Modul: Igiena, prevenirea și controlul infecțiilor

Fișă de documentare

NOȚIUNI DE ASEPSIE ȘI ANTISEPSIE

ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA ASEPSIA reprezintă un complex de măsuri care împiedică

pătrunderea sau contactul germenilor cu plaga operatorie prin nimicirea lor de pe toate
obiectele ce intră în contact cu plaga. Asepsia este o metodă profilactică de tratament ce
împiedică contaminarea plăgii. Cuvîntul asepsie provine din greaca veche şi se descifrează în
modul următor: a = fără, sepsis = putrefacţie. Legea supremă a asepsiei: Tot ce intră în contact
cu plaga trebuie să fie liber de microbi, adică steril. ANTISEPSIA este un complex de măsuri
care au ca scop distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă sau în organism. Antisepsia este o
metodă curativă şi se traduce din greaca veche: anti = împotriva, sepsis = putrefacţie.
Sterilizarea şi dezinfecţia sunt noţiuni indispensabil legate de asepsie şi antisepsie.
Sterilizarea este baza asepsiei şi reprezintă un proces de lichidare a tuturor germenilor
patogeni şi saprofiţi, inclusiv şi a sporilor microbieni, prin utilizarea metodelor fizicochimice
de distrugere. Metodele şi mijloacele de sterilizare folosite în practică trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe: - Să distrugă microorganismele şi sporii lor.

- Să nu fie agresive pentru pacienţi şi personalul medical.

- Să fie inerte asupra materialelor supuse sterilizării. Dezinfecţia reprezintă un proces de

lichidare a germenilor patogeni prin intermediul metodelor fizico-chimice, farmacologice şi
biologice.

Ordinul nr. 961/2016 din 19 august 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
curățenia, dezinfecția și sterilizarea în unitățile sanitare publice și private

În sensul prezentelor norme, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) curăţare - etapa preliminară obligatorie, permanentă şi sistematică în cadrul

oricărei activităţi sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică şi anorganică)
de pe suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operaţiuni mecanice sau
manuale, utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care se efectuează în unităţile
sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală să se desfăşoare în condiţii optime de
securitate. Suprafeţele şi obiectele pe care se evidenţiază macro- sau microscopic materii
organice ori anorganice se definesc ca suprafeţe şi obiecte murdare. Curăţarea se realizează cu
detergenţi, produse de întreţinere şi produse de curăţat.
b) dezinfecţie - procedura de distrugere a majorităţii microorganismelor patogene sau
nepatogene de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenţi fizici şi/sau
chimici( substante dezinfectante) ;
c) produsele biocide utilizate în domeniul medical pentru dezinfecţie (tip de produs 1 şi 2)
sunt produse care conţin substanţe active definite în Regulamentul UE nr. 528/2012
al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie
pe piaţă şi utilizarea produselor biocide şi plasate pe piaţă conform prevederilor art. 7 din
Hotărârea Guvernului nr. 617/2014 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor
măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe
piaţă şi utilizarea produselor biocide, cu modificările şi completările ulterioare;
d) dispozitivele medicale utilizate în procedura de dezinfecţie sunt reprezentate de
accesorii specifice utilizate în acest scop. Acestea fac parte din clasa IIa şi IIb şi sunt plasate
pe piaţă în conformitate cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 372/2015 privind înregistrarea
dispozitivelor medicale;
e)dezinfecţie de nivel înalt - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor şi a majorităţii
sporilor bacterieni; această formă de dezinfecţie se poate aplica şi dispozitivelor
medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, şi care nu suportă autoclavarea;
f) dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) - procedura de dezinfecţie prin care se
realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor şi a
virusurilor, fără acţiune asupra sporilor bacterieni;

g) dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea

majorităţii bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor virusuri, fără acţiune asupra
micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate şi a mucegaiurilor;

h) antiseptic - produsul biocid care fie inhibă dezvoltarea, fie distruge

microoganismele la nivelul tegumentelor/mucoaselor intacte pentru prevenirea sau
limitarea infecţiilor;
i) biofilm - un strat subţire de microorganisme care aderă puternic la suprafeţe organice sau
anorganice şi care este foarte rezistent la unele substanţe biocide;
j) sterilizare - operaţiunea prin care sunt distruse toate microorganismele, inclusiv sporii
bacterieni, de pe obiectele contaminate, rezultatul acestei operaţiuni fiind starea de sterilitate.
1. ASEPSIA
Definiție:
Asepsia este o metodă profilactică, prin care organismul este ferit de infecția
microbiană și este realizată prin curățenie și sterilizare.
Asepsia are ca metodă primă sterilizarea.
Sterilizarea este actul care, printr-o serie de mijloace, realizează îndepărtarea sau
distrugerea completă a tuturor microbilor, chiar a formelor sporulate și a
virușilor. Sterilizarea se poate face cu mijloace fizice sau chimice, dintre care se disting:
- mijloace clasice- flambarea, fierberea, autoclavarea, caldura uscată, formolizarea.
- metode moderne- sterilizarea cu vapori de oxid de etilen, raze gamma,
submersia în lichide germicide.
Sterilizarea instrumentarului se face:
- cel mai frecvent cu caldură uscată, posibil fierbere, autoclavare;
- ideal, prin radiații ionizante, vapori de etilen oxid.
Sterilizarea materialului moale (textil):
- cel mai frecvent cu căldură umedă;
- ideal cu radiații ionizante.
Sterilizarea materialului de sutură:
- neresorbabil - frecvent autoclavare; ideal prin radiații gamma; de necesitate prin
fierbere;
- resorbabil- infiolare în amestec sterilizant; ideal prin radiații gamma și oxid de etilen.
Sterilizarea materialelor de cauciuc:
- frecvent prin autoclavare la 120 grade C si 1 atm;
- ideal prin radiații gamma și oxid de etilen;
- posibil și prin fierbere la 120 grade C timp de 30 minute;
 - mijloace depășite - fierberea.
Sterilizarea seringilor și acelor:
- frecvent prin autoclavare;
- ideal prin radiații gamma;
- se poate face o sterilizare bună cu oxid de etilen;
- de necesitate, prin fierbere.
Sterilizarea periilor, apei, săpunului:
- perii lufe - autoclav; apa - de la autoclav;
- săpun lichid- se fierb 500g săpun în 10l apă timp de 70 minute.
Aseptizarea mâinilor chirurgului:
- metoda clasică- cel mai frecvent întâlnită - spălarea mecanică cu apa sterilă și
săpun, 3 perii câte 5minute fiecare. Peria 1 până la treimea proximală antebrațului.
Peria a doua până la treimea mijlocie și peria a treia până la treimea distală.
Spălarea se completează cu alcool iodat și alcool. Controlul bacteriologic
arată culturi sterile. Remanența microbiana la nivelul glandelor sudoripare implică refacerea
aseptizării între două intervenții chirurgicale, prin spălare cu perie 5 minute.
- metode moderne - cu detergenți (sterizolul); betadina . Aseptizarea este rapida (3
minute) și bună.
- metode de necesitate - badijonarea tegumentelor mâinii și antebrațului cu tinctură de
iod în cazuri de mari urgențe.
Mijloace și tehnica sterilizării prin căldură:
Înainte de sterilizare, indiferent de metoda folosită, materialele vor fi pregătite prin spălare
și curățare specială, apoi așezate în recipiente speciale.
1. Sterilizarea prin căldură în mediul uscat - metoda de elecție pentru instrumente
metalice, obiecte de porțelan, sticla Jena. Aparatul este o etuvă cu pereți dubli izolați în azbest
= pupinel. Sterilizarea se face la 160 sC, 30-40 minute. Dezavantaje: timpul îndelungat de
sterilizare și de racire (1 oră).
2. Sterilizarea prin căldură umedă (în mediu de vapori), sub presiune.= autoclav.
Sterilizarea optimă pentru majoritatea materialelor moi fiind obisnuită la 1 si ½ atm, 140 sC
timp de 30 minute. Se sterilizează prin această metodă materialul moale, materialul de sutură,
materialul de cauciuc.
Pregătirea și manipularea materialelor sterilizate la autoclav :
Materialele sunt așezate în cutii speciale numite casolete. Pe peretele lateral,
casoletele prezintă orificii ce permit pătrunderea vaporilor. După sterilizare, o bandă metalică
permite astuparea acestor orficii, favorizând etanșeitatea casoletei și păstrarea
materialelor în condiții de sterilitate. După terminarea sterilizării, casoletele sunt
sigilate cu o banderolă pe care este notată data efectuării ei. Casoletele trebuie păstrate în
dulapuri închise. Valabilitatea materialelor sterile este de 24 de ore, după care, chiar dacă nu
au fost folosite, trebuie resterilizate.
Sterilizarea prin mijloace chimice:
1. Sterilizarea prin vapori de formol:
Se face în termostate ermetic inchise, la subsolul cărora se introduce soluție 40%
aldehidă formică sau tablete 3 - oximetilen. Instrumentele se asează pe rafturi speciale
prevăzute cu orificii în partea superioară a termostatului. Timpul de sterilizare este
invers proporțional cu temperatura realizată în termostat. Astfel, la 17s C- 24 ore, la 25s
C - 2 ore, la 50sC - 30 de minute. Se sterilizează sonde, bujii, aparate optice. După sterilizare
este necesară neutralizarea aldehidei formice prin expunerea la aer, spălarea cu apă distilată și
alcool.
2. Sterilizarea prin vapori de oxid de etilen:
Etilenul este un gaz fără culoare, inflamabil și explozibil. Se obține prin evaporarea unei
soluții la 198sC.
Are penetrabilitate foarte mare în cauciuc, lemn, mase plastice, hârtie, textile. Are valoare
bactericidă foarte bună, distrugând toate microorganismele, fără a fi toxic.
Dezavantaje:
- remanența direct proporțională cu grosimea materialului sterilizat;
- poate da fenomene iritative;e00:00/00:542019 Volkswagen Beetle onverDesignTruvi
- trebuie aerisite 2-5 zile în aer pur;
- materialele de metal și sticlă pot fi folosite imediat;
- este explozibil, motiv pentru care se mestecă gaze inerte (CO2 10%, freon 88%).
Sterilizarea se face în instalații asemanatoare autoclavelor orizontale, la temperatura de 40-
55s C, timp de 4-6 ore, 90 minute, în funcție de presiune.
3. Sterilizarea prin submersie în substante germicide:
Este o metoda de perspectiva, utilizată în prezent pentru materiale care nu rezistă la
temperaturi mari
și care sunt ușor deteriorabile (sonde, catetere). Se utilizează mai frecvent:
- mercaseptul (fenoseptul) soluție 2% fenil- mercuriborat;
- bromocetul 1-2%;
- clorocet 0,2-0,6%;
- glutaraldehida 2% (Cidex), se prepară extemporaneu, soluția fiind activ valabilă 14
zile, permitând o bună sterilizare în 3 ore;
-soluții antiseptice moderne (betadina, sterisolul, etc.) realizează sterilizarea în 15-30
minute.

Alte metode fizice de sterilizare:

1. Sterilizarea prin ultraviolete:
Este un act ce se poate încadra în dezinfecție. Se folosesc ca adjuvante în
dezinfecția sălii de operație. Se utilizează lămpile de ultraviolete pentru iradierea aerului și
anumitor zone, cu scopul de a reduce numărul germenilor. Se iradiază zilnic atmosfera 5-6
ore, prin lămpi instalate în perete, cu lungimea de undă de 253-290 microni și intensitatea
razelor de 18-30 microwatti/ cmp.
2. Sterilizarea prin intermediul radiațiilor. Se utilizează radiații gamma furnizate
de elemente radioactive ca Cesiu (137), Cobalt (60). Se folosește pe scara industrială mai
ales pentru materialele de unică folosință (seringi, sonde, tuburi, mănuși, valve)

4
Mijloace și metode de control ale sterilizării:
Controlul sterilizării este obligatoriu și el se face în primul rând prin controlul
parametrilor de funcționare al aparatelor de sterilizare. Acest mod nu este
suficient cum nici metoda bacteriologică (introducerea de eprubete cu germeni
sporogeni, ermetic închise în casolete și însămânțare pe medii de cultură), sau biologică, de
așteptare a unor complicații septice, nu sunt utile practic.
Exemplu de dezinfecție - dezinfecția sălii de operație și a aerului.
Deși sălile de operație sunt împărțite în septice și aseptice, în orice sală există factori
care produc și întrețin o poluare microbiană de intensitate deosebită, cum ar fi:
- produsele cavităților septice, care se împrăștie uneori în timpul intervențiilor;
- prezența și circulația intensă a personalului medical;
- ajutoare fără echipament de protecție suficient și corespunzător;
- curenții de aer turbulenți, produși la deschiderea ușilor.
 În aceste condiții se impune o respectare riguroasă a regulilor în sala de operație, cât și
o dezinfecție sistematică, care uzează de mijloace multiple.
Curațenia zilnică obligatorie după terminarea operațiilor, este completată săptămânal
de:
- curațenia mare: spălarea cu apă și detergenți a pardoselii, tavanului și aparaturii;
- formolizarea cu vapori de formol 2-3%, calculându-se 4g formol la 1cm spațiu de sală,
timp de minimum 7 ore, timp în care sala rămâne închisă. Excesul de formol se neutralizează
cu amoniac în soluție de 11/10 mc.
Se poate întrebuința pentru dezinfecție, prin pulverizarea pereților sau a mobilierului,
bromocet sau clorocet.
Zilnic, aerul din sală se iradiază cu ultraviolete. Lămpile trebuie așezate la 150 cm de
pereți și la 300 cm una de alta. Iradierea este eficientă la distanța de 150 cm, timp de 30
minute.

2. ANTISEPSIA
Definiție:
Antisepsia este o metodă curativă prin care se urmărește distrugerea microbilor
prezenți într-o plagă,
prin utilizare de antiseptice. Se realizează prin mijloace chimice și fizice si antibiotice.
Mijloacele chimice fac apel la o multitudine de compuși, agenți chimioterapici ca
sulfamidele și antibioticele, administrate pe cale internă și antisepticele propriu
zise, a căror utilizare, în marea majoritate, este externă (aplicații, spălături, irigații).
Acțiunea antisepticelor este condiționată de o serie de factori: concentrație, durata de actiune,
temperatura de
utilizare, gradul de penetrație al atmosferei ambiante, Ph și vâscozitatea mediului unde
acționează.
Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- să fie solubil în orice proporții în apă sau soluții organice;
- să fie stabil în soluții diluate și în timp;
- să nu fie iritant și nici toxic pentru țesuturi;
- să aibă un spectru bacterian întins;
- să fie bactericid nu numai bacteriostatic;
- să acționeze rapid, în câteva minute;
- să-și conserve activitatea microbiană chiar în prezența lichidelor organice
- să-și păstreze calitățile și când sunt incluși în diferiți excipienți (spray, pomezi).
Din punct de vedere didactic , antisepticele se clasifică astfel:
I. Antiseptice slabe:
Pe lângă alte calități, au și o ușoară acțiune antiseptică. Din această categorie fac parte:
- săpunul simplu sau cu amestec,
- benzina iodată (o soluție de iod metaloid în benzină 1%).
Se utilizează la degresarea tegumentelor în jurul plăgii (uleiul gomenolat în O.R.L.).
II. Antiseptice de suprafață:
Se folosesc pentru badijonarea tegumentelor sau mucoaselor.
ALCOOLUL- rectificat în concentrație de 70%, acționează bactericid datorită puterii
osmotice de pătrundere în straturile profunde ale epidermului și în glandele sebacee. Este
bine tolerat de tegumente, putând fi utilizat și în regiunile cu tegumente subțiri (axila, scrot).
Introdus în plagă, precipită proteinele, formând un strat izolator ce favorizează
dezvoltarea microbilor din crustă. În concentrație mai mare, condensează proteinele
de pe suprafața corpului bacterian, provocând formarea unui strat impermeabil, care
împiedică pătrunderea antisepticului în interiorul bacteriei și în același timp, deshidratarea
celulelor tisulare, scăzându-le puterea de apărare.
TINCTURA DE IOD - Este un antiseptic de suprafață, frecvent utilizat pentru
badijonarea tegumentelor la nivelul câmpului operator sau în jurul buzelor plăgilor
accidentale.
Are o acțiune puternic dezifectantă, revulsivă, topică rezolutivă. Este bactericid, fungicid,
ameboid moderat virucid.
Iodul mărește puterea de penetrație a alcoolului, soluția devenind eficace și în profunzime.
Dintre dezavantaje :
- este iritantă pentru tegumentele acoperite cu păr sau alergice;
- soluțiile vechi pot genera eriteme iodice tegumentelor, prin formarea acidului
iodhidric, cu efect iritant;
- aplicat pe plăgi, precipită albuminele, iar pe seroase produce aderente;
- aplicarea de comprese umede pe tegumente badijonate cu iod este contraindicată
favorizând apariția acidului iodhidric.
Derivați organici de iod: betadina .
III. Antisepticele care degajă clor :
HIPOCLORITUL DE Na - antiseptic citofilactic. Se utilizează sub forma de soluție
Dakin. Se folosește proaspătă, în irigații continue sau intermitente, la intervale
mici, fiind indicată în plăgile anfractuoase cu sfaceluri.
CLORAMINA- 0,2-0,5% preparată din tablete de 500mg. Antiseptic bun pentru
materiale, rufărie sau obiecte de sticlă necesare bolnavilor. La spălarea plăgilor se utilizează
soluții 0,1-0,3%. Rufăria este dezinfectată în 2 ore cu soluție 5-6%.
IV. Substanțe care degajă oxigen în stare născândă:
APA OXIGENATĂ- antiseptic citofilactic, discutabil. Primează acțiunea mecanică
(spălarea și drenarea plăgilor anfractuoase prin spuma pe care o produce). Are ușoară acțiune
hemostatică și bună ca decolorant. Are efect bacteriostatic asupra germenilor anaerobi, prin
crearea unui mediu puternic oxigenat în jurul lor. Dintre dezavantaje enumerăm: topește
catgutul, provoacă congestie puternică, întârziind cicatrizarea plăgii. Incolor, gust
metalic. Se prepară din perhidrol 30 ml la 1000ml apă= apă oxigenată 3% sau perogen tablete
(1-2 tablete/ 200ml apă).
V. Derivați ai metalelor grele:
Cei mai cunoscuți sunt cei organici sau anorganici ai mercurului (Hg) si argintului
(Ag):
- sublimatul coroziv soluție1 ‰ pentru dezinfecția mâinilor;
- oxicianura de Hg soluție 1/4000- păstrarea sondelor în serviciul de urologie;
- fenoseptul (fenil- mercuriborat) citofilactic, dar caustic microbian, utilizat în plăgi-
în soluție 0,1- 0,2% sunt mai rar utilizați;
- nitratul de argint - derivat argentic anorganic. Dezinfectant bactericid distructiv,
cauterizant, sub formă solidă sau soluții concentrate. Se folosește sub formă de creion cu
acțiune caustică, producând cauterizarea chimică sau soluții 1/6000- 1/500000, în
spălături sau nitratări vezicale. În contact cu șesuturile, precipită albuminele formând
o crustă din compuși organici ai argintului. Iritația chimică pe care o produce, grăbește
epitelizarea. Derivații organici ai argintului, cum ar fi colargolul 1%, protargolul 2% și
argirolul 5%, sunt utilizați în tratamentul infecțiilor cronice ale mucoaselor.
7