Astmul bronșic

Astmul este o afecțiune pulmonară cronică, des întâlnită, care în momentele acute
produce dificultăți respiratorii ocazionale. Astmul afectează persoanele de toate
vârstele, cu o frecvență mai mare în copilărie, dar poate să apară și la adulți.

Fiind considerat o boală cronică, astmul este o afecțiune de lungă durată a căilor
respiratorii superioare. Acestea suferă o inflamație permanentă care, în anumite
situații, poate îngreuna respirația. Căile respiratorii devin atât de înguste, încât aerul
nu se mai poate mișca liber. În momentele acute, respirația este șuierătoare, uneori,
însoțită de o stare de panică și de o scădere a saturației de oxigen din sânge.

Boala nu are un remediu, dar există soluții care pot ameliora rapid simptomele, în
fazele acute, astfel că, în perioadele de acalmie, se elimină complet manifestarea
suferinței, iar viața celor suferinzi este normală. Numărul celor care au astm este în
continuă creștere, la nivel mondial. Unii consideră că o cauză o reprezintă poluarea și
factorii toxici din mediul înconjurător, dar și igiena generală din ce în ce mai bună. În
mod paradoxal, astmul ar putea fi provocat de faptul că, în primii ani de viață, copii
fac mai puține infecții, ceea ce are ca efect pe termen lung un sistem imunitar slab
dezvoltat, fapt care ar putea reprezenta un factor de risc pentru instalarea astmului.

De obicei, astmul apare în copilărie, dar poate afecta, pentru prima dată, persoane de
orice vârstă. La copii, incidența este mai mare în cazul băieților, dar la vârsta adultă,
apare mai des la femei.

Astmul este totuna cu astmul bronșic, aceasta fiind denumirea pentru cel mai
frecvent tip de astm. Dacă nu este menționată o formă clinică particulară, referințele
care se fac la astm au în vedere astmul bronsic.

Cauze și factori de risc

Nu se poate spune cu precizie ce anume declanșează astmul, dar este cert faptul că
motivele sunt diferite de la pacient la pacient. În cazul tuturor celor care au astm, se
constată o reacție inflamatorie acută a căilor respiratorii atunci când intră în contact
cu un anume factor declanșator. Căile respiratorii superioare se inflamează, se
îngustează și sunt obturate de o secreție masivă de mucus.
Este dovedit că persoanele care manifestă diferite forme de alergie au un risc mai
mare de a face astm. O altă confirmare este faptul că, în unele situații, copiii celor
care au astm, vor face și ei această boală.

Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de
astm. Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control,
este evitarea acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

1. Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste trei

sferturi din persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen,
mucegaiuri, păr de animale, excremente de gândaci. Dintre persoanele
alergice care au astm, peste jumătate au reacții alergice la acarieni.
2. Unele alimente și aditivi - sunt al doilea factor declanșator al crizelor de astm.
Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care să pună viața
în pericol. În cazul persoanelor care au alergii, astmul face parte din reacțiile
severe care pun viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate cu
simptomele alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele, nucile, soia, grâul,
peştele, creveții și crustaceele, unele fructe, dar și conservanții alimentari, în
special bisulfitul de sodiu și de potasiu, metabisulfitul de sodiu și de potasiu și
sulfitul de sodiu, care sunt utilizați, în mod obișnuit, în procesarea sau
prepararea alimentelor. Pe listă se mai află, ca factor declanșator, și
monoglutamatul de sodiu.

3. Astmul poate fi indus de exerciții fizice. Peste jumătate din persoanele care au
astm pot face o criză acută după ce fac sport. Simptomele apar la 15-30 de
minute după antrenament și dispar în următoarele 30-60 de minute. Mai rar,
un atac de astm poate să apară la câteva ore după antrenament. Efectuarea
unor exerciții mai lente și progresive poate preveni crizele astmatice.
4. Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână. Majoritatea
celor care au astm au extrem de frecvent arsuri gastrice severe. Boala de reflux
gastroesofagian este un factor declanșator pentru crizele de astm. Acizii din
stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul mucoaselor căilor
respiratorii, ceea ce duce la o criză acută de astm. Anumiți doctori consideră
refluxul gastro-esofagian drept cauza principală a astmului care debutează la
vârsta adultă, în lipsa unui istoric familial de astm, alergii sau bronșită.
5. Oamenii care fumează sunt mai predispuși să facă astm. Astmaticii care
fumează agravează simptomele și pot avea crize puternice și dese. Se
bănuiește că femeile care fumează în timpul sarcinii pot crește riscul copilului
de a face astm.
6. Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect
inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor
declanșator pentru o criză astmatică.
 7. Unele medicamente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii și producția de
mucus. Acestea sunt: aspirina, unele medicamente cu efect antiinflamator
(ibuprofen) și beta-blocante (utilizate pentru tratarea bolilor de inimă, a
tensiunii arteriale crescute și a glaucomului).
8. Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și
umiditatea excesivă pot provoca un atac astmatic. Emoțiile puternice și stresul,
dar și anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul puternic pot
provoca crize de astm.

Astmaticii au mereu căile respiratorii inflamate și foarte sensibile. Un atac de astm se

poate produce imediat după expunerea la un factor declanșator, dar și după un
oarecare interval de timp (ore, zile), ceea ce face ca identificarea cauzei să fie, uneori,
dificilă. Evitarea acestora este cea mai bună cale de a controla astmul. Colaborarea
dintre pacient și medic poate identifica aceste elemente care produc crizele.

Simptomele astmului

Persoanele cu astm prezintă simptome atunci când căile respiratorii se îngustează, se

inflamează și când apare mucus în exces.

Simptomele frecvente de astm sunt:

• tuse seacă sau productivă, mai ales noaptea;

• respirație șuierătoare;
• respirație scurtă, sacadată;
• senzație de presiune și compresie toracică, însoțită de durere;
• dispnee și senzație de sufocare.

Nu toate persoanele care au astm prezintă aceleași simptome, în același mod.

Manifestările pot să fie diferite. Mai mult, atacurile astmatice nu sunt toate la fel,
unele pot fi minore și depășite ușor, altele severe, având nevoie de intervenția de
urgență a medicului. Unii astmatici pot avea crize dese, în timp ce la alții,
manifestările acute sunt rare. Crizele ușoare de astm sunt în general mai frecvente, iar
atacurile severe, mai rare.

O criză severă de astm are următoarele simptome:

• învinețirea buzelor;
• nivel scăzut de vigilență, confuzie, somnolență severă, leșin;
• respirație foarte dificilă;
• puls accelerat;
• anxietate severă asociată dificultăților de respirație;
• transpirație.
Un astmatic știe ce are de făcut imediat ce apare o criza acută, pentru a preveni
episoadele severe și pentru a menține astmul sub control.

Tipuri de astm

Cel mai frecvent este astmul bronșic, dar există, în funcție de cauzele ce declanșează
crizele, mai multe tipuri de astm.

1. Astmul alergic (sau atopic) este declanșat de alergeni precum polenul,

animalele de companie și acarienii.
2. Astmul „sezonier” se manifestă prin crize astmatice doar în anumite perioade
din an, cel mai des în timpul sezonului cu explozie de polen sau în perioada
ambroziei ori când este frig.
3. Astmul profesional este cauzat direct de munca desfășurată, fiind un tip
specific de astm alergic.
4. Astmul nealergic sau astmul non-atopic este un tip de astm care nu are
legătură cu un declanșator alergic, cum ar fi polenul sau praful, fiind mai puțin
frecvent decât astmul alergic. Cauzele nu sunt bine identificate; de regulă,
apare la adulți și are forme mai severe.
5. Astmul dificil este mai greu de gestionat, iar simptomele se ameliorează mai
greu. Nu are o cauză anume sau factorul declanșator variază. Astmul sever se
manifestă la circa 4-5% dintre persoanele bolnave, are simptome persistente
care cedează greu la tratament, produce crize severe, dese și lungi.
6. Astmul adultului. Cel mai adesea, boala apare în copilărie, dar în unele cazuri,
afecțiunea debutează la vârsta adultă. De regulă, este vorba despre un astm
profesional sau evenimente stresante.
7. Astmul copilăriei afectează milioane de copiii. Diagnosticat corect și tratat,
starea generală a copilului se îmbunătățește, iar foarte des, afecțiunea dispare
la pubertate. Uneori, adulții care au avut astm în copilărie pot recidiva cu
forme severe.

Diagnostic și tratament

Anamneza, testele și unele investigații pot pune diagnosticul de astm. În funcție de

aceste date, se poate stabili și tipul de astm.

Examenul fizic este esențial. Anamneza și eventualele alergii, erupții sau factori care
declanșează episoadele alergice sunt importante pentru un diagnostic corect.
Simptomele din timpul crizelor sunt un alt element esențial în diagnosticare.

Spirometria este un test simplu de respirație, care măsoară cât de mult aer expiră
pacientul și în cât timp, fiind folosit pentru a aprecia nivelul de obstrucție a căilor
respiratorii. La aceasta se adaugă testele specifice pentru alergii și debitul de vârf, o
analiză ce măsoară cât de amplă este capacitatea pulmonară. Testul de oxid nitric
expirat evaluează cantitatea de oxid azotic din respirație. Nivelul acestuia este ridicat
dacă sunt inflamate căile respiratorii.

La aceste teste se pot adăuga radiografiile pulmonare, o investigație a sinusurilor și

verificarea existenței polipilor nazali (uneori responsabili pentru dificultățile de
respirație și o cauză ce favorizează crizele de astm).

Investigațiile pot cuprinde și o evaluare gastro-intestinală, în condițiile în care boala

de reflux gastroesofagian poate declanșa crize astmatice.

Ritmicitatea și intensitatea simptomelor și a crizelor vor determina tipul bolii

astmatice.

Tratamentul

Este unul preventiv, care urmărește tratarea simptomelor și prevenirea crizelor.

Medicamentele pot ajuta bolnavii să iasă rapid din fazele acute. Tratamentul este de
lungă durată și include inhalatoare cu substanțe ce relaxează căile respiratorii. Sunt
folosite, în principal, bronhodilatatoare cu acțiune îndelungată. La acestea se adaugă
antialergice și preparate care au ca efect fluidizarea mucusului din căile respiratorii.
Uneori, se folosesc și corticosteroizi orali, ce reduc inflamația mucoaselor.
Tratamentul este individualizat.

O parte importantă din tratament cuprinde medicația pentru prevenirea sindromului

de reflux gastroesofagian și a stresului și anxietății, suferințe care pot declanșa crize
severe de astm.

Prevenția astmului bronșic

Identificarea cauzelor care produc astmul este una dintre primele măsuri ce duc la
prevenirea crizelor astmatice. Astfel, evitarea alergenilor, prevenirea virozelor și
combaterea stresului sunt măsuri bune și utile.

Vaccinarea antigripală, renunțarea la fumat și o viață echilibrată emoțional sunt

măsuri preventive care pot reduce substanțial frecvența și intensitatea crizelor
astmatice.

Imunoterapia, sub formă de vaccinuri alergice, determină o modificare a reacției

sistemului imunitar, făcându-l mai puțin sensibil la alergenii care declanșează crizele.

Astmul este o boală cronică ce poate fi foarte bine ținută sub control, astfel că viața
celor care au această suferință poate continua în limite normale.