ARGUMENT

 Anemia este una dintre afecțiunile întâlnite frecvent în practica medicală. Deși este greu
de dat o cifră statistică ,multe forme de anemii fiind ascunse îndărătul bolii care le-a
provocat, totuși se apreciază că aproape 1/5 din bolnavii internați în secțțiile medicale
din spitale prezintă o anemie de grad variabil;
 Prin urmare,anemia este o stare patologică datorată diminuării semnificative a cantității
de masă globulară totală și/sau de hemoglobină pe unitatea de volum, sub valorile
normale pentru vârsta și sexul respective;
 Concentrațția de hemoglobină este criteriul esențțial de diagnostic, fiind
unitatea funcțională a hematiei, iar determinarea masei eritrocitare toale este
incomodă și laborioasă;
 Folosind o comparație ,am putea spune că anemia reprezintă o situație similară
economiei dintr-o gospodărie unde un bilanț deficitar apare, fie când scad veniturile.
Această rupere de echilibru se poate produce prin numeroase cauze și mecanisme a căror
analiză va face obiectul unui subcapitol al acestei lucrări;
 Anemia hemolitică se manifestă prin distrugerea prematură a globulelor roșii
mai repede decât pot fi ele produse de măduva osoasă,prin boli de sânge, boli autoimune
ce pot antrena producerea de anticorpi sau medicamente, precum antibioticele utilizate în
tratamentul infecțiilor;
 Prezentarea clinică depinde de debutul hemolizei gradat sau abrupt și de severitatea
distrucției de eritrocite;
 Un pacient cu hemoliza ușoară poate fi asimptomatic. În cazuri severe anemia poate fi
amenințătoare de viață iar pacienții se pot prezenta cu angină și
decompensare cardiopulmonară;

4
 ISTORIC

 În scrierile lui Hippocrat se găsește expresia „anemie” pentru a defini starea persoanelor
plăpânde și fără sânge iar preoțții-medici egipteni cunoșteau boala cu multe
secole înaintea erei noastre, așa cum o dovedesc scrierile pe papyrus;
 În scrierile grecești vechi se fac mențiuni care atestă cunoașterea bolii;
 Membrii unui vechi trib din Asia Mică – chalibii –erau învățați să consume produse
care conțin fier, ceea ce arată că în mod empiric își dădeau seama care alimente aduc fier
în organism;
 Lipsa de sânge, urmare a unor pierderi cronice de sânge, a infecțiilor, era cunoscută
de Ambroise Pare (medic francez din perioada Renașterii), care folosea alimente
ispititoare, gustoase pentru a-și fortifica bolnavii;
 În cartea lui Varandel (profesor la Facultatea din Montpellir-1620) se găsește termenul
de « chloroză », aplicat anemiei adolescentelor. Archygene o denumea « frigurile albe »,
iar Lange , « boala fecioarelor” ;
 Descoperirea microscopului a atras după sine și punerea în evidență a globulului roșu
(1673), ceea ce a constituit un pas important încunoașterea anemiilor;
 Noi și valoroase cunoștințe asupra diferitelor forme de anemii aduc marii clinicieni
din secolul al-XIX-lea. Astfel, S.P. Botkin, fondatorul școlii medicale ruse, referindu-se
la cauzele anemiilor, a atras atenția că la baza unor forme de anemie stau modificări ale
altor organe;
 Medicul englez Th. Addison și, puțin mai târziu, medicul din Zurich , Biermer, au descris
una dintre cele mai importante forme de anemii: anemia pernicioasă;
 Cunoștințele asupra mecanismului de producere a anemiilor au progresat
mulțumită ajutorului laboratorului cât și utilizării acelei deosebit de importante metode de
studiu a măduvei osoase cu ajutorul puncției sternale introduse de medicul rus Arinkin-
1924;
 Chimia modernă (prin folosirea unor tehnici de finețe) ca și utilizarea
izotopilor radioactivi au împins cumoștințele medicale asupra anumitor forme de anemii
până la tulburări ale fermenților globului roșu sau ale structurii chimice ale hemoglobinei.

5
 CAPITOLUL I

DATE GENERALE DESPRE ANEMIA HEMOLITICĂ

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie a sângelui
1.1.1. Anatomia sângelui

- Sângele,principalul lichid circulant este considerat de către unii ca o varietate de ţesut

conjunctiv cu substanţă fundamentală lichidă;- Sângele reprezintă 8% din greutatea corpului,
ceea ce înseamnă aproximativ 5 litri de sânge pentru un individ de 70 de kg greutate;- Se
deosebeşte un volum de sânge stagnant (în ficat, splină, ţesutului subcutanat), cca. 2 litri, şi un
volum de sânge circulant, de cca. 3 litri;
Proprietăţile sângelui:
- Culoarea este roşie datorită hemoglobinei din eritrocite, roşu deschis pentru sângele oxigenat şi
roşu închis pentru cel neoxigenat. Când cantitatea de hemoglobină scade sângele devine roşu-
palid- Densitatea sângelui este de 1055 faţă de cea a apei (1000)- Reacţia este slab alcalină (pH =
7,35)- Temperatura variază între 360 C (între plămâni) şi 400 C (în ficat).
Compoziţia sângelui este reprezentată de plasmă şi elementele figurate:
- Plasma – este un lichid gălbui, vâscos, compus din apă şi reziduu uscat;
- Elemente figurate – reprezintă 45% din volumul sanguin (hematocritul).
- variază fiziologic cu sexul (mai mic la femei), cu vârsta (scade cu vârsta) sau patologic.-
sunt: globulele roşii ,globulele albe (leucocitele) şi plachetele sangvine (trombocitele).

6
Globulele roșii (eritrocitele sau hematiile):
- Sunt celule anucleate de formă discoidală, biconcavă, ce conţin hemoglobină;
- Sediul producerii lor (eritropoieza) este măduva osoasă roşie, iar sediul distrugerii lor
(hemoliza este splina, dar şi ficatul, ganglionii limfatici etc;
- Numărul lor rămâne constant în sânge datorită echilibrului existent între eritropoieză şi
hemoliză;
- Creşterea numerică temporară a hematiilor, în eforturi musculare prelungite, se face prin
mobilizarea lor din rezervele de sânge stagnant din ficat şi splină;
- Creşterea stabilă a numărului hematiilor, poliglobulia, este caracteristică populaţiilor
umane care trăiesc la mari atitudini şi unor boli pulmonare;
- Scăderea lor numerică determină anemii;
- Rolul lor este transportul de O2şi CO2 şi în menţinerea echilibrului acido-bazic;

- Un mm3 de sânge conţine 4500000 de hematii, la femeie, şi 5000000 la bărbat;

- La copilul mic, numărul eritrocitelor este mai mare (5,5-6 milioane/mm3)

- Diametrul mediu al hematiei este de 7,5m.

7
 Hemoglobina:

- Este pigmentul respirator localizat în hematii, este o substanţă proteică complexă formată dintr-
o proteină, globină, şi o grupare neoproteică numită hem, care conţine fier bivalent;

- Datorită firului bivalent din structura sa, hemul leagă reversibil oxigenul, formându-se
oxihemoglobina;

- Se poate combina şi cu :- dioxidul de Carbon (Hb CO2) rezultând un compus numit

carbohemoglobină sau carbaminohemoglobină;

- oxidul de carbon, formând carboxihemoglobina (Ca Hb), un compus stabil, iar sub acţiunea
oxidanţilor (exemplu: unele droguri), apare derivatul Hb cu Fe trivalent, denumit
methemoglobină, derivaţi patologici ai Hb;

- Ei nu mai îndeplinesc funcţia de transport, şi în cazul creşterii concentraţiei lor în sânge peste
anumite limite, se produce insuficienta oxigenare a ţesuturilor (asfixie).

Eritropoieza
- Hematiile circulante reprezintă doar o etapă din viaţa acestor elemente;
- Din momentul pătrunderii în circulaţie şi până la distrugerea lor trec aproximativ 120 de zile
(durata medie de viaţă a eritrocitelor);
- Deşi trăiesc relativ puţină vreme, numărul lor rămâne constant;
- Există un echilibru între procesul de distrugere şi cel de formare de noihematii;
- Sediul eritropoiezei este, la adult, măduva hematogenă.
Hemoliza
– Hematiile bătrâne şi uzate sunt distruse prin hemoliză în sistemul monocito- macrofagic din splină,
ficat, ganglioni limfatici şi măduva oaselor.
8
9
 Leucocitele

 sunt celule nucleate, de forme şi dimensiuni diferite, grupate, după alcătuirea nucleului, în
două tipuri principale:

 polinuclearele – cu nucleu polilobat şi fragmentat

 Mononuclearele – cu nucleu compact

 Numărul lor variază între 5000 – 10.000/mm3;

 Întrucât conţin în citoplasmă granulaţii, polinuclearele se mai numesc şi granulocite;

 Granulaţiile conţin îndeosebi lizozomi ce participă la fagocitoză;

 În funcţie de afinitatea acestor granulaţii faţă de anumiţi coloranţi folosiţi în laboratoarele

medicale, granulocitele se clasifică în:

 Neutrofile – pseudopode, nu rămân în sânge mai mult de câteva ore. Ele ajung primele la locul
infecţiei. Ele se mai numesc şi macrofage. Numărul lor creşte în infecţiile acute

 Acidofile (eozinofilele) – au rol în reacţiile alergice. Granulaţiile lor conţin

histamină. Numărul lor creşte în bolile parazitare şi alergice

 Bazofile – au rol în hemostază, prin intermediul unei substanţe antocoagulante numită

heparină, conţinută în granulaţii

 Leucocitele nu conţin pigmenţi

 Exprimarea procentuală a tipurilor de leucocite constituie formula leucocitară;

Ele pot fi:

Monocite

- sunt leucocite capabile de fagocitoză, atât direct, cât şi în urma transformării lor în macrofage,
proces care are loc după ieşirea monocitelor din vase în ţesuturi;

- Monocitele şi macrofagele formează un singur sistem celular, care fagocitează atât microbii cât

10
mai ales resturi celulare (leucocite, hematii etc.);

Limfocite

– cu rol în reacţia de apărare specifică. Ele pot fi de două feluri:- Limfocitele „B”, care participă la
imunitatea umorală, mediată prin anticorpi;

-Limfocitele „T”, care participă la imunitate prin mecanism cellular;

Leucocitele sunt celule mobile capabile să emită pseudopode cu ajutorul cărora se deplasează;- Ele
pot ieşi din vasele capilare (diapedeză) şi îngloba agenţi patogeni şi resturi celulare (fagocitoză).

11
Leucopoieza are loc în măduva osoasă roşie (pentru granulocite şi monocite) şi în splină, timus
şi ganglioni limfatici (pentru limfocite);

 Creşterea normală a numărului leucocitelor are loc în eforturi fizice deosebite;

 Creşterea patologică, în boli infecţioase, poate depăşi 15-30.000/mm3 de sânge, iar în

cazul leucemiilor, chiar 100.000 /mm3 de sânge;
 Rolul principal al leucocitelor constă în participarea lor la funcţia de apărare a
organismului;
 Amestecul de microbi, leucocite moarte şi lichid exudat din vase formează puroiul.
Trombocitele

 Sunt plachete sangvine, sunt fragmente celulare anucleate de formă variabilă, originare
din megacariocitele măduvei osoase hematogene;
 Numărul lor variază între 150000 – 300000/mm3;

 Creşterea numărului trombocitelor peste 500000/mm3 se numeşte trombocitemie, iar

scăderea sub 100000/mm3 se numeşte trombocitopenie (trombopenie);
 Forma trombocitelor este variabilă, iar diametru lor este de 3nm;

 În structura trombocitului nu întâlnim decât puţine organite şi incluziuni;

 Trombocitele sunt fragmente citoplasmatice şi nu celule propriu-zise;

12
 Durata medie de viaţă a trombocitelor este de 10 zile.

 Trombocitele intervin în cursul tuturor timpilor hemostazei, favorizând mecanismele de

oprire a sângerării;

 Funcţiile hemostatice sunt îndeplinite datorită proprietăţilor specifice trombocitelor:

 adezivitatea – aderă la suprafeţele lezate;

 aglutinarea – formează între ele conglomerate;

 metamorfoza vâscoasă – se autolizează;

 eliber
area factorilor trombocitari şi a unor substanţe active (histamină, fosfolipide, trombostenină,
serotonină, ADP, transportate de trombocite;

Datorită acestor proprietăţi, trombocitele intervin în timpul vasculo-plachetar al hemostazei

(hemostaza primară), aderând la suprafaţa lezată a endoteliului şi formând cheagul trombocitar.
În timpul plasmatic al hemostazei (coagularea sângelui), trombocitele participă prin mai mulţi
factori, dintre care cel mai important este factorul fosfolipidic plachetar, la formarea cheagului
roşu.

13
Plasma sangvină- are anumite proprietăţi fizice şi chimice, care se menţin constante la
persoanele sănătoase și care se numeşte homeostazie;
Principalele proprietăţi ale plasmei sunt:
- Densitatea - 1025 faţă de a apei distilate considerate 1000 (sângele integral are o densitate de
1055).

- Vâscozitatea – de 2,5 ori mai vâscoasă decât apa (sângele integral de 4,5 ori);
- Presiunea osmotică
- Valoarea presiunii osmotice a lichidelor corpului (mediu intern şi lichidul intracelular) este de
aproximativ 300 mosm/l (cca. 72 atmosfere, deci de 5500 mm coloană de mercur)- Presiunea
osmotică are rol important în schimburile de substanţe dintre capilare şi ţesuturi ;

- Presiunea osmotică a substanţelor coloidale (proteinele) se numeşte presiune coloid-osmotică şi

are valoare de 28 mm Hg- Proteinele plasmei au rol foarte mare în schimburile capilar-ţesut,
deoarece presiunea osmotică a sângelui este egală cu cea a lichidului interstiţial, şi singura forţă
care atrage apa din ţesuturi spre capilare este presiunea coloid-osmotică a proteinelor plasmatice
Un alt rol al presiunii glomerulară care are ca rezultat formarea urinei.
- PH-ul sanguin
- are valoarea cuprinsă între 7,38-7,42, fiind menţinută prin mecanisme fizico- chimice
(sisteme tampon) şi biologice (plămân, rinichi, hematie, tegument, etc.)
- Sistemele tampon intervin prompt în neutralizarea acizilor sau bazelor apărute în exces
în mediul intern, consumându-se în timpul neutralizării

14
 -Mecanismele biologice intervin mai tardiv şi duc atât la îndepărtarea acizilor sau
bazelor, cât şi la refacerea sistemelor tampon.
- Plasma reprezintă 55% din volumul sângelui conţine: apă (90%) şi reziduu uscat; acesta
este format din substanţe organice (9%) şi anorganice (1%).
-Din multitudinea de componente organice, sunt prezentate, datorită importanţei lor
speciale, proteinele plasmatice şi rolul lor:
 Albuminele – au rol de transport al unor substanţe minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni,
pigmenţi biliari, precum şi în reglarea presiunii coloid-osmotice a sângelui. Scăderea
albuminelor compromite schimburile de la nivelul capilarelor;
 Globulinele – au rol în transportul substanţelor prin sânge şi în coagularea acestuia.
Gamaglobulinele, numite şi imunoglobuline (lg), sunt suportul chimic alanticorpilor;
 Fibrinogenul – are rol în coagularea sângelui, prin trecerea sa din starea solubilă
într- o reţea insolubilă numită cheag de fibrină;Alte roluri ale proteinelor plasmatice:
determinarea vâscozităţii şi densităţii plasmei în reglarea echilibrului acido-bazic (proteinele sunt
substanţe amfotere).
Substanţele anorganice din plasmă :
 sunt reprezentate de săruri minerale;
 se întâlnesc în două forme principale: legate de proteinele plasmei (nedifuzibile) şi
libere în plasmă (difuzibile).
Lichidul interstițial

 este un lichid apos aflat în spaţiile microscopice intercelulare care are compoziţia similară
sângelui, dar nu conţine elemente figurate şi are puţine protein;
 Compoziţia sa chimică diferă de la ţesut la ţesut;

 Lichidul interstiţial formează „mediul de viaţă” al celulelor;

 Între lichidul interstiţial şi celule se realizează schimbul de substanţe care asigură

metabolismul celular.

15
 Limfa

 reprezintă lichidul interstiţial pătruns într-un sistem de vase capilare limfatice;

 Se deosebeşte de lichidul interstiţial prin prezenţa limfocitelor şi conţinutului crescut

de lipide.

1.1.2. Funcţiile sângelui

Transportul apei şi substanţelor nutritive se realizează la nivelul intestinului subţire unde

acestea sunt absorbite, la ţesuturi, prin intermediul plasmei sangvine;
Transportul substanţelor de excreţie – substanţele rezultate în urma catabolismului (uree,
acid uric, amoniac etc.) sunt transportate de către plasmă de la ţesuturi la organele de excreţie;
Transportul gazelor respiratorii se realizează atât în nivelul plasmei sangvine sub formă
dizolvată (1-3% din O2 şi 7 % din CO2) şi sub formă de bicarbonaţi (70% din CO2) cât şi la
nivelul hematiilor, prin combinaţiile labile ale hemoglobinei cu aceste gaze.Combinaţia labilă
a hemoglobinei cu Oxigenul, oxihemoglobină (HbO2) reprezintă principala formă de
transport a Oxigenului prin sânge (97%). Combinaţia labilă a hemoglobinei cu
CO2carbohemoglobina (HbCO2) este una dintre formele de transport ale CO2 de la ţesuturi la

plămâni. Ambele combinaţii se datorează legării reversibile a O2, respectiv a CO2 la Fe2+ al
hemului;
Menţinerea echilibrului hidroelectrolitic al organismului se face prin legătura
nemijlocită pe care o realizează sângele atât cu lichidul interstiţial la nivelul capilarelor, cât şi cu
mediu;
Funcţia de apărare a sângelui

 funcţionarea normală a organismului este în permanenţă ameninţată de pătrunderea din

exterior a unor „agresori biologici” (agenţi patogeni, celule străine în cazul grefelor şi al
transplantelor, proteine străine etc.) numiţi generic şi factori antigenic;

16
 Antigenul este o substanţă macromoleculară proteică sau polizaharidă străină organismului şi
care, pătrunsă intern, declanşează producerea de către organism a unor substanţe specifice,
numite anticorpi, care neutralizează sau distrug antigenul;
 Anticorpi sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Apărarea se realizează prin
două mecanisme fundamentale:
 Apărarea nespecifică – este înnăscută şi este prezentă la toţi oamenii. Se realizează prin
mecanisme celulare (de exemplu: fagocitoza) şi umorale. Apărarea nespecifică este o apărare
primitivă, cu eficacitate medie, dar foarte promptă. La ea participă anumite celule şi substanţe
preformate;
 Apărarea specifică – (dobândită) se dezvoltă în urma expunerii la agenţi capabili să inducă un
răspuns imun (imunogene). Este de două feluri:
 Dobândită natural:- pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi;- activ, în urma unei boli
 Dobândită artificial:- pasiv – administrare de antitoxine şi gama-globuline - activ –
vaccinareRăspunsurile imune specifice sunt mediate prin două mecanisme interdependente:
1) imunitatea umorală, care implică limfocitele B
2) imunitatea mediată celular (celulară), care implică primar limfocitele T.
Vaccinarea declanşează, în principiu, aceleaşi mecanisme imunitare, cu deosebirea că
reacţiile produse în organism sunt mai atenuate. Efectul final este dobândirea imunităţii.
Împo
triva acestora organismul se opune prin mijloacele sale de apărare specifice şi nespecifice.

Realizarea funcţiilor şi asigurarea unităţii organismului – alături de sistemul nervos,

reprezintă o cale de legătură directă între structurile organismului, asigurând nu numai
transportul unor substanţe reglatoare (hormonii, enzime, etc.), dar şi funcţionarea coordonată a
acestora. Astfel, se asigură unitatea organismului şi adaptarea sa permanentă la condiţiile
schimbătoare ale mediului.

Termoreglarea – circulaţia sângelui contribuie la uniformizarea temperaturii corporale şi a

eliminarea, prin iradiere, a surplusului de căldură la exterior, asigurând menţinerea temperaturii
constante a organismului, homeotermia
Funcţia homeostatică – în cazul unor hemoragii, se declanşează un complex de
mecanisme de oprire a sângerării, care constituie homeostaza. Ea se desfăşoară în trei timpi:

17
 Tim
pul vasculo-plachetar (2-4 minute), sau homeostaza temporară, se declanşează la lezarea unui

vas de sânge şi constă în:

 vasoconstricţia peretelui vascular,

 adera
rea trombocitelor la plagă,

 aglut
inarea lor şi formarea unui dop (trombus) plachetar, care determină oprirea sângerării.
 Timpul plasmatic (4-8 minute), sau coagularea (închegarea) sângelui, se produce
sub acţiunea unor factori ai coagulării de natură plasmatică, trombocitară şi tisulară. Ei
determină coagularea sângelui în trei faze:
 Formarea tromboplastinei, durează cel mai mult, 4-8 minute;
18
 Formarea trombinei, durează 10 secunde;
 Formarea fibrinei, durează 1-2 secunde.
În ochiurile reţelei insolubile de fibrină se dispun elemente figurate, formând cheagul
şi oprind astfel hemoragia. Vitamina care stimulează coagularea este vitamina K.
 Timpul trombodinamic (2-24 ore), constă în:
 retracţia cheagului prin expulzarea serului (plasmă sau fibrinogen şi protrombină);
 descompunerea cheagului (fibrinoliza) sub acţiunea unor enzime proteolitice;
 îndepărtarea cheagului şi reluarea circulaţiei.

Grupele sanguine
 Pe membrana hematiilor există substanţe cu acţiune antigenică, numite aglutinogene, iar
în plasma sangvină anticorpi specifici, aglutinine (alfa şi beta);
 În funcţie de prezenţa sau absenţa acestor factori, sistemul AOB clasifică sângele în patru
grupe principale;
 Înlănţuirea aglutinogenului cu aglutinina corespunzătoare (A cu alfa şi B cu beta) este
incompatibilă, deoarece determină fenomene de tip imunitar aglutinarea hematiilor şi
distrugerea (liza) lor, cu consecinţe grave;
 Cele patru grupe sangvine sunt:

19
 Sistemul Rh, de clasificare a sângelui uman, porneşte de la existenţa în sângele maimuţei
Rhesus şi a 85% din oameni a uni antigen, numit Rh (Rh pozitiv), moştenit exclusiv de la tată.
Anticorpii anti-Rh apar în cursul vieţii la indivizi ce nu îl au (Rh negativ, 15% din populaţie) în
urma unor transfuzii de sânge cu Rh+ repetate şi pot da accidente după transfuzii.

1.1.
La mamele Rh- , sarcina cu făt Rh+ (tată Rh+) determină producerea de anticorpi antiRh.
Prima sarcină decurge normal, datorită ritmului lent de producere a acestor anticorpi.
Sarcinile următoare pot însă produce accidente de incompatibilitate (avort precoce, icter
hemolitic etc.), de aceea situaţia trebuie cunoscută şi combătută medical.Anemia hemolitică
1.2.1.

Definitie
Anemia hemolit ică este o afecțiune care presupune distrugerea celulor roșii ale sângelui
(eritrocitele), mai repede decât ar putea să le producă măduva osoasă;
Exista două tipuri de anemie hemolitică:
- intrinsecă – distrucția celulelor rosii din sânge este cauzată de un defect din interiorul
celulelor ca în siclemie si talasemie, afecțiuni genetice caracterizate de faptul eritrocitele
nu supravietuiesc la fel de mult timp ca și celulele roșii normale;
- extrinsecă - celulele roșii din sânge sunt sănătoase în momentul producerii dar mai târziu
sunt distruse de infectii, medicamente, hipersplenism;
 Anemiile hemolitice sunt anemii normocrome, normocitare, determinate de scurtarea
duratei de viata a eritrocitelor sub 18-20 de zile .Hemoliza fiziologică reprezintă:

• Distrugerea a aproximativ a unui număr de 1% din eritrocitele circulante;

• Distrugerea eritrocitelor îmbătrânite;
• Locul major de distrugere: sinusoidele splenice;
• Soarta produselor rezultate din distrugerea eritrocitelor.:
 lipidele si proteinele sunt catabolizate local; aminoacizii reutilizati în sinteza

20
 proteinelor;
 Fierul este reutilizat în sinteza hemoglobinei;
 hemul catabolizat la bilirubină;

21
  Distrugerea fiziologica este compensata de producția de eritrocite în măduva osoasă și
eliberarea lor din compartimentul medular de rezervăClasificare:

 anemie hemolitică cu defect genetic eritrocitar

 anemie hemolitică cu defect dobândit Anemii hemolitice cu defect genetic:anemia
hemolitică sferocitară (icterul hemolitic congenital sau boala Minkowski-
Chauffard)eliptocitoza sau ovalocitoza ereditară hemoglobinopatiile:
 anemia cu hematii falciforme (drepanocitoza sau siclemia)
 sindroame talasemice (anemia mediteraneană sau anemia Cooley) anemiile
hemolitice prin deficiente enzimatice Anemii hemolitice cu defecte dobândite:

a) anemii hemolitice imune pot fi autoimune (au autoanticorpi activi la cald șirece)
b) anemii hemolitice imune cu autoanticorpi activi la cald sunt idiopatice și secundare (după
boala lupică, infecții)

22
c) anemia hemolitică posttransfuzională
d) boala hemolitică acută febrilă
e) hemoglobinuria paroxistică nocturnă

1.2.2. EtiologieAnemia hemolitică imună:

 infecții - hepatita, citomegalovirus, virusul Epstein-Barr (EBV), febra tifoida, Escherichia
coli sau streptococc;
 medicamente - penicilina, medicația contra malariei, sulfamide sau acetaminofen;

 leucemie sau limfom;

 tulburări autoimune - lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida, sindromul Wiskott-

Aldrich sau colita ulcerativa; diverse tumori.

23
 1.2.3. Patogenie
Hem
oliza este declanșată de o varietate de afecțiuni ereditare sau câstigate;
Etiologia distrugerii premature a eritrocitelor este diversă și se poate datora condițiilor
precum defecte intrinseci membranare, hemoglobina anormală, defecte enzimatice eritrocitare,
distructie imună a eritrocitelor, leziune mecanică și hipersplenism;
Hemoliza este asociată cu eliberare de hemoglobina și dehidrogenaza acidului lactic;
Cresterea biblirubinei indirecte și a urobilinogenului derivă de asemeni din
hemoglobină;
Un pacient cu hemoliza ușoară poate avea nivel normal al hemoglobinei dacă rata
productiei se egalizează cu distrucția eritrocitelor;
Pacientii cu hemoliză usoară pot experimenta anemie marcată dacă maduva osoasă are
o productie slabă de eritrocite prin infectii virale cu parvovirus sau alte infectii care determina
decompensarea distrugerii eritrocitare;
Deformările scheletice și ale craniului pot apare cu cresterea marcată a hematopoiezei,
expansiune osoasă în copilarie și afectiuni apărute timpuriu în copilarie cum este siclemia sau
talasemia.Hemoliza patologică
 reprezintă distrugerea în exces a eritrocitelor(scurtarea timpului de viață la jumătate)
 Sediile distrucției:
• hemoliza extravasculară (sinusoidele splenice)
• hemoliza intravasculară
• Compensare prin activitatea eritropoietică crescută a măduvei osoasă;
• Inlocuirea MO”grase”cu tesut hematoformator și expansiunea zonelor de eritropoieza
la nivelul sediilor normale;
• Hematopoieza extramedulară-în ficat,splina,ganglionii limfatici

1.2.4. Diagnostic clinic (simptomatologia ) Simptomele anemiei hemolitice sunt:

 paloare anormală a pielii;
 o stare de rău general cu senzatie de oboseală brusc instalată;
 cefalee, ameteli;
 agitație;
 dureri de spate;
 febra si frisoane;
 icter sau îngălbenirea pielii, sclerei ochilor si a gurii;
 culoarea inchisă a urinei;

24
  confuzie;
 intoleranță la activități fizice;
 spleno și hepatomegalie ;
 pierdere în greutate;
 dificultati respiratorii
 dureri toracice și abdominale
 cresterea frecventei cardiace (tahicardie);
 murmur cardiac.
Examen fizic la pacienții cu anemie hemolit ică arată semne de anemie, distrugere de
eritrocite, complicații ale hemolizei și indicii ale bolii de fond:- Paloarea generalizată și
conjunctivele, unghiile palide indica anemie dar nu sunt specifice pentru anemiile hemolitice;-
Tahicardia, tahipneea si hipotensiune datorate anoxiei și scăderii volumului vascular apar de obicei
în anemiile severe dar nu sunt specifice pentru anemia hemolitică;- Icterul poate apare prin
cresterea bilirubinei indirecte din hemoliza;- Creșterea nu este specifică pentru afecțiunile
hemolitice și poate apare și în bolile de ficat, obstructia biliara si afectiunile hepatice congenitale.
Nivelul de bilirubina este rar peste 4 mg/dL în hemoliza dacă nu este complicată cu boala
hepatică sau colelitiază;Splenomegalia apare în sferocitoza ereditara si alte anemii hemolitice
dar nu esteprezenta in deficitul de G6PD. Prezenta splenomegaliei sugereaza afecțiuni precum
leucemia cronica limfocitică, unele limfoame și lupus eritematos systemic;- Sensibilitatea în
cadranul abdominal drept superior indică boala biliară;- Sângerarea șipeteșiile indică
trombocitopenie prin sindrom Evans sau purpura trombocitopenică dacă sunt prezente și semne
neurologice.

1.2.5. Diagnostic paraclinic Analize de sânge

Hemoleucograma – sânge venos recoltat pe substrat anticoagulant,pentru măsurarea :

hemoglobina,pigmentul care dă culoarea sângelui roşie a sângelui,
reticulocitele celule tinere, imature, anucleate, care prezintă în interior granulaţii
bazofile( resturi de ARN). În mod normal sunt prezente în cantitate mică în sânge ,
transformându-se în hematii mature în 1-2 zile
eritrocitele ,modificările de formă,culoare ,mărime,corpusculi intrahematici;
determinarea hematocritului:Bărbaţi = 42-52%;Femei = 36-48%
teste suplimentare de sânge (pentru verificarea functiei hepatice sia prezentei anumitor
anticorpi);Bilanţul fierului din organism

 Determinarea Fe seric :sideremia și transferina

25
  Evaluarea depozitelor de Fe:feritina serică și hemosiderina frotiu din sânge

periferic analize
de urina ;

aspiratia de măduvă osoasă si/sau biopsie - procedura care presupune recoltarea unei
mostre de lichid din măduva osoasă si/sau substanta solida de maduvă din tesutul osos de
obicei din oasele soldului. mielograma testul Coombs

1.2.6. Diagnostic diferential

• alte anemii
• Septicemia cu Clostridium
• Boala Wilson Boala hemolitică a nou-născutului
• Hepatita fetală
• Atrezia căilor biliare
• Hepatozele
• Hepatita cronică
• Ciroza hepatică
• Hemosideroza

1.2.7. Evolutie. Prognostic

- Incidenta mortalității este scăzută în cazurile de anemie hemolit ică.
- Pacienții vârstnici și cei cu afectare cardiovasculară sunt la risc crescut,
- Morbiditatea este dependentă de etiologia hemolizei și de boala de fond cum este siclemia
sau malaria.
Complicațiile care pot aparea sunt:
 Tahicardia si dispneea când debutul hemolizei este brusc și anemia este severă

26
 Angina si insuficienta cardiac, la pacienți cu boala cardiovasculară de bază și hemoliză
decompensata severă
 Hemosideroza, ulcerele picioarelor, deficitul de folat și litiaza biliară în sferocitoza ereditară
(BOALA MINKOWSKI - CHAUFFARD)
 Icter grav în perioada neonatală
 Crize aplastice precipitate de infecţii
 Litiază biliară
 Complicaţii infecţioase postsplenectomie

1.2.8. Tratament

a) igieno-dietetic
 Regimul alimentar trebuie să contină neapărat: spanac, semințe de susan, migdale,
soia, morcovi, rosii, mere, ananas, mure, telina, patrunjel, frunze de schinduf, prune,
struguri, mango, nuci, suc de portocale,ceapă,miere de albine, melasa, curmale,
smochine, stafide , sucuri de orz verde, lucernă, carnea roșie bogată în fier : rinichi,
inima și ficat ,pasăre de curte;;
 Băile de soare, băile de 5-10 minute în apa fierbinte sărata precum și baile ocazionale
de aburi stimulează producerea de celule rosii;
 Se evită :consumul de cafea, ciocolata precum si alte alimente care conțin cofeina,
zaharul alb si faina alba, alimentele rafinate,deoarece aceasta impiedica asimilarea
fierului în organism

b) medical
 Terapia este diferită pentru fiecare tip de anemie hemolitică,în funcție de:
 vârstă, stare generală de sănătate și istoriculmedical;
 gradul de evolutie al bolii;
 cauza bolii;
 tolerana față de anumite medicamente, proceduri sau modalităi de tratament;
 asteptări privind cursul bolii;
 opțiuni și preferinte ale bolnavului.
Tratamentul anemiei hemolitice constă în :
 tratarea infectiilor asociate,
 Imunosupresie (ciclofosfamida, azathioprina, ciclosporina, vincristin)
 Imunoglobuline în doza mare, danazol ,în formele cu anticorpi la cald

27
 Plasmafereza în formele cu anticorpi la rece
 transfuzii de sânge

c) chirurgical
Dacă
anemia a dus la cresterea volumului splinei, aceasta poate fi îndepartată pe cale
chirugicală,mai ales în formele refractare la celelalte metode de tratament.

28
 CAPITOLUL II

ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Inter
narea unui pacient cu anemie hemolitică în spital se realizează pentru investigații în vederea
stabilirii diagnosticului,pentru evaluarea periodică sau pentru intervenția chirurgicală;
Pacie
ntii internați sunt înscrisi la triajul hematologie în registrul de internări, unde se
completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale pacientului;
Pacie
nții vor fi examinați la internare de medicul de gardă, care va culege datele anamnetice de la
bolnav şi le va nota în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv;
În
vederea examinării clinice, efectuată de medicul de gardă, asistenta medicală ajută bolnavul să se
dezbrace;
După
stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta medicală
însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la nevoie

29
deparazitează bolnavul),îl ajută să-şi facă baie (dacă aceasta nu poate), apoi îl conduce în camera
de îmbrăcare unde o ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama,cămaşă, ciorapi, papuci,
halat);
Hain
ele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării,
eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării);
Astfe
l pregătită, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalti pacienți, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul
pregătit cu lenjerie curată;
Asist
enta medicală întocmeşte foaia de temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0,
pulsul, T.A., iar datele obţinute le notează în foaie de observaţie;
Asist
enta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra îngrijirii de calitate
de care bolnava va beneficia în spital, comunicându-le numărul salonului în care a fost internat
bolnavul şi orarul vizitelor.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Pentr
u a realiza acest lucru trebuie create condiții prielnice,necesare ridicării forțe i de apărare și
regenerare a organismului și scoaterii lui de sub eventualele influențe nocive ale mediului
înconjurător.
Conf
ortul
Regi
mul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare care să le asigure bolnavilor
maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică;
Secţi
ile cu paturi, cu ceea ce intră în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut;
Salo
nul bolnavilor, va îndeplini pe lângă cerinţele de igienă cerinţele estetice şi de confort;
Orie
ntarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest;

30
 Patur
ile distanţate, astfel ca bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii, dau posibilitatea respectării
cubajului indicat de normele de igienă (3-4 metri pătraţi pentru unbolnav);
Aeris
irea
Se
face prin deschiderea ferestrelor dimineaţa după toaleta bolnavelor, după tratamente, vizita
medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul.
Fără
curenți de aer
Umid
ificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se facă, pentru că o
atmosferă prea uscată, irită căile respiratorii superioare.
Ilumi
natul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼ din suprafaţa
salonului.
Lumi
na solară are şi rol de a distruge agenţii patogeni, dar uneori trebuie redusă cu ajutorul stolurilor
pentru a favoriza repaosul bolnavului;
Lumi
na artificială indirectă, difuză contribuie la starea de confort a bolnavilor;
Încăl
zirea se realizează prin încălzire centrală;
Tem
peratura se controlează continuu cu termometre de cameră, pentru a se realiza: în saloanele de
adulţi o temperatură de 18-19 ºC şi în saloanele de copii 20-23 ºC, pentru situatiile cand mama se
internează cu bebelușul;
Liniş
tea
este
o altă condiţie care trebuie asigurată, pentru că pacientele pot fi iritate cu uşurinţă de zgomot;
Som
nul este un factor terapeutic foarte important, trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel
obişnuit.

31
2.3 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi

2.3.1. Pregătirea patului și accesoriilor luiÎn condițiile spitalizării, patul reprezintă pentru fiecare
bolnav spațiul în care îsi petrece majoritatea timpului și i se asigură ingrijirea:
 Paturile pacientilor vor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi pentru
aasigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
 Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă, transformabile în fotolii şi prevăzute
cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacientele în poziţii corespunzătoare
necesităţilor lor de respiraţie în cursul dispneei.
 În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
Accesoriile patului:
 Salteaua
 va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează
mai uşor;
 poate fi din cauciuc sau din material plastic, umplute cu apă sau cu aer, având
avantajul că permit umflarea succesivă a compartimentelor după necesitate
(pentru prevenirea escarelor).
 Pernele
 trebuie să fie în număr de două: una umplută cu iarbă de mare, iar cealaltă din
burete, material plastic sau puf
 Dimensiunea lor: 55 cm lăţime, 75 cm lungime.Pătura confecţionată din lână
moale, trebuie să se poată spăla uşor.Lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături
 Lenjeria necesară: două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau traversă şi
muşama. Cearşaful dintr-o singură bucată, dimensiunile 2,60 m x 1,50 m ca să se poată fixa
bine sub saltea. Muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic, cu rol de a proteja
salteaua de diferite dejecţii se foloseşte numai la anumiţi bolnavi; dimensiunea 1,50 m x 1,10 m.
Aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză; Schimbarea lenjeriei de pat
 Se va efectua la 2 -3 zile sau ori de cîte ori este nevoie. Avem nevoie de lenjerie curată
completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării bolnavului;

32
 Cu ocazia acestei activitati,asistenta medicală asigura o stare de bine, fizic şi psihic, şi va
comunica cu bolnavul pentru a-i da acesteia posibilitatea să-şi exprime sentimentele, să-
şi uşureze starea sufletească, să câştige încrederea acesteia.
 Este de asemenea o posibilitate de a-l observa, de a-l mobiliza, pentru a preveni
complicaţiile, de a-i asigura condiţii corespunzătoare de igienă, de relaxare, de odihnă.
 Schimbarea lenjeriei patului se face de câte ori este nevoie, de mai multe ori pe zi, dacă
este nevoie, dar în general, aceasta se executa dimineaţa, înainte de curăţenie, după
măsurarea temperaturii, luarea tensiunii, măsurarea pulsului şi toaleta bolnavei;
Schimbarea lenjeriei în patul fără bolnav
 Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături, două
perne.Efectuarea:
 se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la capătul patului.
 Pe scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite
corect.
 se aşează cearşaful la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus.
 Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete.
 Se execută colţul: persoana aşezată cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat
prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de la colţ, cu lungimea părţii atârnate
şi o ridică în sus pe lânga saltea; partea de cearşaf de sub marginea inferioară a saltelei se
introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ; se introduce sub saltea partea
de cearşaf care atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri se fac după
aceeaşiprocedură.
 Se introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei;
se întinde bine cearşaful să nu prezinte cute.
 Dacă este nevoie se aşează muşamaua(transversal, la mijlocul patului) şi se acoperă cu aleza.
 se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura si se răsfrânge marginea
cearşafului dinspre cap peste pătură.

 se introduce sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează
colţurile folosind procedura descrisa mai sus.
 Dacă se foloseşte plicul în loc de cearşaf, atunci pătura se introduce în plic, după ce se
îndoaie în lungime.

2.3.2. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.

33
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului
Scop
 menţinerea stării de igienă şi confort;
 menţinerea/creşterea demnităţii pacientului; prevenirea escarelor de decubit.
Procedura ţine seamă de tipul de îmbrăcăminte (pijama, cămaşă de noapte) şi de starea
pacientului. Se obţin informaţii despre posibilităţile de imobilizare.Schimbarea pijamalei
 se explică pacientului cum poate colabora şi se apreciază în acelaşi timp resursele
acestuia;
 se spală mâinile, se îmbracă mănuşi.Dezbrăcarea bluzei murdare şi îmbracarea celei
curate
 se descheie nasturii;
 se ridică pacientul în poziţia şezând şi se îndepărtează bluza murdară;
 se rulează pe rând fiecare mânecă a bluzei curate şi se îmbracă fiecare membru
superior;
 pacientul este aşezat în decubit, se întinde bluza şi se încheie nasturii;
 dacă pacientul nu se poate ridica, se întoarce în decubit lateral, se dezbracă şi se
îmbracă partea accesibilă după care pacientul se întoarce pe cealaltă parte şi se
procedează la fel rulând pe rând mânecile bluzei;
 la sfârşit, pacientul este adus în decubit dorsal, se întinde bluza şi se încheie
nasturii.Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pantalonilor
 se menajează pudoarea pacientului;
 se ridică regiunea lombosacrală, se trag pantalonii jos;
 se ridică membrele inferioare şi se continuă dezbrăcarea;se rulează pantalonii curaţi
şi se îmbracă pe rând fiecare membru inferior, după care se ridică regiunea fesieră şi
se trag în sus spre mijloc.ObservaţiiÎn toate cazurile descrise
 se verifică punctele de sprijin şi se anuntă orice modificare premergătoare escarelor;
 se pudrează cu talc punctele de sprijin;
 se verifică dacă la terminarea procedurii, lenjeria este bine întinsă şi dacă pacientul exprimă
stare de confort.Schimbarea cămăşii de noapteSe apreciază capacitatea pacientei de a
participa la efectuarea procedurii. Dacă pacienta se poate ridica în pozitie şezând se
procedează astfel:
 se ridică întâi regiunea fesieră şi se trage uşor cămaşa murdară; -
 se strânge (rulează) cămaşa murdară de la spate şi se trece peste cap dezbrăcând membrele
superioare;

34
 se rulează fiecare mânecă a cămaşii curate şi se îmbracă fiecare membru superior după care
cămaşa este trecută peste cap şi întinsă până aproape de şezutulpacientei;
 se aşează în decubit, se ridică regiunea fesieră şi se întinde bine cămaşa.
Dacă pacienta nu se poate ridica:
Pentru dezbrăcare
 se întoarce pacienta pe o parte şi pe alta, strângând de fiecare dată cămaşa până aproape de
axilă;
 pacienta în decubit dorsal se ridică uşor şi se trage cămaşa peste cap;
Pentru îmbrăcare
 se rulează cămaşa de la poale, se ridică uşor capul se şi trece cămaşa peste cap;
 se rulează fiecare mânecă şi se îmbracă pe rănd membrele superioare;
 se întoarce apoi pacienta pe o parte şi pe alta întinzând cu grijă cămaşa;
 se întinde bine cămaşa;
 se întinde şi se fixează cearceaful.Observaţii :
 La schimbarea lenjeriei de corp şi pat se tine cont de constrângerile fizice: leziuni ale
membrelor, perfuzii montate;
 Partea vătămată se dezbracă ultima şi se îmbracă prima;
 Asistentul medical trebuie să fie prezent la schimbarea lenjeriei pacientei cu perfuzii sau la
care prin planul terapeutic mişcarea este limitată/interzisă;
 La pacienta inconştientă este de preferat ca partea inferioară a corpului să nu fie
îmbrăcată;Dacă pacienta prezintă dureri la mobilizare sau după proceduri se poate
administra calmant.

2.3.2. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat

 Toaleta zilnică trebuie executată în aşa fel încît să pretindă cît mai puţine eforturi din partea
pacientului, dar acest lucru nu poate fi un pretext de a neglija spălarea lui parţială.
 Se va face prin ştergerea tuturor regiunilor corpului cu mănuşă de baie umezită în apă
călduţă
 Trebuie să avem trei mănuşi de baie, una pentru faţă, una pentru corp iar una pentru
extremităţi.
 Se vor proteja regiunile lezate sau escarele de decubit
 Toaleta cavităţii bucale este obligatorie
 La pacienţii conştienţi cu ajutorul asistentei iar la pacienţii inconştienţi efectuată de
asistentă cu tampon îmbibat în glicerină boraxată ştergîndu-se limba, bolta palatină,

35
 suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu mişcări dinăuntru în afară
 Se şterg dinţii cu un alt tampon, iar la sfîrşit se ung buzele
 Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului.
 Consta în menţinerea pielii în stare de curaţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei
leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării. Toaleta pacientului poate fi :
- zilnică pe regiuni ;
- săptămanală sau baia generală;În funcţie de tipul îngrijirii pacientului, acesta:
- nu are nevoie de ajutor;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic;
- are nevoie de ajutor parţial ;
- necesită ajutor complet . Obiective :
● îndepartarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi împregnat cu secreţiile
glandelor sebacee si sudoripare, amestecată cu praf, alimente, resturi de dejecţie şi alte
substanţe straine, care adera la piele ;
● deschiderea orificiilor de escreţie ale glandelor pielii;
● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism;
● producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea anticorpilor ;
● liniştirea bolnavului, crearea unei stări placute de confort; Tehnică:
● se verifică temperatura ambiantă, pentru a evită răcirea bolnavului ;
● se evită curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a usilor;
● se izolează bolnavul de anturajul său;
● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a patului şi a
bolnavului pentru a preveni escarele;
● bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură;
● se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
● se stoarce corect buretele sau manuşa de baie, pentru a nu se scurge apă în pat sau pe
bolnav;
● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza circulatia
sanguina;
● apa caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este nevoie, fără a se lăsa
sapunul în apă;
● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse
escarelor;

36
● ordinea în care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat;
● se mută muşamaua şi aleza de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
Etapele toaletei :se va respecta următoarea succesiune:
 se începe cu faţa, gâtul şi urechile;
 apoi braţele şi mâinile, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa anterioara a
coapselor;
 se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a
coapselor,
 se întoarce din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale
externe, toaleta cavităţii bucale.
 Dacă medicul permite îmbăierea pacientului, atunci acesta se va face la o temperatură
indiferentă, plăcută pentru pacient care se situează de obicei între 34-36 C.
 La această temperatură se evită reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante,cea ce
la pacienţii cardiovasculari nu este de dorit
 Băile să nu depăşească 10-25 cel mult 20 de minute. Toracele în timpul băii să rămînă
liber, deasupra nivelului apei
 Baia este importantă pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în
vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un
rol important în apărarea organismului şi pentru a asigura starea de confort necesară
pacientului.
 Asistenta are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma cînd este
cazul ca pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de seară ce constă
în spălarea feţei, a urechilor, a gîtului, a membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta
cavităţii bucale şi îngrijirea părului.
 După terminarea băii, pacientului i se va face o frecţie cu alcool pentru închiderea porilor
şi stimularea circulaţiei,
 Este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de corp curată, halat şi papuci. Intervenţiile asistentei
medicale în alegerea lenjeriei în funcţie de:-sex;
- temperatura mediului ambiant;
- vârstă;
- talie şi statură (să asigure lejeritatea mişcării);
- de integritatea fizică şi psihică a pacientului.
 Asitenta medicală va pregăti lenjeria să fie la îndemâna pacientului
 Acordarea de timp suficient pacientului pentru a efectua tehnica

 Abordarea pacientului cu calm şi rabdare.

37
2.3.3. Observarea poziţiei pacientuluiPoziţia pacientului în pat poate fi:
 decubit dorsal;
 decubit lateral;
 sezând;
 semisezând.Pacienţii cu anemie hemolitică pot adopta orice poziţie în care se simt
confortabil;Asistenta trebuie să ţină sub supraveghere toţi pacienţii din salon. Numai astfel
poate sesiza orice schimbare în starea pacienţilor şi să facă o apreciere corectă în ceea ce
priveşte evoluţia boli;
2.3.4. Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientuluiScop
 asigurarea confortului pacientului;
 prevenirea complicaţiilor favorizate de imobilizare (escare, tromboze, încetinirea
tranzituluiMateriale necesare
 suluri din patură, din alte materiale textile;
 perne;
 sprijinitor pentru picioare, saci de nisip.Pregătirea pacientului
 se informeză pacientul;
 se evaluează resursele pacientului şi capacitatea acestuia de a participa la
procedură.Efectuarea proceduriiSe realizează de 1-2 persoane, una având rol de
coordonator.
a) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral
 persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care se întoarce
pacientul;
 se pliază pătura spre partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;
 se prinde umărul pacientului, se ridică şi se sprijină cu pătura;
 se sprijină apoi toracele pacientului cu o mâna, şi cu mâna dinspre picioarele acestuia

se rotează bazinul şi membrele inferioare;

 membrul inferior de deasupra se flectează, cel de dedebsubt rămâne intins;
 se pune o pernă sub genunchiul superior;
 se sprijină spatele cu pătura făcută sul;
 se reaşează patul, se întinde lenjeria;
 se acoperă pacientul.
b) Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal
 persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care este întors
pacientul;

38
  se îndepărtează perna de sub genunchi şi sulul din pătură;
 se aşează pacientul cu mişcări blânde în decubit dorsal;
 se introduc sub regiunea lombară şi sub genunchi perniţe mici sau materiale textile
împăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita
hiperextensia membrelor;
 se reaşează patul, se întinde lenjeria;
 se acoperă pacientul.
c) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezândDe către o singură persoană
 se dezveleşte pacientul până la mijloc;
 persoana se aşează în faţa pacientului, acesta fiind rugat să întoarcă privirea într-o
parte;
 se prinde pacientul de sub axile şi se sprijină capul de antebraţ;
 pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi şi să se ridice uşor la comandă;
 se trage spre capul patului;
 se sprijină spatele cu perne;
 se fixează genunchii cu un sul şi tălpile cu un sprijinitor.
De către două persoane:
 cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;
 braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se
introduce în axilă;
 una dintre persoane comandă mişcarea;
 pacientul este tras spre capul patului şi se fixează poziţia.
d) Schimbarea poziţiei din poziţie şezând în decubit dorsalReaşezarea pacientului în
decubit dorsal din poziţia şezând se face de către două persoane.
 cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;
 una dintre persoane comandă mişcarea; se îndepărtează obiectele de sprijin de sub
genunchi şi din dreptul tălpilor;
 braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se
introduce în axilă;
 cu o mişcare atentă pacientul este tras pâna ajunge în decubit dorsal, cu capul sprijinit
pe pernă;
 se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară şi genunchi;
 se reaşează patul, se întinde lenjeria;
 se acoperă pacientul.
d) Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semişezând sau şezând

39
  pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi;
 se prinde de sub axile şi se trage uşor spre capulpatului;
 dacă activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce
sub regiune fesieră şi se acţionează la comandă;
 se fixează poziţia.Mobilizarea bolnavului
 începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii, gleznelor,
mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia
dedecubit.
 Urmează :-aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început;-aşezarea în poziţia şezând – în
mod activ, de mai multe ori /zi;-aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod
pasiv, apoi activ;
-aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi efectuarea primilor paşi cu ajutor;
Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului:
 Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii
flectaţi;
 introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea
poplitee

 Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul
asistentei.

 Odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului

într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia;

În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:

 asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen;

 membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă;

 as. aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub
genunchii acestuia ;
 ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de
90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia;
 Asistenta medicală se va îngriji de masajul extremităţilor pentru înviorarea moderată
a circulaţiei.
2.3.5. Captarea eliminarilor
A. Captarea materiilor fecale
Materialele necesare:
- paravan;
40
- ploscă (bazinet);
- o plosca şi materiale pentru toaletă;
- acoperitoare pentru ploscă;
- hartie igienică;
- materiale pentru spălarea mâinilor;
- muşama şi aleză (pentru protejat patul).Etape de execuţie:
 Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele necesare
 Efectuarea tehnicii:
 Patul bolnavului se separă cu un paravan de restul salonului.
 Patura şi cearsaful care acopera bolnavul se pliază sub forma de armonică la
picioarele bolnavului.
 Se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza.
 Se ridică bolnavei camaşa de noapte.
 Cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrala, se ridică bolnavul şi,
în acelaşi timp, cu mana dreapta se introduce plosca sub bolnav (plosca care in
prealabil a fost incalzita cu apa fierbinte).
 Se acoperă bolnavul şi se menţine astfel până termină actuldefecării.
 Se oferă bolnavului hârtie igienică şi la nevoie se face toaleta regiunii perianale pe
plosca special pregatită.
 Se îndepărtează plosca cu multa precauţie.
 Se acoperă plosca şi se îndepartează din salon.
 Se spală mâinile bolnavului în ligheanul special pregătit.
 Se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şise reface patul bolnavului.
 Se îndepartează paravanul şi se aeriseşte salonul.
 Spălarea mâinilor.
 Materiile fecale se păstrează, dacă este necesar, până la vizita medicală în camera
specială a grupului sanitar (plosca va avea ataşat un bilet cu numele bolnavului,
numărul salonului, al patului şi ora defecării).
B. Captarea urinei
 Materiale necesare: urinar, comprese uscate.
 Captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se face în urinare (recipiente
confecţionate din metal emailat, sticlă sau material plastic), cu deschizătura diferită:
pentru barbaţi în forma de tub, pentru femei mai scurta şi lată.
 După utilizare, urinarele se golesc imediat, se spală cu apă caldă în jet, cu săpun şi se

41
 dezinfectează.
C. Captarea vărsăturilorMateriale necesare:
 muşama;
 aleză;
 prosop;
 doua taviţe renale curate, uscate;
 pahar cu soluţie aromată.
 Etape de execuţie:
 Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele mai sus menţionate.
 Pregătirea bolnavului:
 În timpul vărsăturilor, bolnavul se aşează în poziţia sezandă, iar dacă starea lui nu permite,
va rămâne culcat cu capul întors într-o parte, aşezându-i sub cap un prosop.
 Se protejează lenjeria de pat şi corp cu o muşama şi o aleză, iar în faţa bolnavului se
aşează un prosop.
 Efectuarea tehnicii:
 Spălarea mâinilor.
 Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă se îndepartează.
 Se da bolnavului tavita renala sau se tine (în cazul în care acesta nu poate) şi cu mâna
dreaptă se susţine fruntea bolnavului
 Când bolnavul s-a liniştit se îndepărtează tăviţa renală.
 Se clateste gura cu solutie aromata folosind o altă tăviţă renală.
 Se îndepărtează imediat din salon taviţă renală cu vărsături.
 Spălarea mâinilor.
 Vărsătura captată în taviţa renală se păstrează până la vizita medicală, într-un dulap
special.
 Tăviţele renale se golesc, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau
vapori supraîncălziţi sub presiune.

2.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

2.3.1. Măsurarea şi notarea temperaturii corporaleMăsurarea temperaturii corporale se

efectuează, la ora actuală, cu termometrul electronic. Aparatul permite măsurarea temperaturii
cutanate (în axilă), rectale şi timpanice. Această măsurare a temperaturii este rapidă şi
fiabilă.Indicaţii
 supravegherea sistematică în cursul spitalizării;

42
  supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.
Pregă
tirea Materialelor
Se vor pregăti pe o tavă medicală:
 termometru electronic cutanat sau timpanic cu sondă disponibilă;
 comprese curate şi soluţie dezinfectantă;
 lubrifiant pentru termometrul rectal.
Se vor folosi racorduri de unică folosinţă pentru termometrele timpanice.
Termometrul va fi dezinfectat după fiecare pacient.
Pregătirea Pacientului
 se explică pacientului procedura;
 se cere pacientului să rămână culcat în pat;
Pentru supravegherea sistematică este important de considerat faptul că temperatura este mai mică
dimineaţa înainte ca pacientul să se ridice din pat.
Efectuarea procedurii de măsurare a temperaturii cu termometrul electronic cutanat
 se descoperă axila pacientului;
 se tamponează pentru a îndepărta transpiraţia;
 se introduce sonda /captatorul termometrului în mijlocul axilei şise apropie braţul de torace;
 se aşteaptă 30 sec. până se aude semnalul sonor;
 se ajustează temperatura afişată cu 0,5°C pentru a obţine temperatura corporală; - se spală
mâinile.
Acelaşi termometru poate fi folosit şi pentru măsurarea temperaturii rectale.
Cu termometrul electronic oral
 se introduce sonda /captatorul electronic într-un capişon din material plastic;
 se plasează în cavitatea bucală, sublingual;
 se menţine termometrul pe loc până la semnalul sonor;
 se scoate termometrul şi se citeşte valoarea;
 se aruncă capişonul din plastic în recipientul pentru deşeuri;
 se spală mâinile
Observații
 măsurarea temperaturii rectal poate să antreneze leziuni dacă este practicată cotidian;
 măsurarea temperaturii rectal poate provoca sângerări la copii, rupturi ale venelor
hemoroidale, escare sau rectite (necesitând intervenţii chirurgicale).
Repre
zentarea grafică a temperaturii se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură
câte 2 diviziuni de grad;

43
 se notează grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat direct pe
linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau seara(S) pentru cifrele
cu soţ (pare); exemplu 36,2; 37,4; 38,6; etc
 se uneşte primul punct cu rubrica pentru temperatură aflată în partea dreaptă a sistemului de
coordonate din foaia de temperatură;
 se obţine curba termică prin unirea punctelor care indică valorile temperaturii măsurate
bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.

Calea de Scala Scala

măsurare Celsius Fahrenheit

Orală 37°C ± 0,3 – 98,6°F ± 0,5 –

0,6 1,0
Rectală 37,5°C ± 0,3 – 99,6°F ± 0,5 –
0,6 1,0
Axilară 36,5°C ± 0,3 – 97,6°F ± 0,5 –
0,6 1,0
2.4.1 Măsurarea şi notarea pulsului

Indicaţii
 determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;
 obţinerea de informaţii despre activitatea inimii șidespre starea arterelor;
 aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stres.Pregătirea
materialelorSe pregătesc pe o tavă medicală:
 Ceas de mana cu secundar sau cronometru
 Culoare roşie ( creion, pix sau carioca)
 Carnet de adnotări personalePregătirea pacientuluiPregătirea psihică
 se explică pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţine colaborarea;
 se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare; Pregătirea fizică
 se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;
 se aşează pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea generală:

44
 în decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii in extensie,
mâna in supinaţie (palma orientată în sus);
 în poziţie semişezânda (în pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi drept sprijinit pe
suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensie.Efectuarea procedurilor
 se spală mâinile;
 se reperează artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară
(internă), în şanţul radial aflat în prelungirea policelui;
 se plasează degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate;
 se exercită o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât să se perceapă sub
degete pulsaţiile sângelui;
 se fixează un punct de reper pe cadranul ceasului de mână;
 se numără timp de 1 minut pulsaţiile percepute sub degete, sau 30 secunde şiînmulţite cu
doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;
 se apreciază ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial întimp ce se măspară
frecvenţa;
 se înregistrează frecvenţa pulsului în carnetulpersonal notând: numele pacientului,
salonul, data înregistrării, rata;
 se spală mâinile.Reprezentarea grafică a pulsului în foaia de temperatură
 se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte 4 pulsaţii; se notează
grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara), pentru valorile
care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
 se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat în mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2
(ex.:62, 66, 70);
 se unește primul punct, printr-o linie cu săgeată, cu rubrica pulsului aflată în partea
dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
 se obţine curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate
bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.
Rezultate aşteptate/dorite:
 pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvența să înscrie în limitele
normale corespunzătoare vârstei;
 tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate;
 pacientul este liniştit.Rezultate nedorite
 rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;

45
  pulsul radial nu este perceptibil;
 pulsul este aritmic;
 amplitudinea este mică sau crescută;
 pacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistole;
 pacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă următoare:
 intoleranţă la activitate;
 alterarea confortului;
 deficit de volum lichidian;
 exces de volum lichidian;
 alterarea perfuziei tisulare.
2.4.2 Măsurarea şi notarea presiunii sângelui (tensiunea arterială - T.A.)
Scop
 determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea curentă cu
valorile normale;
 evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge, randamentul inimii și sistemul
vascular;
 aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/șimedicamente.
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tavă medicală:
 stetoscop biauricular;
 tensiometru cu manşetă adaptată vârstei;
 comprese cu alcool medicinal;
 culoare albastră (pix, creion);
 foaie de temperatură;
 carnet de adnotări personale.
Pregătirea pacientului
Psihică:
 se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea;
 se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât emoţiile
influenţează presiunea sângelui;
Fizică
 se asigură un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;
 se aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în
ortostatism conform indicaţiei medicale.
Efectuarea procedurii

46
 se utilizează comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă
este necesar;
 se selectează un tensiometru cu manşetă potrivită vârstei şi stării constituţionale a pacientului;
 se amână măsurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoţional, are dureri, dacă a făcut exerciţii
de mişcare sau dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă;
 se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără perfuzie intravenoasă, intervenţie
chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri, şunt arterio-venos sau răni ale mâinii);
 se permite pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la nivelul inimii şi
palma îndreptată în sus;
 se descoperă braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii fie prin dezbrăcare dacă mâneca este
prea strâmtă, pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a manşetei;
 se verifică daca manşeta conţine aer;
 se scoate aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând manşeta
în palme sau pe suprafaţă dură;
 se închide ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
 se aplică manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi se
fixează;
 se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele;
 se aşează membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi se introduc olivele in urechi;
 se umflă manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce se priveşte acul
manometrului;
 se continuă pomparea de aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului în care
pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi);
 se decomprimă manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă pentru restabilirea circulaţiei
sângelui prin artere;
 se înregistrează mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care, în
urechi, se aude prima bătaie clară (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea (tensiunea)
sistolică sau maximă;
 se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se continuă decomprimarea
manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă;
 se îndepărtează manşeta, se curăţă şi se dezinfectează olivele stetoscopului;
 se înregistrează valorile măsurate în carnetul personal, notând: numele pacientului, data
înregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).Reprezentarea
grafică a T.A.
 se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cm Hg;

47
 se reprezintă grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, aşezat pe
verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S. (tensiunea sistolică)
iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D. (tensiunea diastolică).
Evaluarea eficacității procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
 T.A. a pacientului este, în limitele normale corespunzătoare vârstei;
 pacientul nu acuză cefalee, tulburări de echilibru.
Rezultate nedorite:
- presiunea sistolică sau diastolică este mai mare sau mai mică faţă de rata normală a persoanelor de
aceeaşi vârstă;
- sunetele obţinute prin metoda KOROTKOFF nu sunt audibile sau suficient de distincte pentru
a facilita o apreciere exactă a T.A.;
- pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă:
- intoleranţa la activitate;
- alterarea randamentului inimii;
- exces de volum lichidian;
- deficit de cunoştinţe;
- alterarea nutriţiei;
- alterarea menţinerii sănătăţii.

2.4.3 Măs
urarea şi notarea respiraţiei
Obiectivele procedurii
- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu măsurătorile
ulterioare;
- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra sistemului respirator;
- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează sistemul
respiratorPregătirea materialelorSe pregătesc pe o tava medicală:
- ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;
- culoare albastră (creion, pix);
- foaie de temperatură;
- carnet de adnotări personale.Pregătirea pacientului
- se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate modifica ritmul obişnuit în
momentul în care conştientizează propria respiraţie;
- se măsoară respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări în starea

48
 pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonara sau primeşte oxigen ori
medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.
Eectuarea procedurii:
- se observă mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare inspiraţie sau expiraţie;
- se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce se observă
toracele pacientului;
- se numără mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de secunde şi se
înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
- se numără timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
- se înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului, data
înregistrării, rata respiratorie;
- se spală mâinile dacă s-a atins pacientul sau patul acestuia pe durata măsurării.
Reprezentarea grafică a T.A
- se socoteşte câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din foaia de temperatură;
- se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau seara (S);
- se uneşte primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
- se obţine curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale măsurătorilor
efectuate ulterior.
Evaluarea eficacităţi procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
- rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei;
- respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;
- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient, orientat în timp şi
spaţiu.
Rezultate nedorite:
- rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale caracteristice vârstei;
- pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomote respiratorii anormale,
efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii accesorii, ortopnee, piele palidă sau cianotică,
pierdere de cunoştinţă.

2.5Alimentația bolnavului
 Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare înălţimii
pacientului.

49
  Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese, variată şi bogată în vitamine, regim
hipocaloric la obezi. Fumatul trebuie interzis.
Aspecte generale
 se culeg date despre regim, orarul meselor, repartizarea pe mese, posibilitățile de mobilizare,
capacitatea pacientului de a-și folosi membrele superioare;
 se obțin informații despre restricții legate de efectuarea unor examene, administrarea unor medicamente
în funcție de orarul meselor;
 se obțin informații despre preferințele alimentare ale pacientului.Alimentarea activă
 Masa poate fi servită la sala de mese, în salon la masă, în salon la pat în poziție șezând, sau în decubit
lateral.
 Dacă este cazul, se protejează lenjeria cu un prosop.
 Alimentele sunt servite în condiții igienice pe o tavă, masă portabilă, acoperite. Pacientul este ajutat să
își porționeze alimentele.
Se observă consumul de alimente de către pacient, respingerea unor alimente În decubit lateral:
 se ridică ușor capul pacientului, se protejează patul;
 alimentele se așează lângă pacient;
 pacientul este așezat cu partea sănătoasă accesibilă;
 se asigură administrarea lichidelor cu paiul sau din căni cu cioc.

2.6.1 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului

 Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întîrziere cît de
mică provoacă emoţii inutile pacienţilo cu fractură de femur.
 Cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului.
 Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului internat
sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.
 Prescrierea constă în:
 numele medicamentului;
 concentraţie şi cantităţi;
 doza unică sau pe 24 h;
 mod de administrare;
 orarul administrărilor;
 administrare în raport cu servitul meselor. Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să
controleze:
 medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv
 doza corectă de administrare;

50
 acţiunea farmacologică a medicamentelor;
 frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
 efectul ce trebuie obţinut;
 contraindicaţiile şi efectele secundare;
 interacţiunea dintre medicamente. Asistenta medicală verifică şi identifică:
 calitatea medicamentelor;
 integritatea medicamentelor;
 culoarea medicamentelor;
 decolorarea sau supracolorarea;
 sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
 lichefierea medicamentelor solide;
 opalescenţa soluţiilor. Asistenta medicală respectă :
 calea de administrat prescrisă de medic;
 dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
 incompatibilitatea de medicament;
 administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
 ordinea de administrare a medicamentelor
 servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.
Asistenta medicală informează şi anunţă :
 pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de administrare,
cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
 medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin
ingerarea şi eliminarea lichidelor.Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o
urgenţă majoră de îngrijire a pacientului.

2.4. Recoltarea produselor biologice şi patologice

2.4.1. Puncţia capilarăScop: obţinerea unei cantităţi mici de sânge pentru un număr limitat de
analize (HLG, Hb, glicemie capilară).
Materiale necesare
Pentru puncţie:
 sterile sau lanţetă sterilă;
 tuburi, pipete, lame de sticlă pentru frotiu;
 hârtie de filtru;
Pentru dezinfecţie şi protecţie:

51
 tavă pentru materiale;
 mănuşi de unică folosinţă;
 soluţii dezinfectante;
 tampoane de vată, comprese de tifon;
 container pentru ace, colector pentru celelalte materiale folosite.
Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se informează şi se explică procedura (înţepătura poate fi dureroasă);
 se obţine consimţământul;
 se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în funcţie de starea generală:
 şezând cu mâna sprijinită;
 decubit dorsal;
 se alege locul în funcţie de vârstă şi proba cerută:
 adult - pulpa degetului inelar sau mijlociu;- lobul urechii;
 copil - faţa plantară a halucelui;
 sugar - călcâi.Efectuarea procedurii
 se verifică recomandarea medicală;
 se spală mâinile, se dezinfectează;
 se îmbracă mănuşi de protecţie;
 se masează uşor locul înţepăturii;
 se dezinfectează locul;
 se aşteaptă evaporarea soluţiei;
 cu o mişcare rapidă, perpendiculară se înţeapă locul pătrunzând la 2-3 mm profunzime;
 se şterge prima picătură cu o compresă de tifon sau hârtie de filtru;
 se recoltează începând cu a doua picătură în funcţie de examenul solicitat;
 dacă fluxul e redus nu se presează zona existând risc de diluare prin lichid tisular;
 tuburile colectoare trebuie ţinute orizontal pentru a preveni introducerea bulelor de aer, iar
microcontainerele înclinate în jos pentru a facilita curgerea sângelui din dispozitivul
colector;
 pentru realizarea frotiurilor se lasă o picătură să cadă pe o lamă curată, degresată şi se
întinde cu o lamă înclinată la 45°, exercitând o forţă moderată (efectuată corect, are o
culoare uniformă);
 la terminarea recoltării se presează uşor locul înțepăturii cu o compresă de tifon steril până
la oprirea sângerării; la nevoie se aplică un mic pansament adeziv;
 frotiurile şi tuburile colectoare se trimit etichetate la laborator, unele rezultate (glicemia

52
 capilară) se citesc imediat;
 materialele folosite se colectează conform precauţiilor universale;
 se dezbracă mănuşile;

2.4.2. Puncția venoasă

Repr
ezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de laborator,
evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia venoasă.
este metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o cantitate
suficientă de sânge.
Scop - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul
unui ac steril în vederea examinării în laborator.
Materiale necesare:
 garou;
 mănuşi de unică folosinţă;
 seringi; - vacuumuri;
 ace pentru seringi;
 o canulă Butterfly;
 tampoane, comprese de bumbac;
 soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70%
 etichete/cod de bare;
 muşama, aleză;
 pansament adeziv;
 recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul
puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând) cu braţul întins, sprijinit;
 se examinează calitatea venelor şi se alege locul.

53
 Efectuarea puncţiei
 se spală mâinile şi se pun mânuşile;
 se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
 se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi
bazilică); venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
 se selectează venele uzuale;
 dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
 se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
 se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se umple venele;
 se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
 se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu sânge sau
dezinfectant;
 se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
 se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care
acoperă partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
 se înşurubează bine în holder;
 se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
 se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
 se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând
transportul germenilor spre locul înţepăturii);
 se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
 se îndepărtează capacul colorat al acului dublu;
 se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
 se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie
de calibrul şi profunzimea venei;
 după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în
lumenul vasului 1-2 cm.;
 se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe
marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de cauciuc a
capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
 vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
 se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
 când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând
cu degetul mare bordura holderului);

54
  se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de
recoltare;
 tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec
omogen.
Observații:
 În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus
 Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei
 Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos
 După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă

N Exame Tipul Precizări speciale Observaţii

r nul de
. cerut
C vacuu
r m
t
.
1 Hemole Mo - Puncţie venoasă Puncţia
ucogram v venoasă
a - se îndepărtează garoul traumatizantă
după 1 minut modifică
- se balansează uşor rezultatele,
eprubeta de câteva ori(3-4 scade
zi) hematocritul
2 Hemogl Roş Recoltarea se face înaintea Se face pentru
obina u
fetală transfuziilor calcularea
dozei
de
imunoglobuli
nă
Rh-screening
post partum
3 Siderem Roş Pacientul nu mănâncă cu

55
 ia u cel puţin 12 ore înaintea
testului
Nu ia nici un medicament
pe bază de fier în ziua
dinaintea testării
4 Testul Roş Testul foloseşte eritrocite
Coombs u/m
direct ov La nou născut se

56
 recoltează din cordonul
ombilical
5 Testul Roşu Se foloseşte serul
Coombs
indirect
6 Fibrinogen Alba Nu are legătură cu Se foloseşte
seric stru orarul pe
(fact.I al meselor monitorizar
ea
coagulării) Poate fi influenţat de hemostazei
contraceptive,
estrogeni,
transfuzii.

2.5. Preg
ătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune
2.5.1. Transfuzia de sânge

 În cazurile de anemie hemolitică,se va administra concentrate de eritrocite pentru a evita

stressul cardiac;
 Riscul de hemoliza acuta prin transfuzie este crescuta dar gradul de hemoliza este dependent de
rata de infuzare;
 Trebuie administrate infuzii lente pentru a preveni distructia rapida a eritrocitelor
Indicaţii şi precauţii în utilizarea produselor sanguine
- Sânge total
-Este recoltat într-un container de plastic steril, apirogen, de unică folosinţă care conţine o soluţie
anticoagulantă.
-La adult, o unitate de sânge integral are un volum de 400/450/500 ml.
-Indicaţii-materie primă pentru componente sanguine în caz de traumatismne, hemoragii sau arsuri.
Precauţii de utilizare:
 compatibilitatea cu primitorul constituie baza selecţiei unei unităţi de sânge total pentru a fi
transfuzată (primitorul cu grupa sanguină A va primi A, B va primi B, AB va primi AB, O va
primi O, fiind necesară şi compatibilitatea de factor Rh.);
 filtru pentru microagregate, obligatoriu de utilizat în timpul transfuziei;
 timp de administrare: în minim 30 min. de la scoaterea din frigider, maxim 4 ore;
 verificarea aspectului pungii şi conţinutului înainte de a fi administrat;
 verificarea valabilităţii (cca.35 zile).

57
 Concentrat eritrocitarEste obţinut din sânge total din care se extrage o parte din plasma unităţii. O
unitate adult de concentrat eritrocitar conţine 200-250 ml, toate eritrocitele din unitatea de sânge total
iniţială, majoritatea leucocitelor, şi o cantitate variabilă de trombocite.
Indicaţii:

- anemii;
- hemoragii;
- pierderi sanguine postchirurgicale. Precauţii în utilizare:
- compatibilitatea cu primitorul (compabilitate O AB şi Rh);
- filtru pentru microagregate obligatoriu în timpul transfuziei;
- verificarea aspectului pungii şi a conţinutului înainte de a fi administrat;
- verificarea valabilităţii (cca. 42 zile).
Pregătirea Materialelor
 trusă de transfuzat sânge, prevăzută cu filtru pentru microagregate şi cu tub simplu sau în„Y”;
 mănuşi sterile;
 halat curat;
 pungă sau flacon cu Ser fiziologic;
 produsul sanguin: sânge total sau derivate de sânge eliberate de punctul de transfuzii sanguine
(PTS) din spital pe baza bonului cerere;
 stativ pentru suspendarea pungii cu produsul sanguin;
 echipament pentru montarea branulei, cateterului dacă este necesar.
Efectuarea procedurii
 se explică procedura pacientului şi se obţine consimţământul scris; în cazul minorilor
semnează părinţii;
 se măsoară funcţiile vitale ale pacientului;
 se verifică corespondenţa datelor de pe pungă cu cele ale pacientului;
 se verifică aspectul produsului, termenul de valabilitate; se efectuează proba de compatibilitate
Jeanbreau între sângele pacientului/primitorului (se recoltează 2-3 ml. sânge venos) şi cel al
donatorului (sângele din pungă);
 se încălzeşte sângele la temperatura corpului;
 se spală mâinile, se îmbracă mănuşi sterile;

 se deschide trusa de transfuzat şi se adaptează la punga cu Ser fiziologic; dacă transfuzorul are
2 capete (transfuzor în Y), un capăt se adaptează la punga cu Ser fiziologic, iar celălalt capăt la
punga cu produsul sanguin;
 se suspendă punga/pungile în stativ;
 se umple camera de picurare la jumătate cu Sef fiziologic, în timp ce tubul racordat la punga cu

58
 sânge este închis;
 se elimină aerul de pe antena transfuzorului lăsând să curgă câteva picături din soluţiade Ser
fiziologic;
 dacă trusa de transfuzie are un singur tub, se închide prestubul, se schimbă punga cu ser
fiziologic cu cea cu sânge;
 se ataşează apoi, prin tehnica aseptică, amboul transfuzorului la branulă sau cateter şi se
ajustează ritmul de scurgere în funcţie de tipul produsului sanguin;
 dacă transfuzorul este în Y, se procedează la fel numai că nu mai este nevoie să se schimbe
pungile; în acest caz, se închide tubul adaptat la punga cu ser şi se deschide tubul adaptat la
punga cu sânge;
 se efectuează proba biologică Oelecker lăsând să curgă în jet 20 ml sânge după care se
reglează ritmul de scurgere la 10-15 pic./min timp de 5 minute;
 se supraveghează pacientul în acest interval şi dacă nu apar semne de incompatibilitate se
repetă operaţia (se lasă alţi 20 ml sânge să curgă în jet, se reajustează ritmul la 10-15 pic./min.
timp de 5 min, în care se observă pacientul);
 dacă nici de data aceasta nu apar semne de incompatibilitate se continuă transfuzia în ritmul
stabilit; se aplică pe pungă o etichetă cu data şi ora la care a început transfuzia;
 dacă apar reacţii adverse / semne de incompatibilitate se opreşte transfuzia cu sânge, se
continuă perfuzia cu soluţia salină şi se anunţă imediat medicul;
 riscul de apariţie a reacţiilor adverse este crescut în primele 15 min.;
 nu se administrează în punga cu produsul sanguin medicamente sau alte soluţii perfuzabile;
 se înregistrează orice eveniment apărut în cursul transfuziei (febră, frison, erupţie alergică);
 în caz de reacţie adversă se aplică procedura standard;
 după terminarea transfuziei se notează în fişa pacientului ora, starea generală a pacientului, sub
semnătura asistentei care a efectuat transfuzia;
 punga se trimite la unitatea de transfuzii sanguine împreună cu o mică cantitate de sânge (5-6
ml.) şi se păstrează 48 ore;
 se supraveghează pacientul în următoarele 24-48 ore posttransfuzie.

2.5.2. Parti
ciparea asistentului medical la realizarea puncţiei medulare (osoase)

Scop/indicaţii: explorarea anomaliilor hematologice;

 confirmarea diagnosticului de cancer (boala Hodgkin, leucemia mileoida cronica) după
evidenţierea adenopatiei difuze sau splenomegalie;

59
 confirmarea diagnosticului unor boli infecţioase;
 recoltarea măduvei de la persoane sănătoase în vederea transfuzării/transplantării.Materiale
necesarePentru puncția medulară
 trocar Malarme;
 seringi de 20ml;
 lame şi lamele (pentru examen microscopic);
 ser fiziologic cald.Pentru anestezie locală
 gel pentru anestezie locală;
 ace pentru injecţii subcutanat;
 ace pentru injecţii intramusculare;
 seringi de 20 mm;
 flacon de xilocaina 2%. Pentru dezinfecţie
 mănuşi sterile de unică folosinţă;
 comprese sterile;
 câmp steril cu deschidere centrală;
 soluţie dezinfectantă;
 pansament uscat;
 container pentru ace folosite.
Pregătirea pacientului
 se face controlul hemostazei înaintea puncţiei;
 puncţia necesită pregătire psihologică, deoarece produce anxietate;
 este dureroasă şi necesită anestezie;
 se explică derularea şi scopulpuncţiei;
 se obţine consimţământul;
 unii pacienţi au nevoie de administrarea unui tranchilizant pentru creşterea confortului;
 se pregăteşte locul puncţiei:
 la bărbaţi dacă este cazul se face depilarea când locul ales este sternul la nivelul
manubriului;
 pentru puncţia sternală pacientul este aşezat în decubit dorsal cu toracele uşor ridicat pe plan
dur.
Participarea asistentului medical la procedură
 se identifică pacientul;
 se verifică indicaţia medicală;
 se aşază pacientul în decubit dorsal;
 se pregăteşte locul: se spală, se efectuează dezinfecţia;

60
  medicul face anestezie locală;
 se protejează locul puncţiei cu un câmp steril;
 se introduce trocarul traversând periostul şi apoi medicul retrage mandrenul;
 se aspiră un eşantion din măduvă cu ajutorul unei seringi;
 se pune mandrenul înainte de a retrage acul;
 produsul extras se pune pe o sticlă de ceasornic;
 asistentul medical preia produsul recoltat şi realizează un frotiu din eşantion care va fi
examinat între lamă şi lamelă;
 la locul înţepăturii se face dezinfecţie şi se aplică un pansament;
 măduva extrasă se trimite imediat la laborator, în condiţiile cerute de medic.
Îngrijirea pacientului după puncţie
 pacientul rămâne în repaus la pat;
 se observă locul puncţiei să nu sângereze, să nu apară hematom. Se poate pune o pungă cu
gheaţă;
 se supraveghează funcţiile vitale;
 durerile moderate se combat cu analgezice;
 dacă durerile sunt puternice, se anunţă medicul.

2.10. Educ
aţie pentru sănătate
Profilaxia bolii cuprinde:
Evitarea:
 Infecţiilor intercurente ce pot cauza recidive ale AHAI
 expunerii la temperaturi joase, în cazurile AHAI cu anticorpi la rece, Realizarea, la pacienţii
din grupul de risc de dezvoltare a AHAI secundare, de:
 analiza generală a sîngelui cu trombocite şi cu reticulocite
 Tratamentul corect şi eficient al maladiei, cu risc de dezvoltare a AHAI secundare, poate
preveni dezvoltarea acestei complicaţii
 Profilaxia AHAI secundară constă în tratamentul corect şi eficient al bolii de bază,
 Screening-ul AHAI secundare

2.11. Externarea pacientului

 Momentul plecării pacientului din spital este stabilit de medicul primar, şef de secţie.
 Asistenta va aduna toată documentaţia relativă la pacient pe care o va pune la dispoziţia
medicului de salon în vederea formulării epicrizei;

61
 Asistenta va fixa împreună cu pacientul ora plecării, familia fiind anunţată cu 2-3 zile înainte
de externare;
 Va lămuri în special prescripţiile relative la regimul dietetic, insistând asupra variabilităţii
posibile de alimentaţie în cadrul regimului, precum şi asupra modului de administrare a
medicaţiei prescrise;
 La externare este necesar de elaborat şi de recomandat pentru medicul de familie tactica
ulterioară de management al pacientului.
Extrasul obligatoriu va conţine:
 diagnosticul exact detaliat;
 rezultatele investigaţiilor;
 tratamentul efectuat;
 recomandările explicite pentru pacient;
 recomandările pentru medicul de familie.

62
CAPITOLUL III

ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Cazul 1 - Plan de îngrijire

Date fixe:
Nume: P.
Prenume:D.
Naţionalitatea: Română
Sex:
Masc
ulin
Religia: ortodoxă
Vârsta: 59 ani
Greutate: 79 kg
Înălţime: 170cm
Grupa sanguină: O I. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc. Vaslui
Data internării: 10.02.2019
Data externării: 20.02.2019
Diagnostic medical la internare:
 Anemie hemolitica microsferocitară ereditară compensată
 Trombocitoza post-splenectomie
 Acondroplazie humerus stâng cu absența capului humeral ș i deformarea diafizei
humerale stângi
 Dureri toracice necoronariene

63
 Antecedente heredocolaterale:
- bunic pe linie paterna: posibil anemie
- mama: hipertiroidiană (nodul tiroidian operat)
Antecedente personale:
 1962 - sindrom icteric, etichetat ca hepatită acuta de etiologie neprecizată
 1964 -acondroplazie humerus stâng cu absența capului humeral
 1976 - anemie hemolitica microsferocitara ereditară
 1976 -(iulie) – splenectomie, precedată de corticoterapie
 1979-(februarie)-pnemonie interstitial
 1985 - hepatita virala cu virus hepatitic A
 1994 - colecistectomie pentru litiaza biliara simptomatica cu calculi multipli
 2000 - viroză respiratorie
Istoricul bolii: Pacient în vârsta de 59 ani, neinvestigat dpdv cardiovascular până în
prezent, se internează pentru evaluarea unor dureri toracice însotite de dispnee predominant
inspiratorie, durere la nivelul articulației scapulo-humerale stângi, fatigabilitate, palpitații ș i
parestezii.
Simptomatologia a debutat în urma cu trei săptămâni anterior admisiei.Pacientul este
diagnosticat cu anemie hemolitică microsferocitară ereditară de la vârsta de 20 ani, cu ocazia
internării într-o clinica de boli infecțioase, când datorită prezențe i sindromului icteric a fost
suspicionat initial de hepatită acută virală. În același an este supus unei intervenții chirurgicale
de splenectomie, precedată de corticoterapie. Post operator, datorită anemiei severe pe care a
prezentat-o au fost necesare transfuzii sangvine. Pacientul devine asimptomatic până în 1994,
cănd se efectuează colecistectomia datorită prezențe i litiazei biliare simptomatice, cu calculi
multipli. Timp de 20 ani pacientul nu a mai fost evaluat dpdv hematologic și nu se afla în
evidenta unei clinici de specialitate
Manifestări de dependenţă:
 Durere precordiala cu caracter constrictiv,
 Dispnee predominant inspiratorie
 Durere la nivelul articulației scapulo- humerale stângi
 Fatigabilitate accentuata
 Palpitatii
 Parestezii
 anxietate,
 lipsa de cunoştinţe.
Problemele pacientului:

64
- alterarea respirației
- alterarea temperaturii corporale
- alterarea confortului
- risc de complicații
- risc de transmitere a infecţiilor
- deficit de cunostinţe,

65
NEV DIAGN OBIE INTERVENŢII EVAL
OIA OSTIC CTIV UARE
DEFI DE E
CI- ÎNGRIJI
TAR RE
A
Nevo Alterarea Stabiliz se asigură condiții optime de Pacient
ia de respiratiei area funcției respiratorii;Stabilizarea
microclimat: temperatura funcțieiulcirculatorii;
a si optimă , umiditatea în jur de 55- prezint
avea circulatiei 65%, fără curenți de aer, ă T.A.,
o cauzată ventilație natural puls,
bună de bolile asigurarea poziției sezând sau cât și
respir existente semisezând respiraț
ație și manifesta observarea tegumentelor si ie
circul tă prin sclerelor normal
ație tahicardie monitorizarea functiilor vitale: e
, puls T.A, P, R si acelor vegetative
filiform, diaforeza,diureza
hipotensi se evaluează severitatea
une anemiei prin: recoltarea HLG:
arterială, Hb ,Ht ,nr. hematii ,nr
dispnee trombocite ,nr reticulocite,VSH,
administrarea tratamentului la
indicatia medicului suplimente
de minerale, vitamine,
imunoglobuline, corticosteroizi
se crează acces vascular
periferic și se instalează P.E.V
cu solutie de G 5% - 500ml
se raportează medicului orice
modificare aparută în
comportamentul si starea
bolnavului

66
Nevo Nelinişte Asigur  se constientizeaza pacientul Pacient
ia de în area despre importanta respectarii ul nu a
a legătură unui dietei si a tratamentului prezent
evita cu climat medicamentos at risc
peric spitalizar de  se monitorizează funcțiile vitale de
olele ea, cu siguran si se reprezintă grafic compli
riscurile ță pe catii
de perioad
complica a
tii spitaliz
manifest ării
ată prin -să se
risc înlătur
e riscul
de
de soc compli în foaia de temperatură posttra
hemoragi catii- nsfuzio
c pacient se anuntă medicului eventualele nale
ul să modificări ale acestora sau
afirme se explică în termeni accesibili infecții
starea pacientului invetigatiile la care intraspi
de bine va fi supus pentru aprecierea talicest
starii sale i
se determina grupul sangvin si
factorul Rh
se pregăteste bolnavul pentru
transfuzie – sa rămână
nemâncat , pentru aspirarea de
maduvă osoasă,
se supravegheaza bolnavul în
timpul transfuziei și după pentru
a surprinde eventualele
incidente
se asigură condiții în salon

67
 pentru prevenirea infecțiilor
intraspitalicesti

Nevo Dificultat Pacient • Am verificat dacă alimentele Pacient

ia de e de a se ul să se trimise de la bucătărie ul estehidratat
a se alimenta aliment corespund cu indicatiile date
alime si eze si de medic,
nta și hidrata,da hidrate • explic pacientului împortanta
hidra torită ze consumului de lichide în
ta tulburăril coresp cantitati mici si repetate pentru
or unzător a se rehidrata si a favoriza
digestive în fluidificarea secretiilor
manifesta funcție • testez și respect preferințele
t de alimentare și hidrice ale
prin,inape vârstă pacientului
tență și de • monitorizez diureza și hidratez
necesit pacientul cu lichide călduțe (2 l
ăți / zi).

68
Nevo Comunic Pacient  identific factorii care au Pacient
ia de are ul să declanşat anxietatea ul s-a
a ineficient capete  se familiarizează pacientul cu adapta
comu a la nivel încrede medicul si echipade îngrijire t la
nica afectiv re în  se discuta cu pacientul pentru a noua
din cauza person creste increderea in echipa situaţi
bolii alul medicala si in evolutia e;
manifesta medica favorabila a bolii este
tă prin l-  facilitez exprimarea calm,
anxietate, Pacient sentimentelor şi a lucrurilor nu este
frica de ul să care-l preocupă; agresi
mediul de comuni  ajut pacientul să-şi exprime v;
spital ce cu preferinţele şi să ia decizii în urma
cei din  nu contrazic pacientul; aplicăr
jur ii
 arăt pacientului importanţa
interve
comunicării nonverbale;
nțiilor,
 observ cu atenţie schimbările
pacient
de comportament;
ul
 provoc pacientul la
devine
conversaţie;
interes
 înlesnesc vizita celor apropiaţi;
at de
 se face educația pentru sănătate
comun
bolnavului privind:
icare
- controalele periodice
- tratamentul indicat la
domiciliu
- măsuri de autoîngrijire
- schimbarea dietei

69
Nevo Alterarea Bolnav  explic pacientului importanţa Pacient
ia de tranzitulu ul să regimului alimentar în ul
a i prezint asigurarea unui tranzit prezint
elimi intestinal e intestinal normal; ă
na din cauza tranzit  recomand
intestinal corespunzător
alimentele cu tranzit
deshidrat conţinut crescut de fibre intestin
ării vegetale (fructe proaspete, al
manifesta legume, cereale, tărâţe); fiziolo
t prin  încurajez asigurarea unei gic
constipaţi hidratări corespunzătoare (cel
e puţin 2 litri de lichide/zi
 fac bilantul hidric intrari-
iesiri (ingestie-excretie)
 recomand un pahar cu apă
caldă cu 30 minute înaintea
micului dejun, ce acţionează
ca stimulator al motilităţii
intestinale;
 stabilesc un orar clar pentru
actul defecaţiei (de regulă la
începutul zilei).

70
N Dificulta Pacientul  încerc reducerea zgomotului Am
ev te în a să doarmă din mediul spitalicesc: adminis
oi dormi şi și să se odihnească satisfăcător.
– închid uşile salonului; trat
a a se –reduc volumul sunetului Fenoba
de odihni telefonului şi aparatelor rbital
a datorată aflate în apropierea iar
d durerii salonului; pacient
or manifest – opresc zgomotul produs de ul a
m ată prin iritabilitate, indispoziţie, aparatele care nu sunt dormit
i utilizate; 7 ore:
si – evit producerea de zgomote somn
a puternice şi bruşte superfic
se (tragerea găleţii cu ial.
o apă,deplasarea patului);
di – închid radioul şi
h televizorul.
ni  favorizez ritualurile adormirii
(citit, privit la televizor,
exerciţii de relaxare);
 încerc să reduc stresul
emoţional şi factorii care
perturbă somnul (perne,
poziţionare, discuţii);
 incitarea pacientului să poarte
haine ample în cursul nopţii;
 îndepărtarea agenţilor iritanţi
care sunt în contact cu
tegumentul
pacientului(cearceafuri umede);
 aplic măsuri de igienă
necesare și
schimbarea pijamalelor;
 urmăresc ca saltelele să fie
confortabile, cearceafurile

71
 curate şi uscate;
 determinarea pacientului să
urineze înainte de culcare
 stabilesc unui orar de somn şi
odihnă.

N Intoleran Pacientul  asigur confortul personal și Durerea

ev tă la să se almediului scade în
oi activităti mobilizeze  învăţ pacientul să se intensit
a fizice,dat în limitele mobilizeze în pat şi să ate după admin
de orată sale fizice folosească suportul de la pat
a alterării Diminuare pentru a se ajuta, fără a
se stării a dureriila suprasolicita membrul superior
m generale nivelul stâng;
o ,manifest articulatiei  recoltez analizele medicale
bi ată prin scapula- recomandate de medic
li ameteli,li humerale  Administreaz medicaţia
za potimie,d stângi antialgică prescrisă de medic
ure ri la  incerc cu pacientul gimnastică
nivelul în pat,mobilizare pasivă
umărului
stâng

72
 și activă,fără să-l obosesc

N Dezinter Pacientul  explorez ce activităţi In urma

ev es in a să practice recreative produc plăcere interve
oi indeplini activităţi pacientului nţiilor
a activităţi recreative,  analizez şi stabilesc dacă acordat
de recreativ să fie acestea sunt in concordanţă cu e,
a eCauze: relaxat starea psihică şi fizică pacient
se - disconf  am în vedere ca activitatea sa ul
re ort să nu-l suprasolicite şi să-l particip
cr - situaţie obosească ă la
ea de criză  asigur o creştere graduală a activităţ
- anxietat dificultăţii acestor activităţi i
e  pun la dispoziţie material recreati
moderată informativ pentru destinderea, ve in
Manifest relaxarea pacientului, prin limita
ări: intermediul lecturii (ziare, posibili
- nepartic reviste, cărţi) tăţilor
iparea la  încurajez pacientul să poarte sale.
activităţi discuţii pe variate teme cu
recreativ pacienţii de aceeaşi varstă
e
- inactivi
tate
N Dificulta Pacientul  determin pacientul să-şi Obiecti
ev te În a să-şi exprime propriile convingeri şi vul a
oi participa satisfacă valori religioase fost
a la nevoia de a  asigur pacientului o serie de Realiza
de activităţi practica documente religioase pentru a le t
a religioas religia pe putea citi ori de cate ori doreşte
pr eCauze: perioada  insoţesc pacientul la capela
ac astenie spitalizării spitalului
ti fizică  pun pacientul în legătură cu

73
ca Manifest preotul
re ări:-  am facilitat satisfacerea
li incapacit convingerilor sale
gi atea de a  am acţionat pentru recaştigarea
a. participa stimei de sine a bolnavului
la slujba

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Data T.A Puls Resp T Diureza Sca

un
15.0 90/50 94 16/mi 37,8 1600 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15
16.0 85/45 97 18/mi 37,3 1700 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15
17.0 90/50 95 16/mi 37,5 1750 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15
18.0 90/50 99 17/mi 37,6 1800 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15
19.0 85/45 98 16/mi 36,9 1700 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15
20.0 90/55 95 18/mi 36,8 1750 nor
3.20 mmHg b/min n C ml/24h mal
15

EXAMENUL DE LABORATOR

Exam Mod de recoltare Rezultate Valori normale

en

74
cerut

V.S. 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml 40 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15

H.: citrat de sodiu 3,8%. mm.
Htc sînge venos pe E.D.T.A.0,5 ml 38,2%. B:46±6%,F:41±5%.
soluţie
Hgb puncţie capilară sau puncţie 13,2g/100 B:15±2g/100ml,F:13
venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A. ml. ±2g/100ml
Leuc puncţie capilară sau venoasă 10500/m 4000-8000/mm³.
ocite 2ml sînge pe E.D.T.A. m³.
Retic puncţie capilară sau puncţie 14 ‰ 10- 12 ‰
ulocit venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.
e
TGO 5-10 ml sînge venos. 59 ui 2-16 ui
TGP 5-10 ml sînge venos. 46 ui 2-20 ui
Exam 50 ml urină din urina de Albumine Alb - abs; sed –
en dimineaţă - abs; frecvente epitelii,
suma sedimente relativ frecvente
r - rare leucocite,frecvente.he
urină epitelii , matii
rare
leucocite

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Perioada Alimente permise Alimente interzise

75
15-  lapte,iaurt,lapte batut,  Fumat
20.03.201 branzeturi nesarate  mese voluminoase
5  carne de vita, pasare, peste slab  branzeturi grase,
 unt nesarat, ulei vegetal fermentate,sarate(cascaval,tel
 fructe emea,braănz topită)
 legume  carne grasa, mezeluri,
 miere;gem sau dulceata afumaturi, conserve cu sare,
preparate în casa peste sarat,afumat
 condimente:marar,patrunjel,tar  grasimi: slanina,untura,unt
hon,leustean, sarat, margarina sarata
 chimen,cimbru,mustar fara sare  bauturi alcoolice, ape
 carne rosie:vită, minerale clorurosodice
 ficat,  condimente iuti: boia
 pasăre de curte iute,piper,mustar

INVESTIGATII PARACLINICE
D Ex Pregatirea pt examen Ingrijiri după
at am examen
a ene
cur
ent
e

76
1 E  Pacientul va fi culcat pe pat şi invitat să se  După
6 K relaxeze. înregistrarea
. G  Montarea electrozilor se face astfel: sub placa grafică a
0 de metal al electrozilor se aşează o pînză rezultatelor,
3 înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură electrozii se
. de sare într-un pahar de apă) sau se aplică un decuplează de
2 strat subţire de gel special,cei zece electrozi, pe pacient, se
0 patru pe membre şi şase precordial se fixează asează ordonat
1 astfel:- pe membre: pe suportul
5  electrodul roşu-mîna dreaptă aparatului, iar
 electrodul galben-mîna stîngă pacientul este
electrodul negru-piciorul drept şters de
electrodul verde-piciorul sting excesul de gel
- precordial: rămas pe piele
 electrodul V1-pe spaţiul patru şi învelit;
intercostal pe marginea dreaptă a  Pe foia grafică
sternului se va nota

 electrodul V2-pe spaţiul patru numele

intercostal pe marginea stîngă a pacientului şi

sternului data când a fost

 electrodul V3-între V2 şi V4
 electrodul V4-spaţiul cinci
intercostal sting pe linia
medio- claviculară
 electrodul V5-la intersecţia de la
orizontala dusă din V4 şi linia axilară
anterioară stîngă;
 electrodul V6-la intersecţia de la
orizontala dusă din V4 şi linia

77
 axilară mijlocie stîngă;
16 R Pregătirea psihică a pacientului– se explică - pacientul va fi
.0 ad pacientului procedura;Pregătirea fizică ajutat să se
3. io pacientului îmbrace;
20 gr - se dezbracă complet regiunea toracică ; - după
15 af - se îndepărtează obiectele radioopace; terminarea
ie - se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu examenului
to mâinile pe şolduri şicoatele aduse înainte radiologic, va fi
ra - când poziţia verticală este contraindicată, se condus la pat;
ce aşează pacientul în poziţie şezând sau în - se notează în
decubit; foaia de
- în timpul examenului radiologic se ajută observaţie
pacientul să ia poziţiile cerute de medic. examenul
- Sugarii şi copiii mici se aşează prin înfăşare radiologic
pe un suport de scândurisau se suspendă efectuat, data.
hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar
susţine;
E  constă în post alimentar (inclusiv băuturi Nu necesită
co acidulate și cafea) cu cel puțin înainte de îngrijiri speciale
gr investigație,
af  se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai)
ie  Cu 24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri,
ab  se evită alimente care pot fermenta
d (fructe,lapte),
o  cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară
m și să nu fie servită mai târziu 18.00-19:00
in  În cazul de balonare, se recomandă
al medicamente ca Espumisan sau Sab simplex
ă (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară
dinaintea examinării și 1 lingură cu 3 ore
înaintea examinării).

78
 TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

15- Acid folic,tb 1mg/zi,oral
20.03.
2015
Vit.C 1f/zi,perfuzabil
Vit.B1 1f/zi,perfuzabil
Vit.B2 1f/zi,perfuzabil
Vit.B6 1f/zi,perfuzabil
Glucoză 5% 1000 ml/24 h,perfuzabil

79
 3.2.Cazul 2 - Plan de îngrijire

Date fixe:
Nume: I.
Prenume:V.
Sex:feminin
Religia:ortodoxă
Vârsta: 59 ani
Greutate:79 kg
Înălţime:170cm
Grupa sanguină:A II. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu:jud. Vaslui loc. Lipovăț
Data internării:06.03.2019
Data externării:15.03.2019
Diagnostic medical la internare:
 Anemie hemolitică secundară: obs. Deficitul de G6PD -trat cronic cu Metyl-DOPA
 Insuficienta cardiaca globală
 Angina pectorală de efort
 Flutter atrial paroxistic
 HTA ateroscleroticaAntecedente heredocolaterale:
- bunic pe linie paterna: posibil anemie
- mama: hipertiroidiană (nodul tiroidian operat)Antecedente personale:
- de 12 ani – Angină pectoral de efort
- de 7 ani – HTA aterosclerotică (Furosemid, Dopegyt)
MOTIVELE INTERNARII: astenie fizica si psihica marcatategumente si mucoase palide, limba r
gr.IIIedeme alb-cianotice, dure, dureroase la nivelul membrelor inferioare varice membrele inferioare
Istoricul bolii: Pacientă în vârsta de 79 ani,prezintă de o săptămână agravare dispneei, cu apariția e
noaptea precedentă internării prezintă palpitatii și dispnee cu ortopnee ;pacienta declară că de o lună suferă de
nesistematizate
Problemele pacientului:
 alterarea respirației și circulației
 alterarea confortului
 risc de complicații

80
  risc de transmitere a infecţiilor,
 deficit de cunostinţe,
 alterarea alimentatiei
 alterarea mobilizării
Manifestări de dependenţă:
- dispnee cu ortopnee palpitatii, anxietate
- edeme la nivelul membrelor inferioare
- astenie fizica si psihică marcată
- tulburări de echilibru nesistematizate
- stare generală alterată
- lipsa de cunoştinţe
- fatigabilitate
- icter

81
NE DIAG OBIECT INTERVENȚII EVALU
VOI NOST IVE ARE
A IC DE
DEF ÎNGRI
ICI JIRE
T
AR
A
Nev Altera Stabilizar - Pregătesc pacienta psihic şi fizic -pentru examenele de labo
oia rea ea - Recoltez la indicaţia medicului: Pacienta
de circula funcției a. probe de sânge: hemoleucogramă
prezintă (Hb, Ht,V.
ares ției respirator b. probe de urină şi de T.A.,
pira cauzat ii și materii fecale, pentru analize puls,
și a ă de circulator de laborator; cât și
avea bolile ii; - La indicația medicului respirație
o existe administrez tratament normale:
bun nte pentru normalizarea tensiunii
ă manife arteriale și aritmic;Administrez
circ stată pacientei medicaţia prescrisă de
ulați prin medic: sânge A II+, plasmă;
e tahicar - Învăț pacienta să facă gimnastică
die, , respiratorie;
hiperte - Măsor şi notez funcţiile vitale în
nsiune F.O;
arteria - Ajut pacienta să îmbrace ciorapi
lă elastici compresivi pentru a
diminua fluxului sangvin la
picioare, astfel redistribuindu-l
către extremitatea superioară a
corpului;

82
Nev Tulbur - Tratare - La indicația medicului specialist, - Pacient
oia ări a institui perfuzii cu glucoză 10%, aîncepes
de digesti anorexiei administrez hidrolizate de proteine ă își
amâ ve și și amestecuri de aminoacizi, recâștige
ncaș cauzat creștereaî vitamine; pofta de
i a e de n - La indicația medicului mâncare;
se afecțiu greutate; administrez antispastice și - Seobse
hidr nile - Diminu laxative; rvă o
ata existe area - Explorez gusturile și obiceiurile creștere
nte crampelo alimentare ale pacientei; în
manife r - Masez abdomenul pacientei cu greutate
state abdomin mișcăricirculare pentru calmarea de circa
prin ale; durerii; 200g/zi;
anorex - Diminu
ie, area
cramp crampelo
e r
abdom abdomin
inale ale

83
Nev Altera - Fortifie - La indicația medicului - Se
oia rea rea administrez fier per os 3 tablete pe continuă
de a tegum unghiilor zi saui.m. o fiolă/2 zile; administ
avea entelor , a rarea de
tegu şi părului; - La indicația medicului fier timp
men fanerel - Recăpăt administrez vitamina C pentru a de 6 luni;
te or, area favoriza absorbția Fe; - Se
inte datorit coloraţiei continuă
gre ă normale - La indicația medicului administ
și anemi a administrez vitamina E și A pentru rarea de
cura ei tegument regenerarea unghiilor, părului și vitamine
te manife elor; apielii;- ;
stată - Tratare -
prin a - Ajut pacienta să îşi facă toaleta
piele ragadelor personală dacă starea sa nu
palidă, comisuril permite să se îngrijească singura
păr și or de aceasta;
unghii bucale;
friabil - Asigur pacientei un regim
e, alimentar bogat în Fe: ouă, viscere,
legume verzi;

- Încurajez pacienta să consume

lichide;

84
Nev Nelini Asigurar  se constientizeaza pacienta Pacienta
oia şte în ea unui despre importanta respectarii nu a
de a legătur climat de dietei si a tratamentului prezentat
evita ă siguranță medicamentos risc de
peri cu pe complica
cole spitali perioada  se monitorizează funcțiile vitale si tii
le zarea, spitalizăr se reprezintă grafic în foaia de posttrans
cu ii temperatură fuzionale
riscuri sau
le de -să se  se anuntă medicului eventualele infecții
compli înlăture modificări ale acestora intraspita
catiim riscul de licesti
anifest complica  se explică în termeni accesibili
ată tii- pacientei invetigatiile la care va
prin pacienta fi supus pentru aprecierea starii
risc de să afirme sale
soc starea de
hemor bine  se determina grupul sangvin si
agic factorul Rh

 se pregăteste bolnava pentru

transfuzie – sa rămână nemâncată

 se supraveghează bolnava în
timpul transfuziei și după pentru a
surprinde eventualele incidente

 se asigură condiții în salon pentru

prevenirea infecțiilor
intraspitalicesti

85
Nev Dificult Pacienta • Am verificat dacă alimentele Pacie
oia ate de a să se trimise de la bucătărie nta
de a se alimentez corespund cu indicatiile date este
se aliment e si de medic, hidra
alim a si hidrateze • explic pacientului împortanta tat si
enta hidrata, corespunz consumului de lichide în alime
și datorită ător în cantitati mici si repetate pentru ntat
hidr tulburăr funcție de a se rehidrata si a favoriza confo
ata ilor vârstă și fluidificarea secretiilor rm
diges- de • testez și respect preferințele etape
tive necesități alimentare și hidrice i de
manifes alepacientului boală
tat prin • monitorizez diureza și
inapeten hidratez pacientul cu
ță lichide călduțe (2 l / zi).
Nev Comun Pacienta  identific factorii care au Pacie
oia icare să capete declanşat anxietatea nta
de a ineficie încredere  se familiarizează pacienta cu s-a
com nta la în medicul si echipa de îngrijire adap
unic nivel personalu  se discuta cu pacienta pentru a tat la
a afectiv l medical- creste încrederea in echipa noua
din Pacienta medicala si in evolutia situa
cauza să favorabila a bolii ţie;e
bolii comunice  facilitez exprimarea ste
manifes cu cei din sentimentelor şi a lucrurilor calm,
tată prin jur care-o preocupă; nu
anxietat  ajut pacientul să-şi exprime este
e,frica preferinţele şi să ia decizii agre
de  nu contrazic pacienta; siv;î
mediul n
 arăt pacientului importanţa
de spital urma
comunicării nonverbale;
aplic
 observ cu atenţie schimbările
ării
de comportament;
inter
 provoc pacienta la conversaţie;

86
  înlesnesc vizita celor apropiaţi; venți
 se face educația pentru sănătate ilor,
bolnavei privind: paci
- controalele periodice en-ta
- tratamentul indicat la devi
domiciliu ne
- măsuri de autoîngrijire inter
- schimbarea dietei esata
de
com
unic
are
Nev Alterare Bolnava  explic pacientulei importanţa Pacie
oia a să regimului alimentar în nta
de a tranzitul prezinte asigurarea unui tranzit prezi
elim ui tranzit intestinal normal; ntă
ina intestina intestinal  recomand alimentele cu tranzi
l din corespun conţinut crescut de fibre t
cauzade zător vegetale (fructe proaspete, intest
shidrată legume, cereale, tărâţe); inal
rii  încurajez asigurarea unei fiziol
manifes hidratări corespunzătoare ogic
tat prin (cel puţin 2 litri de lichide/zi
constipa  fac bilantul hidric intrari-
ție iesiri (ingestie-excretie)
 recomand un pahar cu apă
caldă cu 30 minute înaintea
micului dejun, ce acţionează
ca stimulator al motilităţii
intestinale;
 stabilesc un orar clar pentru
actul defecaţiei (de regulă la
începutul zilei).
pacientei(cearceafuri umede);

87
  aplic măsuri de igienă necesare
și schimbarea pijamalelor;
 urmăresc ca saltelele să fie
confortabile, cearceafurile
curate şi uscate;
 determinarea pacientei să
urineze înainte de culcare
 stabilesc unui orar de somn şi
odihnă.
Nev Intolera Pacient să  asigur confortul personal și Pacie
oia ntă la se almediului nta
de a activităt mobilizez  învăţ pacienta să se să
se i e în mobilizeze în pat şi să prezi
mob fizice,da limitele folosească suportul de la pat nte o
iliza torată sale fizice pentru a se ajuta, fără a stare
alterării suprasolicita membrul de
stării superior stâng; bine respec
generale  recoltez analizele medicale
,manifes recomandate de medic
tată prin  Administreaz medicaţia
ameteli, antialgică prescrisă de medic
lipotemi  incerc cu pacienta gimnastică
e în pat,mobilizare pasivă și
 activă,fără să o obosesc

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

Da T.A Puls Resp T Diurez Scaun
ta a
05. 160/95 94 16/mi 37,6 1700 normal
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15
06. 155/95 97 18/mi 37,2 1600 normal

88
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15
07. 140/80 95 16/mi 37,4 1750 normal
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15
08. 145/80 99 17/mi 37,6 1600 normal
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15
09. 145/75 98 16/mi 36,7 1700 normal
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15
10. 140/75 95 18/mi 36,6 1750 normal
02. mmHg b/min n C ml/24h
20
15

EXAMENUL DE LABORATOR

Ex Mod de recoltare Rezultate Valori normale

am
en
cer
ut
leu puncţie capilară sau venoasă 2ml 3500/mm³ 4000-8000/mm³.
co sînge pe E.D.T.A. .
cit
e
tro puncţie capilară sau venoasă 2ml 98.000/m
mb sînge pe E.D.T.A. m3
oci

89
te
VS 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml 8 mm/1h 1h:4-6 mm,2h:7-15
H citrat de sodiu 3,8%. mm.
Sid 5-10 ml sînge venos. 58 mg%
ere
mi
a
He 5-10 ml sînge venos. 1.5
ma mil/mm3
tii
Ht sînge venos pe E.D.T.A.0,5 ml 38,2%. B:46±6%,F:41±5%.
c soluţie
Hb puncţie capilară sau puncţie 13,2g/100 B:15±2g/100ml,F:13
venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A. ml. ±2g/100ml
gli 5-10 ml sînge venos. 98 mg/dl 60-110 mg/dl
ce
mi
e
Re puncţie capilară sau puncţie 1450 ‰ 10- 12 ‰
tic venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A.
ulo
cit
e
TG 5-10 ml sînge venos. 49 ui 2-16 ui
O
TG 5-10 ml sînge venos. 36 ui 2-20 ui
P
Ex 50 ml urină din urina de Albumine Alb - abs; sed –
am dimineaţă - frecvente epitelii,
en abs;sedim relativ frecvente
su ente - rare leucocite
ma epitelii , ,frecvente.hematii
r rare
uri leucocite

90
nă

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Perioa Alimente permise Alimente interzise

da
05-  lapte,iaurt,lapte batut,  fumat
10.02. branzeturi nesarate  mese voluminoase
15  carne de vita, pasare,  branzeturi grase,
peste slab fermentate,sarate(cascaval,telemea,b
 unt nesarat, ulei vegetal raănz topită)

91
  fructe  carne grasa, mezeluri, afumaturi,
 legume conserve cu sare, pestesarat,afumat
 miere;gem sau dulceata  grasimi: slanina,untura,unt sarat,
preparate în casa margarina sarata
 condimente:marar,patrunjel  bauturi alcoolice, ape minerale
,tarhon,leustean,chimen,ci clorurosodice
mbru,mustar fara sare  condimente iuti: boia
 carne rosie:vită,ficat,pasăre iute,piper,mustar
de curte

INVESTIGATII PARACLINICE

D E Pregatirea pt examen Ingrijiri după

a x examen
t a
a m
e
n
e
c
u
re
nt
e

0 E  Pacientul va fi culcat pe pat şi invitat să se  După

6 K relaxeze. înregistrarea

. G  Montarea electrozilor se face astfel: sub placa grafică a

0 de metal al electrozilor se aşează o pînză rezultatelor,

2 înmuiată într-o soluţie de electrolit (o lingură de electrozii se

. sare într-un pahar de apă) sau se aplică un strat decuplează

1 subţire de gel special,cei zece electrozi, patru pe de pe

5 membre şi şase precordial se fixează astfel:- pe pacient, se

membre: asează
 electrodul roşu-mîna dreaptă ordonat pe
suportul

92
  electrodul galben-mîna stîngă electrodul aparatului,
negru-piciorul drept electrodul verde- iar pacientul
piciorul sting este şters de
- precordial: excesul de
 electrodul V1-pe spaţiul patru intercostal gel rămas pe
pe marginea dreaptă a sternului piele şi
 electrodul V2-pe spaţiul patru intercostal învelit;
pe marginea stîngă a sternului  Pe foia

 electrodul V3-între V2 şi V4 grafică se va

 electrodul V4-spaţiul cinci intercostal nota numele

sting pe linia medio-claviculară pacientului

 electrodul V5-la intersecţia de la şi data când

orizontala dusă din V4 şi linia axilară a fost

anterioară stîngă; efectuată

electrocardio
 electrodul V6-la intersecţia de la
grama, după
orizontala dusă din V4 şi linia axilară
care se
mijlocie stîngă;
ataşează la
foia de
observaţie a
pacientului;

0 R Pregătirea psihică a pacientului– se explică - pacientul va

6 a pacientului procedura;Pregătirea fizică fi ajutat să se

. d pacientului îmbrace;

0 i - se dezbracă complet regiunea toracică ; - după

2 o - se îndepărtează obiectele radioopace; terminarea

. g - se aşează pacientul în poziţie-ortostatică cu examenului

1 r mâinile pe şolduri şi coatele aduseînainte radiologic, va

5 a - când poziţia verticală este contraindicată, se fi condus la

fi aşează pacientul în poziţie şezând sau în decubit; pat;
e - în timpul examenului radiologic se ajută - se notează în
t pacientul să ia poziţiile cerute de medic. foaia de
o - Sugarii şicopiii mici se aşează prin înfăşare pe observaţie
r un suport de scânduri sau se suspendă hamuri examenul

93
 a (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine; radiologic
c efectuat, data.
e

0 E  constă în post alimentar (inclusiv băuturi Nu necesită

7 c acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înai îngrijiri

. o investigație, speciale

0 g  se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai)

2 r  Cu 24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri,
. a  se evită alimente care pot fermenta
1 fi (fructe,lapte),
e
5  cina din ziua precedentă trebuie să fie ușoară și
a
să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-
b
 În cazul de balonare, se recomandă
d
medicamente ca Espumisan sau Sab simplex (1-
o
2 tablete de 3ori/zi sau 1
m
lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură
i
cu 3 ore înaintea examinării).
n
al
ă

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

05- Acid folic,tb 10 mg/zi,oral
10.0
2.20
15
Vit.C 600 mg/zi,oral
Vit.Bn12 1f/zi,perfuzabil

94
Vit.B2 1f/zi,perfuzabil
Vit.B6 1f/zi,perfuzabil
Glucoză 5% 1000 ml/24 h,perfuzabil
Glubifer 1 tbX 3 /zi ,oral
Furosemid 1 f/zi
Concentrate 200 ml /zi,
eritrocitar(CE)
Digoxin ½ f i.v
KCl 2 g /zi ,oral
ISDN 20 mg x 2/zi ,oral

95
3.3. Cazul 3-Plan de ingrijire

Nume: H.
Prenume: F.
Naţionalitatea: Română
Sex: Masculin
Religia: ortodoxă
Vârsta: 59 ani
Greutate: 79 kg
Înălţime: 170cm
Grupa sanguină: O I. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc.Iv
Data internării: 16.04.2019
Data externării: 25.04.2019
Diagnostic medical la internare:
 IV G,IV P,Sarcină 33 săpt.în evoluție
 Anemie hemolitică
 Hepatită virală A
Antecedente heredocolaterale: fără importanță
Antecedente personale:
 DUM:
 PMF:
Istoricul bolii: Pacienta cu sarcină de 33 săpt. în evoluție a fost internată în sectia Boli
Infecțioase cu Hepatită virală A și Anemie hemolitică macrocitară, Sindrom de
citoliză hepatică, moderat,fier seric crescut
Probleme de dependență
 alterarea respirației
 alterarea confortului
 risc de complicații
 risc de transmitere a infecţiilor,
 deficit de cunostinţe
Manifestări de dependenţă:
 Durere precordiala cu caracter constrictiv,
 Dispnee predominant inspiratorie

96
 Durere la nivelul articulației scapulo- humerale stângi
 Fatigabilitate accentuată
 Palpitatii
 Parestezii
 anxietate,
 lipsa de cunoştinţe.

97
NEV DIAGN OBIEC INTERVENŢII EVALUAR
OIA OSTIC TIVE E
DEF DE
ICI- ÎNGRIJI
TA RE
RA

98
Nev Alterarea Stabiliza  se asigură condiții optime Pacienta
oia respiratiei rea de
funcției respiratorii;Stabilizarea
microclimat: prezintăcirculatorii;
funcției
de a si temperatura optimă, T.A., puls,
ave circulatiei umiditatea în jur de 55- cât și
a o cauzată 65%, fără curenți de aer, respirație
bun de ventilație natural normale
ă anemie,sa  asigurarea poziției sezând
resp rcină sau semisezând
irați manifesta  observarea tegumentelor
e și tă prin si sclerelor
circ tahicardie  monitorizarea functiilor
ulați , puls vitale: T.A, P, R si a
e filiform, celorvegetative
hipotensi diaforeza,diureza
une  se evaluează severitatea
arterială, anemiei prin: recoltarea
dispnee HLG: Hb ,Ht ,nr. hematii
,nr trombocite ,nr
reticulocite,VSH,
 administrarea
tratamentului la indicatia
medicului suplimente de
minerale, vitamine
 , se crează acces vascular
periferic și se instalează
P.E.V cu solutie de G 5%
- 500ml
 se raportează medicului
orice modificare apărută
în comportamentul si
starea gravidei:
tahicardie, ameteli, febra

99
Ne Dificult Pacienta să • Am verificat dacă Pacien
voi ate de a se alimentele trimise ta este
a se alimenteze de la bucătărie hidrata
de alimenta si hidrateze corespund cu indicatiile date t si
a si corespunzăt de medic, alimen
se hidrata, or în funcție tat
ali datorită de vârstă și • explic pacientei confor
me tulburări de necesități împortanța consumului
m de lichide î
nta lor etapei
și digestiv • testez și respect preferințele de
hid e alimentare și hidrice ale boală
rat manifest pacientei
a at prin
inapeten • monitorizez diureza și
ță hidratez pacienta cu
lichide călduțe (2 l / zi).
Ne Comun Pacienta să  identific factorii care au Pacient
voi icare capete declanşat anxietatea a s-a
a ineficie încredere în adapta
de nta la personalul  se familiarizează pacienta t la
a nivel medical- cu medicul si echipa de noua
co afectiv Pacienta să îngrijire situaţi
mu din comunice cu e;este
nic cauza cei din jur  se discuta cu pacienta calm,
a bolii pentru a creste increderea nu
manifest in echipa medicala si in este
ată prin evolutia favorabila a bolii agresi
anxietat v;în
e,frica  facilitez exprimarea
de sentimentelor şi a
mediul lucrurilor care o preocupă;
de spital

 ajut pacienta să-şi exprime

preferinţele şi să ia decizii

100
  arăt pacientului importanţa
comunicării nonverbale;

 observ cu atenţie
schimbările de
comportament;

 provoc pacienta la
conversaţie;

 înlesnesc vizita celor

apropiaţi;

 se face educația pentru

sănătate bolnavei privind:

- controalele periodice
- tratamentul indicat la
domiciliu
- măsuri de autoîngrijire
- schimbarea dietei

Ne Alterare Bolnava să  explic pacientei Pacien

voi a prezinte importanţa regimului ta
a tranzitul tranzit alimentar în asigurarea prezint
de ui intestinal unui tranzit intestinal ă
a intestina corespunzăt normal; tranzit
eli l din or  recomand alimentele cu intesti
mi cauza conţinut crescut de fibre nal
na deshidra vegetale (fructe fiziolo
tării proaspete, legume, gic
manifest cereale, tărâţe);
at prin  încurajez asigurarea unei
constipa hidratări corespunzătoare

101
 ţie (cel puţin 2 litri de
lichide/zi
 fac bilantul hidric intrari-
iesiri (ingestie-excretie)
 recomand un pahar cu
apă caldă cu 30 minute
înaintea micului dejun, ce
acţionează ca stimulator
al motilităţii intestinale;
 stabilesc un orar clar
pentru actul defecaţiei (de
regulă la începutul zilei).
Ne Dificult Pacienta să  încerc reducerea pacient
voi ate în a doarmă și să zgomotului din mediul a a
a dormi şi se spitalicesc: dormit
de a se odihnească – închid uşile salonului; 7 ore
a odihni satisfăcător –reduc volumul sunetului somn
dor datorată telefonului şi aparatelor superfi
mi durerii aflate în apropierea cial.
si a manifest salonului;
se ată prin – opresc zgomotul produs de
odi iritabilit aparatele care nu sunt
hni ate, utilizate;
indispoz – evit producerea de zgomote
iţie, puternice şi bruşte (tragerea
găleţii cu apă,deplasarea
patului);
– închid radioul şi televizorul.
 favorizez ritualurile
adormirii (citit, privit la
televizor, exerciţii de
relaxare);
 încerc să reduc stresul
emoţional şi factorii care

102
 perturbă somnul (perne,
poziţionare, discuţii);
 incitarea pacientei să
poarte haine ample în
cursul nopţii;

103
  aplic măsuri de igienă
necesare și schimbarea
pijamalelor;
 urmăresc ca saltelele să fie
confortabile, cearceafurile
curate şi uscate;
 determinarea pacientei să
urineze înainte de culcare
 stabilesc unui orar de somn
şi odihnă.
Ne Dezinter Pacienta să  explorez ce activităţi In
voi es in a practice recreative produc plăcere urma
a indeplin activităţi pacientei interv
de i recreative,  analizez şi stabilesc dacă enţiilo
a activităţ să fie relaxat acestea sunt in concordanţă r
se i cu starea psihică şi fizică acord
rec recreatie  am în vedere ca activitatea ate
rea Cauze: să să se suprasolicite şi să pacien
- discon se obosească ta
fort  asigur o creştere graduală a partici
- situaţie dificultăţii acestor activităţi pă la
de  pun la dispoziţie material activit
criză informativ pentru ăţi
- anxieta destinderea, relaxarea recrea
te pacientei, prin intermediul tive in
moderat lecturii (ziare, reviste, cărţi) limita
ă  încurajez pacienta să posibi
Manifes poarte discuţii pe variate lităţilo
tări: teme cu pacienţii de r sale.
- neparti aceeaşi varstă
ciparea
la
activităţ
i

104
 recreativ
e
- inactiv
itate

SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE

D T.A Puls Resp T Diureza Scaun

at
a
2 120/70 94 16/m 36,8 1800 normal
6. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5
2 115/65 97 18/m 36,3 1700 normal
7. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5

105
2 110/60 95 16/m 36,5 1750 normal
8. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5
2 110/60 99 17/m 36,6 1800 normal
9. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5
3 115/65 98 16/m 36,9 1700 normal
0. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5
3 90/55 95 18/m 36,8 1750 normal
1. mmHg b/mi in C ml/24h
0 n
3.
2
0
1
5

EXAMENUL DE LABORATOR

106
Exam Mod de recoltare Rezultate Valori normale
en
cerut
Htc sînge venos pe 38,2%. B:46±6%,F:41±5%.
E.D.T.A.0,5 ml
soluţie
Hgb puncţie capilară sau 13,2g/100 B:15±2g/100ml,F:13±2g/
puncţie venoasă 2 ml ml. 100ml
sînge pe E.D.T.A.

Leuco puncţie capilară sau 10500/m 4000-8000/mm³.

cite venoasă 2ml sînge pe m³.
E.D.T.A.
Reticu puncţie capilară sau 53 ‰ 10- 12 ‰
locite puncţie venoasă 2 ml
sînge pe E.D.T.A.

creati 5-10 ml sînge venos 0,55 0,20-0,50 mg/dl

nină mg/dl
uree 5-10 ml sînge venos. 16 mg/dl 20-50 mg/dl
glice 5-10 ml sînge venos 60 mg/dl 60-110 mg/dl
mie
TGO 5-10 ml sînge venos. 89 ui 2-16 ui
TGP 5-10 ml sînge venos. 76 ui 2-20 ui
Exam 50 ml urină din urina Albumine Alb - abs; sed – frecvente
en de dimineaţă - abs; epitelii, relativ frecvente
sumar sedimente leucocite
urină - rare ,frecvente.hematii
epitelii ,
rare
leucocite

ALIMENTATIA BOLNAVULUI

Pe Alimente permise Alimente interzise

107
rio
ad
a
26  lapte,iaurt,lapte batut,  fumat
- branzeturi nesarate  mese voluminoase
31  carne de vita, pasare, peste  branzeturi grase,
.0 slab fermentate,sarate(cascaval,telemea,b
3.  unt nesarat, ulei vegetal raănz topită)
20  fructe  carne grasa, mezeluri, afumaturi,
15  legume conserve cu sare, peste sarat,afumat
 miere;gem sau dulceata  grasimi: slanina,untura,unt sarat,
preparate în casa margarina sarata
 condimente:marar,patrunjel,  bauturi alcoolice, ape minerale
tarhon,leustean,chimen,cimb clorurosodice
ru,mustar fara sare  condimente iuti: boia
 carne rosie:vită,ficat,pasăre iute,piper,mustar
de curte

INVESTIGATII PARACLINICE

Dat Exa Pregatirea pt examen Ingrijiri după

a men examen
e
cure
nte

108
26. EK  Pacientul va fi culcat pe pat şi invitat să  După
03. G se relaxeze. înregistrarea
201  Montarea electrozilor se face astfel: sub grafică a
5 placa de metal al electrozilor se aşează o rezultatelor,
pînză înmuiată într-o soluţie de electrolit electrozii se
(o lingură de sare într-un pahar de apă) decuplează de
sau se aplică un strat subţire de gel pe pacient, se
special,cei zece electrozi, patru pe asează
membre şi şase precordial se fixează ordonat pe
astfel:- pe membre: suportul
 electrodul roşu-mîna dreaptă aparatului, iar
 electrodul galben-mîna stîngă pacientul este
electrodul negru-piciorul drept şters de
electrodul verde- piciorul sting excesul de gel
- precordial: rămas pe
 electrodul V1-pe spaţiul patru piele şi
intercostal pe marginea dreaptă a învelit;
sternului  Pe foia

 electrodul V2-pe spaţiul patru grafică se va

intercostal pe marginea stîngă a nota numele

sternului pacientului şi

 electrodul V3-între V2 şi V4 data când a

 electrodul V4-spaţiul cinci fost efectuată

intercostal sting pe linia medio- electrocardio

claviculară grama, după

care se
ataşează la
foia de
observaţie a
pacientului;
 electrodul V5-la intersecţia de la
orizontala dusă din V4 şi linia
axilară anterioară stîngă;
 electrodul V6-la intersecţia de la

109
 orizontala dusă din V4 şi linia
axilară mijlocie stîngă;

6.0 Eco  constă în post alimentar (inclusiv băuturi Nu necesită

3.2 grafi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înai îngrijiri
015 e investigație, speciale
 se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată,
ceai)
 Cu 24 de ore înainte, nu se consumă
dulciuri,
 se evită alimente care pot fermenta
(fructe,lapte),
 cina din ziua precedentă trebuie să fie
ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora
18.00-
 În cazul de balonare, se recomandă
medicamente ca Espumisan sau Sab
simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1
lingură în seară dinaintea examinării și 1
lingură cu 3 oreînaintea examinării).

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Data Medicamente Mod de administrare

26- Acid folic,tb 1mg/zi,oral
31.0
3.20
15
Vit.C 1f/zi,perfuzabil
Vit.B1 1f/zi,perfuzabil
Vit.B2 1f/zi,perfuzabil
Vit.B6 1f/zi,perfuzabil
Glucoză 5% 1000 ml/24 h,perfuzabil
Silithor 1 gj/zi,oral

110
CAPITOLUL IV

EVALUAREA FINALĂ

CONCLUZII GENERALE

 Pentru întocmirea acestui proiect de absolvire am luat în studiul practic și teoretic

trei cazuri cu Anemie hemolitică,de etiologie diversă ,dar cu aceleasi manifestări;
 În toate cele trei cazuri, în urma investigațiilor clinice și paraclinice au fost
prezente simptomele specifice acestui diagnostic;
 în toate cele trei cazuri pe care le-am studiat în paralel ,am constatat că boala are
o evoluție diferită,în funcție de tipul de anemie,cauza determinantă,tratament,
pacient;
 Cu toate că fiecare pacient este o persoană unică, un individ cu îngrijiri
particularizate, numeroase aspecte comune legate de nevoile acestora m-au
determinat să le analizez și să le tratez în particular
 îngrijirile nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei
umane, subliniate în conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor
cinci dimensiuni(bio-fizio-psiho-socio-culturale și spirituale) pentru nevoile
afectate;
 manifestările de dependență comune sunt:
 anxietate,
 agitatie
 inapetență
 lipsa de cunoştinţe
 respirație dificilă
 Durere precordiala cu caracter constrictiv
 Dispnee predominant inspiratorie
 Fatigabilitate accentuată
 Palpitatii
 Parestezii
 Problemele cele mai comune ale pacienților sunt:
 deshidratare,
111
  alterarea respirației
 alterarea ingestiei alimentare și hidrice alterarea respirație
 alterarea confortului
 risc de complicații
 risc de transmitere a infecţiilor,
 deficit de cunostinţe,
 Nevoile cel mai des afectate sunt:
 Nevoia de a respira
 Nevoia de a mânca şi a bea
 Nevoia de a adormi şi de a se odihni
 Nevoia de a se recreea
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
 Nevoia de a elimina
 În urma implementării intervențiilor autonome și delegate, starea
pacienților s-a ameliorat având o evoluție bună.
 La externare, cei trei pacienți au fost verificați prin întrebări dacă și-au însușit
corect toate cunoștințele respectării regimului igieno-dietetic, igienei personale,
tratamentului prescris și dacă au înțeles indicatiile pe termen lung ce trebuie
respectate;
 De asemenea au fost instruiți în vedera importanțe i repetării unor
analize de laborator și monitorizării prin cabinetul de hematologie.

112
BIBLIOGRAFIE

1. Micu I. - Tratat de dietetică, - Editura medicală, Bucureşti, 1974; 2.Mozes Carol:

 Tehnici de îngrijire a bolnavilor, Editura Medicala1974;

 Anatomia şi fiziologia omului , Editura Corint, Bucureşti, 2001;

3. Morariu L. si colaboratorii - Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului

sanatos si bolnav - nursing Editura universal, Bucureşti, 2001;

4. Porges O - Bolile intestinului, - Editura Stat, Bucuresti, 1976;

5. Titircă L.,Gal G., Seuchea M., Ddorobanţu E.,Baltă G.,Zamfir M.,Ivan

M.,Ardeleanu M.,Pesek M., “Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Românească, Bucureşti, 2001;
6. Titirca L., Dorobantu E., Gal G., Seuchea M., Udma F., “ Îngrijiri speciale acordate

pacientilor de catre asistentii medicali” Editura Viaţa Românească, Bucureşti,

2008;
7. Voiculescu M., “Medicină generala” Editura Viaţa Românească, Bucureşti 2004;

8.Voiculescu I.C., I.C. Petricu, - Anatomia şi fiziologia omului - Ed. IV Bucuresti,

EdituraMedicală, 2000;

9. Anemiile, Conf. Dr. Constantin Negoiță, Editura Medicală, București,1963 .

10. Adrian Restian ,Medicină de familie, , Editura Medicală .

11. Dicționar de medicină Oxford, Traducere: Gheorghe Vasilescu, Editura

ALL, Timișoara, 2005 .
12. MEMO MED Memorator de medicamente Ghid farmacoterapic, Ediția 12,
Editura Minesan, București, 2006 .
13. Veronica Colev Luca ,Fiziopatologie " , 2006

113
14. Gabriel Ungureanu, Maria Covic "Terapeutica Medicala", Iasi
15. "Harrison - Principiile medicinei interne, vol 1+2, 14 edition, editia a II-a in
limba romana", A. S. Fauci E. Braunwald K. J. Isselbacher J. D. Wilson J. B.
Martin D. L. Kasper S. L. Hauser D. L.
16. Titirca Lucretia, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali
, Ed. Viata Medicală, 2004

114
103

115