LICEUL TEHNOLOGIC SANITAR ”VASILE VOICULESCU” ORADEA

DOMENIUL SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT
EXAMEN DE ABSOLVIRE

ÎNDRUMĂTOR

PROF. INSTR. : ALBU MINODORA

CANDIDAT

GERMAN ALEXANDRA LUMINIȚA

ORADEA

2016
 LICEUL TEHNOLOGIC SANITAR”VASILE VOICULESCU”ORADEA

DOMENIUL SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST

ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ÎNTOXICAȚII
ACUTE

ÎNDRUMĂTOR

PROF. INSTR.: ALBU MINODORA

CANDIDAT

GERMAN ALEXANDRA LUMINIȚA

ORADEA

2016
 CUPRINS
ARGUMENT........................................................................................................................................4
Capitolul I..............................................................................................................................................6
Noţiuni de baza.....................................................................................................................................6
I.1. Definiţii.......................................................................................................................................7
I.1.1. Compartimentele toxicologiei clinice...................................................................................7
I.1.2. Sarcinile toxicologiei clinice................................................................................................7
I.2. Clasificarea toxicelor..................................................................................................................8
I.2.1. Clasificarea toxicelor dupa sfera de utilizare.......................................................................8
I.2.2. Clasificarea toxicelor dupa "toxicitatea selectiva"...............................................................8
I.3. Clasificarea întoxicațiilor..........................................................................................................10
I.3.1. Clasificarea etiopatogenetica:............................................................................................10
I.3.2. Clasificarea clinica:............................................................................................................10
I.4. Clasificarea nosologica se efectueaza in corespundere cu grupele concrete de toxice, care au
provocat intoxicaţia.........................................................................................................................11
II. Principiile de diagnostic al întoxicațiilor acute...........................................................................13
II.1. Diagnosticul clinic și instrumental.......................................................................................13
II.2. Diagnosticul de laborator.....................................................................................................14
II.3. Diagnosticul morfopatologic................................................................................................15
III. Tratamentul întoxicațiilor acute................................................................................................15
III.1. Metodele de detoxifiere activă a organismului...................................................................15
III.1.1. Metodele de stimulare a proceselor naturale de detoxifiere:...........................................15
III.1.2. Metodele de detoxifiere artificială...................................................................................19
III.1.3. Detoxificarea antidote ( farmacologică)..........................................................................23
IV. Particularitățile reanimației în cazul întoxicațiilor acute...........................................................24
IV.1. Problema reversibilităţii funcţiilor deteriorate ale organelor si sistemelor organismului. .24
IV.2. Particularităţile reanimatiei si terapiei intensive a intoxicaţiilor exogene acute la copii. . .25
IV.3. Particularităţile reanimatiei si terapiei intensive a intoxicaţiilor acute la pacienţii in etate
.....................................................................................................................................................26
V. Terapia de urgență a unei întoxicații.........................................................................................27
VI. Rolul asistentei medicale...........................................................................................................28
 VI.1. Intervențiile asistentei medicale cu rol propriu și delegat..................................................30
VII. Cazuistică.....................................................................................................................................33
VII.1. Caz I..................................................................................................................................33
VII.2. Caz II.................................................................................................................................40
VII.3. Caz III................................................................................................................................45
Concluzii.............................................................................................................................................50
Bibliografie.........................................................................................................................................51
 ARGUMENT

Vârsta toxicologiei corelează cu vârsta medicinii. Înca in papirusul Ebers (1500 ani p.e.n..
Egipt) se conţin informaţii despre plante otrăvitoare, multe din care mai apoi se utilizau ca remedii
de tratament, ori in scopuri criminale.
Hipocrat, fondatorul medicinii practice (400 ani p.e.n.) avea noţiuni concrete despre toxice,
intoxicaţii, si a formulat principii de baza de tratament al intoxicaţiilor, ca maladii provocate de
substanţele toxice pătrunse in organism.
Un aport esenţial in dezvoltarea toxicologiei clinice au adus lucrările invăţaţilor medici
Galen (130-200), Avicena (980-1037), care se ocupau cu lucrul practic si prin experienţa proprie au
confinat eficacitatea curativa a unor antidoturi.
Paracels (1493-1541) a fondat bazele toxicologiei contemporane, demonstrind ca toxicul este
un preparat chimic cu o anumita structura, de care depinde toxicitatea lui si se deosebeşte de
preparatele medicamentoase numai prin doza.
In veacurile XIII-XIX medicul spaniol Orfila primul a determinat toxicologia ca o ştiinţa
sinestatatoare despre proprietăţile toxice a compuşilor chimici si a argumentat necesitatea analizei
chimice a mediilor biologice a organismului, pentru confirmarea obiectiva juridica a intoxicaţiei, ca
și cauza a morţii. El a elaborat o serie de teste chimice pentru determinarea toxicelor in organismul
omului, multe dintre care se utilizează si în etapa actuala. Astfel el a argumentat posibilitatea
diagnosticului diferențiat al intoxicaţiilor, fondând bazele și dezvoltarea toxicologiei judiciare.
In perioada contemporana trebuie menţionat aportul deosebit in dezvoltarea toxicologiei
clinice a învăţaţilor medici din Rusia -E.Lujnikov, U.Dagaev, I.Simanko, L.Kostomarova s.a.
(Moscova).
O bogata experienţa in tratarea intoxicaţiilor acute a acumulat Institutul de cercetări
ştiinţifice "N.Sklifosovski" din Moscova. Aici au fost elaborate, argumentate si aplicate in practica
medicala metode de detoxicare activa a organismului ca hemodializa, hemosorbtia, fiziohemoterapia
s.a. Au fost elaborate principiile organizatorice ale serviciului de asistenta toxicologica specializată.
O actualitate deosebita a căpătat problema intoxicaţiilor acute in ultimele decenii, ca urmare
a acumularii in mediul ambiant a unei cantităţi enorme de diverse preparate chimice - circa 6
milioane de denumiri. Anual in lume se înregistrează citeva milioane de intoxicaţii dupa muşcaturile
şerpilor si insectelor veninoase, dupa utilizare in alimentare a diferitor peşti otrăvitori. In ultimii ani
se observa o tendinţa de creştere a numărului de intoxicaţii mortale cu alcool și surogate, cât si cu
preparate de acţiune psihotropa.
Cauzele intoxicaţiilor exogene acute pot fi divizate in subiective și obiective:
 cauzele subiective depind de comportarea accidentatului si pot avea loc intimplator (din
gresala), ori intenţionat (autotratament, tentative suicidale). Deseori preparatele toxice sint
folosite in scop criminal
 cauzele obiective sunt condiţionate de o "situaţie toxica" concreta când, sub influenta
încordării sporite a condiţiilor contemporane de viata, unii oameni sunt nevoiţi sa folosească
preparate sedative.
In unele cazuri preparatele toxice sint utilizate in scop de întrerupere a gravidităţii. Un loc
deosebit se atribuie alcoolismului si toxicomaniei - ca factori de risc.
La copii intoxicaţiile exogene acute sint legate de obicei de păstrarea incorecta a
medicamentelor in condiţii de menaj in locuri accesibile pentru ei.
 Capitolul I

Noţiuni de baza.

I.1. Definiţii.

TOXICOLOGIA CLINICA - este un compartiment al medicinei clinice, care studiază

interacţiunea organismului viu cu preparatele toxice: particularităţile declanşării si evoluţiei clinice a
procesului patologic (intoxicaţiei): elaborează si aplica in practica metode moderne de diagnostic,
asistenta medicala de urgenta, tratament complex si profilaxie a intoxicaţiilor exogene acute.
TOXICUL - este un compus chimic ori biologic strain, care patrunzind in organism,
dereglează procesele biochimice, conditionind tulburări periculoase de diversa gravitate a funcţiilor
fiziologice a organelor si sistemelor (de la uşoare - pina la letale).
INTOXICAŢIA ACUTA - este un proces patologic sever, care se declanşează in urma
acţiunii asupra organismului a preparatelor toxice pătrunse din exterior (compuşi chimici,
medicamente toxice de origine vegetala si animala, etc) in doze capabile de a deteriora funcţiile
vitale ale organismului uman.

I.1.1. Compartimentele toxicologiei clinice

 Toxicologia intoxicaţiilor acute, care se dezvolta in urma pătrunderii intr-o singura repriza a
dozei toxice de compus chimic in organism.
 Toxicologia intoxicaţiilor chimice cronice, care se dezvolta in in urma interacţiunii repetate
si îndelungate a toxicului cu organismul omului.
 Toxicologia narcologica, care studiază mecanismele de instalare a dependentei patologice a
omului de unele preparate toxice, numite narcotice, si elaborează masurile de lupta cu
aceasta dependenta.
 Toxicologia medicamentoasa, care studiază indicele terapeutic a preparatelor
medicamentoase, reacţiile adverse si actiunea lor nociva asupra organismului, si elaborează
masuri de profilaxie și tratament a intoxicaţiilor medicamentoase.
I.1.2. Sarcinile toxicologiei clinice

 Sarcinile diagnostice - se refera la elaborarea si studierea metodelor de diagnostic clinic si de

laborator a intoxicaţiilor exogene cu interpretarea clinica a rezultatelor obţinute.
 Sarcinile curative - constau in elaborarea si aplicarea metodelor complexe de tratament a
intoxicaţiilor, cu includerea masurilor de eliminare accelerata a toxicelor din organism,
diminuarea toxicităţii lor prin utilizarea preparatelor antidot si aplicarea terapiei
simptomatice, orientata la corecţia si susţinerea funcţiilor vitale ale organismului, care in mai
mare măsura au fost deteriorate de acţiunea toxicului.
 Sarcinile profilactice - includ studierea epidemiologiei intoxicaţiilor, cauzelor lor si
elaborarea masurilor de prevenire.

I.2. Clasificarea toxicelor

I.2.1. Clasificarea toxicelor dupa sfera de utilizare

Pe larg se utilizează clasificarea chimica, dupa care toxicele se divizează in organice,

neorganice si elementoorganice.
Dar o însemnătate mai mare pentru profilaxia intoxicaţiilor o are clasificarea practica a
preparatelor toxice, si anume:
 Toxice industriale - solvenţi organici (dicloretan), combustibili (metan, propan, butan),
reagenti chimici (alcool metilic), plastificatori, etc:
 Toxice utilizate in gospodăria săteasca - pesticide clororganice (hexacloran.policlorpinen.
etc), insecticide organofosforice (carbofos, clorofos, letafos, fosfatid, etc), preparate
mercurorganice (granozan); etc..
 Preparate medicamentoase care au clasificarea lor farmacologica.
  Preparate chimice de menaj - ingrediente alimentare (acid acetic), mijloace sanitare, igiena
personala si cosmetica; mijloace pentru ingrigirea hainelor, mobilei, automobilelor;
 Toxice de origine vegetala si animala, conţinute in diferite plante si ciuperci, animale si
insecte otrăvitoare.
 Preparate toxice de lupta, utilizate ca arma chimica (zarin, zoman, iprit, fosgen, etc.).

I.2.2. Clasificarea toxicelor dupa "toxicitatea selectiva"

1. Cardiotoxine - cu tulburări de ritm si conductibilitate, distrofie toxica a miocardului.

Reprezentanţi:
 glicozidele cardiace (digitalice, digoxin, lantozid,s.a. ),
 antidepresive triciclice (imipramin, amitriptilin);
 toxice vegetale (aconit, veratrin, chinin, s.a.);
 toxice animale (tetrodotoxin);
 săruri de bariu, kaliu.
2. Neurotoxine - cu tulburări ale activităţii psihice, coma toxica, hiperchinezie si paralizii
toxice.
Reprezentanţi:
 preparatele psihotrope (narcotice, analgetice, tranchilizanți, somnifere);
 insecticidele organofosforice;
 oxidul de carbon;
 derivaţii izoniazidei (tubazid, ftivazid);
 alcoolul si surogatele lui.
3. Hepatotoxine - cu distrofie toxica a ficatului.
Reprezentanţi:
 hidrocarburile aromatice clorate (dicloretan s.a.);
 ciupercile otrăvitoare (ciuperca alba);
 fenoli;
 aldehide.
4. Nefrotoxine - produc nefropatie toxica.
Reprezentanţi:
 compuşii metalelor grele;
 etilenglicolul;
 acidul oxalic.
5. Hemotoxine - produc hemoliza, methemoglobinemie.
Reprezentanţi:
 -anilina si derivatele ei;
 -nitritii;
 -hidrogenul arsénicos.
6. Toxice gastro-intestinale - produc gastroenterita toxica.
Reprezentanţi:
 preparate corozive;
 compuşii metalelor grele si a arsenicului.

I.3. Clasificarea întoxicațiilor

Principiile de clasificare:
 etiopatogenetic,
 clinic,
 nosologic.
I.3.1. Clasificarea etiopatogenetica:

1. Intoxicaţii intimplatoare:

 Accidente de producţie ori in condiţii de menaj:

 Intoxicaţii alcoolice ori narcotice;
 Supradozarea preparatelor medicamentoase.

2. Intoxicaţii intenţionate:

 Criminale - cu tel de omor, ori imobilizare a jertfei;

 Tentative suicidale - veridice, ori demonstrative;
  Intoxicaţii "poliţieneşti";
 Aplicarea armei chimice (preparate toxice de lupta).

Conform circumstanţelor deosebim;

 intoxicaţii la producţie;
 intoxicaţii de menaj.

I.3.2. Clasificarea clinica:

 Intoxicaţii acute - se dezvolta acut, dupa pătrunderea toxicului in organism

intr-o singura repriza. Au un debut acut cu o simptomatologie clinica
specifica pronunţata.
 Intoxicaţii cronice - condiţionate de interacţiunea îndelungata și repetata a
organismului cu doze mici de toxic. Au un debut lent, cu simptomatologie
puţin specifica pentru toxicul dat.
 Intoxicaţii subacute - sânt mai puţin raspândite. Toxicul pătrunde in organism
intr-o repriza, debutul este lent, se constata tulburări de lunga durata a stării
sanatatii. De obicei se tratează ca fiind mai apropiate de intoxicaţiile acute
dupa patogeneza si simptomatologie.

Dupa gravitatea manifestării tabloului clinic deosebim:

- Intoxicaţii de gravitate:
 uşoara,
 de gravitate medie,
 grave,
 foarte grave,
 letale.

Dupa fazele evoluţiei intoxixicatiilor deosebim:

  faza toxicogena, cind toxicul persista in organism, conditionind manifestări
clinice specifice;
 faza somatogena, cind toxicul este eliminat din organism, iar manifestările
clinice au un caracter nespecific pentru toxicul in cauza.
În шаге masura prognosticul intoxicaţiilor depinde nu atit de doza toxicului pătruns in
organism cit de expozitie, operativitatea acordării asistentei medicale de urgenta, complexitatea
tratamentului în etapa de spital, de alipirea diferitor complicatii, care agravează starea pacientului,
deseori fiind o cauza nemijlocita a decesului.

I.4. Clasificarea nosologica se efectueaza in corespundere cu grupele concrete de toxice, care au provocat
intoxicaţia.

Cele mai frecvente intoxicaţii sunt cu următoarele substanţe (top 10):

1. Antidepresive (pacienţii sunt predispuşi la suicid, şi când antidepresantele sunt accesibile, sunt
utilizate în doze toxice)
2. AINS (în practică se utilizează peste 50 AINS, aspirina cel mai vândut preparat de pe planetă)
3. Sedative - hipnotice
4. Droguri in stradă
5. Remedii cardiovasculare (Clonidin, Digitalice, Beta-blocheri)
6. Alcooli (etanol, methanol, etilenglicol)
7. Gaze si fumuri toxice (CO)
8. Reagenti chimici
9. Antiastmatice (teofilina)
10.Remedii chimice de menaj (acizi, baze)

Simptomatologie Agentul potenţial

Semne vitale
Hipertermie Anticolinergice, Phencisclideine, Fe,
Amphetamine, IMAO
Hipotermie Barbiturate, etanol, opioizi
Tahicardie Anticolinergice, Monoxid de carbon, Cianuri,
Theophiline.
Bradicardie Digoxin, B-blocanţi, FOS, Amanita muscaria
Hipoventilare barbiturate, opioizi, benzodiazepine,
Antidepresanţi triciclici, Etanol
Hipertensiune IMAO, Amphetamine, Cocaina, Phenciclidine
Tegumente
Hipersudoraţie FOS, Salicilaţi, IMAO, Amanita muscsaria.
Semne oculare
Midriază Anticolinergice, Amphetamine, Cocaina,
Simpatomimetice, Phenotiazine, Antidepresante
triciclice
Mioză Opioizi, FOS
Tonus muscular redus Benzodiazepine, Barbiturate, Etanol, opioizi,
Beta-blocante
Hiperreflexie neurologică Anticolinergice, Amphetamine, IMAO,
Phenciclidine, Antidepresante triciclice, Litium

II. Principiile de diagnostic al întoxicațiilor acute

Exista trei parti componente principale de masuri diagnostice:

II.1. Diagnosticul clinic și instrumental

Diagnosticul se face dupa:
 ''sindroamele mediatoare'':
 Alfa-adrenergic, Beta-adrenergic, alfa-beta-adrenergic (amphetamine,
IMAO)
 Simpaticolitic (clofelina, rezerpina, heroina)
 N-, M-, M-N-colinergic (FOS)
 Anticolinergic (atropina, ciclodolul, dimedrolul)
 Serotoninergic, GABA-ergic (benzodiazepine. Na oxibutirat)

 caracterul maselor vomitive,:

 Violet - KMn04, Cobalt
 Albastru - Cu
 Galben - ac. picric, azotic, remedii adrenomimetice, glicozide cardiace
 Negru - Fe, xantine
 Roşu - ac azotic
Acest diagnostic se face pe baza datelor de anamneză, studierii circumstanţelor intoxicaţiei la
locul accidentului, observării in dinamica a evoluţiei tabloului clinic cu scop de evidenţiere a
simptomelor specifice pentru un oarecare toxic. Este asigurat de medicii clinicieni.
 Un aport esenţial in diagnosticul intoxicaţiilor este asigurat si de metodele instrumentale
(funcţionale) de diagnostic:
Electroencefalografia (EEG) - permite determinarea dereglărilor activităţii bioelectrice a
creerului, de a efectua diagnosticul diferenţiat mai ales la pacienţii in stare de coma, de a stabili
gravitatea şi prognosticul intoxicaţiei.
Electrocardiografia (ECG) - permite stabilirea si aprecierea caracterului si gradului de
lezare toxica a miocardului: tulburări de ritm și conductibilitate, distrofia miocardului s.a.
Electropletismografia - o metoda neinvaziva, care permite determinare indicilor principali
ai hemodinamicii centrale si periferice si aprecierea gradului de lezare funcţionala a sistemului
cardio-vascular.
Oxihemometria si spirografia - permite determinarea gradului de lezare a funcţiei
sistemului respirator.
Fibroscopia, Roentghenografia - permite determinarea gradului combustiei cailor
respiratorii si tractului digestiv in cazul intoxicaţiilor cu preparate corozive, depistarea pneumoniilor
si gradului de hidratare a organismului.
Diagnosticul cu radioizotopi - permite determinarea tulburărilor funcţiei ficatului si rinichilor.

II.2. Diagnosticul de laborator

Ajută la identificarea calitativa si cantitativa a preparatelor toxice in mediile biologice ale

organismului (singe, urina, lichidul cefalorahidian s.a.). Este asigurat medicii laboranti-chimisti.
Diagnosticul de laborator are trei orientări principale:

 Cercetările toxicologice specifice - pentru identificarea precoce calitativa si

cantitativa a preparatelor toxice in mediile biologice ale organisiului;
 Cercetările biologice specifice - pentru determinarea schimbarilor biochimice a
componentei singelui, caracteristice pentru un anumit gen de intoxicaţie;
 Cercetările biochimice nespecifice - pentru diagnosticul gradului de lezare toxica a
funcţiei ficatului, rinichilor, cit si al altor sisteme si organe.
Dereglarea Toxicul potenţial
Acidoză respiratorie barbiturate, benzodiazepine, opioizi
Alcaloză respiratorie salicilate
Acidoză metabolică Metanol, Ethilenglicol, salicilate, cianuri,
 Monoxid de carbon
Hipocaliemie Teofilin, salicilate
Hipercaliemie Digoxin
Hipocalcemie Etilenglicol
Hipoglicemie Insulin, antidiabetice orale, salicilate
Hiperglicemie amphetamine, IMAO

II.3. Diagnosticul morfopatologic - cu tel de identificare postmortem a unor semne specifice pentru
anumite preparate toxice. Este asigurat medicii experţi legisti.

III. Tratamentul întoxicațiilor acute

Principii generale
Toate masurile terapeutice sint orientate spre întreruperea contactului toxicului cu sistemele
funcţionale ale organismului, cit si la protecţia de lezarea toxica posibila.
In cazul intoxicaţiilor grave apare necesitatea de a aplica masuri urgente de susţinere ori
substituire vremelnica a funcţiei sistemelor și organelor lezate.

III.1. Metodele de detoxifiere activă a organismului

Clasificare
Metodele de detoxicare activa se divizează in următoarele grupe:
 Metode de stimulare a proceselor naturale de detoxificare;
 Metode de terapie antidot (farmacologica);
 Metode de detoxicare artificiala.

III.1.1. Metodele de stimulare a proceselor naturale de detoxifiere:

1. Sanarea tractului gastro-intestinal:

Provocarea reflexului de voma. Aceasta metoda este contraindicata in cazul intoxicaţiilor cu

preparate corozive, deoarece trecerea repetata a toxicului prin esofag poate agrava gradul de
combustie. La fel este prezent si pericolul aspiraţiei conţinutului stomacal in caile respiratorii, cu
toate complicaţiile posibile.
 Lavajul gastric cu sonda groasa. In cazul stărilor comatoase lavajul gastric se efectueaza
dupa intubarea preventiva a traheei pentru excluderea aspiraţiei maselor vomitive. Este de menţionat
ca in cazul intoxicaţiilor cu preparate corozive este inadmisibila utilizarea bicarbonatului de sodiu,
deoarece bioxidul de carbon care se formează in acest caz provoacă dilatarea acuta a stomacului,
sporeşte hemoragia si sindromul dureros. In cazul intoxicaţiilor grave cu toxice narcotice,
insecticide organofosforice se recomanda lavajul gastric repetat la fiecare 4-6 ore. Necesitatea
acestei proceduri se explica prin patrunderea repetata a preparatelor toxice din intestine in stomac in
cazul antiperistaltismului si prin eliminarea cu bila a unei cantităţi de toxice nemetabolizate. Este de
menţionat necesitatea si eficacitatea efectuării lavajului gastric la etapa preclinica, fapt care esenţial
condiţionează micşorarea concentraţiei preparatelor toxice in singe. Dupa lavajul gastric se
recomanda administrarea purgativelor si aplicarea ulterioara a clisterelor evacuatoare.
Lavajul intestinal – este o metoda eficace de sanare a intestinului prin sondarea lui directa cu
o sonda bicanala si lavajul lui cu soluţii de componenta speciala.

2. Metoda de infuzie masiva cu diureza forţată.

Efectul curativ al infuziei masive cu alcalinizarea plasmei in cazul intoxicaţiilor grave este
diminuat de micşorarea diurezei, condiţionata de sporirea secreţiei hormonului antidiuretic, de
hipovolemie si hipotonie. Acest fapt necesita administrarea unor diuretice mai active, care ar
micşora reabsorbtia si ar spori diureza si eliminarea preparatelor toxice din organism. Acestui scop
corespund in mai mare măsura diureticele osmotice - ureea, manitolul, trisamina.
Manitolul - se raspindeste numai in spaţiul extracelular, nu se metabolizeaza, nu se
reabsoarbe in canaliculele renale. Se administrează iv sol. 15-20% in doza de 1,0-1,5 g/kg. Doza in
24 ore pina la 180 g.
Trisamin - iv sol. 3,66% in doza 1,5 g/kg in 24 ore.
Ureea este un diuretic osmotic conditional. Se utilizează sol.30% in doza 1,0-1,5 g/kg. In
cazul dereglării funcţiei renale administrarea ureei brusc sporeşte concentraţia de azot in organism,
de aceea in aceste cazuri nu se utilizează.
Furosemidul (lazix) - este un puternic diuretic (saluretic), acţiunea acestuia este legata cu
deprimarea reabsorbtiei ionilor de Na+ si CI-, și in mai mica măsura a K+.
Pentru corecţia tulburărilor posibile ale echilibrului electrolitic se administrează soluţii de
electroliti. Varianta optimala: Kaliu clorid - 13,5 mmoli/1 si Natriu clorid - 120 mmoli/1 sub
controlul ionogramei. Înafara de aceasta la fiecare 10 1 de urina eliminata se administrează 10 ml -
10% de Calciu clorid.
Infuzia masiva cu diureza forţată se efectueaza sub controlul obligatoriu al bilanţului de
lichid, hematocritului, ionogramei.
Complicaţiile posibile: hiperhidratarea, hipokaliemia, hipocloremia - sint legate in special cu
lacune tehnice de efectuare.
Contraindicaţii: intoxicaţii complicate cu insuficienta cardiovasculara acuta (colaps
persistent, tulburări a circulaţiei sanguine de gr.II-III); cât si dereglări a funcţiei renale (oligurie,
azotemie, creatinina > 221 mmoli/L, legate cu nivelul jos de filtrare.
Dupa virsta de 50 ani din aceleaşi cauze eficacitatea diurezei forţate la fel este diminuata.

3. Hiperventilarea curativa

Hiperventilarea curativa poate fi asigurata prin inhalarea de carbogen ori prin conectarea
pacientului la aparatul de ventilare mecanica, fapt ce permite mărirea volumului/minut de respiraţie
de 1,5-2 ori. Metoda este efectiva in cazul intoxicaţiilor cu hidrogen sulfurat, hidrocarburi aromatice
clórate, oxid de carbon, care se elimina prin plamâni. Insa hiperventilarea îndelungata duce la
tulburări ale componentei gazelor in singe (hipocapnie) si a echilibrului acido-bazic (alcaloza
respiratorie). Sub controlul acestor indici se efectueaza hiperventilarea fractionata - câte 15-20 min
peste 1-2 ore.
4. Reglarea activităţii fermentative

Biotransformarea preparatelor toxice este o cale esenţiala de detoxifiere naturala a

organismului. In practica clinica se utilizează preparate- inductori ori inhibitori ai fermenţilor, care
influenţează asupra biotransformarii xenobioticelor in scop de a deminua efectul lor toxic.
Ca inductori ai activităţii fermentative pot fi menţionaţi: zixorin - 50-100 mg/kg 4 ori/24ore:
benzonal - 20 mg/kg 3 ori/24ore: fenobarbital - 4 mg/kg 4 ori/24ore peroral.
Ca inhibitori - nialamid (inhibitor al monoaminoxidazei), levomicetina, teturam.
5. Oxigenarea hiperbarica (OHB)

Oxigenarea hiperbarica are o larga utilizare in tratamentul intoxicaţiilor acute, deoarece in

cazul acestor patologii se constata toate tipurile si formele de hipoxii.
Ca factor hotarâtor in indicarea OHB serveşte faza intoxicaţiei.
 În faza toxicogena OHB este indicata in cazul intoxicaţiilor, cind biotransformarea toxicelor
decurge fara formarea metabolitilor mai toxici decit substanţa iniţiala (oxid de cabon, preparate
methemoglobinizante); si este contraindicata in cazul intoxicaţiilor cu toxice, biotransformarea
cărora decurge pe tipul sintezei letale (carbofos, etilenglicol).
III.1.2. Metodele de detoxifiere artificială

1. Hemodiluția (terapia de infuzie)

Hemodilutia este aplicata pentru a micşora concentraţia preparatelor toxice in singe. In acest
scop se recomanda utilizarea ambundenta de lichide per oral, cât si administrarea parenterala a
soluţiilor hidro-electolitice si a substituentilor de plasma. Ultimii prezinta interes si prin faptul, ca pe
lângă efectul detoxifiant, permit restabilirea volumului de singe circulant si creaza condiţii pentru
stimularea efectiva a diurezei.
Dintre substituentii de plasma un efect detoxifiant pronunţat poseda: plasma, albumina,
poliglucina, reopoliglucina, hemodezul, gelatinolul, etc.
Volumul preparatelor utilizate depinde de gravitatea intoxicaţiei. De obicei se administrează
400-1000 ml/24 ore; in caz de soc toxic -pina la 2000 ml/24 ore.
Utilizarea indelungata a dextranilor (>3 zile la rând) prezintă pericol de dezvoltare a nefrozei
osmotice.
Hemodilutia se efectueaza obligatoriu sub controlul dinamic al indicilor hemodinamicii si
echilibrului acido-bazic.
2. Exsanguinotransfuzia

Exsanguinotransfuzia - este o metoda de substituire a singelui pacientului intoxicat cu singe

izogrup de la donatori.
Indicaţii absolute - sint intoxicaţiile cu preparate care au o acţiune toxica nemijlocita asupra
sângelui: methemoglobinizante (concentratia methemoglobinei > 50-60%); hemoliza masiva
(concentraţia hemoglobinei libere > 10 g/l); scăderea activităţii colinesterazei pina la 10-15%).
Contraindicaţii - tulburări hemodinamice severe (colaps, edem pulmonar); vicii cardiace
complicate, tromboflebite ale venelor profunde.
Complicaţii posibile - hipotonie temporara, reacţii postransfuzionale, sindromul "singelui
homologic".
3. Plasmofereza detoxicanta

Se aplica in scop de a inlătura toxicele, care circula in plasma singelui. Se efectueaza in trei
etape:
  Separarea plasmei prin centrifugare;
 Reîntoarcerea elementelor figurate ale singelui in organismul accidentatului;
 Transfuzia pacientului, a substituentilor de plasma ori a plasmei purificate.
Efectul detoxifiant al plasmaferezei depinde de volumul plasmei purificate (1,0-1,5 volum
circulant de plasma), cât si de viteza efectuării.
Indicaţii - endotoxicoze in cazul insuficientei hepato-renale acute de origine exotoxica, care
se dezvolta in faza somatogena a intoxicaţiilor cu hepato- si nefro-toxice.
4. Limforea detoxifianta

Consta in eliminarea din organism a unui volum considerabil de limfa cu compensarea

ulterioara cu preparate albuminoase. Limfa se elimina din ductul limfatic cateterizat. Pentru
preintimpinarea pierderilor de albumine, lipide, electroliti, limfocite, etc. se prevede posibilitatea de
a reîntoarce in organism a limfei purificate de toxice prin limfosorbtie.
Deobicei se aplica in faza somatogena a intoxicaţiilor.
5. Hemodializa precoce

Este metoda de hemodializa efectuata in faza toxicogena precoce. Eficacitatea hemodializei

precoce este condiţionata in primul rând de capacitatea preparatelor toxice de a trece liber din singe
prin porii membranei semipermeabile a dializatorului in lichidul dializant.
În practica clinica actuala hemodializa precoce se aplica in cazul intoxicaţiilor grave cu
barbiturice, compuşii metalelor grele si arsenicului, dicloretan, alcool metilic, etilenglicol,
insecticide organofosforice. În rezultat se obţine posibilitatea de a preintimpina dezvoltarea
complicatiilor grave din partea organelor si sistemelor vitale, care deseori sunt о cauza a decesului
in faza somatogena.
Eficacitatea dializei precoce in mаге măsura depinde de operativitatea efectuării ei.
Contraindicaţii - hipotensiunea persistenta < 80-90 mmHg.

6. Dializa peritoneala

Este o metoda de purificare extrarenala a sângelui accesbila si tehnic simplu executabila.

Tehnic se realizează prin doua variante: continua si fractionata. Efectul de dializa se bazează pe
faptul, ca peritoneul are o suprafaţa шаге (circa 20000 сm2) si prezintă o membrana
semipermeabila.
 Contraindicaţii - proces aderential pronunţat, graviditate in termen mare.
În cazul intoxicaţiilor grave cu manifestări de soc exotoxic, care exclude aplicarea altor
metode active de detoxicare, dializa peritoneala este practic unica metoda de detoxicare activa
accesibila.
7. Dializa intestinala

În cazul aplicării acestei metode de detoxificare, funcţia de membrana semipermeabila

naturala o indeplineşte mucoasa intestinului subtire.
Se utilizează o sonda bicanala cu lungimea de 2 m cu mandren, care sub controlul
gastroscopului se introduce in intestin cu 40-50 cm mai distal de segmentul piloric al stomacului. Cu
o pompa speciala prin sonda se introduce lichidul dializant, hipertonic in raport cu plasma cu viteza
de 3-4 l/ora. Durata dializei este de circa 2-3 ore, cu utilizarea a 8-12 1 de soluţie cu componenta
speciala.
Este o metoda accesibila de purificare extrarenala a sângelui in cazul intoxicaţiilor per orale,
dar cedează prin viteza de detoxicare altor metode de dializa. Un alt neajuns este imposibilitatea de
aplicare in cazul parezei intestinale funcţionale ( spre exemplu - intoxicaţii grave cu somnifere).
8. Hemosorbtia detoxificanta

Este o metoda care modelează artificial procesul de absorbire a preparatelor toxice pe

macromoleculele organismului, si prezintă un mecanism esenţial de detoxificare. Tehnic se
realizează prin utilizarea unui aparat portativ special cu pompa de perfuzie si a coloanelor cu
cărbune activat de diversa origine si componență. Efectul curativ al hemosorbtiei consta din trei
factori principali:
 Etiogenospecific - Înlăturarea din sânge a preparatelor toxice (fracţia libera):
 Patogenospecific - Înlăturarea din sânge a toxinelor endogene (ureea,
cretinina, bilirubina. etc):
 Nespecific - ameliorarea calităţilor reologice a singelui, microcirculatiei. etc.
Complicaţiile tehnice de obicei sunt legate cu lacune tehnice a metodei, pregătirea
insuficienta a pacientului catre manipulatie, indicaţiile incorecte.
Complicaţiile hemodinamice sunt legate de hipotonia cauzata de hipovolemia relativa,
centralizarea hemodinamicii.
Complicaţiile neurovegetative sunt legate cu excitarea receptorilor endovasculari de catre
particulele de sorbent, de produsele destructiei celulelor sângelui si albuminelor.
 Complicaţiile imunologice depind de cantitatea de imunoglobuline absorbite, de
imunosupresia cauzata de intoxicaţie, cât si de posibilitatile compensatorii ale organismului.
Contraindicatie absoluta catre efectuarea hemosorbtiei este scăderea persistenta a presiunii
arteriale. Îndeosebi când este micşorată presiunea vasculara periferica: tulburări severe ale
homeostazei cu semne de fibrinoliza, trombocitopenie si anemie.
9. Enterosorbtia

Este cea mai accesibila metoda de detoxificare artificiala, care consta in administrarea per
orala a cărbunelui activat (SCT-6a, SCN, carbamid, carbolen s.a.) câte 80-100 g in suspensie cu
100-150 ml apa.
Este mai comod de administrat sorbentul imediat dupa lavajul stomacal prin aceeaşi sonda.
Cea mai mare eficacitate se constata la introducerea sorbentului in primele 12 ore dupa
otrăvire.
Complicaţii nu se inregistrează.
10. Fiziohemoterapia

Mai accesibila si mai bine studiata este metoda de iradiere ultravioleta a singelui, care pe
lingă efectul bactericid, poseda o acţiune de stimulare a factorilor nespecifici de detoxificare, de
ameliorare a calităţilor reologice a singelui si a microcirculatiei. Pe lângă aceasta, sporeşte
activitatea unor fermenți (peroxidaze s.a.), saturaţia sângelui cu oxigen si activitatea lui
antioxidanda, fapt care in general contribuie la creşterea capacităţilor de detoxicare a organismului.
In faza somatogena a intoxicaţiei, in rezultatul creşterii numarului de limfocite si eozinofile,
a activităţii metabolice a fagocitilor, iradierea ultravioleta a singelui contribuie la profilaxia si
tratamentul complicatiilor din contul stimularii reacţiilor imunologice depresate.
Pentru realizarea metodei se utilizează un aparat special "Izolda", și se efectueaza in doua
variante: continuu si dependent.
În faza toxicogena de obicei se aplica varianta continua in combinare cu hemosorbtia; in faza
somatogena - varianta dependentă.
Complicaţiile - hipertemie, hemoliza, hipertensiune - sunt legate cu supradozarea iradierii
singelui.
Contraindicaţii - hemoliza si tulburări homeostatice, care nu permit utilizarea heparinei; cât
si maladii concomitente ca boala hipertonica, maladii oncologice s.a.
III.1.3. Detoxificarea antidote ( farmacologică)

1. Particularităţile terapiei antidot

Studierea proceselor toxicocineticii preparatelor chimice in organism, cailor lor de

biotransformare, si a realizării acţiunii lor toxice, a permis o apreciere mai reala a posibilităţilor
terapiei antidot, si determinarea aportului ei in diferite faze ale intoxicaţiilor acute.
a) Terapia antidot păstrează eficacitatea sa numai in faza toxicogena precoce, durata căreia
depinde de particularităţile toxicocinetice a toxicului concret. Cea mai lunga durata aceasta faza, o
are in cazul intoxicaţiilor cu compuşi ai metalelor grele (8-12 zile); cea mai scurta - in cazul
intoxicaţiilor cu preparate de toxicitate inalta si metabolizare rapida (cianide, hidrocarburi aromatice
clorate s.a.).
b) Terapia antidot se caracterizează printr-o specificitate inalta, si deci poate fi aplicata
numai dupa concretizarea veridica clinico-laboratorica a genului intoxicaţiei acute. In caz contrar -
se poate manifesta acţiunea toxica asupra organismului a insusi antidotului.
c) Eficacitatea terapiei antidot considerabil scade in perioada terminala a intoxicatiilor acute,
cu tulburări severe ale sistemului circulator si a schimbului de gaze, care necesita aplicarea in paralel
a masurilor de resuscitare.
d) Terapia antidot are un rol esential in profilaxia stărilor ireversibile in cazul intoxicaţiilor,
dar nu poseda efect curativ când ele deja sunt declanşate, mai ales in faza somatogena.

2. Varietatile de baza a antidotilor

Sunt 4 grupuri principale de antidoti:

1. Antidoti chimici (toxicotropi )

a) Antidoti care acţionează asupra stării fizico-chimice a preparatelor toxice în tractul gastro-
intestinal - antidoti chimici de contact (TUM, antidotul metalelor, antidotul Srigevcki s.a.).
In prezent aceşti antidoti si-au perdut insematatea practica, deoarece mai accesibila si mai simpla
este aplicarea lavajului gastric si a enterosorbtiei.
b) Antidoti, care realizează o interacţiune fizico-chimica specifica cu preparatele toxice in
mediul umoral al organisiului (antidoti chimici de acţiune parenterala). Reprezentanţi: compusii de
tiol (unitiol, lecaptid) - utilizaţi in tratamentul intoxicaţiilor cu compusi ai metalelor grele si
arsenicului: si helatizantele (sărurile EDTA, tetacin) - care formeaza in organism compusi netoxici -
helati cu sărurile unor metale grele (plumb, cobalt, cadmiu s.a.).
2. Antidoti biochimici (toxico-cinetici )

Aceștia asigura o schimbare rentabila a metabolismului preparatelor toxice in organism, ori a

direcţiei reacţiilor biochimice, in care ele participa, fara a influenta asupra stării fizico-chimice a
insuşi toxicului.
Reprezentanţi: reactivatorii colinesterazei (oximele) - la intoxicaţiile cu preparate
organofosforice; albastru de metilen - la intoxicaţiile cu methemoglobinizante; alcoolul etilic - la
intoxicaţiile cu alcool metilic si etilenglicol; nalorfin - la intoxicaţiile cu opiacee; antioxidantii - la
intoxicaţiile cu tetraclorura de carbon.
3. Antidoti farmacologici (simptomatici )

Aceștia asigura efectul curativ prin antagonismul farmacologic, actionind asupra aceloraşi
sisteme funcţionale a organisiului, ca si preparatele toxice.
In toxicologia clinica mai pe larg se utilizează antagonismul farmacologic intre atropină si
acetilcolina - in cazul intoxicaţiilor cu compusi organofosforici; intre prozerina si pahicarpina; intre
cloridul de kaliu si glicozidele cardiace.
Utilizarea lor permit jugularea multor simptome periculoase cu preparate de acest gen, dar
nu asigura efectul curativ complectamente.
4. Imunotrerapia antitoxica

Aceasta se utilizează la necesitate in cazul intoxicaţiilor cu toxice de origine animala

(muscaturi de serpi si insecte veninoase), in calitate de seruri antitoxice. Un neajuns esenţial al
imunoterapiei antitoxice este eficacitatea redusa in cazul utilizării tardive (peste 3-4 ore dupa
intoxicare), cât si probabilitatea anafilaxiei.

IV. Particularitățile reanimației în cazul întoxicațiilor acute

IV.1. Problema reversibilităţii funcţiilor deteriorate ale organelor si sistemelor organismului

Faza ireversibila - este faza de evoluţie a lezării toxice grave a organismului, când metodele
contemporane de asistenta reanimatologica sunt neeficiente. Ea corespunde tulburărilor severe ale
proceselor metabolice in organism, cu declanşarea insuficientei funcţionale grave a organelor, lezate
morfologic. O trăsătura caracteristica este si dereglarea nemijlocita a metabolismului celular.
Ireversibilitatea funcţiilor lezate a organelor si sistemelor in cazul intoxicaţiilor este
condiţionata de trei factori esenţiali:
 acţiunea lezanta propriu zisa a preparatelor toxice;
 hipoxia ţesuturilor si organelor, cauzata de intoxicaţie;
 tulburările survenite in faza somatogena, ca rezultat al lezării asociate a organelor si
sistemelor.
Aceşti factori in complex impedica includerea mecanismelor compensatorii, si deci starea de
ireversibilitate se dezvolta foarte rapid, conditionind o letalitate majora, mai ales in faza precoce a
intoxicaţiei.
Clinic starea de ireversibilitate se manifesta prin tulburări severe a funcţiilor sistemului
nervos central, cardio-vascular, respirator, etc.
Un factor esenţial, care condiţionează starea de ireversibilitate este socul exotoxic, de aceea
metodele contemporane de detoxicare si terapia de corecţie la aceasta etapa prezinta bazele
profilaxie ireversibilităţii funcţiilor lezate ale organelor si sistemelor.
IV.2. Particularităţile reanimatiei si terapiei intensive a intoxicaţiilor exogene acute la copii

Particularităţile reanimatiei si terapiei intensive in cazul intoxicaţiilor la copii, sunt

condiţionate de deosebirile cantitative si calitative a organismului minor fata de cel matur (mai ales
pina la virsta de 5 ani) - particularităţi ale proceselor metabolice (echilibrul hidro-electrolitic):
permeabilitatea sporita a membranelor (a barierei hematoencefalice si a endoteliului vaselor
sanguine); a reglării neuroumorale a funcţiilor sistemului cardio-vascular si excretor (ficatul,
rinichii).
Dintre factorii mai esenţiali, care condiţionează о evoluţie mai grava a intoxicaţiilor la copii,
necesita sa fie mentionati:
 toleranta scăzuta a copiilor, indeosebi catre preparatele de acţiune psihotropa, care
acţionează depresiv asupra sistemului nervos central si vegetativ (circa 90%
intoxicaţii la copii sunt cu medicamente);
 posibilitatea redusa de diagnostic precoce, care condiţionează o expoziţie mai mare,
cât si acordarea tardiva a asistentei medicale (părinţii târziu clarifica circumstantele
intoxicaţiei);
  caracterul intensiv al reacţiilor somatogene la trauma chimica, in legătura cu
reactivitatea sporita a organismului minor, si declanşarea precoce a unor complicaţii -
edemul toxic cerebral, intoxicaţia endogena cu catecolamine.
Masurile terapeutice principial nu diferă de complexul de tratament al intoxicaţiilor la copii.
O atenţie deosebita se acorda eliminarii precoce a toxicelor din organism prin sanarea tractului
gastro-intestinal si detoxificarii active (hemodializa, dializa peritoneala, hemosorbtia,
exsanguinotransfuzia).
Terapia specifica cu antidoti, terapia de infuzie si simptomatica se aplica dupa principii
generale, cu dozarea conform virstei si masei corpului a preparatelor medicamentoase.
Este necesar un control de laborator strict al echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic in
cazul diurezei forţate si ventilării mecanice prelungite a plaminilor.
IV.3. Particularităţile reanimatiei si terapiei intensive a intoxicaţiilor acute la pacienţii in etate

Pentru pacienţii in etate este caracteristica evoluţia mai lenta a sindroamelor patologice de
baza ale intoxicaţiei, asocierea frecventa a maladiilor concomitente si acutizarea celor cronice
(pneumonie, insuficienta cardio-vasculara acuta - "colaps somatogen secundar"). La fel mai lent
decurge si procesul de insanatosire (deseori cu cronizarea proceselor patologice).
În acelasi timp stările acute de stres la pacienţii in etate se manifesta mai rar si in termeni
mai tardivi.
O atenţie deosebita se va atrage tolerantei scăzute a pacienţilor . in etate catre diverse
preparate toxice.
Metodele de tratament se selectează individual. Terapia de infuzie se aplica cu precauţie -
pericolul hiperhidratarii, edemului pulmonar, insuficientei cardio-vasculare acute (micşorarea
capacităţii de contractibilitate a miocardului, scăderea funcţiei de filtratie renala).
Terapia de infuzie se aplica sub controlul minuţios al indicilor hemodinamicii, echilibrului
hidro-electrolitic si acido-bazic, cât si al diurezei (viteza de infuzie in primele 2-3 ore - 5-6 ml/min;
apoi -pina la 15-20 ml/min cu menţinerea PVC la nivelul 80-90 mm col. de apa)
Dintre diuretice este preferabila furosemida (lazix) in doze fractionate - 50-80 mg de 3-4 ori
cu interval de 1 ora; cu menţinerea diurezei la nivelul 300-500 ml/ora (4-5 1/24 ore).
În componenta infuzatului se include sol. de panangina, glicozide cardiace pentru profilaxia
insuficientei cardiace.
 Dintre metodele extrarenale de detoxificare este preferabila dializa peritoneala, care fiind
realizata corect, nu provoacă tulburări hemodinamice esenţiale.
V. Terapia de urgență a unei întoxicații

Algoritm de management al pacientului intoxicat

1. ABC
2. Probleme respiratorii?
a. Daca DA: controlul caii aeriene, ventilare si oxigenare, stabilizarea coloanei
cervicale daca e cazul
b. Daca NU: pulsoximetrie, evaluarea si stabilizarea coloanei cervical daca e cazul
3. Monitorizare semne vitale; sunt conditii amenintatoare de viata ?
a. Daca DA: monitorizare cardiaca; ECG 12 derivatii; pulsoximetrie si analiza gaselor
sanguine (sange arterial sau venos); oxigen; linie venoasa; glicemie (glucotest); sange
pentru laborator (glicemie, electroliti) si alte teste ulterioare
b. Daca NU: vezi 3.
4. Administrare empirica de glucoza hipertona, tiamina, naloxona
5. Tratamentul convulsiilor, agitatiei psihomotorii, aritmiilor cardiace, anomaliilor metabolice
severe
6. Istoric, examen clinic
7. Se poate identifica un toxidrom?
a. Daca DA: tratament specific
b. Daca NU: vezi 7.
8. Istoric detaliat; reexaminare clinica completa; sange (glicemie, electroliti, hemograma
completa, gazometrie sanguina, toxice)
9. Lavaj gastric
10. Prevenirea absorbtiei toxicului (carbune activat, clisma)
11. Cresterea eliminarii toxicului (doze repetate de carbune activat, alcalinizarea urinii,
eliminare extracorporeala – dializa, hemoperfuzie, exsanguinotransfuzie)
12. Evaluare pentru transfer in ATI sau continuarea managementului in UPU; evaluare
psihiatrica
VI. Rolul asistentei medicale

Obectivul major în îngrijirea acestor pacienți este susținerea funcțiilor vitale.

Pacienții în stare gravă necesită o urmărire permanentă și un tratament susținut. Deoarece

aceștia prezintă dezechilibre funcționale grave sunt monitorizați și îngrijiți în serviciul de Terapie
intensivă ( TI) , unde există posibilități de tehnici special cuaparaturi performante.

În serviciul de Terapie intensive se internează pacienți, indifferent de specialitatea de care

aparțin, deoarece problemele de echilibrare funcțională sunt, practice, indice la pacienții cardiac,
renali, hepatici, neurologici, întoxicați, traumatizați, cu dezechilibru hidroelectrolitic, în stare de șoc
chirurgical etc.

Asistentele din Terapie intensivă trebuie să cunoască:

 Tehnicele curente din toate specialitățile

 Tehnici de specialitate (resuscitare: masaj cardiac, respirație artificială, intubație
orofaringiană și traheală, dezobstrucția căilor aeriene superioare, moniturizare, ECG,
aerosoli, oxigenoterapie)
 Măsuri de urgență
 Îngrijirea pacienților imobilizați
 Să cunoască manevrarea unor aparate complexe care se află în dotarea compartimentului de
Terapie intensivă:
 Aparate de ventilație artificială
 Truse de intubație traheală
 Truse de traheostomie
 Truse de cateterism venos
 Sonde vezicale
 Sonde de intubație digestivă ( Blackmoore)
 Laringoscop
 Defibrilatoare
 Aceste aparate trebuie să fie , în permanent, în stare de funcționalitate astfel încât să poată fi
folosite prompt.

De asemenea , este obligatoriu ca în Terapie intensivă să existe o rezervă de soluții

perfuzabile:

 Glucoză 5%
 Ser fiziologic
 Soluții molare de NaCl
 Soluții molare de NaHCO3
 Manitol 10-20%

Sarcinile de îngrijire variază de la caz la caz, dar există câteva probleme generale legate de
îngrijirea oricărui pacient, acordându-se o atenție specială , de către echipa de îngrijire, modului în
care se desfășoara primul contact cu pacientul și aparținătorii.

Primirea pacienților în TI trebuie făcută operativ fără pierderi de timp cu problem

administrative:

 Aprecirea rapidă a funcțiilor vitale ( respirație , puls, tensiune arterială )

 Observarea pacientului – prin implicarea organelor de simț ( vedere , auz, atingere,
miros ) se obțin informații asupra unor manifestări/semen și simptome, astfel:
 Față tristă
 Agitație sau adinamie
 Colorația tegumentului
 Erupția pielii
 Intonația vocii, gemete, plângeri
 Căldura tegumentului, indurția
 Halena

Alte aprecieri:

 starea somatica
 starea de conștiență
 obezitate, denutrție
 deshidratare
  mobilitate

Pacienții aflați în terapie intensivă sunt imobilizați la pat :

 Fie din cauza unei stări patologice care face imposibilă mișcarea
 Fie ca o măsură preventive față de unele complicații ( embolii, hemoragii)
 Fie ca o măsură terapeutică ( traumatisme, fracture, infarct miocardic ) .

VI.1. Intervențiile asistentei medicale cu rol propriu și delegat

Intervențiile asistentei atât cele cu rol delegat cât și cele cu rol propriu se fac în funcție de
particularitățile cazului aflat în îngrijire și în funcție de priorități.

Asistenta:

1. Permeabilizează căile respiratorii:

 Aspira secrețiile din cavitățile nazale și secrețile traheobronșice ( sonda folosită la
aspirație se spală după fiecare aspirație; între aspirații sondele vor fi păstrate într-un
alt flacon cu ser fiziologic steril, în care se adaugă , eventual, un antiseptic slab
 Plasează pipa Guedel între arcadele dentare

2. Asigură posibilități de administrare a oxigenului și de eliminare a bioxidului de carbon

 Sonda de oxigen poate fi plasată în pipa Guedel sau la nivelul nazofaringian
3. Susține funcția ventilatorie ( cu balon Ruben)
4. Poziționează pacientul în decubit dorsal sau lateral , având degajate căile aeriene
5. Supraveghează comportamentul pacientului
6. Urmărește starea de conștiență , de agitație, cianoza, sughițul și notează în fișa de observație
7. Protejează pacientul comatos sau agitat psihomotor de traumatisme (loviri, căderi din pat)
8. Se autoprotejează pe sine și anturajul în timpul perioadelor de agitație ale pacientului
9. Protejează pacientul și se autoprotejează de infecții
10. Cateterizează o venă pentru tratament medicamentos de întreținere
11. Supraveghează ritmul perfuziilor pentru evitarea hiperhidratării
 12. Observă reacțiile pacientului: orice reacție susceptibilă de a fi provocată de medicamentele
injectate, impune întreruperea perfuziei și schimbarea flaconului respectiv cu un flacon de
ser fiziologic sau glucoză 5%; până la clarificarea episodului intervenit și anunță medicul
13. Efectuează tratamentul medicamentos indicat
14. Întocmește program orar de :
 Măsurare a TA, pulsului , temperaturii, frecvenței respirației
 Monitorizează ECG, PVC, EEG
15. Monitorizează bilanțul zilnic: măsurarea exacta a diurezei, a pierderilor ( vărsături, scaune ),
a constantelor care intră în calculul bilanțului
16. Recoltează probele de laborator indicate
 Setul usual zinic: hemoleucogramă, uree sanguină și urinară, ionogramă plasmatică și
urnară, determinarea echilibrului acido-bazic, glicemie ( uneori ultimele două se
repeată de mai multe ori pe zi), sumarul de urină.
17. Asigură îngrijiri generale pacientului imobilizat ( igienizare, schimbarea poziției în pat,
frecții cu alcool, tapotaj thoracic, prevenirea escarelor
18. Asigură alimentația parenterală sau pe sondă gastrică
19. Asigură tranzitul intestinal ( clisme )
20. Modifică programul orar în funcție de evoluția pacientului, de manifestările clinice care
sugerează instalarea unei complicații
21. Observă orice schimbare în evoluția pacientului și în cazul apariției unui incident sau unei
complicații, solicit ajutorul medicului
22. În timpul tuturor manoperelor asistenta folosește metodele potrivite de comunicare cu
pacientul ( verbal, non- verbală ).

Când susținerea funcției ventilatorii se face cu aparate specializate de ventilație artificială,

asistenta are următoarele sarcini:

 Supraveghează permanent funcționalitatea aparatuli și instalația de monitorizare

 Asigură sistemul de climatizare și umidificare
 Supraveghează expansiunea pulmonară bilaterală
 Controlează repetat constantele clinice ( reactivitatea pacientului, colorația tegumentului,
tensiune, puls)
 Aspiră secrețiile traheobronșice, la nevoie
  Supraveghează sonde de intubație care, prin mobiizare, poate să se deconecteze, să se
cudeze sau să se obstrueze cu secreții
 Decomprimă intermittent ( la două ore ) timp de 10 minute balonașul sondei de intubație
( se previn leziunie de decubit ale traheei )

Întreruperea ventilației se face în prezența medicului:

 Va fi efectuată la cel puțin 2-3 ore de la administrarea sedativelor

 Se scade concentrația de oxigen până la concentrația normal din aerul atmospheric
 Se lasă pacientul să respire normal și se observă eficiența respiratorie
 Se face toaleta cavității buco-faringiene
 Detubarea se face în expir
 Se administrează oxigen prin mască
 Se continua monitorizarea clinică

Consecințele unei aplicări inadecvate a ventilției artificiale pot fi:

 Hiperventilție – produce alcaloză respiratory

 Hipoventilție – creșterea presiunii parțiale a bioxidului de carbon, urmată de hipotensiune
intraarterială , tahicardie, transpirații reci, edem cerebral
 Complicații infecțioase – prin manevre neglijente
 Ventilația prelungită- poate produce leziuni traheale, traheite
 VII. Cazuistică

VII.1. Caz I

Fetiță în vârstă de 1 ani și 11 luni din mediul rural fără APP și AHC semnificative; al V-lea
copil al familiei; provenit din sarcină cu evoluție fiziologică; Apgar 9/10; alimentat în prezent cu
regim mixt 1-3 ani; cu o dezvoltare somatică corespunzătoare vârstei; se internează prezentând
următoarea simptomatologie:

 -ingestie accidental cu Lidocaină 10%

 -comă profundă
 -convulsii subintrante

Istoricul bolii relatează că pacienta este adusă în Centrul Primimire Urgențe fiind în coma,
intubată, preluată de la echipajul SMURD, stattus epilepticus, la aproximativ 30 minute după
ingestie accidentală de Lidocaină 10% (cantitate neprecizată), produsă la domiciliu, sub
supravegherea mamei.

Examenul clinic general la internare relevă stare generală extreme de gravă, comă profundă,
contractură tonică la nivelul membrelor superioare și inferioare bilateral. Tegumente și mucosae
palide, hiperpigmentate constitutional; prezintă micropoliadenopatie bilaterală latero-cervicală,
ulcerații multiple pe palat și regiunea amigdaliană; prezintă tuse, rinoree muco-purulentă. Stetacustic
pulmonar : murmur vezicular înăsprit , raluri bronșice. Zgomote cardiac ritmice, AV-150b/min,
intubație oro-traheală, hipersecreție traheo-bronșică , febrile 38,5 C. Abdomen suplu elastic, tranzit
prezent prin scaune semi-consistente; diureză păstrată. G la internare 13kg.

Paraclinic:

 -RFA pozitivi
 -Radiografia pulmonară evidențiază o voalare la nivelul LSS (lob superior stâng)

Coroborând datele clinice și paraclinice se stabilesc diagnosticele:

 Intoxicație accidentală cu Lidocaină

 Pneumonie LSS
 Comă grad III/IV
 Convulsii tonico clonice generalizate
 Stomatită ulcerative secundară
 Ventilație mecanică pe IOT

Pe parcursul internării urmează tratament Sulperazon, Gentamicină, Metronidazol, HHC,

Aerosoloterpie, protective gastrică cu Controloc, Vitamina K; antitermice și toaleta locală nazală.
Nevoia afectată Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
nursing

Nevoia de a respira , Alterarea Copilul să prezinte o -susțin funcția - administrez la - copilul iși revine
de a avea o bună funcționalității respirație ventilatorie cu balon indicația medicului: din comă după 6 h,
circulație (pe secția centrului respirator corespunzătoare 20- Ruben --HHC 3x50mg i.v. prezintă o respirație
TI) manifestat prin 25 respirații/minut -poziționez pacientul - O2 pe sonda de de 25r/min, TA de
dispnee de tip Biot , în decubit dorsal sau intubație 100/50b/min, dar
cianoză peri-oro- lateral- având degajate -Miofilin 1,3 mg/h asociază o tuse
nazală, limitarea căile aeriene -PEV 500 ml productivă iritativă
mișcărilor -supraveghez glucoză 5%
respiratorii, comportamentul
hipotensiune pacientului
arterială -urmăresc starea de
conștiență, de
agitatție, cianoză și le
notez în FO
-protejez copil de
loviri sau căderi din
pat
-cateterizez două vene
pentru tratament
medicamentos
-supraveghez ritmul
 perfuziilor
-intocmesc program
de măsurare a
funcțiilor vitale
-supraveghez
permanent
funcționalitatea
aparatului și instalația
de monitorizare
-asigur sistemul de
climatizare și
umidificare
-supraveghez
expansiunea
pulmonară bilaterală
-decomprim
intermitent la interval
de 2 ore timp de 10
minute , balonașul
sondei de intubație
Nevoia de a-și Hipertermie din Copilul să nu mai -monitorizez T și -la indicația -obiectiv partial
menține temperatura cauza procesului prezinte febră în notez valorile în FO medicului realizat , copilul mai
în limite normale infecțios, manifestată decurs de 24h -asigur condiții de administrez: prezintă subfebrilități
 prin transpirație, confort termic în salon -13ml Perfalgan în si după 24h
agitație psiho- -șterg tegumentele 100 ml SF
motorie. copilului după fiecare - Algocalmin 0,7 ml
val de transpirație i.v la febră peste 39
-asigur lenjerie ˚C
adecvată - Sulperazon
2x400mg /zi i.v. cu
testare
-Gentamicină 2x 25
mg i.v. cu testare
Nevoia de a se Alimentație Copilul să se poată -explic mamei motivul -la indicația - obiectiv realizat ,
alimenta și hidrata insuficientă din alimenta pe cale pentru care copilul nu medicului copilul se
cauza ulcerațiilor orală în următoarele poate înghiți administrez PEV alimentează
multiple de la nivelul 2 zile -ofer copilului meniul 500ml Glucoză 5% corespunzător cu
palatului moale (post prescris de medic cu : mâncare paserată
–intubație) -felicit copilul la - 20 ml NaCl 5,85%
manifestat prin fiecare înghițitură - 8 ml KCl 7,45%
durere la înghițire -nu insist pentru a - 5 ml Ca gluconic
consuma întreaga - administrez la
cantitate de alimente nivelul palatului
-aerisesc bine salonul Tantum Verde
înaintea fiecărei mese 0,15% 3-4 x/zi
-administrez medicația
 prescrisă în raport cu
orarul meselor
Nevoia de a dormi, a Dificulate în a dormi Copilul să poată -asigur liniștea -la indicația - obiectiv realizat ,
se odihni și odihni manifestată dormi corespunzător nocturnă și condiții de medicului copilul doarme 8-10
prin agitație vărstei confort termic administrez h /noapte
psihomotorie -aerisesc încăperea Fenobarbital 35mg
înaintea somnului seara
nocturne
-planific îngrijirile și
intervențiile delegate ,
astfel incât să evit
trezirea copilului
Nevoia de a respire Respirație inadecvată Copilul să poată -îi arat mamei cum să - administrez la
(pe secția pediatrie) manifestată prin tuse respira normal, să nu poziționeze copilul în indicația medicului:
spastică productivă, mai prezinte tuse timpul acceselor de -aerosoli cu NaCl
rinoree muco- tuse 5,85% 3x1ml+1ml
purulentă, obstrucție -efectuez SF
nazală, respirație dezobstrucția foselor - DNF+ aspirarea
orală nazale prin aspirația secrețiilor
secrețiilor muco- -Fluimucil
purulente 2x50mg/zi p.o.
-recoltez secreție
nazală
-recoltez SNF
-recoltez HLG, PCR
-notez în FO
rezultatele analizelor
medicale
-programez copilul la
consulturile
interdisciplinare(ORL
)
VII.2. Caz II

Pacient tânăr, 34 de ani este transferat de la Spitalul Municipal Marghita, în secţia Terapie
Intensivă, după 48 de ore de la intoxicaţia acută cu alcool etilic şi expunerea accidentală la CO.
La internare: Pacientul este conştient şi acuză astenie fizică marcată, mialgii, disurie.
Prezintă tumefiere la nivelul gambelor şi coapselor, bilateral, care pe parcursul internării se
accentuează, tegumente palide şi insuficienţă renală acută anurică :
 diureză=100ml/24h•
 uree=128mg/dl;
 creatinină=4,88mg/dl,
 rabdomioliză:CK=150.000ui,
 CK-MB= 3583,
 mioglobinurie,
 hipocalcemie,
 hipoalbuminemie
 disfuncţie hepatică (AST=2929, ALT=1162)

Diagnostic la internare:

Intoxicaţia acută cu alcool etilic şi CO

Examinări paraclinice:

EKG: Tahicardie sinusală AV=100 b/min.

Ecografie Doppler venos membre pelvine: Fără modificări patologice.

Ecografie abdominală: Rinichi dimensiuni crescute, poziţie, contur normale, parenchim de

grosime normală, fără dilatatii vasculare în hil, fără calculi.

Radiografie cord-pulmon: Pleurezie bilaterală în cantitate medie, mai mare de partea stângă.

Computer tomograf cranian: Fără procese expansive intracraniene.

Rezonantă magnetică coapsă bilateral: Evidenţiază modificări difuze de semnal cu aspect

edematos la nivelul fasciilor muşchilor glutei, compartimentul adductorilor, muşchiului croitor,
pectineu, drept femural bilateral. Modificări hemoragice difuze între fasciculele musculare ale
pectineilor şi adductorilor. Celulită difuză la nivelul coapselor şi regiunii fesiere.

S-a exclus (probe de laborator specifice) patologia infecţioasă.

Computer tomograf abdomino-pelvin, contrast i.v: Ficat de dimensiuni normale, cu structură

omogenă la administrarea substanţei de contrast. Splină, pancreas, rinichi, glande suprarenale cu
aspect CT normal. Hematoame intramusculare voluminoase la nivelul lombei şi a regiunilor fesiere
bilateral.

Tratamentul a cuprins măsuri complexe de terapie intensivă, concomitent cu şedinţe de

hemodializă şi atunci cănd a fost cazul kinetofizioterapie.

Evoluția clinică a fost favorabilă. Pacientul se externează conştient, cooperant, echilibrat

cardiovascular şi respirator, funcţia renală şi hepatică în limite normale. Se recomandă continuarea
procedurilor procedurilor de kinetofizioterapie.

Concluzii:

Intoxicaţia acută cu alcool etilic şi CO are uneori evoluţie clinică gravă cu rabdomioliză
severă şi insuficienţă renală acută.

Prognosticul depinde de o eventuală asociere cu alte substanţe, de complicaţii şi de severitatea

rabdomiolizei.
Evoluţia clinică favorabilă a fost determinată de instituirea în timp util a măsurilor complexe
de terapie intensivă şi a hemodializei.
Nevoia afectată Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții delegate Evaluare
nursing autonome

Nevoia de a respira Respirație inadecvată Pacientul să prezinte -aerisesc salonul -la indicația -obiectiv realizat,
manifestată prin o respirație -asigur un medicului după 24h pacientul
Sat O2 – 88-90 % îmbunătățită în microclimat administrez O2 pe nu mai prezintă
dispnee, tahipnee decurs de 24 h corespunzător mască 4l/min dispnee, Sat O2-98%
datorită pleureziei -adopt cu pacientul o - Ventolin 4x4puf/zi
bilaterale poziție care să-I -HHC 4x100mg i.v.
favorizeze respirația
cu extremitatea
cefalică și trunchiul
în unghi de 45 grade
(poziție semișezând)
-ridic extremitatea
cefalică a somierei,
pentru realizarea
acestei poziții
-monitorizez funcțiie
vitale
-notez în FO valorile
obținute
-liniștesc pacientul în
timpul crizelor de
 dispnee
Nevoia de a elimina Eliminare inadecvată Pacientul să aibă o -recoltez sânge -la indicația -obiectiv nerealizat
manifestată prin diureză îmbunătățită pentru laborator medicului în primele 24h ,
anurie datorită în decurs de 24h ( Uree, Creatinină, administrează Cefort pacieentul este
insuficienței renale Ionogramă) 2x1g/zi i.v. programat și dializat
acute -recoltez urină pentru -HHC 3x100mg i.v.
examinări fizico- -la indicația
chimice medicului fac
-măsor funcțiile programare pentru un
vitale și notez în FO consult nefrologic și
-efectuez EKG ulterior dializă
-cântăresc pacientul
zilnic
-măsor diureza
-asigur o alimentație
corespunzătoare în
funcție de clearance-
ul creatininei, ureei și
stadu IRA
Nevoia de a se mișca Dificultate în Pacientul să se poată -acord sprijin -adminitrez la Obiectiv realizat
si a-și menține o deplasare , postură deplasa mai ușor, să pacientului în indicația medicului după efectuarea
bună postură inadecvată nu manifeste asteno- ridicarea la marginea Algocalmin 2x1tb/zi; dializei și a
manifestată prin fatigabilitate patului și accord Tramadol 50mg i.m. tratamentului
asteno-adinamie sprijin în deplasarea la nevoie kinetoterapeutic
edeme datorită pentru nevoile
insuficienție renale fiziologice
acute -poziționez
-dureri musculare la picioarele pacientului
nivelul membrelor în poziție de drenaj
inferioare postural
-măsor cantitatea de
urină eliminată
-ajut pacientul pentru
satisfacerea nevoii de
a elimina, a fi curat,
a se îmbrăca și
dezbrăca
-încurajez pacientul
să facă mișcări să-I
asigure dependent
-pregătesc pacientul
pentru efectuarea
exercițiilor de
kinetoterapie
VII.3. Caz III

Copil în vârstă de 1an și 8 luni din mediul rural, primul copil al familiei, provenit din sarcină
cu evoluție fizilogică , născut la termen prin prezentație craniană , GN=3300g, alimentat în prezent
cu regim mixt 1-3ani , vaccinat conform BMS, profilaxia rahitismului efectuată cu Vigantol 3pic/zi;
în APP cu IACRS tratate ambulatory; fără AHC semnificative; se prezintă în CPU pentru:

 Mioză
 Hipersalivație
 Febră 39,6˚C
 Vărsături
 Slăbiciune musculară
 Agitație psiho-motorie

Din istoricul bolii reținem ca boala actuală a debutat brusc în urnă cu câteva ore prin agitație
psiho-motorie, hipersalivație , hipersecreție bronșică, mioză, simptome apărute în urma întoxicației
cu organofosforate (insecticide), motiv pentru care se prezintă în CPU de urgență pentru investigații,
diagnostic și tratament de specialitate.

Examenul clinic general la internare relevă o stare generală influențată ; facies simetric
( congestia pomeților); tegumente curate, palide, transpirate, turgor ușor diminuat; sistem ganglionar
palpabil în limite fiziologice; sistem muscular normoton, normotrof, normokinetic; sistem osteo-
articular apparent integru; aparat respirator –torace normal conformat , excursii toracice simetrice,
MV fizioogic, hipersecreție traheo-bronșică, tuse productive spastică, FR-30r/min; aparat cardio-
vascular- șoc apexian în spațiul IV IC stâng pe LMC , zgomote cardiac ritmice, bine batute fără
sufluri supraadăugate, artere periferice pulsatile, extremități calde, puls 104b/min; aparat digestive –
congestie faringiană, abdomen suplu elastic , nedureros la palpare, mobil cu mișcările respiratorii,
transit intestinal normal, appetent present; aparat urogenital- loje renale nedureroase, micțiuni
fiziologice, urini normocrome; SNC și organe de simț-fără semen de iritație meningeană, ROT
prezente bilateral, auz-văz aparent integru , dezvoltare psiho-motorie conform vârstei. T=82cm,
G=13kg

Paraclinic- reactanții de fază acută intens pozitivi; funcția renală ușor afectată; funcția
hepatică limite normale.

Prin coroborarea datelor anamnestice, clinice și parclinice se stabilește diagnosticul de:

 Întoxicație acută cu organofosforice (insecticide)

Se administrează de urgență în CPU Manitol 50ml i.v. , Atropină 1 fiolă; se efectuează

spălătură gastrică cu 2L de apă, se administrează carbine medicinal.
Nevoia afectată Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
nursing

Nevoia de a evita Pericol de comă din Copilul să fie -poziționez pacientul -administrez la -obiectiv realizat
pericolele (în CPU) cauza întoxicației cu echilibrat funcțional în decubit dorsal sau indicația medicului: copilul este
insecticide respirator , cardiac și lateral- având degajate -Atropină 1f echilibrat functional
manifestată prin digestive in primele căile aeriene -Cărbune medicinal cardiac, respirator și
mioză, agitație 12 h de la internare. -supraveghez 10 ml digestive în 5h de la
psiho-motorie, comportamentul -Fenobarbital 15mg prezentare
hipotonie musculară. pacientului -Toxogonin 75mg
-urmăresc starea de -PEV I 500ml
conștiență, de Glucoză 10%+ NaCl
agitatție, cianoză și le 5,85% 20ml+ KCl
notez în FO 7,45% 10 ml+ Ca
-protejez copil de gluconic 5 ml
loviri sau căderi din -PEV II NaHCO3
pat
-cateterizez două vene
pentru tratament
medicamentos
-supraveghez ritmul
perfuziilor
-intocmesc program
de măsurare a
 funcțiilor vitale
-supraveghez
permanent
funcționalitatea
aparatului și instalația
de monitorizare
-asigur sistemul de
climatizare și
umidificare
-supraveghez
expansiunea
pulmonară bilaterală
-efectuez spălătura
gastrică
Nevoia de a respira Respirație dificilă Copilul să prezinte o -îi arat mamei cum să - administrez la -obiectiv realizat,
manifestată prin respirație bună, să nu poziționeze copilul în indicația medicului: copilul nu mai
obstrucție nazală, mai prezinte tuse timpul acceselor de -aerosoli cu NaCl tușește, respire pe
rinoree sero- tuse 5,85% 3x 1ml+1ml nas la 2 zie după
mucoasă, respirație -efectuez SF inițierea
orală tuse spastică dezobstrucția foselor - DNF+ aspirarea tratamentului
productivă, nazale prin aspirația secrețiilor
hipersecreție traheo- secrețiilor sero- -Erdomed 2x5ml
bronșică mucoase
 -recoltez secreție
nazală
-recoltez SNF
-recoltez HLG, PCR
-notez în FO
rezultatele analizelor
medicale
-programez copilul la
consulturile
interdisciplinare(ORL)
-îi arat mamei cum să
facă copilului tapotaj
pentru a-l ajuta să
elimine secrețiile
traheobronșice
Nevoia de a-și Hipertermie 39,6 ˚C Copilul să nu mai -monitorizez T și -la indicația -obiectiv partial
menține temperatura din cauza procesului prezinte febră în notez valorile în FO medicului realizat , copilul mai
în limite normale infecțios, manifestată decurs de 24h -asigur condiții de administrez: prezintă subfebrilități
prin transpirație, confort termic în salon -13ml Perfalgan în si după 24h
agitație psiho- -șterg tegumentele 100 ml SF
motorie. copilului după fiecare - Algocalmin 0,7 ml
val de transpirație i.v la febră peste 39
-asigur lenjerie ˚C
adecvată - Cefort 2x375mg /zi
i.v. cu testare
-Gentamicină 2x 25
mg i.v. cu testare
 Concluzii

Întoxicaţia reprezintă efectul toxic care apare atunci când o substanţă este ingerată, inhalată
sau vine în contact cu tegumentele, ochii sau mucoasele (cum ar fi cea bucală sau nazală).
Întoxicaţiile reprezintă cauza cea mai frecvent întâlnită a accidentelor casnice nefatale.

Medicamentele – eliberate cu prescripţie sau fără prescripţie medicală – şi drogurile

reprezintă cea mai importantă cauză a intoxicaţiilor grave şi a deceselor legate de acestea.

Alte substanţe toxice frecvent întâlnite sunt gazele, produsele de uz casnic, toxice folosite în
agricultură (erbicide, pesticide), plante, substanţe chimice industriale, vitamine şi alimente (în
special, unele specii de ciuperci şi de peşti). Cu toate acestea, aproape orice substanţă ingerată în
cantităţi mari poate fi toxică.

Orice persoană expusă unui gaz toxic trebuie scoasă din mediul respectiv cât mai rapid
posibil, de preferabil la aer curat.

În cazul contaminării tegumentelor şi ochilor, toate hainele contaminate trebuie îndepărtate

imediat. Pielea trebuie foarte bine spălată cu apă şi săpun. Dacă au fost expuşi ochii, aceştia trebuie
bine clătiţi cu apă. Cei care acordă ajutor trebuie să se protejeze ei înşişi de posibila contaminare.

Dacă starea pacientului este gravă, trebuie sunat la 112. Dacă este nevoie, se va începe
imediat resuscitarea cardiorespiratorie. Dacă starea pacientului este foarte gravă, familia sau colegii
pot contacta centrul de control toxicologic cel mai apropiat pentru a obţine informaţii. În cazul în
care cel care sună cunoaşte ce substanţă şi cantitatea care a fost ingerată, tratamentul poate fi
administrat la domiciliu.

Gravitatea intoxicaţiei depinde de substanţa implicată, de cantitatea ingerată, de vârstă şi de

starea de sănătate a pacientului. Unele substanţe toxice produc simptome în câteva secunde, pe când
altele după ore şi chiar zile de la ingerare. Unele toxice produc doar câteva simptome uşoare, în timp
ce altele afectează organele vitale – rinichii sau ficatul.
 Bibliografie

1. C. Borendel: “MANUAL DE MEDICINA INTERNA PENTRU CADRE MEDII”, Editura

Bic All – Buc., 2000;

2. C. Mozes: ”TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVULUI”, Editura Medicala - Buc. 2002;

3. Dr. P. Simici: ”ELEMENTE DE SEMIOLOGIE CLINICA”, Editura Medicala, 2002;

4. L. Titirca: “GHID DE NURSING “, Viata medicala romaneasca, 2001;

5. Agenda medicală Merck. Medicul casei”, Ediţia a II-a, editura All 2013

6. Ghorghe Mogos-Intoxicatii Acute Diagnostic Tratament

5. Foile de observație ale paienților

6. INTERNET