Școala Sanitară Postliceală ”Sanity” Bacău

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică

Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Proiect
pentru examenul de certificare a calificării
profesionale - învățământ postliceal sanitar

Îndrumător,
Prof. Crețu Aura
Prof. Chiriac Elena Lili

Candidat,
Mocanu (Burlacu) Loredana

2019

1
 Școala Sanitară Postliceală ”Sanity” Bacău

Domeniul: sănătate și asistență pedagogică

Calificare profesională: asistent medical generalist
Învățământ de zi

Îngrijirea bolnavului cu
anemia feriprivă

Îndrumător,
Prof. Crețu Aura
Prof. Chiriac Elena Lili
Candidat,
Mocanu (Burlacu) Loredana

2019

2
 CUPRINS
I.Argument............................................................................................4
II. Îngrijirea bolnavului cu anemie feriprivă.........................................6
1.Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie......................................6
2. Prezentarea generală a afecținunii................................................11
a) Definiție....................................................................................11
b) Clasificare.................................................................................11
c) Etiologia....................................................................................12
d) Simptomatologie.......................................................................14
e) Diagnostic.................................................................................14
f) Tratament...................................................................................17
g) Complicaţii...............................................................................20
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical de îngrijirea
pacientului cu anemie feripivă.........................................................22
Fișă tehnică nr. 1 Injecția intravenoasă.........................................23
Fișă tehnică nr. 2...........................................................................27
Fișa tehnică nr. 3...........................................................................31
Fișa tehnică nr. 4...........................................................................35
4 . Procesul de îngrijire al unui pacient cu anemie feriprivă...........39
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu anemie
feriprivă............................................................................................47
III. Bibliografie...................................................................................48

3
 I.Argument

Anemia fiero deficitară (lipsa de fier) este cea mai răspândită formă de
anemie și probabil cea mai frecventă carență alimentară întâlnită în lume.
Prevalența acestei boli este estimată la circa 600 de milioane de pacienți de pe
întregul glob. Carența de fier afectează producția de globule roșii (hemoglobină).
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu anemie feriprivă.
Problemele care le poate prezenta un bolnav cu anemie feripriva, astenie
fizică (stare de oboseală, slăbiciune şi scăderea rezistenţei la efort), dispnee la
efort (respiraţie anevoioasă în timpul exerciţiilor fizice), cefalee (dureri de cap),
paloare, tahicardie (palpitaţii), stări de ameţeală, dificultăţi de concentrare,
irascibilitate, insomnia. Cele mai specifice acestei anemii sunt cele care
sugerează un deficit de fier la nivelul ţesuturilor: piele uscată; par uscat, glosita
(limba este netedă, lucioasă şi dureroasă); dificultăţi la înghiţit, cu senzaţia de
gât uscat (sindromul Plummer-Vinson). La copii mici cu forme severe de
anemie feripriva pot să apară şi întârzieri ale creşterii, mersului şi vorbirii. Copii
pot fi mai nervoşi, plâng mai des şi au deficit de atenţie (se concentrează asupra
unei activităţi pentru o perioadă mai scurtă de timp). După corectarea deficitului
de fier aceste manifestări dispar. Fără un tratament adecvat recomandat de
medic problemele mentale şi comportamentale pot deveni permanente.
Netratată, anemia afectează dezvoltarea cerebrală a copiilor şi poate determina
întârzieri intelectuale şi cognitive majore. Această afecţiune poate fi depistată
printr-o simplă analiză de sânge.
Subcapitolele prezentului proiect sunt:
 Noţiuni de anatomie şi fiziologie
 Anemia feriprivă

4
  Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu
anemie feriprivă
 Procesul de îngrijire al unui pacient cu anemie feriprivă
 Educația pentru sănătate al unui pacient cu anemie feriprivă
Dezvoltarea capitolelor proiectului au la bază următoarele competențe
profesionale:
 Urmărirea și notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale;
 Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor și menţinerea unui
grad ridicat de sănătate;
 Elaborarea planului de îngrijiri;
 Pregătirea pacientului pentru tehnici şi investigaţii;
 Aplicarea de intervenţii proprii şi delegate;
 Monitorizarea stării de sănătate;
 Implementarea de programe de educație pentru sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienți cu anemie feriprivă s-a finalizat
prin analiza unui caz de glomerulonefrită acută difuză. Caz pentru care s-a
elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de
dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale conform
principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu anemie
feriprivă, respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost
evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile
autonome și delegate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

5
 II. Îngrijirea bolnavului cu anemie feriprivă

1.Noțiuni generale de anatomie şi fiziologie

Sângele este un lichid vital existent în corpul oamenilor precum şi în cel

al animalelor, care hrăneşte toate organele şi ţesuturile corpului şi elimină
substanţele nefolositoare sau reziduale din organism. Cunoscut şi sub numele de
"râul vieţii", sângele este pompat de către inimă printr-un sistem de vase de
sânge, reprezentat de sistemul circulator. O persoană adultă are între 5 şi 6 litri
de sânge, ceea ce reprezintă 7-8% din greutatea totală a corpului. Cantitatea de
sânge prezentă în organismul unei persoane poate varia. În timpul deshidratării,
de exemplu la un maraton, volumul de sânge prezent scade. În cazul unei sarcini
însă, volumul de sânge creşte, deoarece sângele mamei trebuie să transporte mai
mult oxigen.

Rolul sângelui:
Sângele transportă oxigen de la plămâni la toate ţesuturile corpului, iar
la întoarcere transportă substanţe nefolositoare, în special dioxidul de carbon la
plămâni, iar de aici CO2 este scos din organism prin intermediul expiraţiei.
Când transportul de oxigen eşuează (sau nu are loc), persoana moare în câteva
minute.
Alimentele care au fost transformate de sistemul digestiv în proteine,
grăsimi şi carbohidranţi sunt de asemenea transportate la ţesuturi de către
sânge. Aceste nutrimente oferă energia necesară metabolismului precum şi
posibilitatea că celulele să-şi îndeplinească funcţiile normale. Substanţele
reziduale produse în timpul metabolismului, cum ar fi acidul uric, sunt
transportate de către sânge la rinichi, unde sunt transformate în urină, iar apoi
sunt eliminate din organism (prin excreţie).
6
 Pe lângă oxigen şi nutrimente, sângele mai transportă şi hormoni, care
reglează anumite funcţii ale corpului. Mişcarea acestor chimicale permit unui
organ să controleze funcţia altuia deşi cele două organe se situează la o anumită
distanţă unul de celălalt. Astfel, sângele joacă şi rolul de sistem de comunicaţii
între anumite organe ale corpului
Sângele mai este responsabil şi de activităţile sistemului imunitar,
ajutând la combaterea infecţiilor şi a bolilor. De asemenea, sângele mai
transportă şi substanţe care îl împiedică să curgă din organism în urma unei răni,
lucru realizat cu ajutorul coagulatorilor, care îşi încep activitatea la câteva
secunde după rănire.
Sângele este vital şi pentru menţinerea unei temperaturi corporale stabile; la
oameni această temperatură este de 37,00 C (98,60 F) şi poate varia în limite mici,
de maxim un grad Celsius.
Producerea de căldură şi pierderea de căldură în diferite părţi ale
corpului sunt echilibrate de transferul de sânge prin vasele de sânge. Acest lucru
are loc datorită variaţiei diametrului vaselor de sânge din piele. Atunci când o
persoană se supraîncălzeşte, vasele de sânge se dilată, iar un volum mărit de
sânge circulă prin piele.
Căldura se împrăştie prin piele, reducând în mod eficient temperatura
corporală. Din cauza măririi volumului de sânge ce trece prin piele, aceasta
poate deveni roz.
În condiţii de temperatură scăzută, pielea devine palidă, odată cu
micşorarea diametrelor vaselor de sânge, acesta nemaiajungând în piele şi
reducând astfel pierderile de căldură.

Compoziţia sângelui:

7
 Aproximativ 55% din cantitatea de sânge este reprezentată de lichidul
cunoscut sub numele de plasmă. Restul de 45% este compus din trei tipuri de
celule: celule roşii (eritrocitele), celule albe (leucocitele) şi trombocitele.

A) Plasma
Este compusă în special din apă şi săruri. Rinichii sunt cei care menţin
concentraţia de sare în plasmă, deoarece orice fluctuaţie a acestei concentraţii
poate duce la funcţionarea incorectă a celulelor corpului. În condiţii extreme,
modificarea acestei concentraţii poate duce la comă şi chiar moarte.
Plasma conţine de asemenea şi vitamine, minerale, proteine, factori
coagulanţi şi produse reziduale. Plasma are de obicei culoare galbenă datorită
proteinelor dizolvate în ea.

B) Celulele roşii
Compun sângele în proporţie de aproximativ 45%. Prima lor funcţie este
să transporte oxigen de la plămâni la toate celulele corpului. Celulele roşii sunt
compuse predominant dintr-o proteină şi hemoglobina, care captează oxigenul în
timp ce sângele circulă prin plămâni, dându-i culoarea roşie. În timp ce sângele
trece prin ţesuturile, hemoglobina transportă oxigen la toate celulele corpului.
Celulele roşii nu au nucleu. Membrana acestei celule este flexibilă şi se poate
întinde în mai multe direcţii fără să se spargă, proprietate importantă, leucocitele
trebuie să treacă prin cele mai mici vase de sânge, capilarele.

C) Grupe de sânge:
Există multe tipuri de leucocite, iar orice persoană nu poate avea decât un
singur tip de astfel de celule. Grupele de sânge sunt indicate de absenţa sau
prezenţa unor substanţe pe suprafaţa leucocitelor. Grupa de sânge este
importantă din mai multe motive medicale. În cazul în care o persoană pierde o

8
cantitate mare de sânge, atunci ea are nevoie de o transfuzie pentru a înlocui
celulele roşii pierdute. Transfuzia se poate face de la o persoană cu aceeaşi grupă
de sânge sau de la una a cărei grupă de sânge este donatoare universală.

D) Celulele albe:
Compun sângele în proporţie de maxim 1%, dar cu toate acestea, ele au o
importanţă imensă. Ele joacă un rol vital în cadrul sistemului imunitar- ele
reprezintă mecanismul principal de apărare împotriva bacteriilor, viruşilor şi
paraziţilor. Celulele albe reuşesc acest lucru prin atac direct, care implică de
obicei identificarea organismului străin, alipirea de acesta, iar apoi distrugerea
lui.
Celulele albe mai produc şi anticorpi, care sunt lăsate în sistemul
circulator pentru a găsi şi pentru a se alipi de organisme străine. După alipire,
este posibil ca a anticorpul să distrugă organismul străin, iar în cazul în care nu
reuşeşte acest lucru, se solicită ajutor de la alte celule ale sistemului imunitar
pentru a distruge organismul străin.

E) Trombocitele:

9
 Cele mai mici celule din corp sunt trombocitele, care sunt create pentru
un singur scop – pentru a începe procesul coagulării, oricând un vas de sânge
este secţionat sau rupt. Imediat ce o arteră sau o venă este rănită, trombocitele
din zonă încep să se unească între ele, precum şi de marginea rănii. De
asemenea, ele dau stimulenţi în sânge pentru a reduce sângerarea, pentru a aduna
mai multe trombocite în zonă, şi altele.

Producerea şi eliminarea sângelui

Sângele este produs în măduva oaselor, care se află în interiorul oaselor.
La copii, măduva din majoritatea oaselor este implicată activ în formarea
celulelor ce compun sângelui. Pe măsură ce copiii cresc şi ajung adulţi, procesul
de formare a oaselor în măduva braţelor şi a picioarelor încetează, acesta
concentrându-se în craniu, coloana vertebrală, coaste şi pelvis.
Cele trei celule (roşie, albă şi trombocita)_se formează dintr-una singură,
numită celulămamă. În mod remarcabil, experimentele au arătat că doar 10
celule-mame se pot multiplica, în patru săptămâni în 30 bilioane de celule roşii,
30 bilioane de celule albe, şi 1,2 bilioane de trombocite – destule pentru a
înlocui fiecare celulă conţinută în sânge din organism. O celulă roşie trăieşte
între 100 şi 120 de zile din momentul în care a fost lăsata în sângele circulant. În
acest răstimp, celulele roşii îmbătrânesc. După trecerea acestei durate de viaţă -
sau în cazul în care sunt lovite(indiferent de vârstă) - celulele roşii sunt eliminate
de către splină, şi, în cantităţi mai mici, de către ficat. O celulă albă trăieşte între
18 şi 36 de ore. Cu toate acestea, unele dintre aceste celule sunt responsabile
pentru menţinerea memoriei imunologice. Aceste celule deţin informaţii despre
organismele străine care au mai fost în conflict cu organismul uman respectiv
(pentru a-l distruge mai repede şi mai eficient la o următoare -eventuală-
apariţie). „Celule de memorie” fac imunităţile posibile.

10
 2. Prezentarea generală a afecținunii

a) Definiție
Anemiea feripriva este caracterizată în stadiile iniţiale printr-un număr
normal de eritrocite, care conţin însă o cantitate insuficienta de hemoglobină, din
cauza aportului deficitar de fier. În absenţa tratamentului, anemia progresează şi
apare şi scăderea numărului de eritrocite. Sinonim: anemie sideropriva.

b) Clasificare
Clasificarea anemiilor:

• Anemii macrocitare

• Anemii normocrome, normocitare (ex. Anemia posthemoragica,

unele anemii hemolitice).
• Anemii hipocrome microcitare (anemii prin carență de fier,
talasemii, anemii inflamatorii, ş.a.)
• Anemii normocrome microcitare

Clasificare fiziopatologică (după mecanismul de producere):

 Anemii centrale – prin producţie medulară insuficientă;

 Alterarea celulei stem pluripotente din măduva osoasă (aplazii
medulare);

11
  Anemii periferice – prin pierderi sau distrugeri crescute de eritrocite:
 Anemia acută posthemoragica
 Anemii hemolitice corpusculare:
 Anemii hemolitice extracorpusculare:
Anemia feriprivă reprezintă 90% din totalul anemiilor copilului. Carența
de Fe este cea mai răspândită carență nutriţională de pe glob.

Cauzele carenței de Fe:

• rezerve insuficiente la naştere: prematuri, hemoragii neonatale;

• carențe alimentare: alimentaţie lactată prelungită, diversificare tardivă,

exces de făinoase, dificultăţi de alimentaţie;
• deficit de absorbţie: malnutriţie, parazitoze, rezecţii intestinale;
• pierderi de Fe prin sângerări repetate: boala ulceroasă, intoleranţă la
proteinele laptelui de vacă, epistaxis recidivant, hematurie recidivantă,
menstruaţie abundentă, parazitoze, tulburări cronice de hemostază;
• necesităţi crescute de Fe: prematuri, gemeni, malformaţii congenitale de
cord cianogene, pubertate.

c) Etiologia
Anemiile posthemoragice se caracterizează prin scăderea masivă a
numărului de hematii precum şi a cantităţii de hemoglobină. O formă gravă a
anemiei acute posthemoragice este însoţită de şoc sau colaps cardiovascular.
Forma cronică apare după pierderi mici, dar repetate, de sânge, prelungite
deseori timp de luni şi ani, ducând la epuizarea măduvei osoase şi a rezervelor
de fier ale organismului.

12
 Această situaţie apare în caz de ulcer duodenal sângerând, hemoroizi,
colită ulceroasă, cancer gastric sau intestinal, pierderi de sânge prin urină şi
sângerări uterine abundente.
Anemia feriprivă se caracterizează prin încărcarea redusă cu
hemoglobină a hematiilor. Talasemiile sunt boli genetice (transmise ereditar)
caracterizate prin afectarea sintezei globinei (proteină specifică hemoglobinei).
Majoritatea sunt forme minore de boală caracterizate prin persistenţa de-
a lungul vieţii a unei anemii uşoare, asimptomatice sau cu simptomatologie
discretă. Formele intermediare şi majore ale talasemiei sunt rare, dar foarte
grave.
Anemia pernicioasă (megaloblastică, Biermer) se caracterizează prin lipsa
de maturaţie a globulelor roşii din cauza fie a unui aport insuficient de vitamina
B12 şi/sau acid folic, fie a unei absorbţii necorespunzătoare (orice afecţiune
gastrică care scade sinteza factorului intrinsec, factor care asigură absorbţia
vitaminei B12).
Anemiile hemolitice apar în urma unei distrugeri exagerate a globulelor
roşii, distrugeri datorate fie calităţii defectuoase a hematiei, fie anticorpilor din
plasma sangvină, fie distrugerii într-un ritm prea accelerat a hematiilor de către
splină.
Factorii chimici care pot declanşa anemiile hemolitice sunt: cloratul de
potasiu, benzenul, plumbul, fosforul, sulfamidele, fenacetina, toxinele unor
microbi (streptococi, stafilococi), toxinele unor paraziţi (exemplu: malaria)
precum şi unele toxine provenite din ciuperci sau veninuri de şarpe şi păianjen.
O anemie hemolitică foarte gravă se produce în cursul transfuziilor cu
sânge incompatibil.
Anemiile prin defect de generare a hematiilor se mai numesc hipoplastice
sau aplastice şi sunt consecinţa incapacităţii măduvei osoase de a produce
hematii.

13
 Aceste anemii care apar în special în bolile maligne ale sângelui (leucemii
acute şi cronice) sunt asociate cu o scădere a numărului de trombocite, din a
căror cauză, alături de anemie, apar şi hemoragii care vor accentua anemia.

d) Simptomatologie

Anemia feriprivă este o afecţiune cronică, care este bine tolerată de către
majoritatea pacienţilor, datorită sistemelor de adaptare. De obicei simptomele
apar atunci când concentraţia hemoglobinei scade de la mai puţin de 8 grame pe
decilitru, atunci apar semne precum, oboseala, palpitaţii, dispnee, cefalee,
ameţeli, iritabilitate, pierderea apetitului. Anemia feriprivă evoluează încet, în
stadiul incipient trecând neobservată. Dar, pe măsură ce organismul este lipsit de
fierul necesar, anemia se agravează, iar semnele şi simptomele sale se
intensifică.
Aceste simptome sunt întâlnite în orice tip de anemie şi nu sugerează
deficitul de fier. Deficitul de fier poate determina diverse simptome: disfagie
(aproximativ jumătate dintre pacienţi au disfagie severă în momentul
diagnosticului), ulceraţii la nivelul buzelor.
În cazurile extreme pacienţii prezintă pervertirea gustului, cu ingestia
compulsivă a unor substanţe neobişnuite. În formele severe sunt activate
focarele de hematopoieză din splină, ceea ce determină splenomegalie. Această
anemie, este un semn al unei boli ce a provocat deficitul de fier; uneori boala de
bază se manifestă concomitent cu anemia, alteori rămâne ocultă. Ca rezultat
pacienţii se adaptează remarcabil de bine la grade de anemie severă şi poate
duce la întârzierea prezentării la medic pe perioade lungi de timp.

e) Diagnostic

14
 Definitie- o reducere sub normal a concentraţiei Hb sau eritrocitelor din
sânge; este, un semnal pentru o boală sau un mecanism de boală.
- stabilirea prezentei anemiei oricare din cele 3 măsuri ale concentraţiei:
Hb, Ht, NEr; se preferă Hb; valoarea medie şi limita inferioară depind de: vârsta,
sex,altitudinea de rezidenţa.

Formule de calcul.
Ht(%)
VEM = ------------------------ X10
Nr. Er.(X106/mmc)
Hb (g/dl)
HEM = -------------------------- X10
Nr. Er.(X106/mmc)
Hb (g/dl)
CHEM = ------------- X100
Ht (%)
Hematocritul pacientului

15
 Procentul corectat de reticulocite = %Rt X ------45% (hematocritul
ideal
Diagnostic.
Anamneza.
Simptomatologie şi examen clinic.
Anemia feripriva este un semn al unei boli ce a provocat deficitul de fier;
uneori boala de bază se manifesta concomitent cu anemia, alteori rămâne ocultă.
Debutul este în cele mai multe cazuri insidios iar progresia simptomatologiei
este gradată. Ca rezultat pacienţii se adaptează remarcabil de bine la grade de
anemie severă şi poate duce la întârzierea prezentării la medic pe perioade lungi
de timp.
 oboseală; fatigabilitate; scăderea tolerantei la efort;
 tulburări cardiovasculare:
 dispnee la efort
 palpitaţii
 edeme gambiere
- modificări ale epiteliilor
 piele: palidă, uscată, se fisurează uşor
 fanere:
 mucoasa linguală şi bucala
 atrofia papilelor linguale, aspect lăcuit;
 arsuri
 stomatita angulară (cheiloza)
 disfagia: sindromul Plummer –Vinson (atrofia mucoasei
hipofaringelui)
 modificări ale mucoasei esofagiene: disfagie, spasme
esofagiene/ ale cardiei
 modificările mucoasei gastrice, gastrita hipotrofica

16
  ozena (atrofia mucoasei nazae)
 pica ( ingestie de gheaţă – pagofagie, pământ – geofagie, văr, etc)
 splenomegalie ~10% moderată; se corectează cu tratamentul
 tulburări genitourinare: tulburări menstruale, metroragii care se
ameliorează sub tratament
 tulburări neuropsihice: scăderea atenţiei, a performantelor intelectuale,
lentoarea memoriei, defict de concentrare;iritabilitate;intoleranţa la frig
 tulburări neuromusculare:
 nevralgii
 tulburări vasomotorii
 parestezii şi furnicături în membre

Diagnosticul carentei de fier. Laborator.

 Hemoleucograma + reticulocite + indici eritrocitari + formula leucocitara
+ frotiu de sânge periferic
 Anemie
 Reticulocite: N /redus
 Indici eritrocitari scăzuţi
 Pe frotiul de sânge periferic: microcitoza, hipocromie (eritrocite „în
semn de tras la ţinta”, anulocite)
 Sideremie scăzută, CTLF crescută marcat, Coeficientul de saturare
(sideremie / CTLF) scăzut
 Feritina serică mult scăzută, Receptori pentru transferina crescuţi,
Transferina scăzută
 MO: normo- sau hipercelulara cu hiperplazie eritroida (>30% din totalul
celulelor medulare) şi predominanţa formelor imature; Ebl mici, bazofili
cu citoplasma franjurată („zdrenţuită”).

17
  MO (coloraţie Perls): Hemosiderina în macrofage scăzută sau absenţa;
sideroblasti mult scăzuţi sau absenţi

f) Tratament
De obicei, anemia feriprivă este uşor de tratat. Într-o primă etapă, trebuie
identificată cauza exactă a pierderilor de fier, pentru a fi tratată în mod adecvat,
dacă aceasta nu este de ordin alimentar. Dacă deficitul de fier este suficient de
grav pentru a se vorbi de anemie feriprivă, creșterea aporturilor alimentare de
fier este benefică, dar de obicei nu este suficientă pentru a corecta problema.
Suplimentele de fier sunt necesare pentru construirea rezervelor de fier,
dar şi pentru a satisface necesarul zilnic de fier al organismului. La femeile
însărcinate, suplimentele de fier sunt necesare atât pentru mamă, cât şi pentru
dezvoltarea fetusului. În cazul copiilor şi adulţilor cu anemie feripriva uşoară,
pot fi recomandate multivitamine ce conțin fier. Dar, de obicei, sunt prescrise
suplimentele de fier – sub forma unor tablete de sulfat feros.
Administrarea de pastile cu fier poate determină apariţia unor simptome
precum: scaune închise la culoare, chiar negre, helioză, constipaţie, dureri
gastrice; simptome care pot întârzia descoperirea unor maladii grave precum
cancerul de colon. Pentru a ajuta la absorbţia fierului este recomandat să se
administreze vitamina C sau să se consume alimente bogate în acestă vitamină.
Suplimentarea cu fier trebuie făcută sub supraveghere strictă medicală, deoarece
un exces de fier poate fi toxic, antrenând numeroase probleme de sănătate.
Suplimentele de fier pot fi asociate cu tabletele de vitamina C şi cu o alimentaţie
bogată în această vitamină (citrice, broccoli, varza, etc.) Vitamina C favorizează
absorbţia fierului în organism.
Tratamentul trebuie efectuat timp de câteva luni pentru a reconstitui
rezervele de fier.
Femeile însărcinate iau suplimente de fier (prescrise de medic) pe toată
durata sarcinii, pentru a preveni sau trata anemia prin carență de fier. Unii sugari
18
au nevoie de cantităţi suplimentare de fier. Laptele matern sau laptele de vacă
poate conţine o cantitate insuficientă de fier pentru un copil în creştere.
Majoritatea formulelor de lapte conțin suficient fier, dar unii copii au necesităţi
mai mari.1
În funcţie de cauză anemiei feriprive, tratamentul poate consta în: -
contraceptive orale pentru diminuarea fluxului menstrual - antibiotice şi alte
medicamente pentru tratarea ulcerelor peptice - chirurgie pentru îndepărtarea
unui polip, tumora sau fibrom uterin. Dacă anemia este severă, transfuziile de
sânge pot înlocui fierul şi hemoglobina deficienţe.
În tratamentul anemiei feriprive se urmăresc două obiective:
 Descoperirea şi tratarea cauzei care a produs dezechilibrarea
balanţei feriprive;
 Normalizarea cantităţii de hemoglobină circulantă şi refacerea
rezervelor de fier.

Deficienţa de fier este totdeauna secundară, simptom al unei alte boli.

Tratarea anemiei feriprive fără suprimarea cauzei care a determinat-o constituie
explicaţia ineficienței tratamentului cu fier. Mai mult chiar, tratamentul cu fier
poate corecta anemia, iar cancerul digestiv (care a determinat anemia) evoluează
asimptomatic, până la depăşirea momentului optim pentru intervenţia
chirurgicală.
Datele statistice, scot în relief faptul că la 85-90% dintre bolnavi se poate
pune în evidenţă cauza anemiei; 10-15% dintre aceştia se găsesc în faza de
remisiune după o anumită boală, iar 1-2% rămân fără cauză precizată. Aceştia
sunt păstraţi în evidenţă şi urmăriţi periodic, pentru a stabili ulterior cauza care a
indus anemia feriprivă.

1 http://www.romedic.ro/anemia-feripriva

19
 Tratamentul anemiei se face cu preparate care conţin fier (pe gură şi
injectabil) şi, în anumite cazuri, cu transfuzii de sânge. Tratamentul cu fier
trebuie început cât mai precoce după stabilirea diagnosticului anemiei feriprive
şi a cauzei care a generat-o.
Preparate medicamentoase pe bază de fier sunt foarte multe în arsenalul
terapeutic modern. În general se administrează fier bivalent, forma activă a
fierului, care se absoarbe uşor. Dintre preparatele medicamentoase de fier
injectabil mai frecvent folosite sunt: fierul dextran, fierul polimaltozat, fierul
zaharat. Ele se administrează intramuscular profund sau intravenos lent.
Utilizarea fierului injectabil este grevată de efecte secundare nedorite, variate şi
grave: locale (durere, flebită) şi generale (durere de cap violentă, roşeaţă, febră,
urticarie, greaţă, vărsături, dureri articulare, crize de astm bronşic, mărirea
ganglionilor limfatici, infiltrare a pielii). Există rare cazuri mortale.
Dat fiind gravitatea efectelor secundare, trebuie testată toleranţa
bolnavului cu doze mici (intramuscular, intravenos). Terapia cu fier injectabil
trebuie să justifice riscurile la care expunem bolnavul. Transfuzia de sânge sau
de masă eritrocitară (numai globule roşii) are puţine indicaţii în anemia feriprivă.
Aceasta deoarece boala este cronică, se instalează lent şi bolnavii se adaptează
bine.

g) Complicaţii

Boală netratată se agravează prin accentuarea anemiei şi a tulburărilor

trofice generale, astfel apar următoarele complicații.
• cardiovasculare (angina, insuficienta cardiacă, etc)
• neuropsihice
• malabsorbţie
• constipaţie
20
 • infecţii severe (micoze)
• cancerul gastric
• cancer faringo esofagian
• menoragii

Desigur, anemia poate fi periculoasă şi prin complicaţiile pe care le

determina:
• Hipoxia tisulară (lipsa de oxigen la nivelul ţesuturilor)
• Hipotensiune
• Insuficientă pulmonară
• Întârzieri în dezvoltarea motorie şi mintală: la copii
• Afecţiuni neurologice (anemii cu deficit de vitamina B12)
• Afectarea sistemul cardiovascular la bătrâni
• Creşterea mortalităţii: la cei cu boli renale

21
3. Rolul autonom și delegat al asistentului medical de
îngrijirea pacientului cu anemie feripivă

«Sănătatea nu este totul, dar fără de sănătate, totul este nimic»

(Schopenhauer)

În concepţia Virginiei Henderson rolul esenţial al asistenţei medicale

constă în a ajuta persoană bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige
sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar îndeplini singur dacă ar fi avut
forţa, voinţa sau cunoştinţa necesară.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât
pacientul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil. Asupra acestui
aspect al activităţii sale, a acestei părti din funcţia să, asistenta medicală are
iniţiativa şi controlul; în plus, ea ajută bolnavul să respecte prescripţiile
terapeutice ale medicului.
Ca membru al echipei sanitare, ea ajută totodată alţi membrii aşa cum şi
aceştia la rândul lor o pot ajuta în elaborarea şi efectuarea proceselor de îngrijire
în totalitate, indiferent că este vorba de ameliorarea sănătăţii, vindecare sau de
sprijin, în cazul muribundului.

22
 În cazul bolnavilor cu anemie feripriva, asistenta medicală are un rol
important în a păstra concret şi a ţine cont de anumite aspecte.

Fișă tehnică nr. 1 Injecția intravenoasă

Injecţia intravenoasă directă permite o abordare rapidă și un efect imediat.
Este folosită în urgențe (bolusuri) sau în cazurile în care nu se poate face
intramuscular administrarea. Pacientul trebuie supravegheat deoarece efectele
sunt rapide și imediate.
DEFINIŢIE  Introducerea unei soluţii medicamentoase în
circulaţia venoasă.

SCOP  Explorator: introducerea substanţei.

 Terapeutic: administrarea medicamentelor.

 Venele de la plica cotului

 Venele de pe fata internă a antebraţului
LOCUL DE  Venele de pe fata dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
ELECŢIE
 Venele jugulare şi epicraniene( sugar şi copii
mici)
 Venele maleolare interne

23
  2 ace

MATERIALE ŞI  seringă
INSTRUMENT  Mănuşi
E  Tampoane cu alcool
NECESARE  Garou
 Sluţia medicamentoasă
 Tăviţa renală
PREGĂTIRE  Se anunţa bolnavul şi i se aplică necesitatea
A
tehnicii, se obţine consimţământul
PSIHICĂ A
BOLNAVULUI
PREGĂTIREA  Se aşează în poziţie confortabilă (şezut sau
FIZICĂ A decubit dorsal)
BOLNAVUL
UI
EXECUŢIA  se spală pe mâini şi îmbrăcă mănuşile
 se verifică medicația prescrisă ca dată de
expirare
 se testează pacientul să nu fie alergic, în
special înaintea administrării primei doze
 dacă medicația este în fiolă, aceasta se
dezinfectează, se sparge și se trage doza indicată,
scoțând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu
unul potrivit pentru injectare intramusculară
 dacă medicamentul este în flacon sub formă de
pudră, se dezinfectează capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicată, se
scoate aerul și se schimbă acul cu cel pentru
injecția intramusculară

24
  tehnica de extragere a substanței dintr-un
flacon este următoarea: se dezinfectează capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu
aer, trăgând de piston
 alegerea locului de injectare în injecția
intramusculară trebuie făcută cu grijă
 se verifică poziția acului, apoi se injectează
lent soluția
 după injectare se aplică tamponul și se extrage
acul brusc
 se masează ușor locul de elecţie 3-5 minute
ÎNGRIJIREA  supraveghem în continuare starea generalaa
DUPĂ pacientului vom nota în foaia de observaţie
TEHNICĂ, timpul, oră, doza, tratamentul şi numele
NOTARE, pacientului
INTERPRETA
RE
REORGANIZA  Reorganizarea locului de munca conform
REA LOCULUI Precauţilor Universale:
DE MUNCĂ  Acele, lanţetele folosite se colectează în
recipiente speciale pentru obiecte tăietoare,
înţepătoare (cu pereţii duri)
 Tampoanle de vată sau hârtia de filtru,
mănuşile se colectează în recipiente speciale
pentru materiale cu potenţial infecţios
 Dezbrăcaţi mănuşile
 Spălaţi-vă pe mâini
INCIDENTE ŞI
 injectarea soluţiei paravenos, manifestată prin
ACCIDENTE tumefierea ţesuturilor şi durerii se încearcă

25
pătrunderea în lunenul vasului, continuându-se
injecţia sau se încearcă în alt loc.
 Flebalgia produsă prin injectarea rapidă a
soluţiei sau a unor substanţe iritante
 Hematom prin străpungerea venei
 Valuri de căldură
 Ameţeli , liptomie, colaps(se întrerupe injecţia,
se anunţa medicul)

26
 Fișă tehnică nr. 2
Administrarea de medicamente prin injectie intramusculara
Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice,
uleioase sau a unei substante coloidale in stratul muscular prin intermediul unui
ac atasat la seringa.
Scop: introducerea in organism a unor substante medicamentoase.
Locuri de electie: Regiunea superoexterna fesiera, deasupra marelui
trochanter; fata externa a coapsei, in treimea mijlocie; fata externa a bratului in
muschiul deltoid.
Materiale necesare:
 musama si aleza;
 tavita renala;
 casoleta cu tampoane sterile de vata sau comprese din tifon;
 lampa de spirt;
 seringi sterilizate si uscate de marime corespunzatoare cantitatii
substantei de administrat;
 medicamentul de injectat (solutii apoase, uleioase, pulberi uscate
solubile in apa distilata sau ser fiziologic) in flacoane inchise;

27
  pile pentru deschiderea fiolelor; cel putin trei ace de marimi diferite,
inarmate cu mandrin; pensa antomica sau pensa Pean; medicamente
pentru eventualele accidente: adrenalina, efedrina, cardiotonice, calciu,
Romergan, etc.
Tehnica executarii injectiei intramusculare :
 Se pregatesc materialele si instrumentele necesare si se transsporta langa

bolnav (cu tava sau masuta).

Pregatirea psihica si fizica a bolnavului; stabilirea locului injectiei
 Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;

 Se aseaza bolavul in decubit ventral, lateral, pozitie sezand sau in picioare

 Se descopera locul de electie;

Pentru injectie in regiunea fesiera, se repereaza urmatoarele puncte:

 Punctul Smarnov, la un lat de deget deasupra marelui trochanter si inapoia

lui.
 Punctul Bertlhelemey, la unirea treimii externe cu cele doua treimi interne

ale liniei care uneste splina iliaca antero-posterioara cu extremitatea

superioara a santului interfesier.
 Zona situata deasupara liniei care uneste splina iliaca posterioara cu

marele trochanter. Pentru pozitia sezand, injectia se efectueaza in toata

regiunea fesiera, deasupra punctului de sprijin.
Efectuarea injectiei:
 Spalare pe maini cu apa curenta si sapun.

 Dezinfectarea mainilor cu alcool.

 Se montează seringa în condiții de asepsie perfecta.

 Se verifica fiola, se incarca seringa cu substanta de injectat, se elimina

bulele de aer.
 Se schimba acul, indepartandu-l pe cel cu care a fost aspirata substanta si

se adapteaza un ac potrivit pentru injectie.

28
 Se degreseaza locul injectiei cu un tampon de vata cu eter si se

dezinfecteaza cu alt tampon cu alcool.

 Se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.

 Se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.

 Se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4–7 cm) cu rapiditate si

siguranta cu acul montata la seringa.

 Se verifica pozitia acului prin aspirare.

 Se injecteaza lent lichidul.

 Dupa injectare se scoate acul cu seringa, acoperind locul cu un tampon cu

alcool.
 Se maseaza locul cu tamponul cu alcool, pentru a disocia planurile

tesuturilor strapunse, activand circulatia pentru a favoriza absorbtia.

 Se aseaza bolnavul in pozitie comoda unde va sta in repaus fizic timp de

5–10 minute.
 Spalarea pe maini cu apa curenta si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
 Se arunca la cos desurile de injectie (fiole golite, tampoane de vata).
 Se spala imediat seringa, acele folosite, cu apa si detergenti;
 Se dezinfecteaza dupa o clatire abundenta si se pregateste pentru
sterilizare
Accidente si incidente:
 Durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unei ramuri a acestuia. Se
impune retragerea acului si efectuarea injectiei in alta regiune.
 Paralizie prin lezarea nervului sciatic.
 Hematom prin inteparea unui vas.
 Supuratie asptica datorata unor substante care nu sunt resorbite.
 Ruperea acului – se extrage pe cale chirurgicala;

29
 Embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei
substante uleioase sau in suspensie.
Observatii:
 Pozitia acului pentru solutiile injectabile colorate, se verifica detasand
acul.

30
31
 Fișa tehnică nr. 3
Administrarea soluțiilor perfuzabile

1. Definiție
Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală (intravenoasă)
picătură cu picătură a soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea
hidroionică și volemică.
Scop:
 hidratarea și mineralizarea organismului;
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente;
 alimentarea pe cale parenterală.
Locul:
 Venele de la plica cotului
 Venele de pe suprafața dorsală a mâini.

2. Materiale și instrumente necesare

 Flaconul cu soluția perfuzabilă pregătit, suspendat în stativ.
 Perfuzor
 Materiale pentru puncție venoasă
 Soluție de perfuzat, stativ
 Leucoplast pentru fixarea aparatului de perfuzie
 Tăviță renală
 Mănuși de protective
 Alcool, tampoane.

32
3. Respectarea normelor de protecție a muncii
Se spală mâinile cu apă și săpun, se pun mănușile de unică folosință. Instalarea
perfuziei se va face în condiții de asepsie perfectă.

4. Pregătirea psihică a bolnavului

Se anunță bolnavul și se explică tehnica, necesitatea și importanța ei.
Se obține consimțământul pacientului (familiei sau aparținătorului).

5. Pregătirea fizică a bolnavului

Bolnavul este rugat să urineze înainte, se protejează patul cu mușama și aleză.
Se așează pacientul în pat cât mai comod, în decubit dorsal, cu brațul sprijinit pe
un suport.

6. Execuție:
 Se spală pe mâini cu apă și săpun, se examinează starea și calitatea
venelor, se pun manușile de unică folosință, se aplică garoul deasupra
plicii cotului și se dezinfectează pe o suprafață de 10-15 cm.
 Se solicită pacientului să închidă – deschidă pumnul, se efectuează
puncția venoasă cu acul atașat la trusă introducandu-l în mijlocul venei cu
bizoul în sus, în directia axului longitudinal al venei.
 Se împinge acul de-a lungul venei, se verifică poziția acului în venă, se
îndepartează garoul.
 Se deschide prestubul și se reglează viteza de curgere după medicația
medicului.
 Se supraveghează permanent perfuzia.
 Operația de schimbare a pungii sau flaconului trebuie să se facă în condiții
de perfectă asepsie, dezinfectând dopul.

33
  După terminarea perfuziei, se închide prestubul, se pregatește o compresă
sterilă îmbibată în alcool și se extrage acul din venă printr-o mișcare
bruscă.
 Se efectuează un pansament steril și se fixează cu romplast.

7. Incidente și accidente:
 Hiperhidratare prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina
edem pulmonar acut, tuse, expectorație hemoptoică, polipnee,
hipertensiune.
 Embolie gazoasă prin pătrunderea aerului în curentul circulator.
 Revărsat lichidian în țesuturile perivenoase poate da naștere la flebite,
necroze.
 Frison și stări febrile prin nerespectarea condițiilor de asepsie.
 Infecții prin aspirație și diaree prin hrănire îndelungată prin perfuzie.
 Compresia vaselor sau a nervilor datorită aparatelor de susținere
a brațului.
 Coagularea sângelui pe ac sau cateter .
 Tromboză prin mobilizarea cheagului de sânge.
 Limfangită apariția durerii pe traiectul vasului, colorat în roșu, cald,
dureros la atingere.
 Ruperea acului.
 Șoc, hematom, cefalee.

8. Îngrijire după tehnică, notare, interpretare

Se îndepărtează amboul perfuzorului și se închide branula în condiții de
asepsie perfectă.
Se învelește bolnavul, se așează comod și se supraveghează.

34
 Se va nota în foaia de observație, dar și pe flacon, ora de administrare,
ritmul de administrare, componența soluțiilor perfuzate, medicamentele
adăugate, ora de întrerupere a perfuziei și numele celui care a montat perfuzia.

9. Reorganizarea locului de muncă

Se așează pacientul în poziție confortabilă, materialele folosite se pun în
sacii colectori speciali amenajați, se aruncă manușile și se spală mâinile. Se va
supraveghea pacientul.

10. Observații
Instalarea perfuziei se va face în condiții de asepsie perfectă.
Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea
completă a flaconului pentru a reține 2-3 ml de soluție pentru control, în cazde
intoleranță.
Este obligatorie notarea pe flacon a orei de aplicare, a ritmului de
administrare, a componenței soluțiilor perfuzate, medicamentele adăugate, ora
de întrerupere a perfuziei, numele asistentei care a montat perfuzia.
Administrare de glucoză, indiferent de concentrație, impune tamponarea
cu insulină.

35
 Fișa tehnică nr. 4
Administrarea antibioticelor pe cale parenterală

 Calea parenterala este calea ce ocoleşte tubul

DEFINIŢIE digestiv şi antibioticele sunt medicamente
utilizate în tratament etiologic al bolilor
SCOP  Terapeutic
 Injecţie intramusculară( soluţii , suspensii):

 pătratul supero-extern fesier

LOCUL DE  fata anteroexterna a coapsei în 1/3

mijlocie, la copii
ELECŢIE
 fata externă a coapsei la adulţi
 fata exterioară a braţului la muşchiul
deltoid
 Injecţie intravenoasă (soluţii cristaline)
o Venele de la plica cotului
o Venele de pe fata internă a antebraţului
o Venele de pe fata dorsală a mâinii
o Venele subclaviculare
o Venele jugulare şi epicraniene( sugar şi
copii mici)
o Venele maleolare interne

36
  Perfuzii
MATERIALE ŞI
 Se pregătesc în funcţie de felul injectieie
INSTRUMENTE
NECESARE

PREGĂTIRE  Se informează pacientul privind scopul şi

locul injecţiei şi eventualele reacţii pe care
A PSIHICĂ A
le va prezenta intimpul injecţiei
PACIENTULUI
• Asistentul medical îşi spălă mâinile şi îmbrăcă
mănuşile
• Aspira solventul (ser fiziologic sau apă
distilată) în seringa
EXECUŢIA
• Îndepărtează capcul de plastic sau metalic de
pe flaconul cu pulbere şi dezinfectează dopul
de cauciuc
• După evaporarea alcoolului introduce
solventul în flaconul cu pulbere, scoate acul şi
agită fllaconul până la dizolvarea completă
• Aspira în seringa o cantitate de aer egală cu
cantitatea de soluţie ce urmează a fi aspirata
din flacon,
• Dezinfectează dopul de cauciuc din nou,
introduce acul în flacon până la nivelul
dopului de cauciuc, introduce aerul
• Retrage pistonul seringii sau lasă să se
golească singur conţinutul flaconului în
seringa
• Schimba acul, elimina aerul din seringă şi

37
 inhecteaza soluţia medicamentoasă
ÎNGRIJIREA • Supravegherea în continuare starea generală
DUPĂ a pacientului;
TEHNICĂ,
• Notarea în foaia de observaţie: numele,dată,
NOTARE,
oră, doza şi tratamentul
INTERPRETARE

• Acele, lanţetele folosite se

colectează în recipiente speciale pentru
obiecte tăietoare, înţepătoare (cu
REORGANIZARE pereţii duri)
A LOCULUI DE • Tampoanle de vată sau hârtia de
MUNCĂ filtru, mănuşile se colectează în recipiente
speciale pentru materiale
• potenţial infecţios
• Dezbrăcaţi mănuşile
• Spălaţi-vă pe mâini
• injectarea soluţiei paravenos,
manifestată prin tumefierea ţesuturilor şi
durerii
• se încearcă pătrunderea în lunenul
vasului, continuându-se

INCIDENTE • Flebalgia produsă prin injectarea

ŞI ACCIDENTE rapidă a soluţiei sau a unor substanţe
iritante Hematom prin străpungerea venei
• Valuri de căldură
• Ameţeli, liptomie, colaps (se
întrerupe injecţia, se anunţa medicul)
• paralizia, prin lezarea nervului sciatic

38
• durere vie, prin atingerea nervului
sciatic sau a unor ramuri ale sale
• hematom, prin lezarea unui vas
• embolie uleioasă, prin injectarea
accidentală într-un vas a soluţiilor
uleioase

39
 4 . Procesul de îngrijire al unui pacient cu anemie
feriprivă

A. INTERVIU
1. Informaţii generale:
o Nume și prenume: A.G

o Vârsta: 18 ani;

o Starea civilă: necăsătorită

o Profesia: elevă

o Domiciliul: Bacău

o Data internării: 13.04.2019;

o Data externării: 15.04.2019;

o Diagnostic medical: ANEMIE

2. Obişnuinţe de viaţă:
o Dieta, regim alimentar:proteine,legune,lactate;
o Alergii cunoscute: nuca, banane;

3. Probleme de sănătate:
o Antecedente medicale personale: nici unul;
o Antecedente herodocolaterale: fără specificaţie patologică;

o Motivele internării actuale: hemoragie uterină, indispoziție,

ameţeli, lipsa fierului prin sansangerari repetate, dificultăţi
respiratorii, o față palidă;

40
 o Istoricul stării actuale: Pacienta în vârstă de 18 ani este
internată în spital pentru pierdere de sânge cu cheaguri;

4. Examenul clinic general:

o Tegumente şi mucoase: tegumente uscate, palide şi buze crăpate;

o Greutate:54

o Înălţime:1.60

o Ţesutul celular subcutanat: uşor diminuat;

o Sistem ganglionar şi limfatic: periferic nepalpabil

o Aparat locomotor:muşchii slăbiţi;

o Aparat respirator: cai aeriene superioare permeabile;

o Aparat cardio-vascular: dispneea la efort, tahicardie;

o Aparat digestiv: apetit scăzut;

o Aparat uro-genital: organe genitale externe normal conformate;

o Sistem nervos şi organ de simţ: bune ;

5.Investigaţii:
o Examenul sângelui:
o Hemoleucograma:

VALORI VALORI NORMALE

hemoglobină < 12 14 -16g%
hematocritul < 36 39+/- 5%
VEM scăzut 83-97 g/dl
CHEM 30g% 32-37g%
eritrocite 3,8 mil/milimetru cub 4,2-4,8mil./milim cub
leucocite 4000/milimetru cub 4200-4800/milimetru

41
 cub
trombocite 100.000/milimetru cub 150.000-
400.000/milimetru cub
Fierul seric Scăzut
Feritina serică scăzută

o Examenul urinei:
VALORI VALORI NORMALE
Proteine totale 5,1g/dl 6,3-8,2g/dl
Albumine 2,8g/dl 3,5- 5g/dl
Sodiu(Na) 137mmol/l 137-145mmol/l
Potasiu(K) 4,6mmol/l 3,6-5mmol/l

o Alte examene de specialitate: test de sarcina :negativ.

6.Tratament:

o Tratament medicamentuos

o Vitamina C (200gr) - comprimate masticabile (30min înainte de

masă, timp de 2-3 săptămâni) şi suc de citrice
o O dietă bogată în fier care se bazează pe: carne roşie, ficat , pui,
brocoli, fasole şi peşte.
o Supliment de Fe o Vitamina B12 comprimate 1pe zi

7.Epiriza şi recomandări la eternare:

o Continuarea tratamentului
o Să evite eforturile fizice

B.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

42
Nevoi Manifestări de Manifestări de Sursa

fundamentale independentă dependenţă de dificultate

1.A respira şi de Tahipnee Procesul bolii
a Bradicardie
hipotensiune
avea o bună
circulaţie.
2. A bea şi a O alimentaţie Lipsa poftei de
mânca. eficienta mâncare -
4.A elimina. dezhidratare oligurie Procesul bolii
4. A se mişca şi a În limite epuizare
avea o bună normale
postura.
5.A dormi şi a se Ameţeli Pricesul bolii
odihni. astenie
6.A se îmbrăca şi Ţinuta _ _
a se dezbrăca corespunzătoar
e
7.A menţine Tegumente Buza crăpată Procesul bolii
tegumentele palide
curate şi îngrijite.
8.A păstra În limite _ _
temperatura normale
corpuliu în
limite normale.
9.A evita Risc de Mediul
pericole. complicaţii şi spitalicesc
infecţii
10.A comunica. _ Anxietate
11.A se realiza. _ _ _

43
12. A se recrea. Dependent în
satisfacerea _ _
nevoii
13. A învăţa. _ _ _
14. A-şi _ Deficit în _
practica religia. cunoaştere

44
 Planul de îngrijire al pacientului
Diagnostic de nursing
Alterarea circulației din
cauza anemiei manigfestată
prin metroragie şi
tegumente palide
Alimentație deficitară din
cauza lipsei poftei de
mâncare manifestată prin
Obiectivele de
Intervenții aplicate Evaluarea îngrijirilor
îngrijire
-Mentinerea unei Liniştesc pacienta şi acord încredere Pacienta răspunde bine
circulaţii adecvate - Acord repaus fizic şi psihic la tratamentul
şi oprirea - determin funcţiile vitale, masor administrat şi se
metroragiei. liniștetște.
şi notaez în foaia de observaţie
- asigur un climat adecvat.
-La indicaţia medicului administrez perfuzie,
recoltez sânge pentru efecturea analizelor,
Şi administrez medicaţia prescrisă ce curpinde
preparate din FE şi tratament antihemoragic şi
Oxigen, vitamica C de 3 ori/zi şi calciu gluconic.
1 fiola/zi
-menținerea Învăţ şi ajut pacienta pentru a avea o alimentaţie Pacienta este mult mai
unui regim şi cât mai corectă şi dezvoltată în fier. vioaie după
necesarul de lichide La indicaţia medicului voi administra medicaţia şi administrarea
45
scădere în într-o cantitate voi măsura funcţiile vitale, tinându-le sub control medicamentelor.

greutate recomandată
corpului
Alterarea nevoii de a bea şi a Pacienta să prezinte Voi supraveghea pacienta şi voi observa Pacienta nu mai prezintă
mânca din cauza deshidratării o stare de bine şi să- vărsăturile, asigurând o stare de curăţenie perfectă vărsături
manifestată prin vărsături și păstreze a corpului pentru a preveni apariţia complicaţiilor
tegumentele uscate
Alterare nevoii de a dormi și Combaterea stării de Sfătuiesc bolnava să citească, să continuie cu Somn odihnitor fără
a se odihni din cauza oboseală şi repaus la pat întrerupere
inadaptării la condițiile de asigurarea -asigur microclimat corespunzător în salon, cu
spitalizare manifestată prin condiţiilor de aerisire înainte de culcare, liniște din parte
oboseală recreere celorlalți pacienți;
-la indicația medicului, administrez seara cu 30
min înainte de culcare: Diazepam tb 1;
-urmăresc orarul și calitatea somnului

Anxietate din cauza Pacinta să prezinte Încurajez şi îi fac masaj pentru relaxare. Pacienta este echilibrată
necunoașterii prognosticului o stare de încurajez pacienta să-și exprime sentimentele psihic
bolii manifestată prin spirit bună. legate de boala sa;

46
neliniște, teama -răspund cu calm la întrebările pacientei;
-asigur un mediu de securitate și liniște
Alterarea stimei de sine şi Explic importanţa Rog pacienta să ia tratamentul prescris de doctor După tratarea
deficit în menţinerea sănătăţii unui regim în corespunzătoare
sănătos şi cât mai continuare pentru însănătoşire. Pacienta şi-a revenit
mukte mişcări în Voi administra la indicaţia medicului vitamina C prezentând o stare de
aer liber. şi medicamente pe care orala în carente de FE spirit satisfăcătoare şi
capabilă de a continua
cu tratamentul.

47
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu anemie
feriprivă
Am informat pacienta ca o alimentație sănătoasă înseamnă consumarea a
diferite alimente aparținând grupurilor alimentare de bază: proteine, precum
carnea, ouăle și legumele; lactate; fructe și legume; cereale, precum pâinea și
pastele făinoase, grăsimi și dulciuri și astfel se pot evita diferite tipuri de anemie.
Explicandu-i şi informând-o a luat la cunoştinţa şi va pune în practică
având grijă de sănătea ei şi respectând tratamentul va reuşi să-şi revină.
Astăzi globalizarea tinde să uniformizeze cultura alimentară impunând
dieta de tip vestic,dovedind a fi nocivă. S-a trecut de la mediu natural la mediu
industrial,de la alimentația naturală integrală la alimentația industrială înalt
procesată la care genetică și metabolismul nostru nu sunt adaptate.
Prin prezenta lucrare am încercat să aduc susținerea științifică a
necesității consumului de alimente bogate sănătoase,bogate în fier prin
prezentarea factorilor de risc actuali din perioada istorică în care trăim.
În concluzie, o alimentație sănătoasă și raționată, un stil de viață sănătos
ne va evita de la diferite îmbolnăviri, și implicit de la anemie”.

48
 III. Bibliografie

• Carol Mozes – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti,

1999.
• Cezar Niculescu, Bogdan Voiculescu – Anatomia şi fiziologia omului –
Compendiu, Editura Corin, Bucureşti, 2007.
• Colecția „Ghiduri de practicä pentru medicii de familie“, Editura
Infomedica / 2005,
• Corneliu Borundel – Medicină internă pentru cadrele medii, Editura
Bucureşti, 2009.
• Gheorghe Mogoş, Alexandru Ianculescu – Compendiu de anatomie şi
fiziologie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,1969.
• Gherasim L., Medicină Internă, Editura Medicală, Bucureşti, 1999.
• Global Guideline for Type 2 Diabetes – Internaţional Diabetes
Federation, 2005
• Lucreţia Titirică – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală
Românească,
• Lucreţia Titirică – Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008.
• Lucreţia Titirică – Breviar – Explorări funcţionale şi îngrijiri speciale
acordate bolnavului, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2008.

49