UNIVERSITATEA “POLITEHNICA”, BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA

MATERIALELOR
PRODUSE FARMACEUTICE ȘI COSMETICE

Ulei esențial de mandarin

Prof Coordonator:

Conf. Dr. Ing. Daniela ISTRATI

Student: DUMITRACHE Georgiana-Elena
Grupa PFC, Anul I

București
2020
 Cuprins

Cuprins........................................................................................................................................................2
1. Introducere..........................................................................................................................................3
2. Uleiurile volatile..................................................................................................................................3
2.1. Proprietăți fizice..........................................................................................................................4
2.2. Proprietăți chimice......................................................................................................................5
2.3. Materii prime pentru obținerea uleiurilor esențiale. Condiții pentru producerea materiei prime
vegetale...................................................................................................................................................6
2.4. Procedee și tehnologii de extracție.............................................................................................7
3. Uleiul esențial de mandarin...............................................................................................................10
3.1. Materia primă............................................................................................................................10
3.2. Compoziția chimică....................................................................................................................11
3.3. Procedee și tehnologii de extracție...........................................................................................16
3.4. Caracteristici..............................................................................................................................17
3.5. Utilizări......................................................................................................................................18
4. Bibliografie........................................................................................................................................19

2
1. Introducere
Citricele reprezintă un termen comun pentru mai multe fructe și un gen de plante cu flori
din famila Rutaceae. Se crede că acestea sunt originare din partea Asiei de Sud-Est care se
învecinează cu nord-estul Indiei, Myanmar (Burma) și provincia Yunnan din China și sunt cele
mai răspândite fructe tropicale și subtropicale din lume.

Cea mai mare parte a producției este destinată extragerii sucului, astfel încât sunt
generate multe resturi, inclusiv coji, membrane și semințe. Deșeurile rezultate din extracția
sucului sunt o sursă importantă de pulpă deshidratată, fibră antioxidantă, uleiuri esențiale,
limonen, etanol și pectină.
Uleiurile esențiale obținute din citrice sunt folosite pentru a stimula aroma în diferite
ramuri ale industriei alimentare, dar și în industria cosmetică și a parfumeriei[1].

2. Uleiurile volatile
Uleiurile volatile sunt denumite și uleiuri esențiale sau eterice. Acestea sunt produse ale
regnului vegetal, caracterizate de o anumită volatilitate, izolate din plante sau din diverse organe
ale plantelor aromatice (folosind un procedeu fizic), având un miros agreabil, specific sursei
vegetale din care provin.

Acestea diferă fundamental, atât prin compoziție cât și prin proprietăți, de uleiurile grase
(care constau majoritar din esteri ai acizilor grași cu glicerina) și de uleiurile minerale
(constituite din hidrocarburi și derivaţi de siliciu).

Uleiurile esențiale sunt amestecuri complexe de diferiți compuși chimici în stare solidă
sau lichidă, dizolvați unul în altul, formând soluții omogene. Principalii componenți ai uleiurilor

3
esențiale sunt substanțe din clasa terpenoidelor (hidrocarburi terpenice și derivații lor oxigenați:
alcooli, aldehide, cetone, eteri, acizi, esteri, fenoli).

Pe lângă terpenoide, se găsesc, în cantități mai reduse, substanțe chimice organice din
alte clase, cum ar fi: hidrocarburi alifatice saturate, olefinice și acetilenice, hidrocarburi
aromatice, alcooli, aldehide, cetone, fenoli, acizi, esteri, lactone, tropolone, cumarine,
carotenoide, flavone, lignani, derivați cu azot sau sulf[2].

Potențialul farmaceutic și terapeutic al uleiurilor esențiale a fost cunoscut din cele mai
vechi timpuri.

În zilele noastre, uleiurile esențiale fac obiectul unei cercetări științifice intensive și, de
asemenea, atrag atenția industriilor cosmetice și farmaceutice datorită potențialului lor de
compuși farmacologici activi sau de conservanți naturali. Diversitatea enormă a acestui grup de
compuși naturali și spectrul larg de proprietăți biologice le fac atractive pentru multe industrii[3].

2.1. Proprietăți fizice

Proprietățile fizice diferă pentru fiecare tip de ulei volatil în parte, deoarece compoziția
lor chimică este variată și complexă.

În general, acestea prezintă:

 Vâscozitate: redusă;

 Densitate: mai mica decât a apei (valori cuprinse între 0.8 – 1.1);

 Indicele de refracție: cuprins între 1.45 – 1.65;

4
  Intervalul de distilare: (amestecuri) cuprins între 15˚C - 300˚C;

 Solubilitatea: este determinată de compoziția chimică a uleiului volatil; astfel

există:

 Uleiuri solubile în: solvenți organici (hidrocarburi, alcooli, cetone), uleiuri

vegetale, grăsimi;

 Uleiuri cu solubilitate redusă sau insolubile în apă (funcție de componenta

hidrofilă);

 Activitatea optică: în general conțin compuși optic activi sub formă de amestec
racemic și mai rar, sub formă de enantiomeri.

2.2.Proprietăți chimice

Uleiurile volatile nu au proprietăți chimice specifice, dar ele însumează proprietăți

chimice ale componentelor lor.

Datorită conținutului în acizi liberi și a unor compuși cu funcții cu caracter acid, uleiurile
volatile au în general o reacție acidă.

Indicele de aciditate și indicele de saponificare caracterizează din punct de vedere chimic

uleiurile volatile.

Pentru caracterizarea unor uleiuri volatile se folosesc reacții specifice unor funcții
organice. De exemplu:

 Reacția de esterificare a alcoolilor servește la determinarea conținutului de alcooli

primari, secundari, terțiari;

 Reacția cu bisulfit de sodiu sau cu hidroxilamină servește la determinarea

conținutului sau la separarea din uleiuri volatile a aldehidelor sau cetonelor.

Uleiurile volatile sunt sensibile la acțiunea unor agenți oxidanți. Prezența în compoziția
lor a unor hidrocarburi nesaturate și a unor compuși cu funcții oxidabile fac ca oxigenul din aer
să producă modificări ireversibile asupra lor, mai ales dacă acțiunea lui este activate de lumină și
temperatură. Peroxizii și polimerii formați în cadrul acestui process denaturează calitativ
uleiurile volatile[2].

5
 2.3.Materii prime pentru obținerea uleiurilor esențiale. Condiții pentru
producerea materiei prime vegetale

Conform monografiei din Farmacopeea europeană, materia primă vegetală trebuie să fie:
uscată și întreagă, zdrobită sau sub formă de pulbere, cu excepția fructelor din genul Citrus care
trebuie întotdeauna prelucrate în stare proaspătă.

Deoarece condițiile de creștere, recoltarea, uscarea, măcinarea și depozitarea au un

impact semnificativ asupra calității plantei, care, la rândul ei, poate afecta calitatea uleiului
esențial, acești factori trebuie luați în considerare.

Materiile prime sunt obținute fie din instalații de colectare, fie din recolte; acestea din
urmă pot fi cultivate din răsaduri sau butași. Materiile prime pentru plante ar trebui să fie, pe cât
posibil, fără impurități, cum ar fi murdăria, praful și infecțiile fungice sau contaminarea
animalelor. Condițiile de cultură și factorii de mediu joacă un rol semnificativ nu numai pe
aspectele cantitative, dar și calitative ale produselor obținute. Prin urmare, este esențial ca
informațiile privind condițiile geografice și de mediu, precum și producția (de exemplu,
utilizarea pesticidelor) să fie disponibile. Alți parametri, cum ar fi locația exactă a culturii,
altitudinea, natura și gradul de fertilizare, ar trebui, de asemenea, luați în considerare.

Pentru a inhiba activitatea enzimatică după recoltare, care poate cauza degradarea unor
constituenți și pentru a preveni creșterea microbiană, materia primă vegetală trebuie să fie supusă
fie unei distilări imediate, fie unei uscări controlate.

Pentru fiecare etapă de tratare la care este supusă o materie primă vegetală este necesar să
se demonstreze că nu modifică constituenții vegetali sau nu lasă reziduuri nocive.

Uleiul esențial există aproape exclusiv în plantele superioare. Genurile capabile să

dezvolte componentele prezente într-un ulei esențial sunt distribuite într-un număr limitat de
familii (de exemplu, Apiaceae, Asteraceae, Cupressaceae, Lamiaceae, Lauraceae, Myrtaceae,
Poaceae, Rutaceae etc.).

Uleiurile esențiale pot fi acumulate în toate tipurile de organe ale plantelor, dar provin în
principal din flori și frunze. Câteva exemple sunt prezentate mai jos;

• flori (portocal, trandafir, lavandă)

• frunze (citronelă, eucalipt)

• scoarță (scorțișoară)
6
 • lemn (lemn de trandafir, camfor, lemn de santal)

• rădăcini (vetiver)

• rizomi (curcuma, ghimbir)

• fructe uscate (anason, patrunjel)

• semințe (nucșoară).

În unele cazuri, toate organele de plante din aceeași specie pot conține uleiuri esențiale;
totuși, compoziția calitativă și cantitativă poate varia în funcție de localizarea acestor organe în
plantă.

Biosinteza și acumularea de molecule aromatice sunt asociate de obicei cu prezența unor

structuri histologice specializate, cum ar fi trichomi glandulari, celule secretoare, cavități
secretoare, canale de rășină etc. care sunt adesea localizate pe sau aproape de suprafața plantei[4].

2.4.Procedee și tehnologii de extracție

Alegerea metodei de extracție a uleiului esențial depinde de starea inițială și de

caracteristicile materiei prime vegetale.

Raportul dintre uleiul esențial și materiile prime vegetale poate fi foarte variabil în
funcție de plante și poate varia de la 0,015% la peste 20% .

Metoda de extracție determină caracteristicile uleiului esențial, cum ar fi vâscozitatea,

culoarea, solubilitatea, volatilitatea și poate provoca îmbogățirea sau epuizarea anumitor
componente.

 Antrenare cu vapori de apă

7
 Uleiul esențial este produs prin trecerea aburilor prin materia primă vegetală într-un
aparat adecvat.

Aburul poate fi introdus dintr - o sursă externă sau poate fi generat de apă fiartă sub
materia primă sau prin fierberea apei în care materia primă este scufundată.

Vaporii de abur și ulei sunt condensați. Apa și uleiul esențial sunt apoi separate prin
decantare.

Tipuri de antrenare cu vapori de apă:

a. Antrenare la foc direct

b. Antrenare în curent de vapori de apă

c. Antrenare cu abur sub presiune

d. Antrenare la presiune redusă

 Distilare uscată

Uleiul esențial este produs prin încălzirea la temperaturi ridicate a tulpinilor sau
scoarțelor într-un aparat adecvat fără adăugarea de apă sau de abur.

8
  Procesul mecanic

Uleiul esențial este produs printr-o operație mecanică fără încălzire, cunoscută în mod
obișnuit sub denumirea de "presare la rece". Se aplică în principal fructelor citricelor și implică
extragerea uleiului din pericarp și separarea ulterioară prin mijloace fizice. Metoda
convențională de "presare la rece" necesită o acțiune abrazivă aplicată pe întreaga suprafață a
fructului sub un curent de apă. După îndepărtarea deșeurilor solide, uleiul esențial este separat
din faza apoasă prin centrifugare. Majoritatea instalațiilor industriale permit producția simultană
sau secvențială de sucuri de fructe și de uleiuri esențiale[5],[6].

9
3. Uleiul esențial de mandarin

3.1. Materia primă

 Denumire științifică: Citrus reticulata, Citrus nobilis, Citrus Clementine;

 Denumire populară: Mandarinul, Mandarinul portocaliu, Clementinul;

 Familie: Rutaceae;

 Origine: originar din Orient;

 Se cultivă în: Italia, Spania, Brazilia, America de Nord, Algeria;

 Proprietăți ornamentale: Este un pom de dimensiuni mici (2-8 m), cultivat în zonele
tropicale și subtropicale pentru fructele sale dulci și ușor de curățat. Mandarinul este
citricul care rezistă cel mai bine la secetă și temperaturi foarte scăzute (sub pragul de
îngheț);

 Frunzele: au formă lanceolată, cu lungimea de 2-3 cm, lucioase, de culoare verde închis;

 Florile: sunt hermafrodite, polenizate de către albine, cresc solitare sau grupate (2-3), au
culoarea albă și sunt plăcut parfumate;

 Fructul: este aplatizat, cu diametrul între 5-8 cm, coaja subțire, pulpa zemoasă, dulce, de
culoare portocalie (când sunt coapte). Primele fructe de mandarin apar după 3-8 ani (sau
chiar mai mult) după plantae. Maturarea fructelor durează între 6-12 luni;

 Substratul (pământul): se recomandă să fie reavăn și bine drenat, nisipos, cu fertilitate

moderată și un pH între 5-8,3. Transplantarea se poate realiza primăvara (la interval de 3-
4 ani), înlocuind vechiul vas cu unul de dimensiuni mai mari;

 Udarea: se face de două ori pe săptămână (mai ales în perioadele călduroase) când
substratul de la suprafața ghiveciului este uscat. Se recomandă pentru udat apa de ploaie,
sau apa de la robinet la temperatra camerei;

 Temperatura optimă poate să varieze între 13-34⁰C, temperatura minimă suportată poate
să scadă până la -12⁰C, iar maxima poate urca până la 38⁰C;

 Lumina este un factor important, fiind preferate spațiile însorite, soarele direct
favorizând creșterea și înflorirea;

10
 Înmulțirea se face prin altoire;

 Fertilizarea se recomandă de două ori pe an. Se pot folosi îngrășăminte cu eliberare

prelungită, granulate, hidrosolubile sau lichide pentru citrice[7].

3.2. Compoziția chimică

Tabelul 1. Compușii prezenți în uleiul de mandarine

α- şi β-pinen
mircen
camfen
HIDROCARBURI
(+)limonen
TERPENICE
α-felandren
p-cimen
terpien
linalool
citronelal
timol
1,8-cineol
geraniol
COMPUȘI OXIGENAȚI
α-terpineol
citral
acetat de linalil
neril
N-metil-antranilat de metil
α-,β-, ɣ-elemen
elemol
SEQUITERPENI
β-bergamoten
α- si β-sinensal

11
  p-Cimen

Structură chimică Surse Miros Utilizări

se găseşte în natură în numeroase proaspăt, citric în diverse compozţii
uleiuri volatile

 Timol

Structură chimică Surse Miros Gust Utilizări

se găseşte în fenolic, animalic- dulce, picant ca dezinfectant în pasta
uleiul volatil de aromatic, ierbos (la conc < de dinţi şi ca materie
cimbru şi puternic ierbos, 100 ppm) şi primǎ pentru obţinerea
oreganum ca şi cald, cu nuanţǎ medicamentos mentolului sintetic
componentǎ medicamentoasǎ (la conc. > 100
principalǎ şi cu tenacitate ppm)
micǎ

 Mircen

Structură chimică Surse Miros Gust Utilizări

se găseşte în plǎcut, dulce, dulce, balsamic în compoziţiile
uleiul volatil de balsamic, cu note la conc.<10 ppm aromatizante cu mirosuri
Myrcia acris şi citrice, eterate şi sintetice, în diverse
în alte uleiuri nuanţe ierboase, sinteze de derivaţi
volatile în rǎşinoase, cu terpenici şi aromatizarea
cantitǎţi mici tenacitate slabă uleiurilor volatile
reconstituite

12
  Linalool

Structură chimică Surse Miros Caracteristici Utilizări

- forma (+) floral, fǎrǎ în catalizǎ acidǎ aromatizarea dulciurilor
dextrogirǎ a fost nuanţe terpenice se izomerizeazǎ (2-90 ppm) şi a
izolatǎ din uleiul şi camforacee, uşor în geraniol; condimentelor (40 ppm);
de coriandru (60- cu nuanţe prin oxidare cu constituie materie primǎ
70%) şi portocal; proaspete, acid cromic dǎ în sinteza vitaminei E şi a
- forma (-) lemnoase, citral; are esterilor de linalool
levogirǎ a fost citrice solubilitate
izolatǎ din uleiul scǎzutǎ în apǎ,
de linaloe – solubil în etanol
lemnul unui apos (EtOH
arbore din 60%);
America Centralǎ
(80%), Ho-Shu
(80%), Ylang-
ylang, levǎnţicǎ,
bergamot şi Bois
de rose;

 Geraniol

Structură chimică Surse Miros Gust Caracteristici Utilizări

este componenta dulce-floral, amar, fǎrǎ optic inactiv; în compoziţiile de
principalǎ a cald şi uscat, notǎ puţin solubil în aromatizare pentru
uleiului de cu note particularǎ apǎ, solubil în buchetarea notei de
trandafir, variabile, de etanol apos, la citrice; în parfumerie
muşcatǎ, geraniu trandafir diferite şi sǎpunuri; materie
african, concentraţii de primǎ pentru alţi
palmarosa, etanol derivaţi funcţionalizaţi
citronela şi în (esteri, aldehide)
numeroase alte
uleiuri volatile
însǎ în cantitaţi
mai mici

13
  Citronelal

Structură chimică Surse Miros Caracteristici Utilizări

- forma (+) puternic, floral- stabilitate chimicǎ materie primǎ în
dextrogirǎ apare citric, proaspǎt, mai mare decât obţinerea altor
în uleiul de verde, cu nuanţe citralul; reactivitate terpenoide de sintezǎ
citronela de Ceylon lemnoase, mare; insolubil în utilizate ca
(40%) şi cel de asemǎnǎtor cu apǎ; solubil în aromatizanţi)
Eucaliptus mirosul de etanol apos (EtOH
citriodora (80%); trandafir şi cearǎ 70%) şi în uleiuri
- forma (-) de albine volatile
levogirǎ a fost
izolatǎ din uleiul
de citronela de
Java şi în uleiul
pinului de Jeffrey

 Citral

Structură chimică Surse Miros Gust Caracteristici Utilizări

- se găseşte sub forma unui puternic dulce- au constante în compoziţia
amestec de doi izomeri; de lǎmâie amar fizice amestecurilor fructate
- a fost identificat în asemǎnǎtoare pentru aromatizarea
numeroase uleiuri volatile (p.f.); stabilitate bǎuturilor rǎcoritoare
cele cu conţinutul cel mai chimicǎ redusǎ; (9,2 ppm), îngheţate
ridicat fiind: uleiul de insolubil în apǎ; (23 ppm), bomboane
lemongrass, uleiuri solubil în etanol (41 ppm), gumǎ de
deterpenate, forma apos (60%) mestecat (170 ppm) şi
comercialǎ (conc. mari) şi ca intermediari în
uleiul de lǎmâie (2-3%) sinteza vitaminelor A
şi E)

 Limonen

Structură chimică Surse Miros Caracteristici Utilizări

(+) Limonenul se plǎcut, proaspǎt, lichid insolubile în în compoziţiile
găseşte în uleiul citrat, luminos apǎ, glicerinǎ şi aromatizante cu
volatil conţinut în (de lǎmâie) propilenglicol; mirosuri fructate; în
coaja de lǎmâie şi solubil în etanol şi reconstituirea unor
de portocalǎ, uleiul uleiuri uleiuri volatile;
de bergamot, intermediari în
chimen şi ţelinǎ obţinerea unor
derivaţi terpenici

14
  α-Felandren

Structură chimică Surse Miros Utilizări

- α-Felandrenul dextrogir a fost izolat plǎcut, citric, cu în aromatizarea
din uleiul de molurǎ şi din uleiul de notǎ de piper şi uleiurilor volastile
elemi-manila mentǎ, cu tenacitate reconstituite,
- α-Felandrenul levogir a fost izolat scǎzutǎ amestecuri
din uleiul de eucalipt, uleiul de fenicol, aromatizante cu
uleiul de anason şi uleiul de mǎrar nuanţe citrice, a
amestecurilor
condimentare şi ca
intermediar în sinteza
altor compuşi cu
structurǎ terpenicǎ

 N-metil-antranilat de metil

Structură chimică Surse Miros Utilizări

este conţinut în uleiul de de portocale şi coajǎ de în aromatizarea bǎuturilor
petit grain şi în uleiul din mandarine, cu notǎ de rǎcoritoare (de tip tutti-frutti)
frunzele şi coaja de vin, mai fin decât (9-18 ppm) şi a dulciurilor de
mandarine antranilatul de metil patiserie (aroma de struguri)

 1,8-cineol (Eucaliptol)

Structură chimică Surse Miros Gust Caracteristici Utilizări

se găseşte în multe proaspǎt, proaspǎt, ulei, insolubil în aromatizarea gumei de
uleiuri volatile: camforat, cu înţepǎtor, apǎ, solubil în mestecat, a bauturilor
uleiul de eucaliptus tenacitate dulce, etanol apos rǎcoritoare şi alcoolice
(< 92%), uleiul de micǎ rǎcoros (EtOH 70%) şi în pasta de dinţi
dafin (< ), de (proprietǎţi
rosmarin, uleiul de terapeutice)
pelin (Artemisia
cina)

 α-Terpineol
15
 Structură chimică Surse Miros Caracteristici Utilizări
se găseşte în naturǎ floral-dulceag, este semisolid, sau în arome şi
majoritar în uleiul cald, picant, lichid cu vâscozitate condimente (5-40
de lavandǎ şi de teros-lemnos, mare ppm); în odorarea
conifere: pin şi asemǎnǎnǎtor cu detergenţilor şi a
eucalipt liliacul produselor casnice

 Camfen

Structură chimică Surse Miros Utilizări

- Camfenul levogir - a fost
identificat în cantitate mare în
uleiul de brad siberian
- Camfenul dextrogir şi amestecul
racemic au fost ulterior identificaţi
în multe alte uleiuri volatile de
conifere, în cantitǎţi mici
terpenic, camforaceu la reconstituirea uleiurilor
volatile de brad, lavandǎ,
cedru şi citrice, în arome
alimentare şi compoziţii
condimentare, la odorarea
produselor casnice,
industriale şi a detergenţilor

3.3. Procedee și tehnologii de extracție

Uleiul esențial de mandarine se obţine prin presarea la rece a pericarpului fructului[8].

Presarea, ca procedeu de obţinere a uleiurilor volatile, se aplică în puţine cazuri, la acele

plante sau porţiuni din plante în care uleiul volatil se găseşte în cantitate mare, industrial se
aplică pentru obţinerea uleiurilor volatile din citrice (lămâi, portocal, bergamot ).
Procedeul constă în presarea mecanică, cu diferite dispozitive, a cojilor fructelor, după
îndepărtarea sucului. Împreună cu uleiul volatil sunt eliminate din coajă şi alte substanţe:
16
mucilagii, pectine, proteine, coloranţi liposolubili, apă. Uleiul volatil se separă prin decantare şi
se filtrează.
O varianta a extracţie prin presare este filtrarea centrifugă care se aplică cojilor tocate şi
este urmată de decantarea şi filtrarea uleiului volatil.
Uleiurile volatile obţinute prin aceste procedee au calităţi superioare celor obţinute din
aceleaşi materii prime prin antrenare cu vapori de apă, deoarece se elimină factori care produc
degradări ale acestora[9].

3.4. Caracteristici

Este un lichid brun-portocaliu sau brun–verzui, cu miros proaspăt, floral (sub formă de
neroli), notă dată de prezența N-antranilatul de metil[8].

3.5. Utilizări

17
 3.5.1. Utilizări în industria alimentară

 aromatizarea băuturilor alcoolice

(lichioruri);

 aromatizarea răcoritoarelor;

 aromatizarea bomboanelor și
jeleurilor.

3.5.2. Utilizări în industria cosmetică și a parfumurilor- oferă cremelor, loțiunilor

sau parfumurilor un miros proaspăt, luminos.

3.5.3. Îngrijirea pielii

 Îngrijește pielea uscată, sensibilă;

 Recomandat în diminuarea cicatriciilor și vergeturilor;
 Ideal în tratamentele anticelulitice;
 Recomandată aplicarea în plăgi și furuncule (antiseptic)
 Eficient pentru masaj în reținerea de apă a organismului
 Masajul local cu acest ulei este eifcient în cazul hipertensiunii;

3.5.4. Stimulent- Stimulează și îmbunătățește pofta de mâncare pentru a crește aportul

alimentar.

3.5.5. Carminativ- uleiul esențial de mandarin previne acumularea de gaze în sistemul

gastrointestinal care provoacă spasme; combate flatulența.

3.5.6. Diuretic- contribuie la reducerea riscurilor de boli renale și hepatice.

3.5.7. Aromaterapie- Utilizarea uleiului esențial de mandarin în aromaterapie scade

stările de anxietate.Ajută la păstrarea calmului chiar și sub presiuni extreme, oferind
dispoziții pozitive prin reducerea hormonilor stresului [10].

4. Bibliografie

18
1. Manuel Viuda-Martos,Yolanda Ruiz-Navajas, Juana Fernández-López, José Angel Pérez-
Álvarez "Chemical Composition of Mandarin (C. reticulata L.), Grapefruit (C. paradisi L.),
Lemon (C. limon L.) and Orange (C. sinensis L.) Essential Oils", Journal of Essential Oil
Bearing Plants, Volume 12, 2009, pag. 236-243

2. Rusnac, L.M., "Tehnologia uleiurilor vegetale şi volatile", Universitatea „Politehnică” din

Timişoara, Timişoara, 1995, pag. 174-175

3. Brud WS. „Industrial uses of essential oils”. In: Baser KH, Buchbauer G (eds.). Handbook
of essential oils. Science, technology and applications. CRc Press, 2010

4. Bruneton J., „Pharmacognosy, Phytochemistry and Medicinal Plants”. 2nd edition. Paris.
Lavoisier, 1999

5. Wagner H., Bladt S. „Plant drug analysis. A thin layer chromatography atlas”. Berlin,
Heidelberg. Springer –Verlag, 1996

6. European Pharmacopoeia: Essential oils

7. http://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/mandarinul-citrus-reticulata/ (accesat în 03.01.20)

8. Daniela ISTRATI-Curs "Substanțe odorante"- PFC-I

9. Eliu-Ceauşescu, V.; Rădoiaş, G.; Cadariu, T., „Odorizante şi aromatizante. Chimie,

Tehnologie, Aplicaţii”, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1988, pag. 147-149, 164, 250-252

10. https://simplyearth.com/blogs/stories/mandarin-essential-oil-uses-benefits (accesat în

03.01.20)

19