MINISTERUL EDUCAȚIEI

LUCRARE DE LICENȚĂ
MEDICAȚIA UTILIZATĂ ÎN TRATAMENTUL ANEMIEI
FERIPRIVE

SPECIALIZAREA: ASISTENT FARMACIE

ELEV:
FLORISTEAN MARIA IULIANA

PROFESOR COORDONATOR:
LISSOV GEANINA
1
 CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………5

CAPITOLUL I – ANEMIILE - DEFININȚIE, CLASIFICARE

I.1.Definiție…..................................................................................................................................6

I.2.Clasificarea anemiilor................................................................................................................6

I. 3.Principalele tipuri de anemie......................................................................................................7

I.3. 1.Anemia
feriprivă......................................................................................................................7

I.3.2.Anemia Addison Biermer ........................................................................................................9

I.3.3.Anemia prin deficit de acid folic............................................................................................10

I.3.4. Investigații uzuale în anemie……………………………………………………….……... 13

CAPITOLUL II - SÂNGELE

II. 1.Definiția și compoziția

sângelui...............................................................................................15

II.2.Celulele sanguine.....................................................................................................................16

II.3.Rolul sângelui..........................................................................................................................17

II.4.Reticulocitele ..........................................................................................................................19

II. 5.Interpretarea rezultatelor pentru analiza

reticulocitelor...........................................................22

II.6. Diferite recomandări pentru analiza reticulocitelor.................................................................24

II.7.Determinarea numarului de reticulocite...................................................................................24

2
II.8.Valori normale.........................................................................................................................26
CAPITOLUL III – IMPORTANȚA FIERULUI ÎN ORGANISMUL UMAN

III.1. Excesul de fier .......................................................................................................................27

III.1.1 Importanța fierului în organismul uman..............................................................................27

III.1.2. Cantitatea de fier în organism.............................................................................................29

III.1.3. Reacții adverse...................................................................................................................30

III.1.4. Preparate orale cu fier bivalent…………………………………………………………...31

CAPITOLUL IV - TRATAMENTUL ANEMIEI FERIPRIVE

IV.1. Tratamentul anemieie feriprive…………………………………………………………….32

IV.2. Produse antianemice.............................................................................................................32

IV.3. Tratamente medicamentoase cuprinzând anemia feriprivă dar si OTC-urile……………...33

IV.4. Tratamente cu prescripție medicală......................................................................................38

IV.5. Forme farmaceutice cu complex de hidroxid de fier............................................................42

CAPITOLUL V - FORME FARMACEUTICE CU GLUCONAT FEROS ……………………49

BIBLIOGRAFIE

Prof. Dr. Doc. Valentin Stroiescu, Confer. Dr. Iosefina Corciovei Constantinescu, Șef. Lucr.Dr.
Michaela Constantinidi, Șef. Lucr. Dr. Alexandru Brezina, Asist. Dr. Ion Fulga, Farmacologie,
Editura All,București 1995. Ghid de farmacologie pentru asistenti medicali si de farmacie,Editura
All,Bucuresti 2011.

Consultant: Dr. Alina Voicu, Medic Sef Laborator, Divizia Laboratoare Clinice Surse de
informatie: https://www.hoacny.com/patient-resources/blood-disorders/anemia/how.

3
Silvia Olteanu, Camelia Voicu, Iuliana Tanur, Adriana Neagu, O călătorie prin corpul uman,
Editura Didactica Publishing House, București, 2017. Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Memo
Med, Editura Universitară, București, 2019.

INTRODUCERE

Anemia este o afectiune care inseamnă deficitul de globule roșii sanatoase (eritrocite – celulele
sangvine care transportă oxigenul adecvat catre organe). În termeni medicali, anemia reprezintă
scăderea cantitații de hemoglobină din interiorul eritrocitelor, adica niveluri sub 12 g/dl la femei
si sub 13 g/dl la barbate. Alegând acestă temă am ajuns la concluzia că populația ar trebui să fie
mai atentă la starea de sănătate și indiferent de afecțiune ar trebui să se prezinte la medic pentru

4
consult și analize.Pentru a funcționa corect organismul are nevoie și de fier. El are un rol
important în oxigenarea țesuturilor,dezvoltarea sistemului imunitar,integritatea țesutului
conjunctiv,sănătatea cardiovasculară și dezvoltarea cognitivă. Tot el este o componentă
importantă a hemoglobinei,mioglobinei și feritinei.Aceste proteine fiind implicate în
transportul,depozitarea și eliberarea de oxigen în țesuturi.În plus,fierul este implicat în multe alte
funcții necesare pentru menținerea vieții în corpul uman. Tratamentul anemiei feriprive are la
bază preparatele care conțin fier.Aceste preparate se administrează de cele mai multe ori pe cale
orală,sub formă de siropuri,fiole buvabile,comprimate,picături. Toate colorează materiile fecale
în negru. În concluzie trebuie să fim mai vigilenți cu semnele ce ni le dă organismul și să luăm
măsurile necesare pentru a fi sănătoși.

CAPITOLUL I- ANEMIILE,DEFINITIE, CLASIFICARE,SIMPTOME Definția anemiei.

I.1. Definiție
Anemia (din grecescul anaîmia, insemnând “fără sânge”) este definită ca o deficiență calitativă sau
cantitativă a hemoglobinei, moleculă ce se găsește in globulele roșii. De aceea hemoglobina
transportă oxigenul de la plămâni la țesuturi, anemia conduce la hipoxie (lipsă de oxigen) în
organe. Deficiența de fier este cea mai răspândită deficiență din întreaga lume. Aceasta

5
influențează viețile a milioane de femei și copii și contribuie la o dezvoltare cognitivă scăzută,
mortalitate infantilă și capacitate de muncă redusă. Însă, cu măsuri de sănătate publică
corespunzătoare, această formă de lipsă a micro- nutrienților poate fi ținută sub control. Cu toate
că acest tip de deficiență poate fi stopată prin tratament, stricăciunile mentale și psihomotorii nu
sunt în totalitate înțelese. Cu toate că anemia nutrițională a scăzut în țările dezvoltate, înca mai sunt
afectate între 500 și 600 milioane de oameni (o șesime din populația lumii). Chiar și în Statele
Unite deficiența de fier este cea mai dominantă malnutriție. Acest tip de anemie este cea mai
prezentă la copiii mici între 6 și 24 de luni și la femeile apte de reproducere, nelipsind însă și la
adolescenți, adulți și bătrâni. Deficiența de fier se dezvoltă încet și nu este vizibilă decât după ce
anemia e majoră și există consecințe. Principalele cauze sunt consumul insuficient de mâncăruri
ce conțin fier, absorbția slabă a acestuia în organism și pierderea de sânge. Sărăcia, abuzurile și
traiul într-o casă cu condiții de cofort proaste plasează copiii în aria maximă de risc pentru anemie.
Când se diagnostică boala, este verificat nivelul fierului după ce rezultatele de laborator sunt gata.
Dacă este mic se verifică și nivelul de feritină, o proteină ce fixează fierul. Dacă nivelul de feritină
este scăzut, este confirmat diagnosticul de anemie.

I.2. Clasificarea anemiilor.

Anemiile se clasifica, in funcție de mecanismele sale in:

1. Anemii prin defecte de maturare eritrocitară (defecte citoplasmatice sau nucleare), care
apar în:
• deficit de fier

• talasemie

• anemie sideroblastică
• deficit de folati

• deficit de vitamina B12

• toxicitate medicamentoasă

6
 2. Hemoliza/ hemoragia:
• pierdere de sange (cauze ginecologice, digestive, etc..)

• hemoliza intravasculară (distructie eritrocitară in interiorul vaselor de sange)

• defecte metabolice

• anomalii membranare eritrocitare

• hemoglobinopatii

• distructie eritrocitară imună- anemii hemolitice autoimune, imunoalergice

medicamentoase , infectioase (malaria), izoimunizare materno-fetală. • distructie
eritrocitara mecanica- proteza valvulara cardiacă

3. Eritropoieza (sinteza eritrocitelor la nivelul maduvei osoase) ineficienta, care apare in :

• eritroblastopenie- congenitala sau dobandita

• insuficiență renală

• insuficiență tiroidiană

• insuficiență hipofizară

• diseritropoieza congenitala sau dobandită.

I.3. Principalele tipuri de anemii.

I.3.1. Anemia feriprivă sau carența de fier este o afecțiune hematologică care apare, așa cum îi
spune și numele, în momentul în care ai deficit de fier. Te simți obosit, slăbit sau cu tulburări de
respirație deoarece ai nevoie de fier pentru producerea de hemoglobină, proteina care ajută celulele
rosii din sange /eritrocite să transporte oxigenul prin corp.

SIMPTOMELE ANEMIEI FERIPRIVE

7
Simptomele anemiei feriprive pot fi adesea confundate cu ale altor afecțiuni. Prin urmare, este
foarte important să consulți un medic specialist care să pună un diagnostic corect și să-ți
recomande tratamentul adecvat. Iată care sunt principalele semne și simptome ale acestui tip de
anemie:

• stare de oboseală, slăbiciune, scădere a rezistenței la efort;

• lipsa poftei de mâncare și energiei;

• paloare sau aspect galben al pielii;

• cefalee (dureri de cap);

• unghii fragile;

• piele uscată;

• dificultăți de respirație;

• amețeală;

• ritm cardiac crescut;

• dureri în zona pieptului;

• senzația de picioare și mâini reci;

• căderea părului;

• apetit pentru lucruri care nu sunt alimente - pământ, gheață, hârtie;

• umflare a limbii;

• senzație de înțepătură la nivelul picioarelor;

• sindrom al picioarelor neliniștite - o nevoie acută de a mișca picioarele atunci când ești în

pat;

• dificultăți de concentrare.

I.3.2. Anemia Addison Biermer

8
Anemia Addison Biermer este o formă de anemie megaloblastică din cauza deficitului de
vitamina B12 prin alterarea absorbției acesteia. Datorată distrucției imune a factorului intrinsec
in cadrul gastritei atrofice si a pierderii celulelor parietale gastrice.
Denumirea bolii este originară de la faptul istoric care descria primii bolnavi ca suferind de
anemie. Prin tehnicile mai moderne cu absorbtie speciala a vitaminei B12 boala este diagnosticată
adecvat inainte ca pacientii sa fie anemici. Vitamina B 12 nu poate fi produsa de catre corpul
uman si trebuie obtinută din dieta. Normal vitamina B12 alimentară poate fi absorbită doar in
pasul terminal cînd este legata de factorul intrinsec produs de catre celulele parietale ale mucoasei
gastrice. In anemia Bernier acest proces este blocat datorită pierderii celulelor parietale,
determinind absorbtia insuficientă a vitaminei, care pentru o perioada indelungată de timp
conduce în final la deficit de vitamina B 12 si astfel anemie megaloblastica. Această anemie este
rezultatul imposibilitații organismului de a produce AND in cantitate suficientă pentru sinteza
celulelor sanguine prin intreruperea unei cai biochimice care este dependentă de vitamina B12
si/sau de acidul folic drept cofactori pentru a sintetiza tiamina-un component al AND-ului.
Simptomele pentru anemia pernicioasă/anemia Bernier sunt similare cu ale altor anemii, dar
acompaniate frecvent de manifestarile deficitului de vitamina B12 (anomalii neurologice cum
este neuropatia periferica) si alte manifestari ale gastritei autoimune atrofice. Natura bolii si faptul
că nu exista un singur test definitoriu pentru aceasta poate intîrzia diagnosticul. Testul Schilling
nu este larg disponibil.Testele urinare si sanguine pentru acid metilmalonic pot indica deficitul
de vitamina B12. Vitamina B 12 serică nu este un indicator eficient. Diagnosticul gastritei atrofice
de tip A trebuie confirmat prin gastroscopie si biopsie. 90% dintre persoanele cu anemie
pernicioasă au anticorpi pentru celulele parietale, iar 50% dintre acestia dezvolta anemie
pernicioasă. Boala este denumita anemie pernicioasa deoarece era fatală inainte de descoperirea
cauzei alimentare. Aspectul megaloblastic al celulelor a indus in eroare asupra caracterului sau
malign. Raspunsul pacientilor la terapia hepatică a sugerat ca o deficiența nutritională era
responsabilă de tulburare.

9
 fig.1.0.Celule roșii la microscop.

I.3.3. Anemia prin deficit de acid folic.

Vitaminele sunt esențiale pentru buna funcționare a organismului, iar acidul folic, cunoscut și ca
vitamina B9, are numeroase beneficii pentru organism. În același timp, deficitul de acid folic poate
favoriza apariția unor probleme de sănătate. Acidul folic este un nutrient esențial care face parte
din complexul de opt vitamine hidrosolubile B. E important de menționat faptul că acidul folic
reprezintă o formă sintetică a vitaminei B9 și nu se regăsește în mod natural în alimente, ci sub
formă de supliment alimentar. Folatul este forma naturală a vitaminei B9. Totodată, după ce a ajuns
în organism, acidul folic este transformat în vitamina B9 pentru a putea fi asimilat. Acidul folic
este necesar pentru buna funcționare a organismului, fiind implicat în producția de material genetic
(ADN) și în alte funcții ale organismului. Acesta contribuie la producerea de energie, la
metabolizarea carbohidraților, reglează funcționarea sistemului nervos și transformările
proteinelor și lipidelor în organism. Principalele beneficii

Având în vedere că acidul folic este transformat în vitamina B odată ce ajunge în organism, putem
vorbi în continuare de beneficiile acesteia pentru organism. Astfel, printre principalele beneficii
se numără:

• Previne malformațiile congenitale - nivelul scăzut de folați în primele stadii ale

sarcinii au fost asociate cu un risc crescut de apariție a malformațiilor la nivelul
creierului, coloanei vertebrale sau măduvei osoase. Din acest motiv este important ca
femeile însărcinate să consume suplimente alimentare cu acid folic atât înainte, cât și
în timpul sarcinii.
10
 • Susține sistemul nervos - un nivel optim de acid folic este benefic pentru prevenirea
tulburărilor de dezvoltare neurologică sau emoțională. Totodată, acesta poate preveni
apariția demenței și poate ajuta la scăderea declinului cognitiv.

• Reduce nivelul de homocisteină - homocisteina este o moleculă care se află în strânsă

legătură cu apariția problemelor cardiovasculare, aterosclerozei sau trombozelor
venoase, dar și cu apariția stărilor depresive. Astfel, acidul folic ajută la reducerea
nivelului de homocisteină și previne apariția acestor probleme de sănătate.

• Previne apariția depresiei - nivelul scăzut de acid folic este asociat cu depresia.
Suplimentele pe bază de acid folic stimulează astfel receptorii de serotonină de la
nivelul creierului și pot fi recomandate împreună cu tratamentul împotriva depresiei.

• Susține sistemul imunitar - deficitul de acid folic poate duce la slăbirea sistemului
imunitar și la apariția anemiei megaloblastice. Administrarea unei doze optime de acid
folic crește rezistența organismului împotriva infecțiilor.

Așa cum am amintit mai sus, acidul folic joacă un rol important și în sinteza și repararea ADNului
și, în același timp, ajută organismul să absoarbă substanțele nutritive din alimente. Acidul folic
ajută și la crearea de celule noi, cu precădere a globulelor roșii. Simptomele deficitului de acid
folic

De regulă, simptomele deficitului de acid folic în organism pot să apară treptat, însă se agravează
dacă această problemă nu este tratată la timp. Unul dintre principalele semne ale deficitului de
acid folic este apariția anemiei megaloblastice, din cauza deficitului de globule roșii. Astfel, e
important de reținut că anemia se manifestă prin oboseală, lipsa apetitului, dureri de cap, stări de
leșin sau diaree. Alte simptome ale deficitului de acid folic sunt următoarele:

• Stări depresive (nivel ridicat de homocisteină);

• Apariția alergiilor;

• Slăbiciune musculară;
• Tulburări de memorie;

11
 • Oboseală;

• Stări de iritabilitate;

• Respirație sacadată.

Totodată, un nivel scăzut de acid folic este asociat și cu risc crescut de apariție a malformațiilor
congenitale la nou-născuți, a infarctului (din cauza nivelului ridicat de homocisteină), a
cancerului de stomac, naștere prematură sau chiar avort. Este recomandat un consult medical
pentru a stabili cu exactitate dacă este vorba de deficit de acid folic.

Cauze ale deficitului de acid folic

Pentru început e important de reținut că acidul folic este o vitamină hidrosolubilă. Acest lucru
înseamnă că se dizolvă odată ajunsă în organism și nu rămâne depozitată în grăsimea din celule.
Cu alte cuvinte, în organism nu se formează o rezervă de acid folic și este necesar un aport constant.
Astfel, câteva dintre cauzele care pot duce la apariția deficitului de acid folic sunt:

• O alimentație dezechilibrată - este important să consumăm alimente bogate în

vitamina B, precum carnea roșie, broccoli sau citrice, dar și alimente îmbogățite cu
acid folic ori suplimente pe bază de acid folic, în special în perioada sarcinii. De reținut
este faptul că alimentele gătite excesiv pot pierde o cantitate semnificativă de vitamina
B9.

• Anumite boli - există anumite afecțiuni care pot duce la absorbția deficitară de acid
folic în organism. Printre acestea se numără boala Crohn, afecțiunile renale.

• Fumatul și alcoolismul - acestea pot duce la scăderea nivelului de acid folic din
organism.

• Unele medicamente - precum cele folosite pentru tratarea cancerului, epilepsiei sau
poliartritei reumatoide.

• Sarcina și perioada alăptării - în aceste perioade crește nevoia organismului de acid

folic și vitamina B9.

12
I.3.4. Investigații uzuale în anemie.
Examenul clinic.
Medicul efectuează examenul clinic (consultul fizic) pentru a depista cat de severă este anemia si
care sunt posibilele cauze care declansează anemia. Medicul poate:

• Sa asculte inima, urmărind bataile rapide sau neregulate.

• Sa asculte plamanii, urmărind respiratia rapidă sau lentă.

• Sa palpeze abdomenul pentru a observa modificari de dimensiune ale ficatului sau

splinei.
Investigații si proceduri
Se poate recomanda de catre medic diferite analize de sange si alte investigații sau proceduri pentru
depistarea tipului de anemie si a gradului de severitate al acesteia.

Hemoleucograma completă

Este una dintre cele mai frecvente analize de sange, fiind efectuată in cadrul investigatiilor de
rutină. Varsta, gradul de hidratare sau diverse medicamente pot afecta valorile normale.
Hemoleucograma completă (HLG) este de obicei prima analiză de sange recomandată pentru
diagnosticarea anemiei. Analiza masoară diferiți parametri ai sangelui, precum hemoglobina
(Este o proteină bogată in fier, prezentă in eritrocite, care transportă oxigenul si dioxidul de
carbon in sange), si hematocritul (cat spatiu ocupă globulele rosii in sange). Un nivel scazut al
hemoglobinei si al hematocritului reprezintă un semn de anemie. Hemoleucograma completă mai
depistează numarul de globule rosii, de globule albe (limfocite) si de trombocite (plachete
sanguine) din sange. Rezultatele anormale pot fi semn de anemie, o altă tulburare a sangelui,
infectie sau o alta afectiune. Hemoleucograma completă mai analizează volumul celular mediu
(MCV) – acesta masoară dimensiunea medie a globulelor rosii, oferind un indiciu asupra cauzei
anemiei. De exemplu, in anemia prin deficit de fier, globulele rosii sunt, de obicei, mai mici decat
normalul.

Alte investigatii si proceduri

Daca rezultatele HLG arata o anemie, este nevoie si de alte analize, precum:
13
 • Electroforeza hemoglobinei. Această analiză analizează diferitele tipuri de
hemoglobină din sange. Analiza contribuie la diagnosticarea tipului de anemie pe care
il are o persoană.
• Numarul de reticulocite. Această analiză masoară numarul de globule rosii tinere
(imature) care se gasesc in sange. Analiza arată daca maduva osoasă produce globule
rosii in ritm optim.
• Analiza nivelului fierului din sange și organism. Aceste tipuri de analize includ analiza
fierului seric (sideremia) si analiza feritinei serice. Nivelul transferinei serice si analiza
capacitatii totale de legare a fierului (CTLF) masoara, de asemenea, nivelurile de fier.
Pentru ca anemia are multe cauze, ti se pot recomanda investigații pentru afectiuni precum
insuficienta renală, otravirea (la copii) si deficitele vitaminice (carența vitamine precum B12 și
acid folic). Una dintre investigații este endoscopia – in cadrul acesteia, un tub prevazut cu o
minicameră video este introdus prin cavitatea bucală pentru a vizualiza tractul digestiv. Medicul
mai poate efectua testele pentru maduva osoasă – acestea arată daca maduva este sanatoasă si
produce suficiente globule roșii. Precum am mentionat anterior, hemoleucograma se numară
printre cele mai comune teste de laborator, avand scopul de a numara celulele prezente in
compoziția sangelui (globule rosii, globule albe si trombocite), precum si variile rapoarte dintre
acestea. Testul furnizează informații valoroase despre sange si țesuturile hematopoietice, precum
cele din maduva osoasă a pacientului, dar si din alte sisteme ale corpului.

Prin urmare, testul poate include urmatoarele analize:

• Hematocrit (Hct) - reprezinta un procent din partea totala de sange corpusculară,
constând in principal in eritrocitele (globulele rosii) din sange.

• Hemoglobina (Hb sau Hgb) - este o proteină care poate fi intalnită în eritrocite,
responsabilă cu transportul oxigenului si al dioxidului de carbon in organism.

• Numarul de eritrocite prezente intr-un anumit volum - intervalul normal pentru barbati
este de 4.5 milioane pana la 5.9 milioane de celule / mcL, iar pentru femei este de 4.1
milioane pana la 5.1 milioane de celule / mcL.
• Numarul de leucocite - intervalul normal este cuprins intre 4.500 şi 10.000 de celule
pe microlitru (celule / mcL).
14
 • Continutul mediu de hemoglobina din eritrocite (MCH).

• Concentratia medie a hemoglobinei din globulele rosii (CHEM).

• Distributia volumului de globule rosii (RDW).

• Procentajul diferential pentru celulele albe din sange (neutrofile, limfocite, eozinofile
si bazofile).

• Numarul de trombocite - intervalul normal este de 150.000 pana la 450.000 trombocite

/ mcL.

În urma analizelor, se efectuează un raport care este imparțit in doua coloane. Prima
coloană semnifică intervalul de referintă, adica valorile normale, iar cealaltă coloană
reprezintă rezultatele efective. Daca rezultatele sunt mai mici sau mai mari decat intervalul
de referinta, sunt considerate anormale. In majoritatea cazurilor, cel mai frecvent motiv
pentru care rezultatele sunt necorespunzatoare poate fi o anemie usoară. Intervalul de
referință nu este unul standard, fiecare laborator si centru de analize avand propriile aparate
si echipamente care definesc acest interval.

CAPITOLUL II- SÂNGELE

II.1. Definiția și compoziția sângelui.

Sângele (pronunție din limba latină sanguis, greaca veche: αἷμα, ema) este o substanță lichidă de
culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin vene și artere,
capilare(cele mai mici vase de sânge care participă la procesul de respirație asigurând nutriția și
oxigenarea organismului la animalele superioare. Sângele este un țesut special sub formă lichidă
care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă
nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia dioxidul de carbon și produșii
de catabolism tisular, transportându-i la nivelul organelor de eliminare. În medicină, disciplina
care se ocupă cu studiul sângelui se numește hematologie. Sângele este alcătuit dintr-o parte
lichidă, plasma sanguină, în care plutesc o serie de celule specifice sângelui. Circulația sângelui
este asigurată în primul rând prin contracțiile mușchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în

15
combinație cu contracțiile mușchilor scheletici. În general vasele de sânge bogate în oxigen care
pornind de la inimă și irigă țesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inimă și transportă
produsele de catabolism de la țesuturi încărcate cu dioxid de carbon se numesc vene. Sângele se
găseşte în organism circulând prin vasele sanguine, iar componentele sale principale sunt: apă,
celule, proteine şi lipide.

Fig.2.0.Sângele
II.2. Celulele sanguine

Denumite de asemenea și hematocite sunt toate celulele de orice natură care în mod normal sunt
prezente în sânge.
Termenul ,,celulă sanguină,, este impropriu ,dar uzual pentru ultimele două categorii, deoarece
acestea nu sunt celule întregi în sine; într-adevăr ele sunt lipsite de nucleu și au capacitate de
reproducere. Mai sigur, ele ar trebui să fie clasificate ca ,,organite de sange,, dar ele sunt foarte
prezente în mediul intercelular numită plasmă sanguină unde aproape 99% din ,,celulele
sanguine,, constau de obicei, din aceste organite esențiale sistem respirator), și nu în citoplasmă
intracelulară. Cu toate acestea, membrana de globule roșii și de trombocite are originea într-o
celulă din care provine, după ce a pierdut numai partea ei de bază, nucleul (și, prin urmare,
capacitatea de auto-reparare sau rezistă infecției cu agenți patogeni externi de contaminare a
plasmei). În mod normal , numai leucocitele sunt celulele sanguine, prezente nu numai în plasma
sanguină /slabă, dar mai ales în limfă (în mod normal, lipsită de eritrocite și trombocite, oferind
astfel o mișcare mult mai ușor de leucocitele, în special limfocite) și în forme avansate
(granulocite), in alte tesuturi conjunctiv (mușchi, oase, sistem nervos, dermă) sau forme primitive
(în special în măduva osoasă care sunt derivate). Cu toate acestea, leucocitele sunt absente în alte
țesuturi non-conjunctive formate din celule adiacente (epiteliul mucoaselor).

Prin urmare celule sanguine se împart în:

16
 1. Eritrocite /hematii, globule roşii
2. Leucocite /globule albe
3. Trombocite /plachete

Celula este alcătuită din următoarele componente:

1. Citoplasmă (mediul din interiorul celulei, situat între membrană şi nucleu)

2. Membrană (învelişul care delimitează celula)
3. Nucleu (miezul celular)

Fiecare tip de celulă are anumite caractere morfologice, după care poate fi identificată, se găseşte
în sânge într-un anumit număr, se produce şi se distruge în anumite locuri din organism şi
îndeplineşte anumite funcţii. Aceste funcţii pot fi îndeplinite doar de celulele mature, nu şi de cele
tinere (precursoare). În circulaţia sanguină celulele supravieţuiesc, o anumită perioadă de timp
(perioada diferă în funcţie de tipul celular), după care se distrug în ţesturi, în principal la nivelul
splinei. Celulele sunt programate să se autodistrugă în momentul în care nu îşi mai pot îndeplini
funcţiile. Procesul de producţie a celulelor sanguine se numeşte hematopoieză şi se realizează în:
măduva anumitor oase sau în ganglionii limfatici.

II. 3. Rolul sângelui.

Eritrocitele , sunt cunoscute si sub numele de celule rosii, globule rosii sau hematii. Sunt celule
fara nucleu, care sunt bogate in hemoglobina. Sunt, de asemenea, implicate in metabolismul
celular si in asigurarea unui pH sanguin optim si constant. Eritrocitele se formeaza in maduva
rosie osoasa in urma eritropoiezei, latura a procesului de hematopoieza. In ultima faza a
eritropoiezei, nucleul este eliminat din citoplasma. Eritrocitele sunt cele mai numeroase elemente
din sange. Un mm³ de sange contine aproximativ 4 milioane si jumatate de hematii la femeie si 5
milioane de la barbat. La copii mai mici numarul eritrocitelor este mai mare, pana la o valoare de
6 milioane pe mm³, iar la locuitorii zonelor cu altitudine mare numarul eritrocitelor poate ajunge
pana la 8 milioane pe mm³, datorita mecanismelor de adaptare pentru a face fata concentratiilor
scazute de oxigen. Eritrocitele, sunt cele mai specializate celule ale organismului, principala
functie constand in transportul oxigenului de la plamani la tesuturi si transferul dioxidului de
carbon de la tesuturi la plamani.Acest lucru se realizeaza prin intermediul hemoglobinei continute

17
in eritrocite. Hemoliza reprezinta procesul prin care hematiile sunt distruse. Hemoliza poate fi
fiziologica, atunci cand hematiile batrane sau cu defecte sunt distruse la nivelul splinei, ficatului,
ganglionilor limfatici sau maduva oaselor. Dupa aproximativ 4 luni de existenta, timp in care sunt
supuse la mari presiuni fizice si psihice, globulele rosii mor. Procesele prin care se realizeaza
indepartarea acestora din circulatia sanguina constau din distrugerea lor cu eliberarea
hemoglobinei si retinerea fierului. Scaderea numarului de eritrocite determina anemia. In practica,
se consideră anemie atunci cand concentrația de hemoglobină, hematocritul si/sau numarul de
eritrocite sunt sub valorile de referință. Pentru a identifica cauzele anemiei, informațiile privind
istoricul bolii si examinarea fizică trebuie integrate cu cateva teste de laborator, cum ar fi
determinarea numarului de reticulocite, indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sange
colorat si eventual a maduvei osoase. Cresterea numarului de eritrocite determină eritrocitoza.
Aceasta poate fi rezultatul cresterii masei eritrocitare totale ori poate fi consecinta reducerii
volumului plasmatic.
Alimente care cresc numarul de globule rosii si fluxul de sange sunt urmatoarele:

1. Sfecla este bogată in fier, necesar pentru a imbunatați fluxul de sange. Este un
detoxifiant natural, purificând in acelasi timp sangele.

2. Spanacul, țelina, broccoli, varza, conopida, salata verde sunt foarte sănătoase pentru
organism. Ajută la controlul greutații și cresc numărul de globule rosii. De asemenea,
mențin sistemul digestiv activ.

3. Carnea roșie, sparanghelul, stridiile, smochinele, stafidele si migdalele conțin fier, ce

menține oasele puternice si furnizează necesarul de oxigen. Deficitul de fier duce la
aparitia anemiei. Migdalele cresc fluxul de sange in organism si asigura necesarul de
fier zi de zi.

4. Caisele, merele, strugurii, prunele si smochinele uscate sunt nutritive, dar cresc si
numarul globulelor roșii.

18
 Fig.3.celulele roșii/erythrocytes

II.4. Reticulocitele

Reticulocitele sunt eritrocite imature anucleate formate în maduva hematogenă care ajung in
circulație cu o cantitate reziduală detectabilă de ARN; ARN-ul rezidual permite continuarea
sintezei de hemoglobină și după pierderea nucleului de catre eritroblast. In procent scazut, de
aprox 1 %, reticulocitele se regasesc in circulație pentru cateva zile, apoi se transformă in
eritrocite mature. Numarul de reticulocite circulante permite estimarea productiei medulare de
eritrocite dar nu are valoare de diagnostic. Pentru evaluarea diagnostică, modificarea numarului
de reticulocite trebuie corelată cu alte investigatii,sideremia, dozarea de vit B12 si folat,
haptoglobina, G6PD, eritropoetina. Numarul de reticulocite poate fi obtinut ,,manual,, prin
colorarea unei picaturi de sange cu albastru brilliant cresil, efectuarea unui frotiu si examinarea
microscopică. Reteaua reticulară intracelulară de ARN se va evidenția specific, permițând
identificarea si numararea reticulocitelor. Numarul de reticulocite se raportează procentual fata
de eritrocite.

• Reticulocite % =[ Numar de Reticulocite / Numar total Eritrocite ] x

100
La pacientul anemic, pentru a creste acuratetea evaluarii, se aplica doua corectii :

1. corectia fata de hematocrit:

o Indicele reticulocitar (IR) = Reticulocite % x (Hematocrit masurat /

Hematocrit normal)
19
 2. corectia fata de gradul de imaturitate reticulocitara, cuantifică cat de rapid sunt
eliberate reticulocitele din maduvă si cat durează maturarea lor in circulatia sanguină.

o Indicele de productie reticulocitara (IRP) = IR x (1 / timpul de maturație) IRP si

timpul de maturație depind de hematocrit astfel:

- pentru Hct (%) =40-45, timpul de maturație = 1.0;

- pentru Hct (%) =35-39, timpul de maturație = 1.5;

- pentru Hct (%) =25-34, timpul de maturație = 2.0;

- pentru Hct (%) =15-24, timpul de maturație = 2.5; - pentru Hct (%) =< 15, timpul de
maturație =3.

Un IRP < 2%, indică: boli hipoproliferative / anemie aplastică/sau eritropoieza ineficientă/anemie
megaloblastica. Un IRP de 2% - 3%, poate fi intalnit in: anemie hemolitică, hemoragii recente,
raspuns medular adecvat la terapie. In prezent, numarul de reticulocite se determină automat pe
analizatoare de hematologie, simultan cu toți parametrii hemogramei. Alaturi de numarul de
reticulocite procentual (Reticulocite %) si absolut (Reticulocite#), analizatoarele raportează si
fracția de eritrocite imature (IRF) si conținutul de hemoglobină din reticulocite (Ret-HE), indici
cu mare importantă in evaluarea hematologică. Fractia de Feticulocite Imature (IRF) reprezintă
procentul reticulocitelor imature din totalul de reticulocite. Flowcitometria evaluează gradul de
maturare al reticulocitelor prin cuantificarea lor in: reticulocite cu fluorescență redusa (LFR),
reticulocite cu fluorescență medie (MFR), reticulocite cu fluorescență crescută (HFR).
Intensitatea fluorescentei este direct proportionala cu cantitatea de ARN din reticulocit fiind
astfel expresia gradului de maturitate celulară. In consecință, populația de reticulocite poate fi
subdivizată in functie de cantitatea de ARN, in reticulocite tinere, medii si mature. Fracția de
reticulocite imature (IRF) este dată de reticulocitele cu continut mare si mediu de ARN.Un IRF
crescut reflectă un răspuns medular bun dupa chimioterapie, după terapia specifică a anemiilor
carențiale si este considerat un indicator mai fidel decât numărul absolut de netrofile (ANC) in
evaluarea răspunsului medular postransplant. IRF poate fi utilizat pentru a evalua eritropoeza
ineficientă și pentru a diferenția anemia megaloblastică sau mielodisplazia (cresterea IRF) de alte

20
cauze IRF poate fi utilizat impreuna cu numarul de reticulocite in evaluarea anemiei astfel:
imature (IRF)

Anemie aplastică severă ↓

↓
Insuficiența renală
↑↓
↓
↑
Regenerare medulară Boli ↓

cronice ↓ ↑

↓ sau N
Diseritropoeza
↓ sau N Raspunsul
precoce la terapia
cu fier ↓ sau N
Condiții clinice Număr reticulocite Fracția reticulocitelor

Talasemii N sau ↑ N sau ↑

Mielodisplazii Variabil N sau ↑
Anemii hemolitice ↑ ↑
Hemoragie N sau ↑ ↑

21
Conținutul de hemoglobină din reticulocite (Ret-HE) este un indicator de predicție a fierului
disponibil pentru a fi incorporat in molecula de hemoglobina. Scaderea valorii Ret-HE reflectă
reducerea conținutului de hemoglobină celulară și este cel mai bun predictor al deficitului de fier
in anemia feriprivă, in special la copii. Estimarea Ret-HE este utilă in:
- detectarea deficitului de fier funcțional in situații clinice complexe: inflamații cronice și boli
renale cronice; în aceste cazuri, panelul conventional format din feritina, sideremie si
capacitatea totală de legare a fierului (CTLFe), poate fi nefolositor, în special ca urmare a
falsei cresteri a feritinei ca reactant de faza acută in ciuda existenței unor rezerve scăzute de
fier.

- obtinerea unei mai bune predicții a rezervelor de fier medular in anemia non- macrocitară.

- obtinerea unei mai bune predicții, comparativ cu valoarea hemoglobinei, pentru screeningul
copiilor si adolescentilor cu deficit de fier, inainte de instalarea anemiei.
II.5. Interpretarea rezultatelor pentru analiza reticulocitelor:
Interpretare valori mari:
Valori crescute ale reticulocitelor (reticulocitoza) pot fi intalnite în:

- sângerare: în prezența hemoragiei numărul de reticulocite creste in cateva zile pentru a

compensa eritrocitele pierdute; în sangerările cronice numarul de reticulocite rămane au
crescut atâta timp cat măduva poate compensa pierderea de eritrocite si nu se asociaza
deficienta de fier.

- anemie hemolitică: măduva creste producția de eritrocite pentru a compensa pierderea prin
hemoliza a hematiilor, rezultand un număr crescut de reticulocite. Anemiile hemolitice acute
se pot asocia cu reticulocitoza de > 50 %.

Etiologia anemiilor hemolitice este complexă: boala hemolitică a nou nascutului, anemia
hemolitică imună idiopatică și secundară, anemii hemolitice dobandite (anemia hemolitică
microangiopatică, malaria, hemoglobinuria paroxistică nocturnă), hemoglobinopatii (sindroame
talasemice, siclemie), defecte de membrană eritrocitară (sferocitoza eitrocitară, eliptocitoză
eritrocitară), defecte enzimatice eritrocitare /deficit de G6-PD.

22
 - raspuns medular adecvat: cresterea numarului de reticulocite (reticulocitoza) este un
indicator de eritropoeza regenerativă, cu rol de inlocuire al eritrocitelor pierdute sau
prematur distruse.

Sub stimulare maximă, măduva poate produce un numar de eritrocite de 6-8 ori mai mare față de
rata normală. Astfel, daca reticulocitele cresc in timpul chimioterapiei, dupa transplantul de
maduvă sau dupa tratamentul cu fier, vitamina B12 sau folat, maduva hematogenă raspunde
adecvat prin producerea de eritrocite. Eritropoieza este marcata dupa o saptamană de tratament
pentru cresterea numarului de reticulocite, reticulocitoza maxima de 10-20 % apare dupa 2-4
saptamani de tratament. Tratamentul cu eritropoietină determină o crestere usoară a numarului
de reticulocite dupa 24 ore de la administrare, cu eliberarea din maduvă de reticulocite imature,
mari, cu continut mare de ARN; nivelul maxim este atins dupa 4-6 zile, iar normalizarea survine
dupa 8-10 zile;

- in absența anemiei, sau daca există policitemie, reticulocitele crescute indică o

supraproducție de eritrocite (e.g., policitemia vera, tumori producatoare de
eritropoetina)[10]
Interpretare valori mici:
Daca anemia este prezentă și maduva este incapabilă sa o compenseze prin cresterea producției de
eritrocite, numarul de reticulocite poate fi normal, scazut sau chiar usor crescut, dar producția
eritrocitară este insuficientă. In acestă situație maduva este în diferite grade variate de disfuncție
sau insuficientă, datorate urmtoarelor situații clinice:

- anemie feriprivă

- anemie pernicioasă sau deficitul de acid folic

- anemie aplastică /deficitul persistent indică un prognostic slab - radioterapie

- insuficiență medulară determinată de infecții sau cancere - afectiuni renale severe cu nivel
scazut de eritropoetină.

- anemia din bolile cronice

- sindrom mielodisplazic
23
 - afectiuni endocrine
- alcoolism
Interferențe analitice la analiza reticulocitelor.

Leucocitoza se poate asocia cu valori fals crescute de reticulocite si IRF

II.6. Diferite recomandări pentru analiza reticulocitelor.

Numarătoarea de reticulocite și indicii reticulocitari sunt recomandați în urmatoarele situații:

- evaluarea cauzei în situația in care hemoleucograma arată valori scazute pentru eritrocite,
hemoglobina sau hematocrit.

- evaluarea răspunsului măduvei hematogene la necesarul de eritrocite al organismului

- diferențierea între diferitele tipuri de anemii

- monitorizarea răspunsului la tratament ( raspunsul anemiei feriprive la tratamentul cu fier)

- monitorizarea functionalitații maduvei hematogene la pacientul cu chimioterapie.

- monitorizarea funcției maduvei hematogene după transplant. - evaluarea efectului

substantelor radioactive în expunerea profesională.
În prezența anemiei numărul de reticulocite trebuie corectat deoarece este fals crescut cand se
raportează la numărul scazut de eritrocite al pacientului anemic.

II.7. Determinarea numărului de reticulocite.

Amintim că reticulocitele sunt hematii tinere cu diametru mai mare decat al eritrocitelor adulte,
care apar in circulație la aproximativ 1-2 zile inainte de maturare; conțin in interiorul lor o substanță
reticulo-filamentoasă dispusă ca o rețea. Numărul de reticulocite din sangele circulant este un
indicator important al producției de eritrocite din maduva osoasă, furnizand informații legate de

24
mecanismul producerii anemiei: anemie datorată unei producții eritrocitare defectuoase sau
anemie datorată distrucției in circulatie a hematiilor.

Determinarea numarului de reticulocite este utilă in:

-diferentierea tipurilor de anemii in: neregenerative si regenerative/hiper- regenerative
-monitorizarea răspunsului terapeutic după tratamentul cu fier, acid folic / vitamina B12,
eritropoietina
Maduva normală produce in 24h aproximativ 90x 106 reticulocite/L, ceea ce reprezintă cam
0.52% din eritrocitele circulante.

Metoda de determinare:

1. Metoda manuală - numărare microscopică ( colorație supravitală cu albastru cresil

briliant).

2. Numararea automată pe analizor.

În funcție de numărul de reticulocite, anemiile se impart in : regenerative (cu hiperreticulocitoză)

si hiporegenerative (cu reticulocitopenie). Reticulocitoza este oglinda activitații eritroformatoare
a maduvei. Asocierea reticulocitozei la anemie arată că mecanismul acesteia este periferic
(sangerare sau hemoliza) ; reticulocitopenia indică faptul ca anemia este rezultatul unui defect
medular (anemie de cauză centrală). O apreciere suplimentară a producției de reticulocite in cazul
anemiei o aduce indicele de producție reticulocitară: raportul dintre cifra corectată a
reticulocitelor si timpul lor de maturație in sange. Maturația reticulocitelor durează in medie 3
zile ; la pacientul anemic, reticulocitele insă sunt rapid expulzate in sange, cu atat mai repede cu
cat gradul anemiei este mai mare, iar timpul necesar maturării reticulocitelor este cu atat mai
lung, cu cat anemia este mai accentuată.Se calculează astfel indicele de producție reticulocitară

25
din numarul de reticulocite corectat si un factor de corectie care depinde de hematocritul
pacientului:

Hct (%) Factor de corecţie

•
o 1.0

o 1.5

•
o 2.0

o 2.5
<15 3.0
IPR = % Rt corectat / Factor de corectie

Un IPR <2 indică faptul ca măduva răspunde inadecvat gradului de anemie

indică o componentă hiporegenerativă a măduvei, in timp ce un IPR >2 sugerează că măduva
raspunde adecvat gradului de anemie ( indică cresterea productiei de reticulocite).

Cresterea numarului de reticulocite (reticulocitoza) se intalneste in:

- dupa episoade hemoragice acute

- distrucție eritrocitară crescută (hemoliza)

- post-terapie pentru anemia feripriva

- post-terapie specifică anemiei megaloblastice

- in unele afectiuni, precum : policitemie, carcinom cu metastaze medulare Scaderea
numarului de reticulocite ( reticulocitopenie) se intalneste în:

26
 - eritropoieza ineficiența sau scăderea producției de eritrocite /anemii hemolitice autoimune
severe, crize aregenerative, anemii megaloblastice.
II.8. Valori normale
Valorile normale pentru determinarea numărului de reticulocite:
Adult: 0.5-2% din numărul total de eritrocite.

Nou-nascut: 2.5-6.5% din nr. total de eritrocite (scade la nivelul de la adult din a doua saptamană
de viață).

Număr absolut = 30-120 x 103/μL sau x 109/L.

Valori de referință:
Adult: 0.5-2%

27
In cazul unei anemii, numărul de reticulocite necesita o corectie:
Hematocrit pacient
%nr. Reticulocite corectate = %nr. Reticulocite x --------------------------- (=hematocrit ideal)

CAPITOLUL III – IMPORTANȚA FIERULUI ÎN ORGANISMUL UMAN

III.1. Excesul de fier

III. 1.1 Importanța fierului în organismul uman.

Fierul este un oligoelement prezent la nivelul fiecarei celule din organismul uman. 85 % din
cantitatea de fier din organism se gasește in hemoglobină, organismul uman conținand 2, 3 grame
de fier la femei si 3, 5 g la barbați. Organismul uman are nevoie de o cantitate crescută de fier
pentru a funcționa bine. Fierul este necesar pentru formarea hemoglobinei, a unor enzime, precum
si a mioglobinei. Acesta mai are si rolul de a vindeca si preveni anemiile, asigură nutritia
mucoaselor, secreția gastrică, respiratia celulară, ajută la procesul de creștere, marește rezistența
la imbolnăviri, mai ales la infecții, transportă diferite substanțe chimice implicate in metabolismul
energetic, are actiune antioxidantă, ajuta la cresterea armonioasă, asigura funcția reproductivă.
Femeile in perioada menstruală sunt mai predispuse spre dezvoltarea carenței de fier, dar si femeile
însărcinate sau în perioada de alăptare. Aportul scăzut de fier in timpul sarcinii creste riscul de
nastere prematură și de greutate mică la nastere in ceea ce priveste bebelușul.Experții sunt de
părere ca toate femeile insărcinate ar trebui sa ia intre 30 si 60 de miligrame de suplimente cu fier,
in fiecare zi a sarcinii, indiferent de nivelul lor de fier din organism. Sugarii care incep sa aibă o
alimentație diversificată au un risc de a se confrunta cu stări anemice dacă alimentația lor este slabă
in produse fortificate cu fier. Pana la opt luni se spune ca rezerva de fier a sugarului este suficientă
pentru a-l feri de anemii dar este foarte important ca dupa această varstă să fie introduse in
alimentația micuțului suplimente de fier. In cazul sugarilor, laptele matern are un conținut suficient
de fier pentru ca aceștia să nu necesite niciun fel de supliment. Laptele de vaca are un continut
foarte scăzut de fier, astfel acesta fiind un aliment nerecomandat copiilor, fiind cunoscut faptul că
în perioada de creștere aceștia au o nevoie mai mare de fier decat un adult. Dintre inamicii fierului
amintim alimentatia bogata in fosfati, zinc, cupru, cafea, alcool, procesul de prelucrare a fructelor
și a alimentelor in general, fierberea in exces sau tăierea marunt a alimentelor inainte de procesul
de fierbere contribuind la pierderea unei cantitați ridicate de fier din alimente.De
 27
asemenea, fosfoproteinele si sarurile acidului fitic din cerealele integrale pot avea același efect
nefast. Necesarul zilnic de fier este de 15 mg la adultii femei si barbati. Organismul absoarbe doar
8% din cantitatea de fier ingerată. Transportul si depozitarea acestuia este dependent de proteine
specifice sintetizate de ficat. Absorbția acestuia este favorizată de calciu, cobalt dar si vitaminele
B12, B9 si C. Fierul este prezent in carne, galbenus de ou, peste, legume, frunze, fructe uscate,
fasole uscată, linte, cereale integrale, paine neagra, carnea de miel, mezeluri, scoici si moluste
crude, fructe uscate, spanac, urzici. Combinarea salatelor, fasolei, carnii pot duce la o absorbtie
mai rapidă a unei cantitati mari de fier. Fierul este unul dintre mineralele importante pentru
organismul uman și este bine când în sânge găsim fier și alte minerale. Se știe că deficiența de fier
poate duce organismul spre diferite forme ale anemiei feriprive, o boală cu multiple fațete.
Totodată, organismul uman nu este sănătos nici în cazul unui exces de fier pentru că acesta se
depune în organe și în alte părți ale organismului. Trebuie reținut faptul că fierul a fost și este
important pentru sănătatea noastră. Fierul ca și mineral nu e altceva decât o substanță anorganică
cu structură simplă care, la nivel molecular ajută la realizarea unor funcții esențiale pentru corpul
omenesc.Carența de fier este rezultatul consumului redus de alimente ce conțin fier și al unor
afecțiuni ce împiedică absorbția acestuia. Deficitul de fier are ca principală expresie apariția
anemiei feriprive. Clinic, anemia se traduce prin astenie fizică, dispnee, cefalee, iritabilitate,
amețeli sau pierdere ponderală. Aproape 6% din fierul din organism face parte din anumite
proteine, care sunt esentiale pentru respirație si pentru metabolismul energetic, insa acest fier este
si o componenta a enzimelor implicate in sinteza colagenului si in anumiti neurotransmitatori.
Fierul este necesar, totodată, pentru buna funcționare a sistemului imunitar. Retine că fierul este
un mineral vital pentru buna funcționare a hemoglobinei, o proteină necesară pentru transportul
oxigenului in sange. Totodata, fierul are un rol si in alte procese importante din corp. Fierul ajută
la menținerea multor funcții vitale din organism, inclusiv cand este vorba despre energie si
concentrare, procese gastrointestinale, sistemul imunitar si reglarea temperaturii corpului. Fierul
este important si pentru ca te ajuta să ai energie. O cantitate insuficientă de fier in alimentația ta
poate afecta modul in care corpul uman folosește energia. Fierul transporta oxigenul catre muschi
si creier si este crucial atat pentru performanțele mintale, cat si pentru performanțele fizice.

29
 Fig.4.Fe

III.1.2 Cantitatea de fier din organism

Cantitatea totală de fier din organism diferă in functie de varsta si sex. Nou-nascuții au la termen
~75 mg Fe/kgc provenit in principal de la mamă în timpul trimestrului al treilea de sarcină.
Depozitele de fier scad în timpul perioadei de crestere. Dupa adolescentă nevoia de fier scade,
barbații prezentand o crestere graduală a depozitelor de fier pe parcursul vieții (au un minim de
50mg Fe/kgc). In schimb, femeile prezintă o pierdere continuă de fier pana la menopauza (au
~35mg Fe/kgc); după menopauză femeile acumulează fier, intr-un mod liniar, ajungand la un nivel
asemanator barbatilor. Cea mai mare parte a fierului din organism se gasește in compuși , in special
hemoglobina si mioglobina. O cantitate foarte mică este conținută în enzimele care utilizează fierul
în schimbul de electroni: peroxidaze, catalaze si ribonucleotid reductaze. Cea mai mare parte a
fierului non-hemic este depozitat sub formă de feritină sau hemosiderină in macrofage si
hepatocite. Numai o fracțiune foarte mica (~0.1%) circulă in plasma sub formă de Fe 3+ legata de o
proteina de transport – transferina. Fierul este absorbit din intestinul subtire proximal sub formă
de fier hemic si fier feros (Fe2+), absorbția sa fiind influențată de aciditatea gastrică (scade in
aclorhidie sau gastrectomie), factori potențiatori si inhibitori alimentari. Absorbtia se realizează
prin intermediul unor proteine transportoare si cu ajutorul unor enzime: ferireductaza, care
converteste Fe3+ din alimente in Fe2+ pentru transferul in celulele mucoasei intestinale, si o
ferioxidază (hefaestina), care converteste Fe2+ in Fe3+ la nivelul membranei bazolaterale, pentru
transferul plasmatic1. Ferroportina este transportorul bazolateral prin care fierul părăsește

30
enterocitul și locul de actiune al hepcidinei, hormon peptidic recent descoperit, format din 25 de
aminoacizi, sintetizat la nivel hepatic, ce interactionează cu ferroportina, inducand internalizarea
și degradarea acesteia. Deoarece organismul uman nu posedă un mecanism fiziologic de eliminare
a excesului de fier, absorbția acestuia este foarte bine controlată, elementul cheie fiind hepcidina
cu rol reglator negativ asupra fierului plasmatic, avand ca efect scaderea eliberarii de fier din
enterocit si din celulele sistemului reticulo-endotelial. Sinteza de hepcidină este stimulată de
inflamație sau atunci cand depozitele de fier ale organismului sunt saturate. Hipoxia ca și creșterea
necesarului de fier pentru eritropoeza inhibă sinteza hepatica a hepcidinei. Afectarea mecanismului
reglator al hepcidinei – respectiv a moleculelor semnal ce intervin în stimularea sau inhibarea
sintezei acesteia – are are rol în patogeneza unor afectiuni datorate tulburărilor metabolismului
fierului /anemia feriprivă, hemocromatoza ereditară, încarcarea cu fier din eritropoieza ineficientă,
anemia asociată cu infecții si inflamații, anemia din boli cronice. Excreția de fier are loc prin
pierderile celulare la nivel gastrointestinal, cutanat, urinar și pierderile menstruale la femeie. Cea
mai mare parte a fierului funcțional din organism provine din reutilizarea fierului deja existent
provenit din eritrocitele distruse la nivelul sistemului reticuloendotelial, in principal din splina.
Recomandari pentru determinarea sideremiei /în combinație cu transferina/saturația transferinei si
feritina.

• Diagnosticul diferențial al anemiilor în special microcitare sau hipocrome;

• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice;

• Diagnosticul supraîncarcării cu fier si hemocromatozei;

• Diagnosticul intoxicatiei cu fier.

Pregătirea pacientului se face dimineața cand valorile sideremiei sunt cele mai mari, înaintea
administrarii de preparate de fier/transfuzii de sange; daca pacientul a fost transfuzat,
determinarea sideremiei se face dupa 4 zile. De asemenea trebuiesc evitate stres-ul extrem scade
sideremia.
III.1.3. Reacţii adverse.
Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost simptomele gastrointestinale durere
abdominală 8 %, flatulență 4 %, constipație 4 %, disconfort abdominal 2 %/distensie abdominală

31
2 % și diaree 3 %, iar acestea au avut o severitate ușoară până la moderată. Reacțiile adverse
severe raportate au fost durere abdominală 4 %, constipație 0,9 % și diaree 0,9 %.
III.1.4. Preparate orale cu fier bivalent.
În această categorie avem următoarele medicamente care fac parte din grupa farmaceutică
administrate oral,persoanelor cu deficit de fier/anemie.

• Tardyferon retard /drajeurii.

• Sorbifer durules/comprimate filmate.
• Resoferon/.
• Ferrum Hausmann/picaturi.
• Gluconat feros/300mg cmprimate.
• Tardyferon 80mg drajeuri cu eliberare prelungită.
• Ferronat /suspensie sau capsule.
• Heferol /capsule.
• Ferrous gluconate /comprimate filmate.
• Ferronal 300 comprimate.
• Glubifer comprimate filmate.
• Ferro gradumet/comprimate.
• Bebe tardyferon drajeuri.
• Plastufer capsule.
• Resoferon/sirop.
• Retafer/comprimate.
• Ferro gradumet/comprimate.

32
 Fig.5/Ferrous gluconate

fig6/Ferrum Hausmann Fig.7/Glubifer

CAPITOLUL IV - TRATAMENTUL ANEMIEI FERIPRIVE

IV.1 Tratamentul anemiei feriprive
IV.2. Produse antianemice
In grupa medicamentelor antianemice sunt incluse:acidul folic,vitamineCo,Cu.
Cobaltul se prezintă sub formă fiziologică activă în organism ca fiind vitamina
B12

• favorizează utilizarea fierului în sinteza hemoglobinei

• se găsește în toate țesuturile, mai ales în pancreas

Cupru se găsește sub formă complexă cuproproteică.Se opune coagularii sângelui,favorizează
absobția intestinală. Se utilizează in tratamentul anemiei feriprive in doze de 0,1-2mg. Este necesar
ca anemia să fie diagnosticată înainte de a începe un tratament.Sunt multe cauze ale anemiei,unele
fiind serioase,amenințând chiar viața individului.Acest lucru este întâlnit în cazul femeilor care

33
sunt la menopauză și nu au un motiv de pierdere a sângelui.Folosirea fără discernământ a
suplimentelor nu este de recomandat.La persoana suspectă de anemie se impune o anamneză
completă pentru cunoașterea istoricului bolii,un examen fizic și diagnosticarea de către un medic
specialist.

Preparatele cu fier denumite și terapia marțială.

Este necesară în toate cazurile de anemie feriprivă. Administrarea optimă este cea orală (per os) și
asociată cu vitamina C pentru a favoriza absorbția. Sunt preferate preparatele care conțin fier
bivalent. În caz de intoleranță gastrică, dureri abdominale, diaree sau imposibilitatea administrării
orale, se folosesc preparatele pentru uz parenteral, administrate intramuscular sau intravenos. Aici
se utilizează fierul trivalent. După corectarea anemiei (verificate prin hemogramă), terapia marțială
trebuie continuată pentru refacerea depozitelor de fier din organismul uman.
Fier bivalent, preparate orale:
1. gluconat feros: Ascofer sulfatul feros:
Ferrogradumet și Tardyferon 2. sulfat feros și
acid ascorbic: Sorbifer Durules Fier
trivalent,preparate orale.
Complex de hidroxid de fier/III -Ferrum Hausmann,Maltofer Complex
de fier maltol-Ferracru.
Fier trivalent,preparate parenterale.
Complex de fier izomaltozat-Manofer
Complex de hidroxid de fier III sucroză-Venofer
Fier in combinație cu acid folic: Ferretab, Maltofer, Tardyferon fol
Fier în alte combinații: Ferro Folgamma, Tot’Hema

IV.3. Tratament medicamentos cuprinzând anemia feriprivă dar și OTC-urile.

Compoziție- Fier, Vitamina C, Vitamina B12, Acid folic, Vitamina B2,
Vitamina A, lactoză monohidrat,dioxid de siliciu coloidal, gelatină, oxid roșu de
fier (E172), dioxid de titan (E171).

34
Indicații: în anemia feriprivă (contribuie la formarea normală a globulelor roșii din sânge). Mod
de administrare: 1/2 capsule pe zi cu o jumatate de oră înainte de masă sau 3/4 ore după
masă.
Atenționări: acest supliment conține lactoză, nu este recomandat persoanelor cu intolerență la
unele categorii de glucide.

Fier complex (tablete)

Compoziție:fumarat feros, oxid de magneziu, acid L-abscorbic,
Agenți antiglomeranți: celuloză, talc,gluconat de zinc, acetat de DL-alfa- tocoferie, selenium
din drojdie; stabilizatori:
hidroxipropilmetilceluloză, stearat de magneziu; coloranți: dioxid de titan, albastru
briliant; concentrat de șofrănel, trigliceride cu lanț mediu, cianocobalamină, acid
pteroilmonoglutamic.
Mod de administrare-o tabletă pe zi, de preferat pe stomacul gol.
Atenționări- a nu se administra copiilor sub 12 ani.

Feroglobin iron -capsule

Compoziție-sistem cu eliberare lentă: fumarat feros, sulfat de zinc, acid folic, sulfat de cupru,
granule sferice din zahar și amidon (suport), talc purificat, stearat de magneziu (stabilizatori),
gelatină (capsulă), sucroză (stabilizator), amidon din cartofi (agent antiaglomerant), vitamina B6
(clorhidrat de piridoxină), hidroxipropilmetilceluloză (agent de glazurare), vitamina B12
(cianocobalamină 0,5%), acid folic( acid pteoroilmonoglutamic).
Mod administrare: adulți/o capsulă/zi în timpul mesei principale.
Atenționări/ cereți sfatul medicului înainte de utilizare, dacă sunteți însărcinată, alăptați, suferiți
de epilepsie, tulburări ale glandei tiroide, suferiți de alergii alimentare sau sunteți alergici la oricare
dintre ingrediente.

Feroglobin iron/ sirop

Compoziție: fier (citrat feric de amoniu), apă purificată, zahar din trestie (sucroză), extrac de malț
(din orz), glucoză lichidă (sulfiți), miere, lizină (clorhidrat), sulfat de zinc; coloranți din sursă
naturală: amestec de caroteni și extract de sfeclă roșie, vitamina C (acid ascorbic), agent de

35
îngroșare (gumă xantan), niacină (vitamina B3), glicerofosfat de calciu, clorhidrat de tiamină
(vitamina B1), aromă naturală (extractde portocală); regulator de aciditate: acid citric, vitamina B6
(clorhidrat de piridoxină).

Conservanți: sorbat de potasiu, acid pantotenic (D-pantenol), vitamina B2 , sulfat de cupru, de

mangan,acid folic (acid pteroilmonoglutamic), iodura de potasiu, vitamina B12 (ciancobalamină).
Mod administrare:adulți/o linguriță de 2 ori/zi copii (3/6 ani)2,5 ml (o jumătate de linguriță) de
2/zi copii (7/12 ani)5 ml (o linguriță) o dată sau de 2 ori/zi

Altrifer forte capsule

Compoziție/ fier micronizat ,amidon din porumb, pirofosfat feric, lecitină din floarea
soarelui; capsula -gelatină, colorant: dioxid de titan; acid ascorbic;agenți antiaglomeranți:
stearat de magneziu vegetal, talc.
Mod administrare/ o capsulă/zi, în timpul mesei sau imediat după masă.
Compoziție/ fier micronizat amidon din porumb, pirofosfat feric, lecitină din floarea soarelui, apă,
zahăr, maltodextrină, agent de îngroșare, gumă de xantan; corector de aciditate: bicarbonat de
sodiu; conservanți: benzoat de sodiu,sorbat de potasiu; aromă de căpșune .
Mod administrare oral/1ml soluție sau 1/2 mg fier/kg corp, în timpul mesei sau imediat după
masă. Produsul se poate utiliza ca atare sau diluat întrun pahar de apă la temperatura camerei.
Atenționări/a nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic.

fig.8

36
 Sideral forte (capsule)
Compoziție/fier, pirofosfat de fier,amidon de orez pregelatinizat, sucroesteri ai acizilor
grași,lecitină din floarea soarelui, sirop de glucoză, proteine din lapte, fosfat tricalcic; capsula:
gelatină, oxid roșu de fier, dioxid de titan, agent de încărcare: celuloză microcristalină; vitamina
C (acid L -ascorbic); agenți antiaglomeranți: hidroxipropilmetilceluloză, sterat de magneziu
vegetal; dioxid de siliciu .
Mod administrare/ o capsulă pe zi sau conform recomandării consultantului de specialitate, în
orice moment al zilei.
Precauție/ a nu se utiliza în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingrediente sau de intoleranță
la proteinele din lapte.

Fier +C comprimate
Compoziție/fier, vitamina C, histidină, acid folic, vitamina B12.

Mod administrare/ un comprimat zilnic cu suficient lichid.

Atenționări/ suplimentele alimentare nu pot fi utilizate pentru înlocuirea unui regim alimentar
variat și echilibrat și a unui mod de viață sănătos.

Indicații/ persoanelor în creștere, femeilor în perioada sarcinii sau în perioada alăptării,

persoanelor în vârstă, celor care țin o dietă vegetariană sau dezichilibrată sau care conține alimente
cu risc de producere a unui dezechilibru, precum cafeaua sau ceaiul negru.
Mod administrare:
în anemia feriprivă ușoară: un drajeu pe zi înainte de micul dejun în anemia
feriprivă severă: un drajeu de 2 ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
Reacții adverse/durere abdominală, constipație, diaree, balonare, scaun negru, greață.

37
 fig.9

Liquid iron (soluție)

Compoziție/ fier bisglicinat.

Mod administrare/copii sub 1 an: câte ½ până la o linguriță pe zi; copii 1-4 ani: câte jumătate
până la o linguriță pe zi; copii peste 4 ani: câte o linguriță pe zi sau conform recomandării
consultantului de specialitate. A se administra simplu sau amestecat cu băutura sau mâncarea
preferată a copilului.
Contraindicații/supradozarea accidentală cu produse ce conțin fier este letală pentru copii sub 6
ani!

fig.10

Sanostol cu fier-sirop

Compoziție- apă, agent de îngroșare sorbitol, suc de portocale concentrat, extract de malț (din
orz), îndulcitoracesulfam K, suc de grapefruit concentrat, L-acid ascorbic, agent de îngroșare
gumă de xantan, acid citric, ulei de portocale, ulei de floarea soarelui, gluconat de fier

38
II,conservant benzoat de sodiu, nicotinamidă, dexpantenol, DL-afla-tocoferil acetat, emulgator
polisorbat 80, riboflavină ,fosfat de sodiu, clorhidrat de tiamină, retinol,palmitat, colecalciferol.

Atenționări- consumul excesiv poate avea efect laxativ. Produsul conține vitamina A.
Femeile gravide și femeile aflate la vârsta fertilă vor trebui să consulte medicul înainte să consume
acest produs.

IV.4. Tratamentul cu prescripție medicală

Tardyferon Fol drajeuri cu eliberare prelungită

Compoziție/substanța activă este sulfatul feros uscat. Celelalte componente/nucleu

maltodextrină,celuloză microcistalină,copolimer metacrilic de amoniu, tipA, dispersie 30%
Eudragit RL30D, copolimer metacrilic de amoniu, tip B, dispersie 30% Eudragit RS30D,
trietilcitrat, talc, dibehenat de glicerol; strat de drajefiere .
Indicații-pentru prevenirea deficiențelor de fier și acid folic, atunci când nu se poate asigura un
aport alimentar suficient.
Contraindicații- persoanelor care sunt alergice la unul din componentele acestui medicament, în
cazul excesului de fier.
Mod administrare: în anemia feriprivă ușoară: un drajeu pe zi înainte de micul dejun în anemia
feriprivă severă: un drajeu de 2 ori pe zi, cu o oră înainte de masă.
Reacții adverse- durere abdominală, constipație, diaree, balonare, scaun negru, greață.

39
 fig.11
Ferretab -capsule cu eliberare prelungită

Compoziție-substanțe active fumarat feros II și acid folic; celelalte componente: lactoză

monohidrat, poliacrilat dispersie 30%, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu
vegetal, celuloză microcristalină tip 102; capsula /cap și corp: azorubină (E122), galben de
chinolină (E104), dioxid de titan , gelatină.
Indicații -este utilizat penrtu tratamentul carenței de fier cu o carență dovedită de acid folic, în
special în anemia din timpul sarcinii.
Contraindicații- persoanelor care sunt alergice la una din componentele acestui medicament, care
au anemie hemolitică, aplastică, pernicioasă, care suferă de ulcer gastric sau duodenal activ.
Mod administrare- în anemii sau carențe de acid folic, doza recomandată este de 2/3 capsule pe
zi.
Reacții adverse-dificultate la respirație, erupție cutanată tranzitorie, colaps, în timpul
tratamentului scaunul se colorează negru /acest lucru este normal.

Ferro-Folgamma (capsule moi)

Compoziție/substanța activă: sulfat de fer (II), acid folic și cianocobalamina (B12); celelalte
componente: grăsime solidă, ulei de semințe de rapiță rafinat, lecitină de soia (E322), acid ascorbic,

40
gelatină, sorbitol soluție 70%, glicerol 85%, gelatină, oxid roșu de fer (E172), oxid negru de fer,
etilvanilină.
Indicații-folosit în tratarea stărilor de deficiență combinată de fier, acid folic și vitamina B12 de
diverse cauze.
Mod administrare copii mai mari de 12 ani: o capsulă moale de 3 ori/zi adulți: 1-2 capsule moi
de 3ori/zi sarcină și alăptare: o capsulă zilnic.
Reacții adverse/colorarea în negru a materiilor fecale.

fig.12

Sorbifer Durules (comprimate)

Compoziție/substanța activă este sulfatul feros anhidru și acid ascorbic; celelalte componente:
nucleu stearat de magneziu , carbomer 934P, polietilenă pulbere, povidonă K 25; film
hipromeloză, macrogol 6000, dioxid de titan (E171), oxid galben de fer (E172), parafină solidă.

41
Indicații-utilizat în tratamentul anemiei cauzată de deficitul de fier la adulți și adolescenți cu vârsta
peste 12 ani.
Mod administrare:adulți și adolescenți cu vârsta peste 12 ani : un comprimat de 2 ori/zi.

Reacții adverse: greață, dureri abdominale,

diaree, constipație.

42
 fig.13
IV.5. Forme farmaceutice cu complex de hidroxid de fier

✓ Maltofer (comprimate masticabile)

Compoziție substanța activă este complex de hidroxid de fier III,polimaltoză;celelalte

componente: aromă de ciocolată (substanțe aromatizante identic naturale), maltodextrină (din
porumb ceros), pudră de cacao, propilenglicol, amidon modificat (din porumb ceros), vanilină,
talc, macrogol 6000, ciclamat de sodiu, cacao, dextrați, celuloză microcristalină. Indicații în
tratamentul carenței de fier fără anemie (carența de fier latentă) și a anemiei feriprive (carența de
fier manifestată), în tratamentul profilatic al carenței de fier în timpul sarcinii.
Contraindicații persoanelor care sunt alergice la vreun component al acestui
medicament;celor ce suferă de anemie sideroacrestică, talasamie, anemie hemolitică sau
carență de vitamina B12; copiilor cu vârsta sub 6 ani.
Mod administrare: copii mai mari de 12 ani, adulți și femei care alăptează doar în cazul anemiei
feriprive: 1/3 coprimate/zi, administrare în doză unică sau în prize separate, până la normalizarea
valorilor hemoglobinei; în cazul carenței de fier fără anemie: un comprimat /zi timp de 1 până la 2
luni. la femei însărcinateanemie feriprivă: 2-3 comprimate pe zi carența de fier fără anemie: un
comprimat /zi în timpul mesei sau imediat după masă
Reacții adverse-scaun de colorație închisă, diaree, greață, indigestie.

43
 ✓ Ferrum Hausmann (sirop)
Compoziție: substanța activă: hidroxid de fier (III)polimaltoză.celelalte componente: sucroză
soluție de sorbitol 70% (necristalizabil), p-hidrobenzoat de metil (E218), p-hidroxibenzoat de
propil (E216), etanol 96%, aromă (creamEssena), hidroxid de sodiu și apă purificată.

Indicații: în tratamentul carenței de fier fără anemie și a anemiei feriprive, carența de fier în timpul
sarcinii.
Mod administrare în anemie feriprivă: copii cu vârstă până la 1 an: 2,5-5 ml/zi copii cu vârsta
între 1-12 ani: 5-10 ml/zi; copii peste 12 ani, adulți, femei care alăptează: 10-30 ml/zi; femei
însărcinate: 20-30 ml/zi.
Reacții adverse diaree, greață, indigestie, scaun negru.

fig.14

✓ Ferrum Hausmann (picături orale/ soluție)

Compoziție substanța activă: complex de hidroxid de fier (III) polimoltoză celelalte componente:
zahăr, p-hidroxibenzoat de metil sodic (E219), p- hidroxibenzoat de propil sodic (E217), aromă
(cream Essence), hidroxid de sodiu, apă purificată.

44
Indicații în tratamentul anemiei feriprive (carență de fier manifestată) și în tratamentul carenței de
fier fără anemie (carența de fier latentă.

Mod de administrare în anemia feriprivă tratamentul durează 3-5 luni până la normalizarea
valorilor hemoglobinei. prematuri: 1/2 picături/zi copii cu vârstă până la 1 an: 10/20 picături/zi;
copii cu vârstă cuprinsă între 1-12 ani: 20-40 picături/zi; copii cu vârstă de peste 12 ani, adulți,
femei care alăptează: 40-120,picături, pe zi; femei însărcinate: 80-120 picături/zi.

Reacții adverse diaree, greață, indigestie, scaun negru.

fig.15

✓ Venofer (soluție injectabilă/perfuzabilă)

Compoziție/substanța activă: fer sub formă de complex hidroxid de fer (III) sucroză;celelalte
componente: apă pentru preparate injectabile și hidroxid de sodiu.
Mod administrare: trebuie administrat numai pe cale intravenoasă. Aceasta se poate realiza prin
perfuzia cu picătura, injecție lentă sau direct în linia venoasă a aparatului de dializă. adulți: 5-10
ml de venofer 100-200mg fer/de 1 până la 3 ori pe săptămână. copii și adolescenți: se recomandă
să nu se depășească 0,15 ml de Venofer(3mg fer/ per kg greutate corporală, nu mai mult de 3 ori
pe săptămână).

45
Reacții adverse:modificări ale gustului (metalic), tensiune arterială scăzută sau ridicată,
greață,reacții în jurul locului de injectare/ perfuzare,de exemplu: durere, iritație, mâncărime,
hematom sau modificări de culoare ca urmare a difuzării lichidului injectat în piele.

fig.16

✓ MonoFer (soluție injectabilă perfuzabilă)

Compoziție substanțaactivă: fer (III) izomaltoză; celalalte componente: apă pentru preparate
injectabile , hidroxid de sodiu (pentru ajustarea PH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea PHului).

Indicații: utilizat pentru niveluri scăzute de fier la adulți (carență de fier) dacă:
-fierul admnistrat pe cale orală nu funcționează sau nu se poate tolera;
-medicul dumneavoastră decide că aveți nevoie de fier foarte rapid pentru a reface depozitele de
fier.
Mod administrare: medicul sau asistenta medicală va administra MonoFer prin injecție sau
perfuzie în venă. Veți fi monitorizat de medic sau asistenta medicală cel puțin 30 de minute după
fiecare administrare.

46
Reacții adverse: vedere încețoșată, amorțeală, răgușeală, greață, vărsături, constipație, dureri în
stomac și în jurul lui, crampe, durere și umflături în apropierea locului injecției, reacții de
fierbințeală (sau febră), reacții de hipersensibilitate (înroșirea feței, prurit).

fig.17

✓ Ferinject (soluție injectabilă perfuzată)

Compoziție/substanța activă: ferul sub formă de

carboximaltoză ferică, un compus de carbohidrat de fier;
celelalte componente: hidroxid de sodiu, acid clorhidric, apă
pentru preparate injectabile.
Indicații utilizat pentru tratamentul anemiei de a reaproviziona
depozitele de fier ale organismului.

47
Mod administrare: Prin injectare: 20 ml Ferinject
(1000mg) / o dată pe săptămână direct în venă; -prin perfuzare
(picurare într o venă) 20ml Ferinject (1000mg)/ o dată pe
săptămână direct în venă.

Reacții adverse: durere de cap, amețeală, greață, dureri

abdominale, constipație, diaree, erupție pe piele, reacții la locul
injectării.

fig.18

✓ Feraccru (capsule)

Compoziție /substanța activă: fier sub formă de maltol feric; celelalte componente: lactoză
monohidrat, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru,

48
crospovidonă (tip A), gelatină, albastru briliant (E133), roșu Allura AC(E129), dioxid de titan
(E171), galben amurg FCF (E110).
Indicații indicat la adulți pentru tratamentul deficiutului de fier cu afecțiuni inflamatoriiale
intestinului.
Mod administrare o capsulă de două ori pe zi,pe stomacul gol.
Reacții adverse: dureri abdominale, flatulență, constipație, diaree și greață.

fig.19

CAPITOLUL V - FORME FARMACEUTICE CU GLUCONAT FEROS.

✓ Ascofer (comprimate)

Compoziție/substanța activă: fier sub formă de gluconat feros și acid ascorbic; celelalte
componente: amidon de porumb, talc, stearat de magneziu,polividona K 30.
Indicații în tratamentul anemiei feriprive datorate de:tulburări ale absorbției fierului, aportul
insuficient, nevoilor crescute de fier (sarcină, alăptare), pierderi crescute de fier (hemoragii).
Mod administrare: 1/2 comprimate/zi.
Reacții adverse: pot să apară tulburări gastrointestinale,greață, constipație, diaree, colorarea în
negru a scaunelor.

49
 fig.20

Tot/hema (soluție orală)

Compoziție: substanța activă: fer sub formă de gluconat de fier (II), mangan sub formă de
gluconat de mangan, cupru sub formă de gluconat de cupru; celelalte componente: glicerol,
glucoză lichidă, sucroză (zahăr), acid citric anhidru, citrat de sodiu, benzoat de sodiu (E211),
polisorbt 80, caramel de sulfat de sodiu(E150b), aromă de fructe (tutti frutti), apă purificată.
Indicații: în anemia prin carența de fier, în tratamentul preventiv al carenței marțiale de fier la
gravide, nou-născuțiprematuri, gemeni sau nou-născuți ale căror mame au fost diagnosticate cu
carență de fier.
Contraindicații: persoanelor supraîncărcate cu fier, tulburări în metabolizarea fierului (anemia
saturnină, sideroacrestică, talasemia) și alte anemii care nu sunt cauzate de carența de fier.
Mod administrare: Tratament curativ:-adulți: 100-200mg fer/zi, nou-născuți cu vârsta mai mare
de o lună și copii: 5-10mg fer/kg pe zi. Tratament preventiv:-gravide 50mg fer/zi în ultimele 2
trimestre ale sarcinii. Fiolele se diluiază în apă, se administrează înainte de masă.

Reacții adverse: iritație gastrointestinală (dureri abdominale), greață, vărsături, diaree,

constipație, înnegrire a dinților și colorație neagră a scaunului.

50
 fig.21

51