rece cu sol. Antiseptice
-faza supurat: tratament chirurgical: incizie, excizie/evacuare, drenaj
General: antibiotice (oxacilin 4g/zi-7zile)
Limfangita i limfadenita acut.
Limfangita acut reprezint inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al patrunderii
germenilor patogeni n vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a
tegumentului sau mucoaselor sau de la o infecie localizat.
Etiologie: stafilococ, streptococ, E.coli,
Manifestri generale: febr, frison, cefalee, vrsturi .a.
Evoluie: -resobie
- Constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor limfatice
- Apariia gangrenei la persoane alergice
Tratament profilactic- tratamentul corect al plagilor i infeciilor localizate
primitive
Tratamentul curativ- antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate.
Limfadenita acuta-reprezint inflamatia limfonodurilor regionali. Apare n cursul
limfangitei tronculare.
Semne locale- ganglionii mariti de volum, dureri, imobili, dar fr a adera la
piele.
Semne generale- febra, frison.
Tratamen:
-profilactic- tratamentul corect al plagilor
-curativ- in faza congestiv-antibiotice i comprese locale cu efect decongestiv
-in faza de supuraie incizie, evacuare, drenaj i

65. Abcesul cald. Flegmonul. Definiie, semiologie, tratament.

Abcesul cald reprezint o colecie purulent care evolueaz cu semnele clinice
ale unei inflamaii acute.
Etiologie: ete provocat de prezena i dezvoltarea unor microbi, cel mai frecvent
de stafilococ sau streptococ. Aceti germeni ptrund direct din exterior, prin
zgrieturi, nepturi sau tieturi netratate la timp.
Etiologia abcesului: puroi cremos, fluid, glbui.
Tambou clinic. O formaiune bine delimitat, inconjurat la periferie de o zon de
edem care n 1 zi prezint duritate central care apoi devine fluctuent.
Semne generale: febr, frisoane, cefalee, insomnie.

Tratament: evacuarea coleciei prin incizie larg la nivelul zonei de maxim

influien, curarea cavitii i splarea cu soluii antiseptice. Antibioterapie
nainte de colectare prin i la persoane imuno-deprimate dezvolt septicemie.
Flegmonul inflamaie acut a esutului celulo-adipos, caracterizat prin
difuziune fr tendin la limita i prin necroz masiv a esuturilor.
Etiopatogenie:
-cauza determinat: cel mai frecvent este ncriminat streptococul, dar pot fi
ntlnii i stafilococ.
-cauze favorizante: virulen crescut a germenului, reactivitate sczut a
organismului, plgi zdrobite, injectare de substane vasoconstrictoare sau
necrozante n esutul subcutanat, nerespectarea regulilor de asepsie si
antisepsie.
Morfopatologie:
-perioada de invazie(celulita): se ntinde pe primele 1-2 zile; se constat edem
important ci luciu tegumentelor, hiperemie,bombare tegumentar
-faza de inflamaie acut: 2-4 zi, apare puroiul sub forma unui lichid maroniurocat care nu este nc colectat
-faza de necroz: 5-6 zi, supuraie tipic care disec interstiiile i fureaz de-a
lungul formaiunilor anatomice
-perioada de reparaie: eliminare a esuturilor necrozate, apariie de cicatrici
vicioase insoite de tulburri funcionale.
Clinic:
-n perioada edematoas: predomin semne generale(febr nalt,
frisoane,tahicardie, anorexie, vrsaturi), durere local
-n perioada inflamatorie: stare general (se adaug cianoz a buzelor), dureri
insuportabile local
-n faza de abcedare: n cazul bolnavilor netratai se poate instala soc toxicoseptic cu deces, n cazul tratamentului adecvat se obine ameliorare a starii
generale
-n perioada de reparaie: revenire treptat la normal.
Tratament:
-medical: general(antibioterapie cu spectru larg ,vaccinoterapie, antipiretice);
local(pung cu ghe, comprese umede cu antiseptice)
-chirurgical: incizii largi i contraincizii, debridri tisulare cu excizia zonelor
necrotice, drenaj multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu soluii antiseptice.
66. Erizipelul. Etiopatogeneza. Clasificarea. Semnele clinice n funcie de forma clinic.
Tratamentul.
ERIZIPEL proces infecios al dermei. Agentul patogen ntotdeauna fiind
Streptococcus pyogenes, care ptrunde n piele prin defecte mici (escoriaii,
laceraii, leziuni).
Etiopatogeneza:
Inflamatia seroasa se localizeaza la inceput in stratul papilar al dermului, se
caracterizeaza prin roseata excesiva (forma eritimatoasa a erizepelului). In caz
de formare a veziculului epidermale implute cu exodat seros, erizepelul se
numeste bulos. Implicarea tesutului celulo-adipos subcutanat in procesul
inflamator duce la formarea felgmonului (forma flegmonoasa). In virulenta mare
a infectiei se produc deseori necroze considerabile (forma necrotica).
Clasificarea:

Erizipelul este divizat n: (1) forma eritematoas, (2) forma buloas, (3) forma
flegmonoas, (4) forma necrotic, n dependen de gradul severitii
manifestrilor locale. Starea morbid debuteaz printr-un sindrom de intoxicaie
grav, frisoane, temperatur ridicat pn la 39-41. Pielea n zona afectat
este roie aprins, dureroas, cu hipertermie local. Hotarele hiperemiei sunt
foarte clare, iar conturul este neregulat simptomul limbilor de foc sau hartei
geografice. n forma buloas apar bule cu lichid seros, care se contopesc,
formnd zone uriae de necroz cutanat.
Semnele clinice in dependenta de forma clinica
De cele mai multe ori erezepelul apare pe cap, fata si memmbrele inferioare,
foarte rar pe m,ucoasa buzelor, vestibulul faringian si faringe. Local erizepelul se
manifesta prin durere arzatoare si senzatii de caldura in reagiunea lizata, rosata
aprinsa, cu contururi zimtate, producind impresia unor limbi de foc. Erizepelul
din regiunea fetei- e insotit de un edem excesiv al fetei si pleoapelor, forma
flegmonoasa a erizepelului din regiunea paroasa a capului are o evolutie grava
din cauza colectiilor mari de puroi, desprinderii pieleii, colectiilor purulente
fuzate. Pe treunchi- Eriz. decurge cu intoxicatie grava. Inflamatia poate aparea in
regiunile care anterior au fost implicate in proces. Eriz. Din regiunile
extrimitatilor- se intilneste in 26 % din toate leziunile, mai ales sub formele
eritimatoase si buloase si are o evolutie clinica grea insotita de fenomene
generale grave. Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la edem
indelungat si tulburari ale functiilor miinelor. Regidivele din reagiunea
extrimitatilor inferioare duc la elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se trateaz prin administrarea parenteral a antibioticelor din grupa
penicilinelor. Tratamentul chirurgical este indicat doar n formele flegmonoas i
necrotic.
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la
stingerea procesului patologic . Radioterapia da cel mai bun efect in cazurile
necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt absolut contraindicate. In forma
buloasa dupa curatirea cu alcool a bulelor se recurge la incizia lor apoi se aplica
un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2%
etc. In forma flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se
recurge la incizia colectia de puroi, drenajul placii, indepartarea tesuturilor
nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital, imobilizarea
extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.
67. Mastita. Definiie, semiologie, tratament
Mastita-inflamaie a parenchimului glandei mamare. n majoritatea cazurilor se
ntlnete n perioada postpartum (aa numit mastit lactogen). Ca poart de
ntrare infeciei se consider fisurile de mamelon. Agentul patogen este
St.aureus sau asociaia acestuia cu E.coli.
Se clasific n dependen de faza procesului inflamator (seros-infiltrativ,
abcedant, gangrenos), i localizare (subcutanat, intramamar, retromamar,
subareolar).
Glanda mamar se mrete n volum, piele este edemat i hiperemiat, cu
nuana cianotic, cresc semnele de intoxicare, apare febra hectic.
Tratamentul este complex deschiderea i dreanarea focarului purulent, terapia
antibacterian, suprimarea lactaiei i fizioterapia.

Tininduse cont de stadiul procesului patologic mastita se poate imparti in

urmatoarele faze:
1. Faza seroasa sau incipienta- cresterea brusca a temperaturii corpului pina la
38,5-39,
dureri in glanda mamra aceasta este marita si dureroasa i timpul palpatiei,
conturul glandei si pielii ramin neschimbate.
2. Faza de infiltratie acuta- glanda mamara creste in volum, pielea devine rosie,
palapatia glandei este foarte dureroasa si evidentiaza un filtrat cu limetele
sterse, pot aparea cefalee, insomnie, slabiciune, temperaturi pina la 39-40,
deseori se maresc ganglionii limfatici axilari care devin durerosi la palpatie.
3. Daca tratamentul in faza de infiltratie nu opreste evolutia procesului patologic
mastita trece in faza de abcedare.Care se caracterizeaza prin intensificarea
tuturor fenomenelor clinice.
4. Faza flegmanoasa a mastitei- agravarea starii generaletemperatura pina la 3840, fgreson repetat deseori aceasta faza este insotita de fenomene septice,
limba si buzele devin uscate, insomnie, cefalee, tegumentele palide, glanda
mamara crescuta in volum si pastoasa, pielea hiperemiata si lucioasa uneori de
culoarea cianotica. Mamelonul este deobicei unbelicat. La palpatie se constata
ca glanda este pastoasa si are citeva zone de fluctuienta.
5. Faza gangrenoasa- apare la bolnavii care s-au adresat tirziu la medic sau este
o consecinta a trombozei si a stazei din vasele glandei mamare, bolnavii sint
internati intr-o stare extrem de grava.
6. Faza de infiltratie cronica- se intilneste rar, ea apare in special dupa un
tratament local indelungat cu penicilina a mastitei suporative, styara generala a
bolnavei ramine satisfacatoare, temperatura subfebrila pina la 37.5-37.8 sau
normala. La palpare glanda mamara se constata un infiltrat foarte dur de
consistenta cartilagenoasa neaderent la piele, putin dureros. In asemnea cazuri
se recurge la exterparea totala a infiltratului pentru examenul histologic urgent.

68. Panariiul periunghial i subcutan. Definiie, semiologie, tratament

Paronichia-inflamaia repliului epidermic periunghial
Tablou Clinic: repliul se umfl ,devine rou i dureros,dac se apas asupra lui
apare puroi
TRatament: conservator (2-4 zile)-bie cu alcool sau badijonri cu tinctur de
iod. Operator
Panariiul subunghial-inflamaie cu puroi ce se dezvolt sun unghie. TRatament
numai chirurgical
69. Panaritiul: definiie, clasificarea, principiile generale de tratament.
Panariiul-reprezint o inflamaie supurativ a esuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraii,nepturi,corpi strini introdui accidental joac
un rol esenial n apariia panariiului.Daca ele sunt neglijate risc a fi infectate i
poate aparea pan.
Clasificarea panariiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al esutului conjuctiv subcutanat
-osos

-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilit (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roea slab pronunat pe faa dorsal
-degetul e semiflectat i orice ncercare de al ndrepta provoac durere intens
70. Panaritiul osos i articular. Definiie, semiologie, tratament
Panariiul osos-poate fi primar cnd apare n urma infectrii plgii prin nepare,
adingnd periostul i osul. Poate fi secundar-apare ca o complicaie a
pan.es.conj.sub. ru tratat.
Semnele sunt aceleai ca la pan..c.s. ns mai accentuate.Are loc o ngroare
cilindric a falangei unghiale-simptom carcteristic-i durere vie la palparea
degetului.
Tablou Clinic: indispoziie,cefalee,frison,t 39+40.
Tratament-conservator( adm de penicilin+ injecii intramusculare de AB)
degetul i mina trebuie imobilizate. Operator- const n ndeprtarea es.celuloadipos necrotizat, drenaj sau suturare etan.Dup schimbul de pansamente i
adm de AB.
Panariiul articular-inflamaie supurativ a articulaiilor interfalangiene.Mi/o pot
nimeri prin nepare i leziuni deschise sau ca urmare a avansrii pan.descrise
anterior.
Tablou Clinic: durerea,articulaia devine fuziform i hiperemiat. Evoluia duce
la distrugerea ligamentelor lat are articulaiei i la mobilitatea ei anormal.
Tratament: daca art. conine puroi atunci se face atrotomie-se deschide art.i se
spala cu AB. Dac tratamentul nu e efficient se recurge i la amputaie.
71. Flegmonul minii. Clasificarea, semiologie, tratament.
FLEGMONUL
Definitie: inflamatie acuta a tesutului celulo-adipos (obisnuit subcutanat, dar
posibil si retroperitoneal, retrofaringian, retromamar, etc.), caracterizata prin
difuziune fara tendinta la limitar si prin necroza masiva a tesuturilor interesate;
este denumit im-propriu si celulita difuza.
Etiopatogenie:
- cauza determinanta: cel mai frecvent este incriminat streptococul (piogen,
viridans,)stafilococ, anaerobi sau asociatii de germeni;
Tablou clinic: aparitia si raspindirea rapida a tumefierei dureroase,hiperemiei
tegumentelor, durerea,dereglarea functiei regiunii afectate, temperatura ridicata
si semne de intoxicatie. Procesul progreseaza rapid si nu are tendinta spre
limitare din care cauza tratamentul chirurgical e metoda curativa de baza.
Tratament:
- medical: general (antibioticoterapie cu spectru larg corectata ulterior,
vaccinoterapie nespecifica, reechilibrare hidro-electrolitica si volemica,
analgezice, antipiretice, analeptice, repaus) + local (punga cu gheata, comprese
umede cu antiseptice si revulsive);

- chirurgical (obligator in prezenta fluctuentei, preferabil sub anestezie

generala): in-cizii largi si contraincizii, debridari tisulare cu excizia zonelor
necrotice, drenaj multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu solutii antiseptice.
Clasificare
Dupa localizare se descriu:
- flegmon supraaponevrotic (localizat in tesutul celular subcutanat);
- flegmon subaponevrotic (dezvoltat in tesutul conjunctiv lax al interstitiilor
subapo-nevrotice, comunicand adesea cu spatiul supraaponevrotic)
- flegmon profund (perinefretic, etc.).
72. Artrita purulent. Definiie, semiologie, tratament
Artrita purulenta- inflamatie suporativa a articulatiei, survine in urma patrunderii
microbilor (stafilacoci, streptococi) direct ( plaga traumatism) pe cale limfatica
din focarele purulente invecinate (limfadenita, osteomelita) sau pe cale
hematogena (sepsis). Atritele mai grave sunt provocate de streptococul
hemolitic. Artritele pot fi primare si secundare, fiind provocate de infectia
piogena sau de infectia specifica (gonoree, tifos abdominal).
Deosebit de grave sunt artritele articulatiilor cocsofemorale, talocrorale,
genunchiului, umarului.
In functie de faza procseului patologic si agentul patogen exsodatul poate avea
un caracter fibrinos, purulent, purulent hemoragic, putred.
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea
afectiunii primare, fiind o complicatie a acesteea. Leziunea membranei sinoviale
se caracterizeaza prin durere ce se intensifica chiar si la cea mai neinsemnata
miscare. Din aceasta cauza miscarile active in articulatie devin imposibile,
extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei.
Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei
se constata cresterea locala a temperaturii, durerea din cauza apasarii, pielea
devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si
muschii apare o tumefactie a tesuturilor moi. Pielea are un caracter ecteric,
bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o articulatioe
balanta ce duce la luxatii si subluxatii patologice, inj singe apar mopdificari
caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele dupa 2-3 saptamini de la
inceputul bolii se evidentiaza leziuni ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu
luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In
sinoviteimobilizarea trebuie imediat dupa lichidarea fenomenelor acute in
osteoartritele cu distrugere excesiva a osului imobilizarea trebuie lasata pina la
aparitia antelozei intr-o pozitie functionala comoda. In sinovitele seroase dupa
punctia articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si
inlesneste rezobtia exsodatului. Se realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea
puroiului dupa care se introduc antibiotice. Dupa punctie se aplica un pansament
compresiv si se imobilizeaza extrimitatea. Daca prin punctie nu se obtine un
efect terapeutic stabil se recurge la artrotomie ( articulatia se deschide larg, se

evacueaza puroiul, se introduce antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa

rezectia arcticulatiei este necesar de imobilizat indelungat extremitatea intr-o
pozitie functionala. Dupa lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.
73. Osteomielita. Definiie. Clasificare, semiologie, tratament
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului,
secundara altor infectii ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate
fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva osoasa si alte
tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si
de mecanismul de infectie. Exista doua categorii principale de osteomielita:
hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana
prin singe. Germenii provin de la o alta sursa de infectie a organismului:
panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare
mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta
un process pathologic secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi
impartita in hematogena si exogena (directa). Osteomielita hematogena este
observata predominant la copii si implica oasele lungi, mai ales cele ale
membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai frecventa la
nivelul corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei
osoase. Este dificil de tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta
infectie ani de zile.
,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea 3),neutrofiloza,scad
euzinofile si monocite,scade hemoglobina(pana la 30 g/l),apare o durere
intense,sfredelitoare strict localizata in partea lezata,la cele mai mici miscari
striga de durere.
74.Osteomielita acut hematogen:noiune, simptomatica, principiile de
tratament.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii
provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana,
bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Tabloul clinic
-durere moderata/ marcata la nivelul membrului afectat
-febra 38 grade
-frisoane
-pielea este calda, rosie, durere la palpare, tulburari de sensibilitate
-simptomele nu sunt atat de accentuate ca la copii

Tratamentul cuprinde:
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra
focarului de infectie.Includ metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul
extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade
febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate
local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc in
focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea
puroiului cu intruducere de antibiotic.

Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea

procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa
deskidere se asigura un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii
osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa
format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii
heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

75. Osteomielita acut hematogen. Tratamentul.

.Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe.
Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra
focarului de infectie.Includ metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul
extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade
febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate
local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc in
focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea
puroiului cu intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea
procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa
deskidere se asigura un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii
osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa
format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii
heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)
76. Osteomielita cronic, cauzele, diagnosticul,tratamentul.
Dezvoltarea ostemieliatei acute,din formele cornice fac parte ,abcesul
Brody(formarea unei cavitati in os,ce contine puroi delimitate de capsula)
osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este necroza continua a
zonei infectate din substanta spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia
reactiva din partea tes osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului
contribuie la evolutia procesului patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului
inflamator,slabirea restentei locale a organismului fata de infectia din os
constituie o cauza a acutizarii procesului pathologic.Examenul Rx este
important,simptome dupa 10-14 zile.Intai metafiza se manifesta prin structura
stearsa;se utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000
UA penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade
febra,intoxicatia,insanatosire grabnica.Mai pot fi administrate
local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia loc in
focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea
puroiului cu intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea
procesului pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.

Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa

deskidere se asigura un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii
osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru scurgere),sechestrotomia-cand sa
format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu antibiotic,tamponarea cavitatii
heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri cutanate,muscular,musculo-faciale)

77. Complicaiile osteomielitei. Tratamentul i profilaxia lor.

Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu
reactivitatea organismului si cu precocitatea si eficacitatea tratamentului
antibiotic. Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa si articulara
intuneca mult prognosticul. Printre localizarile viscerale, cele mai frecnte sunt
trei: stafilococia pleuro-pulmonara, pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi
intalnite: meningite, abcese cerebrale, peritonite. Complicatiile osoase sunt
reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple, ce au acelasi aspect
clinic si radiologie.
Complicatii locale :
La nvelul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii.
a.)Leziunile cutanate sunt de obicei consecinta supuratiilor cronice.
Contiguitatea numeroaselor fistule si presiunea exercitata de sechestre in
drumul lor de eliminare spontana antreneaza o devascula-rizatie a pielii cu
producerea de ulceratii si pierderi de substanta. b. )Printre complicatiile
musculare, amiotrofiile sunt cele mai frecnte. Ele sunt consecintaimpotentei
functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c.) Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja.
Acest sindrom poate surni fie in cursul fazei acute, cauzat de hipe-remie
inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in decursul fazei cronice ca o
complicatie a gesturilor chirurgicale reparatorii.
d.) Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor
leziuni iatrogene. 2. La nilul oaselor a. Supuratiile cronice constituie complicatia
cea mai frecnta a osteomielitei. Durerea este de obicei atenuata sau absenta si
este in contrast cu intensitatea tulburarilor trofice si cu fibroza partilor moi. b.
Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele
grave insotite de demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica
este minima. Cura pseudartrozelor prin osteomielita este foarte dificila, si
necesita timp indelungat si recurgerea la toate resursele terapeutice din
chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de substanta osoasa, utilizarea
aparatului Ilizara, prezinta marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea
consolidarii si corectiei defectelor de ax si lungime.
78. Gangrena gazoas: etiologie i clasificarea .
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se
inmultesc in lipsa oxigenului cu evolutie specifica.Se caracterizeaza prin lipsa
reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de caz,necroza,stare grava a
organismului in urma intoxicatie cu toxine bacteriene.O complicatie a plagilor in
timp de razboi.

Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium

perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai raspandit perfringers
actiunea lor consta in formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a
bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen
cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi
asupra gazului,cl oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala

79. Semnele generale i locale n gangrena gazoas.

Variza in functie de specia si virulent microbilr ,de amploarea
procesului,rezistenta organismului bolnavului.Local:intensitatea manifestarii
necrozei,edem,formare de gaze,flegmon gazos,suprafata plagii.Durere in
plaga,senzatie de distensie in extremitate,intoxicatie
incipient,adinamia,apatia,stare de excitatie,temperature pana la 39,puls
accelerat 150,tensiunea scada 80.Extremitatea si plaga edematiate,piele
palida,pete si dungi rosie albastra.Gazul poate fi evidentiat prin radiografie in
extremitati,la comprimare ies bule de gaz,crestearea rapida a edemului,scade
brusc Hb,scade nr de hematii,leucocitoza,neutrofilie
80. Tratamentul gangrenei gazoase (specific, chirurgical, nespecific).
Specific-intrebuintarea unui amestec de seruri antigangrenoase.Doza curative de
seruri,exprimata in unitati antitoxice international(UA) este de 150 000 UA.Cu tel
curative se introduce intravenous,picatura cu picatura cu sol izotonica clor de
sodium,100ml ser la 100-400 sol fiziol.
Chirugical-efecetuarea timpurie,de urgent a operatiei radical,in trei variante:
a)incizia larga si deskiderea focarelor de infectie urmata de excizia tesuturiloe
necrotizate
b)amputarea in intoxicatii progresiva grava
c)amputarea cu disecatia bontului,in cazuri avansate,tratare cu h2o2 cu
imobilizare ideala
Nespecific-in intoxicatii grave,consta in dezintoxicatia energica a
organismului,prin introducerea in cantitati mari (max 4 l pe zi) de lichide (sol
fiziol) transfuzii de sange.
81.Tetanos:agentul bacterian provocator i sursa
infectiei.Fiziopatologia i clasificarea
tetanosului(neonatal,cephalic,local i generalizat)
Boal infectioas speficic acut,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina
produsa de acest bacil,format din tetanospasmin.Acionnd asupra SN duce la

convulsii tonice i clonice a muchilor striai.Boala survine in urma patrunderii CL

tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se intalnete n intestinele
animalelor,oamenilor,n soluri,perioada de incubaie 4-14 zile
Fiziopatologia Semne iniiale slab pronunate cefalee, oboseal,
excitaie,slbiciune, transpiraii, durere in plag,contracii uoare a muchilor
plgii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonic a muchilor
scheletului.Trismus-deschiderea dificil a gurii.Muchii mimici se contract convulsiv
dnd feei o expresie sarcastic rs sardonic.Convulsiile cuprind n scurt timp
gtul,spatele,abdomenul,extremitaile.Oboseala rapid,contract toi muchii,poate
duca la fractura oaselor,respiraia anevoioasa,poate surveni moarte prin
asfixie,temperature poate crete la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile.
Clasificarea tetanosului:

Dup modul de ptrundere n organism a agentului patogen:tetanos prin

plag,tetanos prin injecie,prin combustie,postoperator,prin degertur,
electrotraumatic, neonatal i postnatal dup natere agentul patogen ptrunde
prin mucoasa uterului sau a cilor de natere.
Dup extinderea procesului patologic- 1.tetanos generalizat (form primar
generalizat, form descendent,ascendent) 2. Tetanos limitat/localintereseaz extremitile, apare n regiunea capului-tetanos cefalic fiind
consecina aciunii toxinei asupra unuia sau mai multor nervi cranieni
Dup evoluia clinic se disting 4 forme de tetanos-acut cu evoluie
furtunoas(vehemens),cronic-(tetanus lentus),tetanos
evident(t.completus),forma frust(tears) cu evoluie nespecific(tetanus
incompletus)
Exist form foarte grav,grav,de gravitate medie,uoar.

82. Profilaxia specific i nespecific a tetanosului. Tratamentul

tetanosului.
1.Profilaxia specific activ-pasiv- cu scopul de a mri imunitatea fa de toxina
tetanic.Const n:
- imunizarea activ cu anatoxina antitetanic ( 1ml,peste 3 spt. 1,5ml i iar
peste 3 spt. 1,5 ml)+introducerea 1500+3000 UA de ser antitetanic intramusc.
n caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasiv- administrarea gamaglobulinei cu aciune
antitetanic,intramusc. la maturi i copii.
2.Profilaxia nespecific-msuri pentru ndeprtarea microbilor din plag i
toaleta chirurgical timpurie i complet a plgii.

Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza simptomatic.( ser

antitetanic-doza pentru aduli conine 100000-150000UA, pentru nou-nscui 1000020000UA, pentru copii mai mari 20000-80000UA-serul trebuie nclzit pna la 36-37
grade-injeciile se fac zilnic timp de 2-3 zile micorndu-se de fiecare dat doza cu
50000UA,substante neuroplegice(hexenalul,pentotalul,cloralhidratul,aminazina-se
introduce intramuscular de 4 ,5 ori pe zi cte 4 ml n sol. De 2,5% durata aciunii e de
3-5 ore.),gamaglobulina antitetanic)

Se urmrete:1.diminuarea ptrunderii n singe i neutralizarea toxinei tetanice care

mai continu s ptrud n organism prin plag2. diminuarea i suspendarea
convulsiilor tonice i tetanice3.ameliorarea strii generale a
organismului,normalizarea activitii cardiac i a ventilaiei pulmonare4.profilaxia i
combaterea complicaiilor secundare(pneumonie,septicemie)

83. Sepsis:definitie,clasificare,sindromul de rspuns inflamator

systemic SIRS
Sepsis este o boal infecioas grav, provocat de diferii ageni patogeni i
de toxinele lor.Procesul se manifest printr-o reacie specific a organismului cu
tabloul clinic monotipic,independent de agentul patogen n cauz Cu toate c nu
pot fi scoase n eviden modificri anatomice specific, n septicemia exist
totui un complex de modificri , ale cror asociaii i sunt caracteristice.
Etiologia-stafilococi 68 % ,streptococci,pneumococi(19%),colibacili(7%) i foarte
rar de ali microbe sau asociaii de microbe(6%)
Surse de infecie: flegmoane,abcese,mastite,peritonite,furunculi. (prin
intermediul unei plagi, colecii purulente)
Clasificare
1. Conform localizrii focarului primar de infecie:
-Sepsis chirurgical
-S. ginecologic
-S.urologic
-S. neonatal
-odontogen
2.Conform agentului patogen
-stafilococic
-streptococic
-pneumococic
-colibacilar
-infecie anaerob
-septicemie mixt
3.Dup surs
-de plag
-consecin a bolii interne(angin,pneumonie)
-postoperatoare
-criptogenetic
4.Dup tabloul clinic
- fulgertoare
- acut
- subacut
-recidivant
- Cronic
5.Dup timpul evoluiei
-precoce(pn la 10-14 zile de la traumatism)
-tardiv(apare dup 2 sptmni din momentul traumatismului)
6. Dup semnele clinic-anatomice:
-septicemie- prezena mi/o n circuitul sanguine fr metastaze purulente)
-septicopiemie-cu metasteze purulente n diferite organe i esuturi.
7. Dup caracterul organismului bolnavului

-form hiperergic
-normoergic
-hipoergic
SYRS-sindromul de raspuns inflamator sistemic,cu simptomatologie evident de
sepsis,dar fr focar de infecie.,fiind rezultatul eliberrii de mediatori ai
inflamaiei din zonele ischemiate.Poate avea etiologie neinfecioas.( febra mai
mare de 38 sau mai mica de 36,tahicardie 90/min,tahipnee>
20/min,leucocitoza,leucopenia indici anormali)
Sepsis sever-asociat cu disfuncie organic,hipoperfuzie tisular si hipotensiune
sistemic
Socul septic-sepsis dezvoltat in timp,asociat cu hipotensiune si hipoperfuzie
tisular contrar unei compensri volemice adecvate.

84.Fiziopatologia sepsisului chirurgical.Citokinele i rolul acestora n

patogenia sepsisului
Tabloul clinic al septicemiei cuprinde trei moment determinante:
-Forma clinic a septicemiei(fulgertoare,acut,cronic,recidivant,cu metastaze ,
fr metastaze)
-decompensarea progresiv a funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
-diversitatea interrelaiilor dintre simpomele prin care se manifest n toate
cazrile de septicemia.
Septicemia cronic se caracterizeaz printr-o evoluie lent cu manifestri puin
vizibile
Septicemia cu metastaze se caracterizeaz prin abcese multimple n diferite
esuturi i organe,iar septicemia fr metastaz este de cele mai dese ori mai
grav
SIMPTOME GENERALE-cefalee,ritabilitate,insomnia,inhibiia SN,pierderea
cunotinei n cazuri grave, febra39-40grade,frisonul solemn,transpiraia
profund,scderea ponderal,nrutirea progresiv a strii generale , puls mic
i accelerat,scderea TAi venoase,insuficien cardiac,tahicardie.
SIMPTOME LOCALE-paloarea,tumefacia atonia,uscciunea granulaiilor,aspectul
murdar-tulbure al secreiei nensemnate ce are deseori caracter putrid.
Sepsisul se dezvolt n trei etape:
1). n urma infeciei, se realizeaz o producie local de citokine (TNF, IL-1, IL-6), cu rol pozitiv n procesul de reparaie a
leziunilor i n recrutarea de elemente celulare (macrofage) capabile s distrug agentul patogen.
Concomitent, n circulaie se elibereaz mici cantiti de citokine i se induce secundar un rspuns de faz acut.
n aceste stadii, citokinele contribuie la procesele de aprare a organismului.
2)Apariia rspunsului inflamator sistemic este multi-cauzal:
- producie inadecvat de citokine (creteri ale produciei de TNF, IL-6);
- stimularea mduvei osoase i modificarea tipului de monocite produse (monocite i limfocite cu funcii aberante, tulburri
metabolice, creterea disproporionat a limfocitelor cu receptori de IgG, care stimuleaz producia de IgG i, prin aceasta,
creterea produciei de citokine);

- alterarea rspunsului umoral la producia de citokine:

- perturbarea metabolizrii citokinelor;
- apariia de leziuni suplimentare prin mecanismul de ischemie-reperfuzie a organelor.
n aceast etap, citokinele au un efect distructiv.3) Integritatea capilarelor este afectat (F 14.6.), iar citokinele ajunse n organe
aflate la distan de infecia iniial produc leziuni tisulare suplimentare asociate cu intervenia altor factori: aciunea PMN
(aderen, agregare, leucostaz, eliberare de radicali de oxigen i proteaze), sistemul coagulare/fibrinoliz, factorul de activare a
trombocitelor (PAF), fosfolipaza A2 non-pancreatic, eicosanide. Se ajunge, n final, la un sindrom de insuficien multiorganic

85. Manifestrile clinice,diagnosticul,tratamentul local i general al

sepsisului chirurgical.

Din punct de vedere clinic se deosebesc patru stadii:

1. sindromul de rspuns inflamator sistemic. Diagnosticul acestui stadiu se
bazeaz pe prezena a cel puin dou semne dintre urmtoarele:
febr peste 38C sau, n cazul infeciei cu germeni Gram negativi, hipotermie;
tahicardie (frecven cardiac peste 90 bti/minut);
tahipnee (frecven respiratorie peste 20 respiraii/minut).
2. sepsis non sever - la semnele menionate mai sus se adaug prezena unui
focar infecios decelabil clinic.
3. sepsis sever - la semnele precedente se adaug disfuncii ale unui sistem sau
organ: coagulopatie, acidoz, hipotensiune arterial, oligurie, encefalopatie.
4. oc septic, caracterizat prin persistenta sepsisului sever asociat cu disfuncii
organice multiple (sindrom de deficien visceral multipl).
Diagnosticul const n punerea n eviden, prin hemocultur, a prezenei
microbului n snge. Septicemia este greu de diagnosticat deoarece simptomele sale
sunt destul de comune i asemntoare celor ale numeroase alte boli. Dac exist
bnuiala de septicemie, se fac de obicei teste ale sngelui i urinei, apoi sunt luate
mostre din ran i din tractusul respirator. Radiografia, tomografia computerizat,
ultrasunetele sau scanrile cu imagistic prin rezonan magnetic pot ajuta, de
asemenea, la diagnosticare.
Tratamentul general- 1.combaterea infeciei i intoxicaiei
2.sporirea forelor imunologice ale organismului
3.stimularea funciilor tuturor organelor i sistemelor bolnavului
4.tratamentul simptomatic
Se administreaz antibiotic i substane antitoxice
Tratamentul local-1. Intervenia chirurgical oportun i raional
2.condiii optime petru scurgerea secreiei din plag
3. combaterea infeciei din plag cu ajutorul preparatelor chimico-biologice
4.protejarea plgii prin imobilizare i pansamente rare
5.iradierea plgii cu lampa de cuar sau cu raze ultrascurte
6. supravegherea permanent a plgii i evidenierea complicaiilor

86.Gangrena.Definiia. Clasificarea.Semiologia gangrenei uscate i umede.

Gangrena-reprezint o necroz indirect (moartea celulelor) a unei pri ai
corpului ce are contact cu mediul extern,caracterizat printr-o culoare neagr
sau surie-bruna determinat de transformareapigmenilor sang. n sulfat de Fe.

Clasificare:
1.Dup evoluia clinic
-gangrena uscat
-gangrena umed
2.Dup provenien
-gangren nespecific- se dezvolt n urma ( lezrii vasului magistral, scoaterii
cu ntrziere a garoului,traumei termice si chimice,dereglri trofice ale esuturilor
-gangrena specific- se dezvolt n urma unor astfel de boli :
aterioscleroz,sifilis,diabet zaharat,
-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscat-mai frecvent n dereglrile lente progresive ale circulaiei
sangvine n membre la bolnavii extenuai,deshidratai.Pe msur evoluiei
necrozei esuturile se usuc,zbrcesc devin dure. In gangrene uscata
descompunerea es.necrozate aproape c nu are loc iar absorbia produselor
toxice e neesenial,intoxicaia nu se constat.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena
uscat.Evolueaz n dereglrile rapide ale circulaiei sngelui( embolia,lezarea
vaselor).es.necrotizate nu reuesc s se usuce i snt expuse dezintegrrii
putride,ceea ce duce la absorbirea abundent n organism a produselor de
descompunere i intoxicaie grav.
87. Gangrena umed.Cauzele.Tabloul clinic.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena
uscat.Evolueaz n dereglrile rapide ale circulaiei sngelui( embolia,lezarea
vaselor)la bolnavii obezi i extenuai.es.necrotizate nu reuesc s se usuce i
snt supuse dezintegrrii putride,ceea ce duce la absorbia abundent n
organism a produselor de descompunere a esuturilor i la intoxicaia grav a
bolnavului.Stagnarea ndelungat a sngelui i edemul esuturilor n tromboza
venelor duce la spasm ,iar apoi i la paralizia terminaiilor nervoase ale
capilarelor.Toate acestea intensific stagnarea sngelui ,nteete hipoxia i
necrozarea lor cu descompunerea ulterioar de ctre enzimele proteolitice.
Tabloul clinic local gangrene umed se manifest prin intensificarea brusc a
edemului membrelor,prin paloarea lor.Pielea capt aspect de marmor,devine
rece,pulsul nu se determin,micrile lipsesc.Lipsesc de asemenea i semnele de
limitare a procesului.La nceput se observ paliditatea membrului lezat .Pe ea
apare o reea de vene albstrii, pete roii-nchise,flictene de epiderm despins
pline cu coninut sangvinolent.esuurile descompuse se transform ntr-o mas
fetid de o culoare gri-verzuie murdar.Dintre simpomele generale se
nregistreaz starea general grav a bolnavului ,dureri n membrul lezat, pulsul
frecvent, tensiunea arterial joas, limba uscat, temperature corpului nalt,
nepsare,extenuare.

88. Profilaxia i tratamentul gangrenei umede i uscate.

1.prevenirea,diagnosticul precoce si tratamentul bolilor a cror complicaii sau
urmri e gangrena ( boli acute chirurgicale, cardiovasculare,traumele)
2.restabilirea circulatiei sang. dereglate ( dezv. colateralelor,lichidarea spasmelor
vaselor)

Tratament: necrectomia tesuturilor lezate sau amputatia membrului afectat.

n gangrene uscat a unui segment al membrului operaia poate fi amnat pn
la delimitarea complet a esuturilor necrozate.n gangrene umed aprofundarea
intoxicaiei temperatura nalt a corpului impugn efectuarea urgent a
amputaiei membrului n limitele esuturilor sntoase.Bolnavilor cu gangreana
organelor abdominal le este indicat laprotomia de urgen pentru nlturarea
organului lezat.

89.Ulceraii.Definiie.Cauzele apariiei.Tabloul clinic.Tratament

Ulcer- defect al mucozitilor sau tegumentelor ce se dezvolt n urma
necrotizrilor, care are tendina minor de cicatrizare i are o evoluie cronic.
Cauzele apariiei:
1. Dereglri hemocirculatorii i limfodinamicii
2. Dereglarea pereilor vaselor n ateroscleroz
3. Trauma-termic,mecanic,electric,chimic,actinic
4. Infecia,lues,tbc,actinomicotic
5. Dereglarea MB n diabet zaharat,insuficiene de vitamine
6. Dereglri trofice
7. Ulceraii tumorale
Semiologie
1.Ulcer trofic-form neregulat ,rotund;marigini
fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e adnc,fr granulaii cu esuturi
necrotice de culoare surie.Cu eliminri srace. Localizare preferata: membrele
inferioare.
2.Ulcer tbc-form neregulat,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de
nivelul pielii acoperit cu o suprafa lucioas cu eliminri seroase bogate.Puin
dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub form de val,fundul elevat asupra
pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascuit in jur,fundul nu proemin,sarac in
secreii.Mereu e indolor.Loc: buze,organe genitale.
Tratament:lichidarea cauzelor principale ce au contribuit la apariia
ulcerului.Tratament local-aplicarea antisepticilor,remediilor ce favorizeaza
regenerarea.Tratament chirurgical-excizia ulcerului in bloc cu esut fibros cu o
ulterioar plastie.
90. Fistule. Definitie. Clasificarea.
Fistula este un canal ngust, cptuit cu epiteliu sau granulaii, ce unete
organul, cavitatea sau esuturile subiacente cu suprafaa corpului. Ea poate uni
de asemenea i unele organe cavitare ntre ele .
Clasificare:
Dup origine:
fistule congenitale, formate n legtur cu malformaiile;
dobndite,care se mpart n:

 fistule provocate de un proces patologic, ce se dezvolt ca rezultat al

inflamaiei(osteomielit cronic, tuberculoza oaselor, articulaiilor, corpi strini,
ligaturi, etc.), la distrugerea esuturilor de tumoare i descompunerea ei (fistule
vezico-uretrale n cancerul uterului, etc.)
formate n urma operaiilor-fistule artificiale. Acestea snt fistulele vezicii
utrinare de pe urma rnirii uretrei, fracturrii coloanei vertebrale cu paraplegie,
etc, fistul intestinal n tumorile inoperabile ale intestinului, etc.
Dup legtura cu mediul ambiant:
Fistule externe ale organelor cavitare, cavitilor, esuturilor (spre exemplu,
intestinale, ale vezicii urinare, duodenului, bronhotraheale, pararectale, etc.)
Fistule interne ntre dou organe cavitare, dintre organ i cavitate, dintre
organele cavitare i focarul patologic gastrointestinal, utero-vezical, bronhopleural, bronhoezofagal, rectopararectal, etc.
Fistule externe ale esuturilor moi i ale oaselor, care foarte des unesc focarul
infeciei cu mediul ambiant n prezena sehestrelor.
Dup structura lor:
Fistule granulomatoase, pereii crora snt acoperii cu granulaii.
Fistule epitelizate cu pereii canalului fistulei acoperii de epiteliu.
Fistule labiate atunci cnd epiteliu mucos al organului cavitar trece nemijlocit
asupra tegu,emtelor, deci n fond organul cavitar camonic cu mediul
ncpnjurtor printr-un orificiu i nu prin canal fistular.
Dup caracterul secreiei:
urinare;
salivare;
fetide;
microbiene;
purulente;
mocoase;

91.Diagnosticul i tratamentul fistulelor.Fistule artificial.

Diagnosticul fistulei de obicei nu prezint mari dificulti. El se bazeaz pe
acuzele caracteristice, anamnez, aspectul plgii, cantitatea i caracterul
secreiei, iar n fistulele interorganice pe modificrile funciei organelor lezate,
etc. Pentru precizarea direciei canalului fistular, lungimii lui, numrul i
caracterul ramificaiilor, legturii cu focarul patologic, etc. se efectueaz
radiografia cu introducerea n fistul a substanelor de contrast (sergozin,
iodolipol, etc.) fistulografia. La precizarea diagnosticului contribuie examenul
secreiei pentru identificarea acidului clorhidic n suspecia fistulei gastrice,
srurilor urice n suspecia fistulei vezicii urinare, etc.
Expecoraia sputei colorate dup introducerea coloranilor (de exemplu, albastru de
metilen) denot prezena fistulei bronhopleurale, iar colorarea coninutului intestinal
gros la introducerea colorantului n orificiul anal confirm prezena fistulei complete
n el.
Tratamentul. n fistulele granulomatoase o importan hotrtoare o are
lichidarea focarului inflamator din profunzimea esuturilor cu nlturarea
obligatorie a sechestrelor osoase, esuturilor moi necrozate, corpilor strini, etc.
i crearea condiiilor de eliminare a coninutului plgii, evitnd canalul fistulei. n

majoritatea cazurilor fistulele granulomatoase ele organelor cavitare impun un

tratament chirurgical.
n afar de lichidarea focarului, principalul moment n tratamentul chirurgical al
fistulelor epitelizate este nlturarea total obligatorie a stratului epitelizat al
canalului fistulei. Diferite metode (chimice, termice, electrice) de distrugere a
epiteliului canalului fistulei snt puin eficace fr lichidarea cauzei procesului
purulent.
Fistulele labiale pot fi tratate numai prin operaie radical. Ea const n
mobilizarea organului cavitar i suturarea orificiului n el, iar n schimbrile
cicatrizante ale pereilor rezecia sectorului cicratizat.
Fistule artificiale. Deosebim stome externe i stome interorganice
anastomoze. Ele snt aplicate pentru restabilirea funciei organului, diminuarea
suferinei bolnavului, mbuntirea alimentrii lui, eliminarea coninutului
organului cavitar.
n funcie de cauzele aplicrii stomelor ele snt efectuate provizoriu, ce se pot
cicatriza spontan, cum dispare necesitatea n ele, i permanente, cnd cauza
aplicrii lor e de nenlturat. n aa cazuri se formeaz o fistul labial, care nu
se cicatrizeaz spontan.
Se aplic urmtoarele fistule externe: gastrostom, colecistostom, colostom,
epicistostom, nefrostom, anusul contra naturii, etc.
Anastomozele interorganice snt aplicate pentru restabilirea tranzitului adecvat
al coninutului organelor cavitare sau secretului, dereglat de un proces patologic
(tumoare, inflamie, etc.). Printre ele se enumer gastroenteroanastomoz,
colecistogastroanastomoz, enteroanastomoz, etc.

92. Decubitusurile (escarele). Cauzele. Profilaxia. Tratamentul.

Decubitusul (decubitus) este un proces ulceros-necrotizat, ce se dezvolt la
bolnavii slbii, aflai timp ndelungat n decubit i intereseaz zonele aflate sub
presiune permanent.
Cauzele:
1. Presiunea constant crescut asupra esuturilor. Aceasta duce la ischemie
prelungit din cauza lipsei de aport sanguin la nivelul capilarelor.
2. Frecarea ntre planul patului, cearceafuri i tegumentele pacientului
determin microtraumatisme tisulare ducnd la macerarea esutului i ulceraie.
3. Imobilizarea. Este cel mai important factor asociat cu formarea ulcerului de
presiune.
Ali factori majori de risc n dezvoltarea ulcerelor de presiune sunt: febra,
anemia, infeciile, ischemia, hipoxemia, hipotensiunea, malnutriia, bolile
neurologice, suprasolicitarea metabolismului. Umezeala, cldura excesiv, cutele
lenjeriei, resturile alimentare sau aparatul gipsat favorizeaz dezvoltarea
escarelor mai ales la vrstnicii cu afeciuni neuropsihice sau la bolnavii cu
accidente vasculare cerebrale repetate. Pierderea in greutate favorizeaza
aparitia escarelor datorita reducerii grosimii tesutului intre os si piele; medicatia,
cum este chimioterapia, terapii biologice, steroizi; lipsa de lichide(deshidratarea)
i bolile cronice de asemenea cauzeaz apariia escarelor.
Profilaxia. Escarele pot aprea n cteva ore sau zile. Astfel, profilaxia implic:

 Schimbarea poziiei n pat. Mobilizarea se face la 2-3 ore sau mai des, la
nevoie. n foaia de observaie se vor nota poziia i ora i se urmrete aspectul
cutanat.
Asigurarea confortului i meninerea ntr-o stare perfect de igien.
Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea escarelor: saltele
speciale antiescar, perne de diverse mrimi i colaci de cauciuc; ungerea pielii
cu soluii de oxid de zinc cu vitamina A i D2.
Alimentaie i hidratare echilibrat.
Se administreaz alimente bogate n proteine (favorizeaz cicatrizarea);
Administrarea de vitamine;
Se hidrateaz cu cel puin 1,5-2 Litri / zi.
Favorizarea vascularizaiei:
Prin masaj
Utilizarea alternativ de cald i rece.
Tratamentul. Tratamentul consta in prevenirea aparitiei leziunilor si vindecarea
acestora in momentul in care s-au format. n funcie de gravitatea rnii se poate
apela la o metod chirurgical sau non-chirurgical (tratament conservator).
Tratamentul conservator se aplic escarelor de stadiul I i II, n timp ce ulcerele
aflate n stadiile III i IV au de cele mai multe ori indicaie chirurgical.
Tratamentul include:
restabilirea presiunii sngelui la tesuturi. Schimbarea freventa a pozitiei, cu
distribuirea egala a presiunii, o saltea speciala sau alte suporturi care sa
impiedice o presiune constanta indelungata aspupra unei zone;
curatirea zilnica cu o solutie salina a leziunilor;
mentinerea tesutului sanatos din jurul escarei uscat si curat;
indepartarea tesuturilor moarte si aplicarea de unguente si creme care sa
reduca riscul infectiilor(dermazin, betadin, baneocin, bioxitaracor).
Alte metode care pot fi folosite pentru a mentine rana curata si pentru a induce
vindecarea sunt terapia cu ultraviolete si terapia cu ultrasunete. Daca se
produce suprainfectia leziunii este necesara terapia cu antibiotice. Escarele de
decubit severe pot necesita tratament chirurgical.

93.Perioada preoperatorie.Definitie. Pregtirea bolnavului ctre

operatie. Particularittile perioadei preoperatorii n chirurgia de
urgen i programat.Concluzia preoperatorie.
Perioada preoperatorie este intervalul pe care, bolnavul l petrece de la
internare n staionarul chirurgical pn la momentul interveniei chirurgicale.
Acest interval de timp este divers n dependen de caracterul procesului
patologic. n maladiile grave, ce prezint un mare pericol pentru viaa bolnavului
perioada preoperatorie este minimal (operaia imediat). Dac se prevede un
pericol pentru viaa bolnavului n viitorul apropiat perioada preoperatorie este
de o mai lung durat, dar e limitat (operaiile urgente). Pentru operaiile
programate timpul pregtirii preoperatorii este diferit.
Scopul principal al perioadei preoperatoare const n reducerea la minimum a
riscului interveniei chirurgicale. Sistemul de msuri profilactice, efectuate n
scopul combaterii unor eventuale complicaii n timpul interveniei chirurgicale i
dup ea constituie pregtirea preoperatorie.

Pentru a preveni complicaiile operatorii sunt necesare urmtoarele:

de a stabili cu precizie diagnosticul maladiei;
de a depista complicaiile maladiei i afectarea concomitent a diferitor organe
i sisteme prin stabilirea gradului dereglrilor funciilor acestora;
efectuarea unor msuri curative, ce ar putea contribui la ameliorarea funciilor
deficiente ale organelor i sitemelor bolnavului i la vindecarea bolilor asociate i
a complicaiilor;
de a determina indicaiile i contraindicaiile ctre operaie;
de a alege corect metoda interveniei chirurgicale i metoda de anestezie;
de a majora forele imunologice a organismului bolnavului;
efectuarea msurilor menite s micoreze pericolul infeciei endogene (baie,
bierberit, curirea tractului gastro-intestinal, sanarea cavitii bucale, .a.).
Dac operaia se va efectua cu anestezie general, e necesar ca nainte de
operaie bolnavul s fie consultat de medicul anesteziolog, care determin
varianta optimal de anestezie.
Din momentul cnd bolnavul trece hotarul blocului operator se ncepe perioada
operatorie, care const din urmtoarele etape:
Aranjarea bolnavului pe masa de operaie n poziia respectiv pentru fiecare
intervenie chirurgical.
Inducerea bolnavului n narcoz sau efectuarea anesteziei locale.
Pregtirea cmpului operator.
Efectuarea interveniei chirurgicale (accesul, momentul principal, restabilirea
integritii esuturilor).
In operaia imediat perioada preoperatorie este minima, n operaia pogramat
perioada preopeatorie este mai mare i include toate investigaiile necesare.

94.Operatia chirurgical. Definitie.Clasificarea.

Operaia chirurgical este o aciune mecanic exercitat asupra esuturilor i
organelor bolnavului, fiind nsoit deseori de disocierea lor pentru a pune n
eviden organul lezat, efectuat n scopul aplicrii unui tratament ori stabilirii
unui diagnostic.
Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de operaii chirurgicale:
operaii sngernde, la care se ncalc integritatea pielii i mucoaselor;
operaii nesngernde, la care nu se ncalc integritatea tegumentelor (de
exemplu, reducerea luxaiei);
operaiile curative, snt cele mai frecvente, caracterul lor fiind determinat de
problemele ce i le pune chirurgul;
interveniile radicale, n care se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea
prin ndeprtarea focarului patologic ori a organului lezat (apendectomia,
colecistectomia);
interveniile paliative, n care se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e
posibil vindecarea (de exemplu, gastrostomia n caz de cancer esofagian
avansat);
operaiile diagnostice, din care fac parte biopsia, puncia pleural, puncia
articulaiior, pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia exploratoare, etc.

 operaiile imediate, trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva

ore, iar uneori cu cteva minute numai, poate pune n pericol viaa bolnavului ori
nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu servesc operaiile efectuate n
hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute (mai ales n cazul perforrii
unor organe cavitare);
operaiile urgente se ndeplinesc peste un interval mic de timp de la internarea
bolnavului n staionar, care este necesar pentru precizarea diagnosticului i
pentru pregtirea minimal a pacientului ctre intervenia chirurgical;
operaiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii
bolnavului, de exemplu, operaiile cosmetice;
operaiile amnate pn la 10 12 zile se efectueaz pregtirea
preoperatorie;
n dependen de faptul cum este nlturat procesul patologic de o dat sau
treptat deosebim operaii efectuate ntr-un timp, doi timpi, etc.

95. Indicii pentru interventia chirurgical: vitale, absolute, relative

(explicatie).
Vitale-de prim urgen, cnd cea mai mic ntrziere pune n pericol viaa
bolnavului (cancerul stomacului, stenoza piloroduadenal, hemoragii masive).
Absolute- n cazul n care boala sau complicaiile ei nu se pot trata conservativ ,
fr intervenii chirurgicale( ex colicistita, hernii, stenoze, cancer, ulcer, etc)
Relative- Indicaii relative pentru operaii care au loc n bolile ce pot fi tratate att
prin operaie ct i prin alte tratamente conservative. (ex ulcer duodenal)
96. Operatii imediate, urgente i de plan. Notiuni, exemple.
Interventiile imediate trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu
cteva ore, iar uneori cu cteva minute numai, poate pune n pericol viaa
bolnavului ori nrutete brusc pronosticul. Drept exemplu servesc operaiile
efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute (mai ales n cazul
perforrii unor organe cavitare).
Interventiile de urgent snt acelea, care nu pot fi amnate pe timp
ndelungat din cauza evoluiei accelerate a bolii. Aa snt interveniile
chirurgicale n tumorile maligne, deoarece expansiunea lor intens poate duce la
metastaze. n aceste afeciuni operaia poate fi amnat numai pe un termen
strict necesar stabilirii exacte a diagnosticului i pregtirii bolnavului pentru
operaie.
Interventiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii
bolnavului, de exemplu, operaiile cosmetice.
97. Operatii radicale, paliative i de diagnostic.
n interveniile radicale se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin
ndeprtarea focarului patologic ori a organului lezat (apendectomia,
colecistectomia);
n interveniile paliative se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil
vindecarea (de exemplu, gastrostomia n caz de cancer esofagian avansat);
Din operaiile diagnostice fac parte biopsia, puncia pleural, puncia
articulaiior, pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia exploratoare, etc.
Stabilirea sau prezicerea diagnosticului cu ajutorul oricrei metode chirurgicale
necesit folosirea n prealabil obligatorie a tuturor metodelor de diagnostic

existente. Operaiile de diagnostic prezint ntr-o msur oarecare un pericol

pentru bolnav i de aceea ele trebuie aplicate numai ca etap de ncheiere n
stabilirea diagnosticului.

98.Operatii intr-un timp,doi timpi si mai multi(notiune,exemple)

Interventia chirurgicala in care procesul patologic a fost inlaturat de-o data este
numita operatie intr-un timp.Ca exemplu sunt operatiile
:colecistectomia,apendectomie.
Din cauza slabiciunii bolnavului ,gravitatii interventiei chirurgicale creste riscul
sfirsitului nefavorabil ,de aceea in unele cazuri interventia se imparte in 2 sau
mai multe etape.Ex:cancer cu metastaze.
99.Perioada postoperatorie.Definiie.Faze(precoce,intermediara,tardiva)
Perioada postoperatorie-intervalul de timp de la finisarea operaiei pna la
nsntoirea complet a bolnavului.Durata acestei perioade este diferit n
fiecare caz i depinde de caracterul maladiei ,volumul interveniei chirurgicale si
de starea bolnavului.
Sunt 3 faze:
Precoce:pe un interval de 3-5 zile de la finisarea operaiei.n aceast perioad
pot avea loc hemoragii precoce,oc de divers etiologie,complicaii
pulmonare,complicaii cardiovasculare acute,dereglri ale tractului digestiv i
urinar.
Tardiva:2-3 sptmni de la operaie i care finiseaz odata cu ziua externrii
din staionar.In aceast faz pot avea loc pneumonie,peritonit,supurarea
plgii,flebotromboz,tromboembolia.
Indepartat:intervalul de timp de la externarea din stationar pina la
recuperarea definitive a capacitatii de munca.Complicatiile acestei faze de obicei
sunt cauzate de erorile tehnice si tactice comise de chirurgic n timpul
operaiei,iar tratamentul acestor complicaii de obicei necesit o intervenie
repetat.
100.Chirurgia plastic sau reparatorie.Notiune de gref cu pedicul
nutritiv i de gref liber.
Chirurgia plastic sau reparatorie-o ramura a chirurgiei ce se ocup de
restabilirea formei i a funciei esuturilor i a organelor.
Transplantarea oragnelor sau esuturilor ce se realizeaza cu pstrarea alimentrii
sectorului grefat de la esutul matern atunci aceasta metoda de plastie poarta
denumirea de gref cu pedicul nutritiv.
In cazul in care organul sau esutul grefat pierd legtura de nutriie cu terenul
matern,metoda poarta denumirea de transplantare sau gref liber.Drept
indicaii ctre transplantarea liber servesc defectele masive cutanate dup
arsuri,plgile prin scalpare.Defectul poate fi acoperit cu o bucata mare de
piele,cu bucaele mici ,cu un strat de epidermis.
101. Aloplastie, autoplastie, homoplastie. Noiuni, exemple.
Aloplastie:operaie chirurgical de nlocuire a esuturilor cu ajutorul unor
materiale strine.

Autoplastie: Intervenie chirurgical cu scopul refacerii unei regiuni distruse a

corpului cu ajutorul unei grefe luate de la acelai individ.
Homoplastie: Transplantare de gref de la un om la altul .

102. Anestezia local. Indicaii. Contraindicaii. Avantajele i

dezavantajele.
Anestezia locala-disparitia sensibilitatii,intr-un anumit sector provocata de
administrarea preparatelor anestetice asupra formatiunilor sistemului nervos
periferic.
Anestezia locala este indicata bolnavilor istoviti,slabiti,pacientilor cu virsta
inaintata,bolnavilor cu maladii a sistemului respirator si cardiovascular ,atunci
cind efectuarea anesteziei generale are mare risc..Operatiile
mici,ambulatorii,trebuie effectuate cu anestezie locala.
Contraindicatiile:
-Hipersensibilitatea bolnavului la Solutia de anestezic
-Copiilor pina la 10 ani
-Hiperlabilitatea neuro-psihica a pacientului
-In caz de operatii urgente pentru hemoragii acute,cind e necesara efectuarea
hemostazei.
-Cind chirurgul presupune greutati tehnnice in timpul operatiei
Avantajele:
actiunea anestezicului este limitata la structurile pe care se intervine, fara a
influenta teritorii prea intinse si fara risc de accidente toxice generale grave. deoarece nu necesita pregatiri speciale preanestezice, supravegherea
indelungata sau ingrijiri deosebite postanestezic, se poate folosi cu rezultate
foarte bune in conditii de ambulator. - expune la cele mai putine riscuri vitale. nu suprima reflexele protectoare, deci se evita pericolul patrunderii de sange,
secretii, corpi straini in caile respiratorii superioare
-Poti vorbi cu pacientul
Dezavantajele:
-In caz de complicatii nu putem intervene pe un sector mai larg.
-Nu permite efectuarea ei la copii,astfel ii supunem la anestezii generale.
-Nu putem controla in totalmente bolnavul,astfel reflexele pacientului sunt
prezente.(poate misca membrele superioare sau in dependent unde are loc
interventia)
103. Metode de anestezie local. Caracteristica preparatelor
principale.
1.Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de
anestetic pe mucoasa.Se indica in inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica
a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de cocain14%,lidocaina 5%,dicaina 3%
2.Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.250.5%.Se indica pentru inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de
dificultati tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii
operatorii cu solutie anestezica si ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu
terminatiunile nervoase.

3.Anestezia de conducere:administrarea anestezicului in apropierea trunchiului

nervos.Solutiile de novocaina si lidocaina (0.5-1%)care pot fi administrarea
perineural sau endoneural.
4.Anestezia subarahnoidiana-introducerea anestezicului in spatial
subarahnoidian,care blocheaza radacinile nervilor rahidieni.Se utilizeaza
lidocaina 2% 2ml,novocaina 5%2ml,sovcaina 1% 0.4-0.8 ml.
5.Anestezia peridurala(epidurala,extradurala):introducerea anestezicului in
spatial epidural al coloanei vertebrale.Indicatii:operatiile genecologice,urologice
Lidocaina are o structur amidic, avnd i un efect antiaritmic (antiaritmic de
clasa Ib). Se gsete n concentraie de 0,5-1-2-4%, cu sau fr adrenalin (1 la
80000-200000), sub form de gel, spray (10 mg per doz). Se leag de proteinele
plasmatice (de acidul alfa-glicoproteinic) n proporie de 70% i se metabolizeaz
hepatic prin dezalchilare. Eliminarea este redus n prezena disfunciei hepatice
Bupivacaina se gsete sub form de soluie 0,25 i 0,5%, cu sau fr adrenalin..
Bupivacaina are o durata de instalare lung dar i o durat de aciune foarte lung,
o poten mare i o toxicitate mare, mai ales cardiac. Doza maxim este de 2
mg/kg. Este anestezicul local cel mai utilizat n tehnicile epidurale de analgezie la
natere i de terapia a durerii postoperatorii.
Prilocaina se prezint sub form de soluii 0,5%-2%, are indicaii asem ntoare
lidocainei. Doza maxim este de 6 mg/kg. Are o structur amidic i este anestezicul
local cel mai repede metabolizat la nivel hepatic, renal i pulmonar. Este
contraindicat mai ales la noi-nscui

104. Anestezia de contact i prin infiltrare. Particularitile metodei

A. Vinevski.
Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de
anestetic pe mucoasa.Se indica in inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica
a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se utilizeaza solutie de cocain14%,lidocaina 5%,dicaina 3%
Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.250.5%.Se indica pentru inlaturarea tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau
operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu
solutie anestezica si ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile
nervoase.
Anestezia prin infiltrare Visnevskiconsta in administrarea pe straturi a
novocainei,deci prin infiltrarea tesuturilor cu solutie anestezica.Dupa disecarea
stratului superficial e necesar de introdus novocaina in urmatorul strat mai
adinc.Deci procedura se efectueaza in consecutivitatea urmatoare:infiltrarea
tesuturilor cu novocaina-incizia,infiltrare-incizie.
105. Anestezia regional. Anestezia prin procedeul OberstLukaevici.
Anestezia regionala poate fi obtinuta ca rezultat al contactului substantei
anestezice cu terminatiile nervoase superficial sau prin administrarea
anestezicului in tesuturile unde sint terminatiile sensibile ale nervilor periferici.
Cu pastrarea constiintei pacientului.
Anestezia de conducere Oberst Lukasevici consta in introducerea novocainei de
1-2% pe ambele parti laterale ale degetului.In prealabil pe falanga

bazala.Metoda e utilizata pentru operatii la degete in caz de panaritiu,plagi ale

degetelor.

106. Anestezia local intravenoas i intraostal. Indicaii. Tehnica.

Preparate.
Anestezia intraosoasa. - dupa asezarea membrului in pozitie ridicata se aplica
garoul pina la disparitia pulsului in arterele periferice. Dupa anestezia pielii
stratul celulat subcutanat si a periostului cu un ac Bir scurtat prevazut cu
mandren se stapung tesuturile moi si prin miscari de rotatie se impinge acul prin
stratul compact al osului, stratul spongios la o adincime de 1,5 cm, tragind acul
inapoi cu 0,3- 0,5 cm se intruce Solutia de novacaina de 0,25%.
Pentru anestezia piciorului garoul se aplica pe treimea inferioara a gambei, acul
se introduce in capul osului metatarsian sau in calcaneu se injecteaza 50-60 ml
novacaina.
Anestezia gambei- garoul 1/3 inferioara a coapsei, acul se introduce in glezna
sau in calcaneu, 100-120 ml novocaina
Anestezia coapsei- garoul 1/3 superioara a coapsei, acul se introduce in maliola,
sub 120-150 ml de solutie.
Anestezia miinii- garoul pe antebrat, acul- in capul osului metacrapian, 35-40 ml
novocaina
Anestezia antebratului- garoul se aplica pe umar, acul se introduce in epifiza
radiuslui sau a ulnei, se injecteaza 60-70 ml novocaina
Anestezia umarului- se injecteaza in olecran 90-120 ml novocaina de 25 %
Anestezia intravenoasa pentru membre
Cu un bandaj elastic circular se leaga membrul imediat deasupra lui se aplica
garoul, se scoate bandajul elastic si la limita inferioara a cimpului operator se
aplica a 2 garou, intre aceste garouri se prepara una din venele membrilor.
Legaturind una din extrimitatile venei in cealalta se pompeaza (central sau
periferic) sub presiune novocaina, in vena membrului superior- 50 ml, in cel
inferior- 80-100 ml de solutie de novocaina de 0.5% .
Anestezia se instaleaza dupa 10-16 min pentru a evita intoxicarea cu novocaina
in urma patrunderii ei rapida in singe, se vor scoate garourile cu prudenta dupa
operatie. Primul se scoate garoul aplicat pe segmental periferic al membrului,
apoi acel de pe partea central.
107. Rahianestezia: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii,
pericolele i complicaiile posibile.
Rahianestezia- este o forma de anestezie loco-regionala, efectuata in coloana
vertebrala in spatiul dintre doua vertebre, care presupune inteparea durei mater
(implicit si a arahnoidei) cu un ac foarte subtire si injectarea in lichidul
cefalorahihidian (LCR) a unei substante anestezice (cel mai frecvent utilizate
fiind bupivacaina, xilina, ropivacaina
Indicatiile rahianesteziei:- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze,
- dureri puternice rezistente la analgeticele majore, - in anurii produse de
mecanisme imune, - la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici, interventiile chirurgicale in etajului abdominal, - insuficienta cardiaca congestiva
prin scaderea rezistentei periferice.
Contraindicatiile Rahianesteziei se impart in 2 grupe: absolute si relative.

Absolute sunt acelea in care afectarea rahianesteziei afectiaza direct viata

pacientului. Socul grav, tensiunea arteriala joasa, piodermita la nivelul
functionarii, leziuni ale sistemului nervos central, deformatiile coloanei
vertebrale fac imposibila efectuarea acestui tip de anestezie.
Relative sunt mult mai numeroase: de compensare activitatii cardiace, starea
generala grava, obezitatea, virsta precoce, procese patologice cronice ale
coloanei vertebrale care complica efectuarea anesteziei. Nu se recomanda
rahianestezia in hipotensiune pronuntata sau hipertensiune pronuntata.
Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de
1%..Doza in dependent de starea pacientului si durata probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu
spatele maximal indoiat spre chirurg cu scopul largirii spatiului dintre apofizele
spinale si arcurile vertebrale. In punctia rahidiana se impune respectarea celei
mai riguroase asepsii, spatele se sterge cu alcool se badijoneaza cu tinctura de
iod care apoi se spala cu alcool. Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele
superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece prin apofiza spinoasa a
vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza
spinoasa a vertebrei VII toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru
punctionare.Cu un ac subtire se introduce intracutant la acest nivel si intre
apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de novacaina 0,5 Imediat dupa aparitie
lichidului cefalorahidian se va opri miscarea acului, pentru a nu leza radacinile
nervoase, iar in punctie mai sus de vertebra II lombara maduva spinarii. La
aparitie lichidului cefalorahidian in ac se racordeaza la ac seringa umpluta cu
cantitatea strict necesara de solutie anestezica (0,3 1,0 ml de solutie de
sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si se aspira in ea
2-5ml de lichid cefalorahidian Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei
stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei anestezice in spatial
subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput
dispare sensibilitatea dureroasa, pe urma cea termica si tactila, faza dureaza de
la 3 la 20 min. La inceput dispare sensibilitatea in regiunea perineala, pe urma
sensibilitatea mebrelor inferioare si a metamerelor situate mai sus pina la nivelul
injectiei..
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se
instaleaza peste 10-15 minute de la injectarea anestezicului si dureaza de la 45
min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor.
Dureaza de obicei 20-30 min. Restabilirea functiilor, miscarile, pe urma
sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea dureroasa.
Complicatiile.Ruperea acului.Scaderea Tensiunii arteriale,
sincopa respiratorie(oprirea respiratiei)
Din complicatiile tradive fac parte urmatoarele:
1. Meningita purulenta se intilneste extrem de rar. Cauzele ei pot contamina cu
flora de pe suprafata pielii in timpul punctionarii.

2. Paraliziile si parezele moptorii intr-un mod aparte decurg paraliziile (parezele)

nervilor oculomotori aparute, de obicei, la citeva zile sau chiar saptamini dupa
anestezie. Instalarea lor se explica prin meningita locala aseptica in regiunea
radacinilor acestor nervi. Complicatiile mentionate dispar de obicei in primele 23 luni, insa uneori pot dura peste 6 luni.
3. Meningismul se manifesta prin cefalee pronuntata, greata, varsaturi,
somnolenta, bradicardie, redoarea cefei, cresterea temperaturii corpului.
4. Cefaleea (durerile de cap) este cea mai frecventa complicatie prostoperatorie.
Poate tulbura capacitatea de munca si cauza multe suferinte bolnavului. Uneori
cefaleea este insotita de vertij (ameteala), greata, varsatura si tulburari de
echilibru.
108. Anestezia epidural: indicaii i contraindicaii, tehnica efecturii,
pericolele i complicaiile posibile.
Anestezia epidurala- consta in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul
peridural (intre vertebresi duramater, invelisul meningean cel mai exterior).
Indicatii - In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor
ginecologice, ale cailor urinare sau alemembrelor inferioare, mai rar ale cailor
digestive (apendicectomia, de exemplu). Ea este utilizata, de asemenea, la
pacientii debilitati, pentru a diminua durerile postoperatorii in urmatoarele doua
zile dupa operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea durerilor unei nasteri
pe cai naturale sau pentru a realiza o cezariana. Peridurala cervicala sau dorsala
permite practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor otorinolaringologice, ale
arterelor carotide si ale sanului.
Contraindicaiile:
Hipersensibilitatea individual a bolnavului la soluia de anestezic.
Este contraindicat copiilor pn la 10 ani.
Hiperlabilitatea (sporit) neuro psihic a pacientului.
n caz de operaii urgente pentru hemoragii acute, cnd e necesar efectuarea hemostazei.
Cnd chirurgul presupune greuti tehnice n timpul operaiei

Solutii: solutie de dicaia (3:1000) se pregateste in ziua de operatie

Vi se va cere sa va asezati pe un pat si sa va ghemuiti intr-o parte. Aceasta pozitie este esentiala pentru prevenirea
problemelor si cresterea eficientei epiduralei. Se va folosi o solutie antiseptica pentru a curata zona din spate a taliei
si pentru a minimiza riscul infectiei. Apoi o zona mica de la nivelul saptelui va fi amortita local cu un anestezic. Se va
introduce un ac in zona amortita din jurul maduvei spinarii in partea inferioara a spatelui.

Acul va fi introdus printr-un tub sau cateter in spatiul epidural. Apoi acul este
indepartat cu grija lasandu-se cateterul pe loc pentru a se putea furniza cu usurinta
diverse medicamente prin acesta.Acul se introduce in spatiul intervertebral ales din
timp,la o adincime de 2cm.

Complicaiile anesteziei
Se mpart n dou grupe: locale i generale. Complicaiile locale se dezvolt n zona de administrare a
soluiei anestezice:
leziunea peretelui vascular cu formarea hematomului;
dezvoltarea parezei n rezultatul comprimrii nervului de ctre soluia anestetic sau leziunea nervului
cu ajutorul acului;
traumarea esuturilor moi la aplicarea garoului n timpul efecturii anesteziei locale intravenoase sau
intraosoase
Complicaiile generale se pot manifesta ntr-o form uoar, medie i grav. Forma uoar se manifest
prin vertijuri, slbiciune, greuri, tahicardie, apariie de sudoare rece, paloarea tegumentelor, dilatarea
pupilelor, uneori dereglri de respiraie.
Forma medie se caracterizeaz prin excitabilitatea motoric a bolnavului, apariia halucinaiilor,
vomelor, convulsiilor, hipotonie, dereglri pronunate de respiraie.
Forma grav se manifest prin: scderea brusc a tensiunii arteriale, apariia aritmiei, bradicardiei,
lipotemiei, dereglri severe de respiraie pn la apnoe.

109. Blocaje cu novocain (vagosimpatic, paranefral, intercostal)

Blocajul cu novocaina este o metoda de tratament propusa de chirurgul rus A. V. Visnevski (1929), care
foloseste actiunea solutiei de novocaina asupra terminatiilor nervoase periferice.

Blocajul cervical vago-simpatic: la intersecia muchiului sterno-cleido-mastoidian cu vena jugular

extern ntre muchi i apofiza transversal se introduce 20-40 ml de novocain 0,25%. Indicaii: ocul
pleuro-pulmonar, fracturi multiple a coastelor, arsuri n regiunea toracic, etc.
Blocajul lombar (paranefral) n unghiul format de coasta XII i muchiul erector al trunchiului, n
spaiul paranefral se introduce 60-120 ml de novocain 0,25%. Indicaii: colica renal, pancreatit
acut, ileusul dinamic, trauma nchis a abdomenului.
Blocajul nervilor intercostali sub marginea inferioar a coastei la distana de 8 cm de la linia
axilar posterioar se introduc 5 10 ml novocain 1-2%.

110. Anesteticii cu aciune local: mecanismul de aciune, clasificarea.

Sunt esteri si amide:
Esteri:
Cocaina este un alcaloid natural, extras din frunzele arbustului Erythroxylon coca,
cu structura esteric.. Se utilizeaz sub form de sare clorhidric, se absoarbe bine
prin mucoase, nu ns prin pielea intact. Are un puternic efect vasoconstrictor.
Datorit vasoconstriciei locale apare albirea mucoaselor. Dup absorbie, cocaina
are efecte simpaticotone generale: hipertensiune arterial, tahicardie, spasme
vasculare, hiperglicemie. Cocaina absorbit exercit i efecte central-excitante
urmate de deprimare. Determin o stimulare psihomotorie, nltur senzaia de
oboseal, creeaz euforie, logoree, halucinaii cu viziuni colorate, etc. n doze mari
produce com, convulsii epileptiforme i moarte prin paralizia centrului respirator.
Datorit acestor efecte este o substan stupefiant, fa de care se instaleaz la
nceput dependena psihic i ulterior apar i celelalte simptome ale dependenei
majore. Cocaina se folosea numai pentru anestezia de suprafa (la injectare
produce necroza), n ORL, oftalmologie i stomatologie.
Benzocaina (Anestezina) este esterul etilic al acidului para-aminobenzoic.
Substana este insolubil n ap. Se poate utiliza numai pentru anestezia de
suprafa, mai ales pe plgi i ulcere, sub forma de pulbere, emulsie, unguent in
concentraii de 1-20%, sau ca supozitoare i comprimate n doze de 200-300 mg
pentru o dat. Pe cale oral, comprimatele pot fi utile inclusiv n dureri epigastrice.
Procaina (Novocaina) din punct de vedere chimic este esterul acidului p-aminobenzoic cu dietilamino-etanol. Efectul anestezic este de scurt durat (30-60')
pentru c se absoarbe rapid din cauza vasodilataiei. Procaina se folosete n
concentraie de: 0,5 -1% pentru anestezia prin infiltraie, 1- 2% pentru anestezia de
conducere, 4% n stomatologie, 8% pentru rahianestezie. Infiltraiile cu procain se
practic i n scop terapeutic n spasme vasculare, anurie reflex, contracturi
musculare, leziuni traumatice ale aparatului locomotor. Aciunile generale ale
procainei: la nivel central are efect analgetic moderat asemntor aspirinei, slab
aciune sedativ-vegetativa; la periferie produce efect vasodilatator, hipotensiv,
spasmolitic pe musculatura neted. Pentru efectele generale procaina se injecteaz
i.v. lent n doz de 50 - 100 mg.
Tetracaina (Dicaina) are poten mai mare dect procaina pentru anestezia de
suprafa i troncular. Durata aciunii este de 2-3 ore. Toxicitatea este mult mai
mare. Se folosete ca anestezic de suprafa n concentraii de 0,2-2% n
bronhologie i O.R.L.
ANESTEZICE LOCALE DE TIP AMID
Lidocaina (Xilina) este anestezicul cel mai frecvent utilizat. Are potena mai mare
ca procaina de 4 ori pentru anestezia de suprafa i de 2 ori pentru anestezia

troncular. Are o aciune de durat mai lung dect procaina (1-2 h). Se preteaz
pentru toate tipurile de anestezie. Se folosete n soluie 0,5 -1% pentru infiltraii, 12% pentru anestezia de conducere, 2- 4% pentru anestezia de suprafa a
mucoaselor, 4-5% pentru rahianestezie. Se asociaz frecvent cu adrenalina. Fiind o
amid cu structura chimic diferit de cea a procainei poate fi folosit la bolnavii cu
hipersensibilitate alergic fa de anestezicele din seria esterilor p-amino-benzoici.
Alte utilizri: dintre aciunile sale resorbtive cel mai important efect este cel
antiaritmic cardiac, valorificat n combaterea diferitelor aritmii ectopice. ns, este
contraindicat n tulburri de conducere atrioventricular, respectiv n insuficiena
cardiac. Xilina intr n unele preparate compuse de uz stomatologic: Stomacain
spray i Dentocalmin.
Mepivacaina este asemntoare structural i farmacologic cu lidocaina. Are
avantajul c nu este necesar asocierea cu adrenalina, fiind preferat la persoanele
la care aceasta este contraindicat.
Bupivacaina (Marcaine) se folosete n concentraie de 0,5% simpl i 0,25% n
combinaie cu adrenalin. Este asemntoare mepivacainei. Se folosete pentru
anestezie local de durat mai lung (4-8 h). Aciunea i toxicitatea este mai
marcat.