FERARU CLAUDIA

AMG ANUL II B

ASTMUL

Fiind considerat o boală cronică, astmul este o afecțiune de lungă durată a căilor
respiratorii superioare. Acestea suferă o inflamație permanentă care, în anumite
situații, poate îngreuna respirația. Căile respiratorii devin atât de înguste, încât aerul
nu se mai poate mișca liber. În momentele acute, respirația este șuierătoare, uneori,
însoțită de o stare de panică și de o scădere a saturației de oxigen din sânge.

Boala nu are un remediu, dar există soluții care pot ameliora rapid simptomele, în fazele
acute, astfel că, în perioadele de acalmie, se elimină complet manifestarea suferinței, iar
viața celor suferinzi este normală. Numărul celor care au astm este în continuă creștere, la
nivel mondial. Unii consideră că o cauză o reprezintă poluarea și factorii toxici din mediul
înconjurător, dar și igiena generală din ce în ce mai bună. În mod paradoxal, astmul ar putea
fi provocat de faptul că, în primii ani de viață, copii fac mai puține infecții, ceea ce are ca
efect pe termen lung un sistem imunitar slab dezvoltat, fapt care ar putea reprezenta un
factor de risc pentru instalarea astmului.
De obicei, astmul apare în copilărie, dar poate afecta, pentru prima dată, persoane de
orice vârstă. La copii, incidența este mai mare în cazul băieților, dar la vârsta adultă, apare
mai des la femei.
Astmul este totuna cu astmul bronșic, aceasta fiind denumirea pentru cel mai frecvent tip
de astm. Dacă nu este menționată o formă clinică particulară, referințele care se fac la astm
au în vedere astmul bronsic.

Cauze și factori de risc

Nu se poate spune cu precizie ce anume declanșează astmul, dar este cert faptul
că motivele sunt diferite de la pacient la pacient. În cazul tuturor celor care au astm,
se constată o reacție inflamatorie acută a căilor respiratorii atunci când intră în
contact cu un anume factor declanșator. Căile respiratorii superioare se inflamează,
se îngustează și sunt obturate de o secreție masivă de mucus.

Este dovedit că persoanele care manifestă diferite forme de alergie au un risc mai
mare de a face astm. O altă confirmare este faptul că, în unele situații, copiii celor
care au astm, vor face și ei această boală.
 Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de astm.
Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea
acestora.
Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:
Există o serie de factori care sunt considerați ca fiind declanșatori ai crizelor acute de astm.
Una dintre cele mai simple soluții, prin care suferința este ținută sub control, este evitarea
acestora.

Aceștia sunt cei mai comuni declanșatori ai crizelor de astm:

1. Alergiile - sunt considerate principala cauză a crizelor de astm. Peste sferturi din
persoanele care au astm sunt alergice la acarieni, polen, mucegaiuri, păr de animale,
excremente de gândaci. Dintre persoanele alergice care au astm, peste jumătate au
reacții alergice la acarieni.

2. Unele alimente și aditivi - sunt al doilea factor declanșator al crizelor de

astm. Alergiile alimentare pot provoca reacții minore sau severe, care să pună
viața în pericol. În cazul persoanelor care au alergii, astmul face parte din
reacțiile severe care pun viața în pericol. Cele mai frecvente alimente asociate
cu simptomele alergice sunt: ouăle, laptele de vacă, arahidele, nucile, soia,
grâul, peştele, creveții și crustaceele, unele fructe, dar și conservanții
alimentari, în special bisulfitul de sodiu și de potasiu, metabisulfitul de sodiu și
de potasiu și sulfitul de sodiu, care sunt utilizați, în mod obișnuit, în
procesarea sau prepararea alimentelor. Pe listă se mai află, ca factor
declanșator, și monoglutamatul de sodiu.

3. Astmul poate fi indus de exerciții fizice. Peste jumătate din persoanele care
au astm pot face o criză acută după ce fac sport. Simptomele apar la 15-30 de
minute după antrenament și dispar în următoarele 30-60 de minute. Mai rar,
un atac de astm poate să apară la câteva ore după antrenament. Efectuarea
unor exerciții mai lente și progresive poate preveni crizele aastmatice.

4. Arsurile la stomac severe și astmul bronșic merg mână în mână.

Majoritatea celor care au astm au extrem de frecvent arsuri gastrice severe.
Boala de reflux gastroesofagian este un factor declanșator pentru crizele de
astm. Acizii din stomac pot irita esofagul și, ocazional, pot ajunge la nivelul
mucoaselor căilor respiratorii, ceea ce duce la o criză acută de astm. Anumiți
doctori consideră refluxul gastro-esofagian drept cauza principală a astmului
care debutează la vârsta adultă, în lipsa unui istoric familial de astm, alergii
sau bronșită.

5. Oamenii care fumează sunt mai predispuși să facă astm. Astmaticii care
fumează agravează simptomele și pot avea crize puternice și dese. Se
bănuiește că femeile care fumează în timpul sarcinii pot crește riscul copilului
de a face astm.

6. Sinuzita și alte infecții respiratorii ale căilor superioare provoacă indirect

inflamații la nivelul mucoaselor, ceea ce produce mai mult mucus, factor
declanșator pentru o criză astmatică.
 7. Unele medicamente pot crește sensibilitatea căilor respiratorii și
producția de mucus. Acestea sunt: aspirina, unele medicamente cu efect
antiinflamator (ibuprofen) și beta-blocante (utilizate pentru tratarea bolilor de
inimă, a tensiunii arteriale crescute și a glaucomului).

8. Vremea umedă, rece și schimbările bruște de temperatură, precum și

umiditatea excesivă pot provoca un atac astmatic. Emoțiile puternice și
stresul, dar și anxietatea, plânsul, strigătele, stresul, furia, chiar și râsul
puternic pot provoca crize de astm.

Simptomele astmului
Persoanele cu astm prezintă simptome atunci când căile respiratorii se îngustează,
se inflamează și când apare mucus în exces.

Simptomele frecvente de astm sunt:

 tuse seacă sau productivă, mai ales noaptea;

 respirație șuierătoare;
 respirație scurtă, sacadată;
 senzație de presiune și compresie toracică, însoțită de durere;
 dispnee și senzație de sufocare.

Nu toate persoanele care au astm prezintă aceleași simptome, în același mod.

Manifestările pot să fie diferite. Mai mult, atacurile astmatice nu sunt toate la fel,
unele pot fi minore și depășite ușor, altele severe, având nevoie de intervenția de
urgență a medicului. Unii astmatici pot avea crize dese, în timp ce la alții,
manifestările acute sunt rare. Crizele ușoare de astm sunt în general mai frecvente,
iar atacurile severe, mai rare.

O criză severă de astm are următoarele simptome:

 învinețirea buzelor;
 nivel scăzut de vigilență, confuzie, somnolență severă, leșin;
 respirație foarte dificilă;
 puls accelerat;
 anxietate severă asociată dificultăților de respirație;
 transpirație.

Un astmatic știe ce are de făcut imediat ce apare o criza acută, pentru a preveni
episoadele severe și pentru a menține astmul sub control.

Tipuri de astm
Cel mai frecvent este astmul bronșic, dar există, în funcție de cauzele ce
declanșează crizele, mai multe tipuri de astm.

1.Astmul alergic (sau atopic) este declanșat de alergeni precum polenul,

animalele de companie și acarienii.
 2.Astmul „sezonier” se manifestă prin crize astmatice doar în anumite perioade
din an, cel mai des în timpul sezonului cu explozie de polen sau în perioada
ambroziei ori când este frig.

3. Astmul profesional este cauzat direct de munca desfășurată, fiind un tip

specific de astm alergic.

4. Astmul nealergic sau astmul non-atopic este un tip de astm care nu are
legătură cu un declanșator alergic, cum ar fi polenul sau praful, fiind mai puțin
frecvent decât astmul alergic. Cauzele nu sunt bine identificate; de regulă, apare la
adulți și are forme mai severe.

5. Astmul dificil este mai greu de gestionat, iar simptomele se ameliorează mai
greu. Nu are o cauză anume sau factorul declanșator variază. Astmul sever se
manifestă la circa 4-5% dintre persoanele bolnave, are simptome persistente care
cedează greu la tratament, produce crize severe, dese și lungi.

6. Astmul adultului. Cel mai adesea, boala apare în copilărie, dar în unele cazuri,
afecțiunea debutează la vârsta adultă. De regulă, este vorba despre un astm
profesional sau evenimente stresante

7. Astmul copilăriei afectează milioane de copiii. Diagnosticat corect și tratat,

starea generală a copilului se îmbunătățește, iar foarte des, afecțiunea dispare la
pubertate. Uneori, adulții care au avut astm în copilărie pot recidiva cu forme severe.

Diagnostic și tratament
Anamneza, testele și unele investigații pot pune diagnosticul de astm. În funcție de
aceste date, se poate stabili și tipul de astm.

Examenul fizic este esențial. Anamneza și eventualele alergii, erupții sau factori care
declanșează episoadele alergice sunt importante pentru un diagnostic corect.
Simptomele din timpul crizelor sunt un alt element esențial în diagnosticare.

Spirometria este un test simplu de respirație, care măsoară cât de mult aer expiră
pacientul și în cât timp, fiind folosit pentru a aprecia nivelul de obstrucție a căilor
respiratorii. La aceasta se adaugă testele specifice pentru alergii și debitul de vârf, o
analiză ce măsoară cât de amplă este capacitatea pulmonară. Testul de oxid nitric
expirat evaluează cantitatea de oxid azotic din respirație. Nivelul acestuia este ridicat
dacă sunt inflamate căile respiratorii.

La aceste teste se pot adăuga radiografiile pulmonare, o investigație a sinusurilor și

verificarea existenței polipilor nazali (uneori responsabili pentru dificultățile de
respirație și o cauză ce favorizează crizele de astm).

Investigațiile pot cuprinde și o evaluare gastro-intestinală, în condițiile în care boala

de reflux gastroesofagian poate declanșa crize astmatice.
 Tratamentul
Este unul preventiv, care urmărește tratarea simptomelor și prevenirea crizelor.
Medicamentele pot ajuta bolnavii să iasă rapid din fazele acute. Tratamentul este de
lungă durată și include inhalatoare cu substanțe ce relaxează căile respiratorii. Sunt
folosite, în principal, bronhodilatatoare cu acțiune îndelungată. La acestea se adaugă
antialergice și preparate care au ca efect fluidizarea mucusului din căile respiratorii.
Uneori, se folosesc și corticosteroizi orali, ce reduc inflamația mucoaselor.
Tratamentul este individualizat.