Sunteți pe pagina 1din 15

Facultatea de Medicina si Farmacie ,,Grigore T.

Popa- Iasi

PRISACARIU ALEXANDRU- VICTOR


Anul II-Facultatea de Medicin General
Disciplina-Educaie fizic i sport
Practicarea constant a unui sport este
recomandat pacientului astmatic!

Astmul bronsic

Astmul bronsic

Astmul bronsic este o afectiune cronica inflamatorie a


bronhiilor ce afecteaza peste 150 de milioane de persoane la nivel
global. Conform Organizatiei mondiale a Sanatatii, anual sunt
inregistrate peste 180.000 de decese cauzate de complicatiile
astmului bronsic.
Prelevanta astmului a crescut cu peste 15% in ultimii ani.

Fig.1
Astmul bronsic este o boala pulmonara cronica caracterizata prin obstructia variabila si
reversibila a cailor respiratorii, inflamatia cailor respiratorii si hiperreactivitatea bronsica.
Astmul bronsic se manifesta prin crize de dispnee, acestea survenind uneori fara o regula
clara (de obicei in timpul noptii). In unele cazuri crizele survin in legatura cu o serie de factori
nespecifici: umezeala, ceata, praf, emotii si efort fizic. La alti subiecti crizele survin in
aceleasi conditii: in sezonul polenului, in aceeasi incapere si in contact cu animalele.
Elementul central in fiziopatologia astmului il constituie inflamatia cronica a cailor
aeriene. Din punct de vedere clinic astmul este o boala manifestata prin episoade de dispnee,
wheezing si tuse, mai frecvent nocturna, intre care pacientul poate fi asimptomatic.
Episoadele simptomatice se datoreaza obstructiei difuze a cailor aeriene, ca reactie la diversi
stimuli, obstructie care poate ceda spontan sau sub tratament.
Dispneea(definitie)= greutate in respiratie datorita mai ales unor boli respiratorii,
cardiace sau stari nervoase.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronic sunt necesare cel puin 3 din urmtoarele
5 criterii:
antecedente alergice personale sau familiale
debutul crizei nainte de 25 de ani sau dup 50
dispnee paroxistic expiratorie, frecvent vespero-nocturn
reversibilitatea crizelor sub influena corticoizilor sau simpaticomimeticelor
tulburri de distribuie, perturbri ale volumelor plasmatice i ale debitului expirator

Forme clinice: se deosebesc


astmul bronsic pur, care apare la tineri, cu echivalente alergice, cu interval liber
intre crize;

astmul bronsic complicat (impur), in care crizele apar pe fondul unor modificari
permanente (de obicei bronsita astmatica);
astmul bronsic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente
alergice familiale, echivalente alergice, interval liber intre crize, in prezenta unor
alergene, absenta altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate si de
provocare pozitive (40% dintre cazurile de astm bronsic);
astmul bronsic intrinsec, care apare dupa 40 de ani, cu putine intervale libere, de
obicei ivindu-se in timpul iernii; se asociaza cu tuse si expectoratie mucopurulenta si factori infectiosi (bronsite cronice etc). In functie de severitatea
manifestarilor, se deosebesc astmul cu crize rare si de intensitate redusa;
astmul cu dispneeparoxistica, astmul cu dispnee continua si starea de rau
astmatic. Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente, subintrante,
durand peste 24 - 48 de ore, rezistente la tratament, de obicei fara tuse si
expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pana la
coma. Apare dupa administrarea in exces de simpaticomimetice (Alupent),
sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie
bronsica.

Fig.2
Factorii care determina aparitia astmului sunt reprezentati atat de factori de mediu, cat
si de factori ce tin de persoana celui afectat.

Astfel, in cazul factorilor de mediu care cauzeaza astmul vorbim despre:


alergii (alimentare sau asociate cailor respiratorii);
fumat (atat fumatul activ, cat si cel pasiv pot determina aparitia astmului, mai ales in
cazul bebelusilor ale caror mame fumeaza in timpul sarcinii);
infectii respiratorii recurente si netratate corespunzator;
substante nocive din mediul inconjurator (in special sensibilizanti din mediul
ocupational).

Printre cauzele naturale ce conduc la aparitia astmului se numara:


factorii genetici (copiii ai caror parinti au aceasta afectiune sunt cu 70% mai expusi
riscului de a se imbolnavi de astm)
obezitatea (aceasta conditie creste riscul de astm si scade controlul asupra bolii),

sexul barbatii sunt mai expusi astmului in copilarie, in timp ce femeile prezinta un
risc crescut de imbolnavire in perioada maturitatii (conform dr. Dragos Bumbacea, dr.
Daciana Toma, curs de educatie medicala continua Introducere in astm).
Acestor cauze principale ale astmului li se alatura cauze secundare, precum:
factori de mediu iritanti precum fum, mirosuri puternice, poluare, mucegai (1 din 10
cazuri de astm cu debut la maturitate sunt determinate de acesti sensibilizanti ocupationali)
factori ce tin de schimbarile meteo (umiditate crescuta a aerului, temperaturi
scazute, schimbari bruste de temperatura)
stari emotionale tensionate (anxietate, perioade de stres si presiune prelungite).
Un factor declansator al astmului sunt variati si pot reprezenta orice factor care poate
irita caile respiratorii si declansa simptomele astmului. Acestia sunt diferiti in functie de
persoana, si un astmatic poate declansa simptomele din cauza mai multi factori.
Bronhiile se contracta in contact cu factori iritantii diversi, ca de exemplu:
- acarienii din praful din casa
- starea de anxietate aerul rece si uscat
- efortul fizic
- fumul de tigara (inclusiv cel din expunerea pasiva);
- polenul
- stresul
- infectii ale cailor respiratorii (guturai, gripa).
Simptomele astmului variaza in functie de fiecare persoana si au grade de intenstitate
variabile. Astfel, simptomele astmului pot aparea constant si cu o intensitate scazuta, sub
influenta factorilor de mediu sau se pot manifesta cu o frecventa redusa, insa cu o intensitate
marita.

Semnele si simptomele comune ale astmului sunt reprezentate de:


atacuri de tuse si episoade agresive de wheezing (respiratie suieratoare intalnita mai
ales in cazul copiilor)
dureri in zona toracica
dificultate in respiratie
probleme cu somnul cauzate de respiratia greoaie si sacadata.
Crize astmatice

La inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere; mai tarziu, in
intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului, cu dispnee mai
mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei brutal, cu
dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame (stranut,
lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistica, bradipneica, cu expiratie
prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer.
In timpul crizei, toracele este imobil, in inspiratie fortata; la percutie - exagerarea
sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, in special sibilante, diseminate bilateral. La sfarsitul
crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea secretiilor se face cu dificultate),
cu sputa vascoasa, albicioasa (perlata), bogata in eozinofile (uneori eozinofilie si in sange),
cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman.

Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub influenta Tratamentului. Exista
si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica - "febra de fan", rinita
alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Cresterea frecventei atacurilor de astm, precum si a utilizarii inhalatorului sunt semne ale
faptului ca afectiunea se acutizeaza.
Astmul este o afectiune ce nu poate fi tratata, ci poate fi tinuta sub control si ameliorata,
prin tratamente naturiste, Bronhodilatatoare, Inhalatoare, steroizi si alte medicamente
antiinflamatoare.
Bolnavii cu afectiuni respiratorii a astmului bronsic si BPOC trebuie sa evite eforturile
sustinute ce solicita un consum mare de oxigen. Eforturile de durata se vor putea realiza
numai daca bolnavul poate sa-si coordoneze foarte bine respiratia cu miscarile ce trebuie sa le
execute si la intervale de timp sa faca pauze, pentru restabilirea ritmului respirator.

Tratament metodologie

Tratament farmacologic

Tratament nonfarmacologic

Reducerea factorilor de risc

Fig.3

Dirijarea aerului la nivelul cilor


superioare

Fig.4

Fig.5

INSPIR: lin, prelung

EXPIR: pursed lips breathing

Reeducarea respiraiei abdominale

Fig.6

aeriene

Fig.7

INSPIR: antepulsie abdominal

EXPIR: retropulsie abdominal

Reeducarea respiraiei costale

INSPIR

EXPIR

Fig.8

Fig.9

Antrenamentul la efort dozat

Intensitatea: 80 85%

Fig.10

Fig.11

Intensitatea:
80
85%
Intensitatea:
80
85%

Antrenamentul la piscin

Fig.12

Exerciii care mbuntesc starea bolnavului astmatic


Obiective urmrite:
1.Tonifierea musculaturii respiratorii in special a diafragmei
2.Cresterea sau scaderea ritmului respirator
3.Cresterea amplitudinilor miscarilor respiratorii
4.Diminuarea frecventei respiratorii, concomitent cu cresterea amplitudinii respiratiei

Efectuam drenajul postural al pacientului in special seara inainte de culcare va usura


somnul si odihna pacientului. Acesta va fi pozitiona in decubit dorsal / decubit ventral cu
capul mai coborat decat picioarele si efectuam percutie cu palmele facute caus in zona
segmentului pulmonar cu probleme. Percutia se executa timp de mai multe minute pana cand
pacientul simte nevoia sa tuseasca . Procedura nu trebuie sa fie dureroasa si pacientul poate
purta tricou sau imbracaminte usoara nu trebuie neaparat dezbracat . In conjuctie cu percutia
se utilizeaza si vibratia ce se aplica doar pe faza de expir pentru a deplasa secretiile catre caile
aeriene mai mari. Se aplica prin plasarea ambelor maini pe piele de-a lungul peretelui toracic.

Presiunea e aplicata in acelasi sens cu miscarile toracelui. Se poate termina cu o scuturare (o


vibratie mai riguroasa) in care degetele mari sunt stranse impreuna, palmele deschise cu
degetele rasfirate pe toracele pacientului.
Se va practica dimineata si seara pentru a usura respiratia pe timpul zilei si a elimina
secretiile din timpul noptii, iar seara pentru a usura respiratia pe timpul noptii. Drenajul
trebuie efectuat inaintea exercitiilor .
Mijloace, metode si exercitii de gimnastica respiratorie folosite :
Din pozitia decubit dorsal cu mainile pe abdomen si coatele pe saltea se vor executa :
1.expiratie impusa, urmata de inspiratie cu antepulsia abdomenului (ridicarea abdomenului)
pe masura ce aerul patrunde, expiratia prin pronuntarea literei S si coborarea abdomenului (de
8 10 ori). Amandoua mainile pe abdomen, cu coatele pe saltea se va executa ; (fig. 13)

Fig. 13

2. respiratia se va executa la nivelul toracelui, in momentul in care se executa expiratia


mainile se apropie usor in momentul inspiratiei se vor departa ( de 8 10 ori ) ; (fig.14)

Fig.14

3. cu mainile sprijinite pe genunchi expiratie si ducerea bratului stang oblic sus inspiratie ;
4. cu mainile sprijinte pe genunchi expiratie , cu aplecarea trunchiului inainte :
o ridicarea trunchiului inspiratie
o expiratie sacadata , se elimina aerul in 3 4 reprize , in ritm rapid .
5. din pozitia sezand pe scaun executa :
o aplecarea trunchiului inainte , cu bratele incrucisate pe abdomen expiratie
o ridicarea trunchiului , cu ducerea bratelor lateral inspiratie
6. pe genunchi , pe calcaie sezand :
o ducerea bratelor in sus inspiratie
o aplecarea trunchiului inainte, cu ducerea bratelor inapoi sus cu expiratie ( de 10 ori)
7. din pozitia pe genunchi cu sprijin pe brate : (fig.8a)
o expiratie activa , tragand abdomenul in sus; (fig.8b)

o inspiratie concomitent cu coborarea abdomenului si ridicarea toracelui si a capului


(de 10 ori );(fig 8c) fig. 15

Fig.15

8. din decubit dorsal, cu mainile la nivelul claviculei, executa inspir si expir, ridicand usor
cutia toracica, astfel incat sternul sa ajunga sub barbie (in expiratie toracelerevine la pozitia
normala);
9. din decubit dorsal , cu genunchii indoiti se executa :
o ducerea bratului stang spre soldul drept , concomitent cu ridicarea capului si a
umerilor expiratie ;
o ducerea bratului stang oblic sus , cu rasucirea capului spre stanga inspiratie (
dupa cateva repetari , la fel cu bratul drept ) fig.16

Fig. 17

10. ducerea ambilor genunchi la piept , cu ajutorul bratelor expiratie , revenire inspir
Exercitii libere de respiratie insotite de miscari pasive

Miscarea pasiva este secundara miscarii de respiratie avand ca scop amplificarea


expiratiei. Miscarile de respiratie pot fi efectuate cu : toracele , trunchiul , membrele
superioare si inferioare , astfel :
pentru torace :
-din culcat inapoi , cu capul usor ridicat sau din sezand rezemat , foloseste ridicarea toracelui
cu mainile pe axile pentru inspir
- coborarea toracelui cu presiuni la baza acestuia pentru expir ;
pentru trunchi :
-flexarea trunchiului folosim pe momentul expir
-extensia trunchiului folosim pe momentul inspir
- rasucirea pasiva stanga/dreapta pe momentul inspir
- revenire in pozitia initiala pe momentul expir
- indoirea laterala a trunchiului pe momentul inspir
- revenire in pozitia initiala pe momentul expir
pentru membrele superioare :
- ducerea membrelor superioare prin inainte sus , pasiv inspir
- revenire in pozitia initiala expir
- rotatie externa a mebmrelor superioare oblic jos inspir
- revenire expir
pentru membrele inferioare :
- indoirea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza inspir
- intinderea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza expir
- departarea abd. inspir
- apropierea abd. expir
Exercitii libere de respiratie cu miscari active :
Miscarile active insotesc, amplifica, faciliteaza miscarile libere de respiratie, ele sunt
efectuate la nivelul: cap, trunchi, membre inferioare si a membrelor superioare. Unele miscari
amplifica faza inspirului altele expirul.
pentru cap si gat
- extensia capului si gatului faciliteaza inspirul
- flexia capului si gatului faciliteaza expirul
- rasucirea capului si gatului faciliteaza inspirul
- revenirea expirul
pentru trunchi
- flexia faciliteaza expirul ; revenirea inspirul
- rasucirea stg/dr inspir , de partea opusa rasucirii
- revenire expir
- indoirea laterala stanga/dreapta inspir de partea hemitoracelui opus indoirii
- revenire expir
pentru membrele inferioare
- indoirea membrelor inferioare inspir
- intinderea membrelor inferioare expir
- abductia inspir
- adductia expir
pentru membrele superioare
- ducerile si fixarile membrelor superioare la ceafa , pe umeri , pe sold faciliteaza nspirul
- revenirile expirul
- se pot creea exercitii complexe pentru facilitarea inspiratiei/expiratiei .

Bibliografie:
1.Apostol I. - Medicin fizic i recuperare. Editura Gr. T. Popa -U.M.F. Iai, 2007
2.Harrison - Principiile medicinei interne - ediia a IV-a. Editura Teora, Bucureti, 2005
3.Ispas A.T. - Anatomia i fiziologia omului. Editura Didactic i pedagogic, Bucureti, 2006
4. Robert Youngson - ,,Astmul bronsic - Editura:Polimark, Bucureti, 2005
5. Tudor Sbenghe -,, Kinetoterapieprofilactica si de recuperare
6. Ion Stroescu- ,,Recuperarea functionala in practica kinetoterapeutica
7.www.scribd.com www.

Nimic nu este mai vechi n natur


dect micarea. (G. Galilei)