Sunteți pe pagina 1din 9

Sngele este un esut special sub form lichid care, prin intermediul

aparatului circulator, alctuit din inim i vasele sanguine, transport nutrienii i


oxigenul la nivelul esuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon i
produii de catabolism tisular, transportndu-i la nivelul organelor de eliminare.
Sngele este alctuit din plasma sanguin, n care plutesc o serie de celule
specifice sngelui.
Sngele este compus din elemente celulare (ca.44 %) i plasm (ca.
55 %), care conine (90 % ap), proteine, sruri minerale i substane cu
molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, i substane nutritive
(glucide, lipide, vitamine), mai conin produse de catabolism destinate excreiei
(rinichi) ca uree, acid uric.
Din punct de vedere fizico-chimic sngele este o suspensie, cu alte
cuvinte un amestec de lichide, gaze, substane solide printre care se neleg i
celulele.
Elementele figurate ale sngelui sunt eritrocitele, leucocitele i
trombocitele. Ele prezint variaii de numr i form n funcie de specie.
Eritrocitele (numite i globulele roii sau hematii) au rolul de a transporta
oxigenul i dioxidul de carbon. Sunt celule anucleate, ce conin un pigment numit
hemoglobin.
Leucocitele sau globulele albe se mpart n granulocite i agranulocite.
Granulocitele sunt leucocite cu nucleu granular, clasificate dup culoarea
protoplasmei n trei categorii: eozinofile, bazofile i neutrofile. Numrul normal de
globule albe variaz n funcie de vrst, fiind mai mare la copil. Poate depi
valorile normale ale vrstei, n caz de boal. n infecii, n special bacteriene,
numrul de leucocite de regul crete, dar poate s i scad n infecii cu
anumii germeni, n special virusuri, sau la persoane cu imunodeficiene.
Trombocitele, numite i plachete sanguine, sunt celule ale sngelui cu rol
n coagulare.

VSH
(viteza de sedimentare a hematiilor)
Sngele n continu micare n patul vascular menine suspensia
omogen a hematiilor n plasm. Cnd micarea sngelui nceteaz, hematiile
se depun. n sngele proaspt recoltat n eprubet, la o persoan sntoas, nu
se poate urmri acest proces, deoarece hematiile sunt prinse ntr-un gel nainte
de a sedimenta. Dac sngele devine incoagulabil prin recoltarea lui pe o soluie
de citrat de sodiu, se separ n cele dou compartimente cunoscute (plasm i
1

elemente celulare). La partea inferioar a vasului sedimenteaz elementele


figurate cu o vitez ce poate fi determinat prin msurtori la intervale specifice.
Primele explicaii n legtur cu acest fenomen s-au ncercat n secolul
al XVIII-lea, iar un secol mai trziu s-a observat corelaia dintre viteza de
sedimnetare i numeroase stri patologice. Determinarea vitezei de sedimentare
s-a rspndit ca test clinic n anul 1924, cnd Westergreen a standardizat
metoda de determinare ce-i poart numele.
n cursul sedimentrii se descriu 3 faze:
Faza iniial n care viteza crete treptat, pe msur ce hematiile se
adun n agregate mari (fiicuri).
Faza de decantare n care viteza de coborre este maxim i practic
constant, corespunznd sedimentrii rapide a fiicurilor formate.
Faza de coborre lent (sinereza) n cursul creia viteza de coborre
scade treptat ajungnd la 0.

(In dreapta snge proaspt recoltat, iar n


stnga snge recoltat pe anticoagulant
lsat s sedimenteze)
Metoda Westergreen:
utilizeaz snge incoagulabil (recoltat pe o soluie de citrat de sodiu, prin
puncie venoas, fr garou) care este introdus n tuburi gradate aezate
n poziie vertical, urmrindu-se viteza cu care hematiile se
sedimenteaz n unitatea de timp aleas (de ex. o or).
anticoagulantul ales nu trebuie s altereze globulele roii i nici s
modifice dimensiunile acestora prin schimbarea presiunii osmotice sau
reaciei mediului ambiant, deoarece un factor important n viteza de
sedimentare este volumul hematiei.
Valori normale:
- brbat 3-5 mm/or
7-14 mm/2ore
- femeie 4-7 mm/or
12-17 mm/2 ore
VSH-ul crete n: procese infecioase, disglobulinemii, reumatism articular
acut, infarct, anemie, boli renale.
VSH-ul scade n: hepatit acut viral, stri alergice, insuficien cardiac,
policitemie, talasemie, modificri de form i dimensiune a eritrocitelor.
-

Timpul de coagulare
Este o metod simpl de apreciere global a mecanismului intrinsec al
coagulrii. Principiul acestei probe const n cronometrarea duratei ce se scurge
intre recoltarea unei probe de snge (venos sau capilar) i coagularea acestuia.
Timpul de coagulare prezint dou avantaje majore: este uor de efectuat
pentru c nu implic utilizarea altor substane sau dispozitive i permite
observarea evoluiei cheagului pe mai multe ore.
Metoda eprubetelor (Lee-White) sau timpul de coagulare n tub:
- se determin timpul de coagulare n eprubet a sngelui venos (2-3 ml) inut n
baia de ap la 370C. Cronometrul se pornete cnd sngele este scos din ven.
Citirea se face din minut n minut prin nclinarea eprubetei. Cronometrul se
oprete cnd sngele nu mai curge la rsturnarea tubului.
Metoda lamelor:
- se aplic o pictur de snge pe lama de sticl i se declaneaz cronometrul.
Pentru a evita uscarea, lama de sticl se pune ntr-o cutie Petri care conine
hrtie de filtru umezit i se acoper. Controlul se realizeaz din minut n minut
prin nclinarea uoar a lamei de sticl.
- cronometrul se oprete n momentul n care prin nclinarea lamei la 90 0 sau
rsturnare, pictura de snge nu se mai deformeaz.
Valori normale:
6-12 minute
Timpul de coagulare crete n: hemofilii, prezena unui anticoagulant
circulant.
Timpul de coagulare scade n: hemolize, oc anafilactic, mixedem.

Hematocritul
Hematocritul reprezint procentul volumului masei eritrocitare din volumul
sangvin total (eritrocitele fiind cele mai numeroase elemente celulare sangvine).
Hematocritul reprezint volumul de globule roii raportat la volumul de snge,
exprimat n procente.
Metoda de lucru:
Pentru determinarea hematocritului se centrifughez sngele recoltat pe o
substan anticoagulant n tuburi " capilare " ( calibru redus ) pn ce celulele
se adun compact. Pentru c celelalte celule sangvine sunt n numr mult mai
mic dect eritrocitele, ele nu sunt luate n considerare la determinarea
hematocritului.

Se umple tubul imediat dup recoltare, pentru c hematiile lizeaz dac


sunt meninute mult timp n contact cu pereii de sticl ai eprubetei de recoltare.
Tubul de hematocrit este un tub capilar special, cu pereii groi de sticl, nalt de
100 mm. Pentru umplerea lui se folosete o pipet special (Pasteur) cu vrful
lung.
Dup centrifugare timp
de 10 minute se observ
separarea coloanei roii de
eritrocite de plasma de
culoare galben i se citete
nlimea coloanei eritrocitare
(n
mm),
la
limita
ei
superioar, direct pe tub sau
cu ajutorul hrtiei milimetrice.
La limita de separare
dintre plasm i hematii se
afl un strat subire, albicios,
de leucocite i trombocite,
care sunt mai puin grele
dect hematiile, dar mai grele
dect plasma.
Valori normale:
femei
41% 5%
brbai
46,5% 6%
nou-nscut
56,6%
copil de 1 lun
44,6%
copil de un an
35,2%, apoi crete treptat pn la valorile adultului
Valori crescute ale hematocritului: deshidratare, policitemia vera,
oxigenare defectuoasa (fumat, boli de inima congenitale, altitudine mare).
Valori sczute ale hematocritului: anemii de diferite tipuri, hemoragii,
distrugerea mduvei osoase (de exemplu de la radiaii, toxine, fibroze, tumori),
hemoliz (distrugerea globulelor roii) ca reacie la transfuzie, leucemie,
malnutriie sau deficiene nutriionale, mielom multiplu, artrite reumatoide.

Glicemia
Glicemia reprezint concentraia glucozei n snge. Reglarea nivelului
sangvin al glucozei se face prin unele substane, de natur mai ales hormonal.
Unele micoreaz glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum ar fi
glucagonul, adrenalina i hormonul de cretere.
Diabetul zaharat se definete ca o stare patologic a crei manifestare
esenial este hiperglicemia indus de deficitul de insulin. Hiperglicemia
mpreun cu ali factori, conduc la complicaii , ce afecteaz ochii,rinichii, nervii i
vasele de snge, ceea ce determin reducerea duratei de via a bolnavilor.
Clasificare:
4

I. DIABET ZAHARAT PRIMAR


1. DZ insulinodependent (tip I juvenil)
2. DZ neinsulinodependent (tip II al adultului)
a)fr obezitate
b) cu obezitate
II. DIABET ZAHARAT SECUNDAR (asociat cu):
1. Afeciuni pancreatice ( pancreatite acute i cronice)
2. Tulburri hormonale (feocromocitom, acromegalie, sindrom Cushing).
3. Indus medicamentos (dup steroizi, diuretice tiazidice).
4. Alterri la nivelul receptorilor pentru insulin (acanthosis nigricans).
5. Sindroame genetice (lipodistrofie, distrofia miotonic).
III. DIABET ZAHARAT GESTAIONAL
Teste de laborator:
1. Glicemie jeun (bazal) 126 mg/dl (7 mmol/l), unde jeun reprezint lipsa
aportului caloric pentru cel puin 8 ore naintea testrii.
Interpretare:
glicemie jeun 126mg/dl (n urma a dou determinri consecutive), sau o
glicemie 200mg/dl + semne clinice caracteristice, reprezint criteriile
diagnostice pentru DZ (criteriile recomandate de OMS);
glicemie bazal normal nu exclude prezena diabetului zaharat;
valori ale glicemiei sub 50 - 60 mg/dl indic prezena unei hipoglicemii, chiar i
n absena simptomatologiei.
2. Determinarea glicozuriei.
Glicozuria (glucozuria) reprezinta prezenta glucozei in urina. In mod
normal, urina nu contine decat infime cantitati de glucoza. Glucozuria este foarte
caracteristica, desi nu specifica, unui diabet zaharat.
Glicozuria se determina cantitativ in urina de 24 de ore si calitativ (fara a
da informatii despre cantitatea de glucoza in urina) cu ajutorul unor benzi
reactive, care isi schimba culoarea in cazul in care glucoza este prezenta.
3. Determinarea corpilor cetonici
Corpii cetonici sunt: acetona, acidul beta-hidroxibutiric i acidul
acetilacetic. Cantitatea prezent nurin n mod normal este nedozabil prin
metodele obinuite. Creterea nivelului lor sanguine determin apariia lor n
urin (cetonurie).
Cetonuria poate aprea n urmtoarele situaii:
prezena corpilor cetonici indic stadiul de decompensare metabolic (acidoz
metabolic cu cetoacidoz) n DZ tip I
n afara diabetului zaharat, cetonuria apare n stri catabolice: inaniie,
diaree/vrsturi prelungite, tireotoxicoz sever, acromegalie n puseu de
activitate.
exces de catecolamine n efort fizic intens la subiecii neantrenai, stres psihic
prelungit.
4. Determinarea hemoglobinei glicozilate
Determinarea Hemoglobinei glicozilate constituie un test de evaluare si
monitorizare pe termen lung al controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat.
5

Testul se executa la interval de 3-4 luni la pacienti cu diabet zaharat tip I si


la 6 luni la pacienti cu diabet zaharat de tip II. In cazul femeilor diabetice
insarcinate, se recomanda testarea la doua luni.
Hemoglobina glicozilata (sau glicata), mai precis HbA1c, este o analiza
extrem de utila att pentru diagnosticul ct si pentru urmarirea diabetului zaharat.
Masurata n procent (%), aceasta analiza reflecta media glicemiilor pe ultimele 3
luni. Cu ct valoarea este mai ridicata, cu att glicemiile au fost mai mari.
Valori de alerta clinica > 8.1% corespund unei glicemii medii >200 mg/dL.
Diabetul zaharat este controlat adecvat cand se obtin valori sub 7%. Cresteri se
mai pot intalni si in bolile cu deficit de folati sau vitamina B 12, in anemie
feripriva, consum de alcool, intoxicatie cu plumb.
5. Testul de toleran la glucoz
Se indic efectuarea acestui test subiecilor la care se suspecteaz
existena diabetului zaharatdar simptomele clinice i testele statice nu confirm
diagnosticul. Testul const n dozarea glicemiei n sngele venos jeun
i apoi la 2 ore de la administrarea oral a 75 g de glucoz dizolvat n 300
ml ap. n cele trei zile anterioare testului se impune unregim dietetic fr
restricie la hidrocarbonate. n plus, trebuie excluse cauzele de stres
(interveniichirurgicale, afeciuni intercurente febrile).

Hemograma
Hemograma este un examen de laborator care evalueaz cantitativ i
calitativ elementele figurate (celulele) din snge. Furnizeaz informaii att
despre numrul tuturor tipurilor de celule sanguine, ct i despre mrimea, forma
i alte caracteristici fizice ale acestora.
Sub numele de hemogram sunt cuprinse o serie de determinri care se
refer la explorarea elementelor figurate ale sngelui, i anume :
numrtoarea eritrocitelor ;
dozarea hemoglobinei ;
valoarea globular ;
numrtoarea leucocitelor ;
formula lucocitar.
Numrtoarea eritrocitelor
Pentru a numra elementele celulare sangvine se folosesc camere de
numrat, care sunt lame speciale de microscop, mai groase, pe care sunt
gravate reele de numrat, n ochiurile crora ncape o cantitate mic i
cunoscut de lichid. Aceste camere de numrat se mai numesc i
hemocitometre. Exist mai multe tipuri de reele de numrat (ex. Trk, Thoma,
Brker) toate fiind alctuite din ptrate mici (cu latura de 1/20 mm) i ptrate mari
(cu latura de 1/5 mm) cu adncimea de 1/10 mm.
6

Deoarece numrul de elemente figurate sangvine este foarte mare,


acestea nu se pot numra ca atare, ci doar dup diluarea sngelui cu anumite
lichide de diluie, n proporii bine stabilite.
Valori normale :
femeie 4,7 x 106 / mm3 cu variaii de 300.000/mm3
brbat 5,2 x 106 / mm3 cu variaii de 300.000/mm3
Numrarea leucocitelor
Leucocitele sunt celule nucleate prezente n snge i esuturi, cu rol
important n reacia de aprare a organismului. Rspunsul prompt al sistemului
leucocitar la factorii infecioi constituie un motiv pentru care numrtoarea
leucocitelor reprezint o prob clinic curent de explorare.
Numrtoarea leucocitelor se face similar cu cea a eritrocitelor, dintr-un
volum cunoscut de snge diluat cu o soluie care produce liza eritrocitelor.
Valori normale : 4.000-8.000/mm3
Formula leucocitar
Reprezint valoarea procentual a diferitelor forme de leucocite din
snge. Se examineaz la microscop folosind un obiectiv cu imersie, un frotiu de
snge. Se analizeaz frotiul n totalitate, prin deplasarea acestuia prin faa
obiectivului prin micri de zig-zag, se identific i se numr diferitele categorii
de leucocite.
Valori normale ale formulei leucocitare :
neutrofile 63-65%
eozinofile 2-4%
bazofile 0,5%
limfocite 21-25%
monocite 4-8%

Uremia
Uremia (sau sindromul uremic) este o complicatie grava ce apare la un
pacient cu insuficienta renala acuta prelungita si severa, in ultimul stadiu de
evolutie a bolii. Ea reprezinta cresterea patologica a cantitatii de uree sau de acid
uric din sange atunci cand rinichiul bolnav nu poate elimina aceste substante in
intregime, rezultand astfel o crestere a toxicitatii in interiorul organismului.
Uremia reprezint nivelul de uree din snge. Ea este cuprins n mod
normal ntre 0,25 i 0,45 g, adic ntre 3,3 i 6,6 milimoli, pe litru de snge:
aceste cifre pot fi uor mai mari la subiecii care au un regim alimentar foarte
bogat n carne sau care nu consum lichide n cantiti suficiente.
Uremia apare doar dup ce clearance-ul creatininei scade sub 10 ml/ min,
ns unii pacieni pot fi simptomatici i la valori mult mai ridicate ale acesteia, mai
ales dac sufer i de insuficien renal acut. Uremia este o caracteristic a
bolilor cronice de rinichi, afeciuni care pot avea etiologie local, glomerular,
tubular sau sistemic.
- Creatinina serica - cresterea valorii sale este de obicei primul semn al
insuficientei renale acute.
7

- Clearace-ul creatininei - compara nivelul creatininei din sange cu cel din urina,
estimand asftel gradul de imbolnavire al rinichilor. Astfel, in insufucienta renala si
in sindromul uremic creatinina serica creste, pe cand cea urinara scade.
Clearance ul exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in
unitatea de timp, pentru o substanta data. Clearance-ul creatininei se calculeaza
cu formula: C=UxV/P, unde:
C=clearance-ul substantei;
U=concentratia substantei in urina exprimata in mg/mL;
V=debitul urinar exprimat in mL/min.;
P=concentratia substantei in plasma exprimata in mg/mL.

Colesterolemia
Compus organic din grupa lipidelor care are multiple roluri in organism:
- este un constituent important al membranelor celulare unde are rol in reglarea
permeabilitatii acestora fata de diverse substante
- este implicat in sinteza corticosteroizilor, hormonilor sexuali si a acizilor biliari
- rol metabolic.
Cand este in exces se depune pe peretii vaselor sangvine sub forma de
placi de aterom.
Cea mai mare parte a colesterolului din organism este de origine
exogena, fiind introdus prin alimentatie, el provenind din alimentele de origine
animala. Dupa absorbtie la nivel intestinal, ajunge in sange de unde este preluat
de catre ficat si metabolizat, fiind apoi eliberat in circulatie legat de lipoproteine
(LDL colesterol, VLDL colesterol, HDL colesterol).
LDL colesterol nseamn Low Density Lipoprotein, iar valorile acestuia n
snge ar trebui meninute n limite normale. Nu conteaz dac suntei grai sau
slabi, LDL-colesterolul poate fi mrit oricum. In conditii obisnuite, valorile
colesterolului LDL ar trebui sa fie cuprinse intre 50 si 150 mg/dl. Nivelurile optime
ale LDL-colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai mici
de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular
si mai mici de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
Principala problem la care conduce
acest
tip
de
colesterol
este
ateroscleroza (ateromatoza). mpreun
cu alte lipide, acesta se va depune strat
cu strat pe suprafaa intern a vasului
(intima vasului) formnd placa de
aterom. Ulterior placa de aterom
determin necroza peretelui arterial
ctre medie, suferind procese de
fibrozare i precipitri calcare.

Placa de aterom va ngusta lumenul vasului, ceea ce va conduce la o hipoxie


in teritoriul deservit de vasul respectiv.
Cea mai grav consecin, ns, este tromboza (formarea unui cheag de snge
pe peretele intern al vasului).
HDL colesterolul sau colesterolul bun, are in compozitie o cantitate mare
de proteine si este sarac in lipide. Acest compus actioneaza ca un aspirator si
absoarbe colesterolul in exces de la nivelul tesuturilor si celulelor si il transporta
la nivelul ficatului. Ficatul elimina colesterolul din aceste particule si il foloseste
sau il recicleaza. Aceasta activitate a HDL explica de ce acesta are efecte
benefice asupra sistemului cardiovascular.
Nivelul optim de HDL colesterol este in jur de 45 mg/dl pentru barbati si in
jur de 55 mg/dl pentru femei, insa valorile normale sunt cuprinse intre 35 si 100
mg/dl. Exista un risc crescut de cardiopatie ischemica atunci cind nivelul de
HDL colesterol este sub 35 mg/dl.
VLDL-colesterolul sau lipoproteinele cu densitate foarte joasa contin
cantitati mari de trigliceride.
Lipoproteinele sunt substante alcatuite din colesterol, trigliceride si proteine.
Rolul lor in organism este de a transporta colesterolul, trigliceridele si alte lipide
in diferite parti ale corpului. VLDL contine cea mai mare cantitate de trigliceride si
de aceea este considerat a fi tot un colesterol rau deoarece ajuta colesterolul
sa se depoziteze pe peretii arterelor. Valori normale ale VLDL : 2 - 38 mg/dl.

S-ar putea să vă placă și