UNIVERSITATEA “POLITEHNICA”, BUCUREŞTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ŞI ŞTIINŢA

MATERIALELOR
PRODUSE FARMACEUTICE ȘI COSMETICE

Anemia sideroblastică priridoxin-responsivă

Prof Coordonator:

Conf. Dr. Biochim. Bogdan Nicolae Manolescu

Student: DUMITRACHE Georgiana-Elena
Grupa PFC, Anul I

București
2020
 Cuprins

Cuprins........................................................................................................................................................2
1. Generalități- Anemiile sideroblastice..................................................................................................3
2. Anemia X-linkată (Anemia piridoxin- responsivă)................................................................................3
2.1. Descriere......................................................................................................................................3
2.2. Frecvență.....................................................................................................................................4
2.3. Cauze...........................................................................................................................................4
2.4. Calea de transmitere ereditară....................................................................................................5
2.5. Diagnostic....................................................................................................................................5
2.6. Tratament....................................................................................................................................6
3. Concluzii..............................................................................................................................................8
4. Bibliografie..........................................................................................................................................9

2
1. Generalități- Anemiile sideroblastice
Anemiile sideroblastice sunt un grup divers de anemii caracterizate prin prezența
sideroblastelor inelate (eritroblaste nucleate anormale (precursori ai eritrocitelor) cu granule de
fier acumulate în mitocondriile perinucleare). Sunt denumite astfel datorită aranjamentului
granulelor de fier în formă inelară în jurul nucleului. Se identifică prin colorarea măduvei osoase
cu albastru de Prusia.

Anemiile sideroblastice pot fi dobândite sau congenitale:

a. Anemia sideroblastică dobândită este frecvent asociată cu sindromul

mielodisplastic (care se poate transforma într-o neoplazie hematologică (în special
leucemia acută mielogenă)), dar poate fi produsă și de medicamente sau toxine și
reprezintă o anemie macrocitară.

b. Anemia sideroblastică congenitală este cauzată de una dintre numeroasele mutații

X-linkate sau autosomale și este, de obicei, o anemie microcitică-hipocromă, cu
saturație crescută de fier, de feritină și transferină, fier pe care corpul nu-l poate
încorpora în hemoglobină. [1],[2].

2. Anemia X-linkată (Anemia piridoxin- responsivă)

2.1. Descriere

Anemia sideroblastică X-linkată (XLSA) este o afecțiune moștenită care împiedică

dezvoltarea globulelor roșii (eritroblastele) să producă suficientă hemoglobină (proteina care
transportă oxigen în sânge). Persoanele cu anemie sideroblastică X-linkată au globule roșii
mature, mai mici decât cele normale (microcitice) și "palide" (hipocromice) din cauza lipsei de
hemoglobină. Această tulburare duce, de asemenea, la o acumulare anormală de fier în globulele
roșii.

Simptomele anemiei sideroblastice X-linkate cuprind paloarea pielii, oboseală, amețeli și

splenomegalie sau hepatomegalie. De asemenea, bolile cardiace și insuficiența renală pot fi
consecințele depozitării fierului în organele respective.

3
 2.2. Frecvență

Această formă de anemie era o boală rară în trecut însă, în prezent conștientizarea
crescută a determinat prescrierea unui diagnostic și chiar vindecabilitate.

2.3. Cauze

Anemia sideroblastică X-linkată este provocată de mutațiile genei ALAS2. Gena ALAS2
este responsabilă de producerea unei enzime numită eritroid ALA-sintază, care joacă un rol critic
în producerea hemului.

Aceste mutații perturbă producția normală de hem și împiedică eritroblastele să producă

suficientă hemoglobină. Deoarece aproape tot fierul transportat în eritroblaste este în mod
normal încorporat în hem, producția redusă a acestuia determină o acumulare excesivă de fier în
aceste celule. În plus, organismul încearcă să compenseze deficitul de hemoglobină absorbind
mai mult fier din dietă. Această acumulare de exces de fier dăunează organelor organismului.
Nivelurile scăzute de hemoglobină și acumularea rezultată de fier în organele corpului duc la
trăsăturile caracteristice ale anemiei sideroblastice X-linkate.

Figure 1. Biosinteza hemului

4
 Figure 2. Mutația genei ALSA2

Persoanele care prezintă în plus și o mutație a genei HFE alături de o mutație a genei
ALAS2 pot experimenta o formă mai severă de anemie sideroblastică X-linkată. În această
situație, efectul combinat al acestor două mutații poate duce la o supraîncărcare mai gravă de
fier.

2.4. Calea de transmitere ereditară

Gena asociată cu această afecțiune este localizată pe cromozomul X, care este unul dintre
cei doi cromozomi sexuali. La bărbați (care au un singur cromozom X), o copie modificată a
genei în fiecare celulă este suficientă pentru a provoca afecțiunea. La femei (care au doi
cromozomi X), ar trebui să se producă o mutație în ambele copii ale genei pentru a provoca
afecțiunea. Deoarece este puțin probabil ca femeile să aibă două copii modificate ale acestei
gene, bărbații sunt afectați preponderent de anemia sideroblastică X-linkată, mult mai frecvent
decât femelele. O caracteristică a moștenirii acestei afecțiuni este că tații nu pot transmite fiilor
lor boala.

Purtătorii unei mutații ALAS2 pot transmite gena mutantă, dar majoritatea nu dezvoltă
niciun simptom asociat cu anemia sideroblastică X-linkată. Cu toate acestea, transportatorii pot
avea globule roșii anormale, mici și palide și modificări conexe care pot fi detectate printr-un test
de sânge[3].

2.5. Diagnostic

 CBC, numărul de reticulocite și frotiul de sânge periferic

5
 În cazul bolii, frotiul periferic prezintă dimorfism RBC, adică pot fi găsite eritrocite cu
stippling basofil (granule citoplasmice de ARN precipitat) și corpuri Pappenheimer (granule de
fier citoplasmice).

Figure 3. Sindroblaste inelate

 Studii de fier (fier seric, feritină serică și saturație de transferină)

Studiul fierului arată nivele crescute de fier cu o capacitate totală de legare a fierului
ridicată. Un nivel mic de feritină favorizează deficitul de fier drept cauză principală a anemiei.
De fapt, deficitul de fier poate masca o anemie sideroblastică drept o anemie hipocromă, cu
apariția sideroblastelor în măduva osoasă dupa refacerea depozitelor de fier. Studiile periodice
ale fierului sunt esentiale pacienților care nu sunt dependenți de transfuzii.

 Examinarea măduvei osoase

Examinarea măduvei osoase este necesară și relevă hiperplazia eritroidă. Colorația

fierului dezvăluie mitocondriile perinucleare cu angrenare de fier în cursul dezvoltării RBC
(sideroblaste inelate). Alte caracteristici ale mielodisplasiei, cum ar fi citopeniile și displazia, pot
fi de asemenea evidente.

 Alte teste: nivelele serice ale plumbului, cuprului, zincului și gamaglutamil

transferazei[4].

2.6. Tratament

6
 Tratamentul anemiei sideroblastice poate cuprinde înlăturarea agenților toxici,
administrarea piridoxinei, tiaminei sau a acidului folic, transfuziile sau transplantul de maduvă
osoasă sau ficat.

 Înlăturarea agenților toxici- Agenții toxici precum zincul, plumbul și

medicamentele cum este penicilamina trebuie înlăturate când este posibil.

 Terapia cu vitamina B6

Vitamina B6, denumită și piridoxină, este o vitamină hidrosolubilă formată din 6

vitameri, dintre care piridoxal fosfatul constituie forma biologic activă. Participă ca și coenzimă
în peste 100 de reacții metabolice: transaminări, decarboxilări, faza inițială a sintezei
porfirinelor, mobilizarea glicogenului din depozite, aminoacid transsulfurări și sinteza
neurotransmițătorilor.

Piridoxina a fost folosită în multiple studii și cazuri de anemie sideroblastică dobândită și

congenitală, cu raspuns favorabil (75%). Raspunsul este evident în câteva săptămâni prin
reticulocitoză și îmbunătățirea nivelului de hemoglobină. Doza este administratî în funcție de
toleranța pacientului. Pentru cei care răspund la tratament, acesta va fi urmat pe toată durata
vieții.

Piridoxal 5 fosfatul este o formă activă a piridoxinei fiind folosit cu succes în anemiile
sideroblastice la unii pacienți care nu raspund la piridoxină.

De asemenea, acidul folic a fost raportat pentru reversibilitatea modificărilor

sideroblastice la unii pacienți.

 Transfuziile

7
 Transfuziile sunt tratamentul de elecție pentru cei care nu raspund la terapia cu
piridoxină. Este o terapie problematică și trebuie evitată dacă anemia este ușoară spre moderată,
iar pacientul asimptomatic. În anemia sideroblastică, transfuziile agravează supraîncărcarea cu
fier și duce la hemocromatoză secundară și ciroză. Dacă această complicație se dezvoltă după
transfuziile de sânge repetate, poate fi folosită deferoxamina. Deși eficientă, trebuie administrată
printr-o pompă subcutanată timp de câteva ore pe zi. Poate fi efectuată și flebotomia, la pacienții
care nu tolerează deferoxamina.

 Transplantul

Transplantul de maduvă osoasă este tratamentul de ultimă intenție destinat pacienților

tineri a căror anemie este rezistentă la piridoxină, dependentă de transfuzii și care au un donor
HLA potrivit. Chiar și atunci, răspunsurile variază de la vindecare la deces în câteva săptămâni.

Intervențiile chirurgicale pot cuprinde și transplantul hepatic pentru ciroză și

hemocromatoză care nu raspund la flebotomie[5].

3. Concluzii
Anemia sideroblastică X-linkată (XLSA) este o afecțiune moștenită care împiedică
dezvoltarea globulelor roșii să producă suficientă hemoglobină, iar gena asociată cu această
afecțiune este localizată pe cromozomul X.

În general, este o afecțiune benignă care răspunde în general la piridoxină cu ameliorarea

substanțială a anemiei; prevenirea și tratarea suprasaturării cu fier este, de asemenea, importantă
și poate fi realizată în general prin flebotomie.

8
4. Bibliografie
1. Evan M. Braunstein, MD, PhD, "Sideroblastic Anemias", Johns Hopkins School of
Medicine, July, 2018

2. Ducamp S, Fleming MD, "The molecular genetics of sideroblastic", Blood, 2019

3. Aivado M, Gattermann N, Rong A, Giagounidis AA, Prall WC, Czibere A, Hildebrandt B,

Haas R, Bottomley SS, "X-linked sideroblastic anemia associated with a novel ALAS2
mutation and unfortunate skewed X-chromosome inactivation patterns". Blood, Jul-Aug
2006

4. Rodak, Bernadette F, "Hematology: clinical principles and applications",3rd ed.,

Philadelphia, pag. 535, 2007, ISBN 978-1416030065.

5. Papadakis, Maxine A.; Tierney, Lawrence M.; McPhee, Stephen J, "Sideroblastic Anemia".
Current Medical Diagnosis & Treatment, 2006