Pneumonia pneumococica

Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta,

provocata de penumococ, care afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica.
Etiopatogenie
Boala este provocata de pneumococ, care poate fi gasit frecvent la indivizi sanatosi, ca
saprofit, n cavitatea bucala si n faringe. La bolnavi se gaseste la nivelul plamnului si n
sputa. Boala apare mai frecvent la barbati, n special iarna. Cauzele favorizante sunt: frigul,
umiditatea, alcoolismul, oboseaza fizica sau psihica, unele boli cronice ca insuficienta
cardiaca, ciroza, diabetul zaharat. Se pare ca mucoasa cailor aeriene superioare, ar avea o
imunitate naturala fata de pneumococ. Probabil ca unele infectii virotice ale cailor aeriene,
micsoreaza aceasta rezistenta. De altfel, pneumonia este aproape totdeauna secundara unei
gripe, corize, laringite etc. Anatomia patologica arata o localizare predilecta pentru lobii
inferiori si plamnul drept.
Simptome
Boala apare la individ n plina sanatate. n zilele premergatoare exista adeseori o discreta
infectie rinofaringiana, cu astenie si cefalee, sensibilitate la frig. Debutul este brutal, putnd
fi bine precizat de bolnav, datorita frisonului unic, intens, generalizat, durnd 1/2 - 2 ore,
junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si
ascensiunii febrile bruste pna la 40. n perioada de stare, care se instaleaza la cteva ore
dupa debut, fata devine vultuoasa, adica rosie, congestionata, mai intens pe partea
bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de herpes n jurul buzelor si uneori al narilor.
Tusea este chinuitoare si uscata la nceput, apoi cu expec-toratie rosie-ruginie, vscoasa si
aderenta. Apare dispneea (30 - 40 de respiratii/min.). examenul fizic pune n evidenta,
ncepnd din ziua a doua, un sindrom de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate,
matitate, raluri crepitante si suflu tubar).
Temperatura se mentine "n platou", nsotita de transpiratii abundente, cu inapetenta si
sete vie. Limba este alba, saburala, uscata si arsa n formele grave; urinele sunt rare,
reduse si nchise la culoare. Examenul sngelui evidentiaza hiperfibrinemie (6-7 g),
leucocitoza cu polinucleoza si viteza de sedimentare mult accelerata.
Examenul citobac-teriologic al sputei pune n evidenta pneumococul. Examenul radiologie
confirma diagnosticul clinic, indicnd o opacitate cu topografie lobala sau segmentara,
uneori triunghiulara, cu vrful n hil.
Evolutie
Inaintea descoperirii antibioticelor, care au modificat aspectul clinic si evolutia, perioada de
stare dura 7-9 zile, dupa care aparea criza, precedata de o agravare a starii generale, cu
delir si crestere a temperaturii. Criza marca vindecarea bolnavului, se instala n cteva ore
si cuprindea o criza termica (temperatura cobornd chiar sub 37), sudorala (transpiratie
abundenta), urinara (poliurie) si sanguina (revenire la normal a leucocitozei). De la
introducerea antibioticelor, nca din ziua a doua, temperatura revine la 37, fara
influentarea semnelor fizice si radiologice. Criza apare tot n ziua a noua, dar este numai
urinara. Dupa criza, semnele fizice mai dureaza cteva zile, n timp ce semnele radiologice
pot persista mult timp.

Complicatii
Complicatiile pneumoniei pneumococice sunt reprezentate de: pleurezie serofibrinoasa,
care poate aparea fie n cursul evolutiei bolii (parapneumonica), fie dupa criza
(metapneumonica); pleurezie purulenta, abces sau gangrena pulmonara; complicatii
cardiovasculare (fibrilatie atriala, colaps, edem pulmonar, flebite); diverse (otite,
meningite, peritonite, hepatite, nefrite, artrite). Complicatiile afecteaza n special bolnavii
vrstnici, debilitati sau cu boli preexistente.
Prognosticul n general este bun, dar est influentat totusi de vrsta, teren, complicatii si
virulenta germenului.
Diagnosticul este usor de pus n formele tipice, dupa debutul brutal cu frison, junghi toracic
si febra mare, sindromul de condensare si imaginea radiologica.
Examenul sputei permite, uneori, diagnosticul de tuberculoza pulmonara sau de neoplasm,
n pneumoniile care se repeta, mai ales n acelasi segment pulmonar, trebuie sa se caute un
neoplasm bronsic sau o supuratie pulmonara cronica.

Astmul bronsic cauze, simptome si tratament

Astmul este o boala inflamatorie cronica, ce afecteaza caile respiratorii si se manifesta printr-o
hiperreactivitate bronsica ce conduce la episoade recurente de wheezing, dispnee, senzatie de
constructie toracica si tuse, in special noaptea si dimineata devreme (dr. Dragos Bumbacea, dr.
Daciana Toma, Introducere in astm).
Astmul este o afectiune destul de raspandita, la nivel global fiind raportate 300 de milioane de
cazuri de astm clinic, in timp ce in Romania procentul declarat al bolnavilor de astm raportat la
populatia tarii este de 1,5%.
De asemenea, astmul afecteaza toate grupele de varsta si toate categoriile sociale, impactul
acestuia asupra persoanei afectate fiind asemanator cu cel al cirozei hepatice, al diabetului
zaharat sau al schizofreniei, dupa cum precizeaza dr. Dragos Bumbacea si dr. Daciana Toma in
cursul EMC Introducere in astm.

Care sunt cauzele astmului?

Factorii care determina aparitia astmului sunt reprezentati atat de factori de mediu, cat si de
factori ce tin de persoana celui afectat.
Astfel, in cazul factorilor de mediu care cauzeaza astmul vorbim despre:
alergii (alimentare sau asociate cailor respiratorii)
fumat (atat fumatul activ, cat si cel pasiv pot determina aparitia astmului, mai ales in cazul
bebelusilor ale caror mame fumeaza in timpul sarcinii)
infectii respiratorii recurente si netratate corespunzatoR
substante nocive din mediul inconjurator (in special sensibilizanti din mediul ocupational).
Printre cauzele naturale ce conduc la aparitia astmului se numara:
factorii genetici (copiii ai caror parinti au aceasta afectiune sunt cu 70% mai expusi
riscului de a se imbolnavi de astm)
obezitatea (aceasta conditie creste riscul de astm si scade controlul asupra bolii),
sexul barbatii sunt mai expusi astmului in copilarie, in timp ce femeile prezinta un risc
crescut de imbolnavire in perioada maturitatii (conform dr. Dragos Bumbacea, dr. Daciana Toma,
curs de educatie medicala continua Introducere in astm).
Acestor cauze principale ale astmului li se alatura cauze secundare, precum:
factori de mediu iritanti precum fum, mirosuri puternice, poluare, mucegai (1 din 10 cazuri
de astm cu debut la maturitate sunt determinate de acesti sensibilizanti ocupationali)
factori ce tin de schimbarile meteo (umiditate crescuta a aerului, temperaturi scazute,
schimbari bruste de temperatura)
stari emotionale tensionate (anxietate, perioade de stres si presiune prelungite).

Semnele si simptomele astmului

Simptomele astmului variaza in functie de fiecare persoana si au grade de intenstitate variabile.

Astfel, simptomele astmului pot aparea constant si cu o intensitate scazuta, sub influenta
factorilor de mediu sau se pot manifesta cu o frecventa redusa, insa cu o intensitate marita.
Semnele si simptomele comune ale astmului sunt reprezentate de:
atacuri de tuse si episoade agresive de wheezing (respiratie suieratoare intalnita mai ales
in cazul copiilor)
dureri in zona toracica
dificultate in respiratie

probleme cu somnul cauzate de respiratia greoaie si sacadata.

Cresterea frecventei atacurilor de astm, precum si a utilizarii inhalatorului sunt semne ale faptului
ca afectiunea se acutizeaza.

Factori de risc ce pot agrava astmul

Alaturi de factorii care cauzeaza aparitia astmului se regasesc si factorii de risc ce determina
agravarea astmului, asa cum este precizat si in lucrarea Introducere in astm, semnata de dr.
Dragos Bumbacea si dr. Daciana Toma:
expunerea la alergeni
antiinflamatoarele nesteroidiene precum aspirina pot agrava astmul in cazul persoanelor
care prezinta sensibilitate la aceste substante
beta-blocantele
infectii virale
stres emotional
sindromul premenstrual
conditii legate de sarcina
reflex gastroesofagian
rinosinuzita cronica

Metode de tratament al astmului

Astmul este o afectiune ce nu poate fi tratata, ci poate fi tinuta sub control si

ameliorata. Exista insa atat metode de tratament alopate, cat si naturiste, ce pot fi aplicate in
functie de gravitatea bolii (dr. Dragos Bumbacea, dr. Daciana Toma, curs de educatie medicala
continua Introducere in astm).
Steroizi si alte medicamente antiinflamatoare
Bronhodilatatoare
Inhalatoare
Medicamente naturiste: ceai antiasmatic si capsule din plante.
Indiferent de natura tratamentului, acesta este urmat doar la recomandarea medicului, bazata pe
efectuarea unui control amanuntit.

Cum pot fi prevenite astmul si crizele de astm?

In cazul persoanelor ce prezinta conditii genetice favorabile aparitiei astmului, boala nu poate fi
prevenita. Persoanele care nu au un astfel de istoric in familie, pot preveni astmul prin evitarea
factorilor declansatori precum: alergeni, factori de mediu, fumat si printr-o monitorizare atenta a
starii de sanatate.

Bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC)

Ce este BPOC?

BPOC este o boala respiratorie cronica ce afecteaza att bronhiile (bronsita cronica) ct si
plamnii (emfizem) si se manifesta prin ngustarea progresiva si ireversibila a bronhiilor, ceea ce
se nsoteste de o scadere progresiva a capacitatii respiratorii.

Ce provoaca BPOC?
Fumatul este principala cauza a BPOC! n marea majoritate a cazurilor, BPOC apare la fumatori,
dupa vrsta de 40 de ani. Nu toti fumatorii fac BPOC, dar s-a constatat ca o proportie de 10-15%
dintre ei, care au probabil o predispozitie nca neprecizata, reactioneaza exagerat la fumul de
tigara. Rezultatul este o inflamatie cronica a bronhiilor si plamnilor care se soldeaza cu
ngustarea progresiva a bronhiilor si distrugeri ale peretilor alveolelor pulmonare (emfizem).
n afara de fumat, BPOC mai poate fi favorizat de poluarea atmosferica, de fumatul pasiv (la
nefumatorii care respira fumul altora), sau de sistemele de ncalzire cu carbuni.

Cum se manifesta BPOC?

Fumatorii considera ca este normal sa tuseasca, de aceea tusea, desi este prezenta la multi
pacienti cu BPOC, nu-i alarmeaza. Pe masura ce bronhiile se ngusteaza si capacitatea
respiratorie se reduce, bolnavii ncep sa resimta o lipsa de aer (dispnee) la eforturi pe care
anterior le faceau usor. Adesea, cnd oboseala la efort este destul de suparatoare ca sa se
adreseze medicului, capacitatea respiratorie a scazut deja la jumatate. Pe fondul acestei reduceri
a tolerantei la efort pot aparea crize de sufocare (confundate de unii cu astmul) si frecvente
episoade infectioase respiratorii, mai ales iarna, cnd pacientul tuseste mai mult si expectoreaza
purulent.
Adesea, BPOC este depistata cu ocazia unui asemenea episod infectios supra-adaugat.
Cu timpul, pe masura ce boala progreseaza, dispneea este resimtita la eforturi din ce n ce mai
mici, pna cnd ajunge invalidanta, tintuind bolnavul n casa. Imobilitatea indusa de boala
determina depresie si nervozitate. Cu timpul, pot aparea si complicatii din partea inimii: picioarele
se umfla, buzele se nvinetesc, iar pacientul pare sa se ocupe exclusiv cu respiratul. Fara
tratament, BPOC determina reducerea prematura si severa a capacitatii respiratorii, ceea ce duce
la invaliditate si moarte prematura.
S-a apreciat ca n urmatorii 20 de ani mortalitatea prin BPOC va creste att de mult nct o va
depasi pe cea prin boli cardio-vasculare.

Cum se pune diagnosticul de BPOC?

Boala trebuie suspectata la toti fumatorii care acuza dispnee la eforturi moderate. Pentru un
diagnostic corect, ca si pentru evaluarea severitatii si a evolutiei n timp, este indispensabila
spirometria (masurarea capacitatii respiratorii). Pacientului i se cere sa expire n aparat ct de
profund si de puternic poate. Spirometria evidentiaza un sindrom obstructiv bronsic, cu reducerea
unui parametru numit VEMS. Severitatea bolii se apreciaza n functie de reducerea VEMS. De cele
mai multe ori, pacientii ajung la medic cnd VEMS ajunge deja n jur de 50% din normal.

BPOC este o boala ireversibila; de obicei interventia terapeutica nu reuseste sa readuca

capacitatea respiratorie catre normal, ci doar sa-i stopeze scaderea n continuare; prin urmare,
depistarea precoce a bolii este foarte importanta.

Cum se trateaza BPOC?

Obiectivele tratamentului: odata constituita, aceasta boala nu mai da napoi; tratamentul nu poate
face dect sa stopeze declinul parametrilor spirometrici (VEMS) si sa amelioreze dispneea de efort
resimtita de pacient. Desi par nensemnate, aceste realizari sunt majore pentru un bolnav
imobilizat n casa, daca n urma tratamentului el reuseste sa iasa n lume si sa se ajute singur.
abandonul fumatului. Prima masura de tratament este oprirea factorului determinant al bolii,
fumatul. Pacientul trebuie sa nteleaga ca boala sa este produsa de fumat, iar oprirea acestui
obicei i aduce beneficii directe si
tratament medicamentos cronic. Bronhodilatatoare administrate cu regularitate, cu un singur
medicament sau mai multe (salbutamol spray, atrovent spray, teofilina retard pastile). Cele mai
utile sunt bronhodilatatoarele inhalatorii cu actiune prelungita (salmeterol, tiotropium). Pentru
stadiile moderat si sever, este utila asocierea unui spray cu cortizon. Aceste medicamente pot
ajuta efectiv pacientii prin ameliorarea simptomelor, prin rarirea episoadelor acute si prin
ncetinirea declinului functiei ventilatorii. Nu s-a dovedit ca alte medicamente, cum ar fi
antitusivele, expectorantele sau antibioticele administrate preventiv ar avea vreo eficacitate.
Vaccinarea antigripala toamna s-a dovedit nsa foarte eficienta n prevenirea episoadelor acute
virale. Utilizarea corecta a spray-ului.
tratamentul exacerbarilor. Consideram exacerbare a BPOC o perioada n care simptomele se
agraveaza sau apar simptome noi: tusea se intensifica, devine productiva, cu expectoratie
purulenta, dispneea se accentueaza nct pacientul oboseste la cele mai mici eforturi. Episodul
poate fi declansat de o viroza sau de alti factori neidentificati. Medicul trebuie sa aprecieze daca
exacerbarea se poate trata acasa sau este necesara internarea. Uneori exacerbarea poate fi att
de severa nct se impune internarea la terapie intensiva, la unii bolnavi fiind necesara ventilatia
mecanica pentru a le salva viata. Tratamentul exacerbarilor presupune de obicei cresterea dozei
de bronhodilatatoare si introducerea unui antibiotic si / sau cortizon administrat oral. n spital,
bolnavii beneficiaza de oxigen si de tratamentul complicatiilor cardiace.

Ce mai trebuie sa stiti!

Fumatul poate provoca o ntreaga serie de maladii, respiratorii dar si ale altor organe. Nu este rara
asocierea BPOC cu un cancer pulmonar; combinatia bolilor agraveaza prognosticul, deoarece
adesea bolnavii nu pot fi operati pentru cancer pentru ca au o capacitate respiratorie prea scazuta
pentru a rezista interventiei, din cauza BPOC. Fumatul provoaca si cancer laringian sau al
stomacului, dar favorizeaza multe alte tipuri de cancer. Fumatul provoaca ulcer gastric si
ngustarea arterelor din ntreg corpul, dar cele mai grave sunt afectarea arterelor coronare (care
hranesc inima) provocnd infarct miocardic, sau a arterelor picioarelor, ducnd la arterita
(scaderea irigarii picioarelor poate duce la moartea tesuturilor gangrena care poate impune
amputarea unui picior). Nu n ultimul rnd, fumatul mbatrneste pielea, accentueaza ridurile si
ngroasa vocea.