LUCRARE DE DIPLOMA
PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A BOLNAVILOR CU
BRONȘITĂ CRONICĂ
Cluj-Napoca
2019
Motto: ” Actul medical nu este altceva decât o întâlnire dintre o încredere și o conștiință”
(Gh. Scripcaru)
CUPRINS
I.1. INTRODUCERE
Mecanismele patogenetice ale acestor afecțiuni sunt commune. Pe primul loc se situează
fumatul, apoi expunerea la poluanții atmosferici, de la locul de muncă, respective repetate
infecții bronho-pulmonare.
În ultimele decenii asistăm la o creștere a bolilor cornice și degenerative, mai ales ale bolilor
respiratorii care se situează pe primul loc. Creșterea prevalenței bolilor pulmonare în general
și a celor cornice în mod special, ne îndreptățește să abordăm aceste afecțiuni.
I.2. SCOP ȘI MOTIVAȚIE
Mi am droit și îmi doresc să ajut oamenii, să fiu un sprijin al lor, să le aduc un zâmbet pe buze
și să le alin suferința în funcție de nevoia fiecăruia.
Am ales dezvoltarea acestui subiect deoarece sunt fumătoare, fumatul fiind principalul factor
al bronșitei cornice. Teama de a mă îmbolnăvi m-a împins spre această patologie destul de des
întâlnită în rândul populației din România.
Bronșita cronică prezintă incidență și prevalență cu tendință la creșterea anuală, mai ales
datorită fumatului în general și a fumatului la adolescenți în mod special. Fiind o boală
invalidantă, care necesită tratament îndelungat și costisitor, necesită o abordare atât din punct
de vedere medical cât și din punct de vedere financiar. Durata tratamentului, costul
medicamentelor, numărul zilelor de incapacitate de muncă, respective evoluția spre afectarea
cordului și pierderea capacității de muncă sunt câteva din aspectele care motivează abordarea
acestui subiect.
Tratamentul complex care se aplică acestor bolnavi m-a făcut să abordez această temă, pentru
a însuși metodele terapeutice cele mai eficiente, precum și tehnicile pentru reducerea cauzelor
și a exacerbărilor acestei afecțiuni. Aș dorii să vin în sprijinul bolnavilor în fazele incipiente,
respective în prevenirea bolii acționând în primul rând pentru combaterea fumatului, reducerii
fumatului pasiv, prevenirea fumatului în scolii, în rândurilr tinerilor pentru a nu începe acest
obicei atât de dăunător sănătății.
CAPITOLUL II – DATE ȘTINȚIFICE DESPRE BRONȘITA CRONICĂ
Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la realizarea
schimburilor de gaze din organism și mediul extern, având ca funcție primordială hematoza
(schimbul de oxigen și dioxid de carbon al organismului cu mediul înconjurător, asigurând
homeostazia gazoasă).
-fonația(laringe-corzile vocale)
-rezervor de capacitanță
-absorbția medicamentelor
-echilibrul acido-bazic
-echilibrul fluido-coagulant
-funcție secretory
II. 1. 1. NOȚIUNI DE ANATOMIE
Respirația este procesul fiziologic prin care se asigură în mod continuu aportul de oxigen
adecvat necesităților organismului, dar și exportul dioxidului de carbon rezultat din
metabolismul cellular.
-cavitatea nazală
-faringe
-laringe
-trahee
-bronhii
-bronhiole
Cavitatea nazală este împărțită prin septul nazal în cele două fose nazale și căptușită de o
mucoasă nazală bogat vascularizată.
Este prima și cea mai eficace barieră natural împotriva infecțiilor care filtrează și sterilizează
aerul care ajunge în plămâni, relaxează reflex reacția aparatului respirator față de aerul
atmospheric, având și un rol estetic.
-conduct aero-vector
-organ al fonației
Traheea,este un organ al căilor respiratorii inferioare și are forma unui conduct cilindric în
lungime de 10-12 cm.
-internă-unde se află mucoasa traheală,ce este formată dintr-un epiteliu cilindric ciliat,având și
cellule care secretă mucus;
Bronhiile
Ele se impart în cele două bronhii principale (dreaptă și stângă).Acestea pătrund în plămân prin
hil,unde se ramnifică intrapulmonar,formând arborele bronșic.
-bronhia principal
-artera pulmonară
-venele pulmonare
Bronhia stângă este înconjurată de crosa aortei,cea dreaptă de crosa marii vene azygos.
Sunt doi la număr (stâng și drept) situați în cavitatea toracică,fiecare fiind acoperit de pleura
viscerală.
Structura plămânilor
Vascularizația plămânului.
Funcțională
Nutritivă
Circulația funcțională este asigurată de artera pulmonară care ia naștere din ventriculul drept
și se capilarizează la nivelul alveolelor pulmonare.
Circulația funcțională de întoarcere este asigurată de venele pulmonare, care se varsă în atriul
stâng. Se încheie astfel, circulația mica, în care artera pulmonară conținând sânge neoxigenat,
cu dioxid de carbon; se încarcă cu oxigen și se întoarce prin venele pulmonare care conțin sânge
oxigenat, roșu, la atriul stâng.
Circulația nutritive face parte din marea circulație și adduce plămânului sânge, încărcat cu
substanțe nutritive și oxigen.Este asigurată de arterele bronșice, ramuri ale aortei toracice; ele
irigă arborele bronșic. O parte din sânge se întoarce în venele bronșice, care se varsă în venele
azygos și acestea în vena cavă superioară și atriul drept; o altă parte din sânge se întoarce prin
venele pulmonare în atriul stâng.
Pleura
Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleura.
Pleura reprezintă o foiță parietală, care căptușește pereții toracelui,și o foiță viscerală, care
acoperă plămânul pătrunzând și în scinzuri. Cele două foițe se continua una cu cealaltă la
nivelul pediculului pulmonary și al ligamentului pulmonar.
Între cele două foițe există o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, în care se află o lsmă fină de
lichid pleural.
Mediastinul
Este spațiul cuprins într fețele mediale ale celor doi plămâni, acoperiți de pleurele mediastinale.
A nterior ajunge până la stern, posterior până la coloana vertebrală, inferiopr până la diafragmă,
iar superior comunică larg cu baza gâtului prin aperture superioară a toracelui.
II. 1. 2. NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE
Expirația
Este un process pasiv, realizat prin relaxarea mușchilor respiratori. În expirația forțată intervin
și mușchii respiratori de rezervă (mușchii abdominali, mușchii intercostali interni).
Frecvența respirției
Reprezintă numărul de respirații complete pe minut. În repaus la organismal sănătos frecvența
respiratorie este de 16-18 respirații pe minut.
Volumele pulmonare:
Volumul current, este volumul de aer introdus sau eliminate din plămâni în
respirația de repaus, are o valoare de 500 cm3.
Volumul inspiratory de rezervă, este volumul de aer introdus în plămâni după o
inspirație normal, valoric reprezintă aproximativ 1500 cm3.
Volumul expirator de rezervă, este volumul de aer eliminate din plămâni după
o expirație normal, are o valoare de 1000-1500 cm3.
Capacitatea vitală pulmonară se obține prin însumarea volumului current +
volumul inspiratory de rezervă + volumul expirator de rezervă, este de
aproximativ 3500 cm3.
Volumul residual, este volumul de aer care rămâne în plămâni după expirația
forțată, are o valoare de circa 1500 cm3.
Capacitatea totală pulmonară se obține prin însumarea capacității vitale
pulmonare + volumul residual, valoric reprezintă aproximativ 5000 cm3.
Debitul pulmonary
Reprezintă produsul dintre volumul current și frecvența respirației. Pentru o respirație normal,
debitul pulmonary are o valoare de aproximativ 8 l (litri) de aer.
Respirația normal se numește eupnee;
Respirația mărită se numește polipnee;
Respirația scăzută se numește bradipnee;
Stoparea respirației se numește apnee;
2. Difuziunea gazelor
Difuziunea gazelor la nivel alveolar, se realizează datorită diferenței de presiune parțială a
gazelor din alveole și sânge.
Difuziunea la nivelul membrane alveolo-capilare constă în trecerea gazelor din alveole în sânge
și invers, din sânge în alveole, de la o presiune mai mare la una mai mica.
În alveole presiunea parțială a O2 este de 100 mmHg, iar presiunea parțială a CO2 este de 40
mmHg.
În sângele venos presiunea parțială a O2 este de 40 mmHg, iar presiunea parțială a CO2 este
de 46 mmHg.
3. Transportul gazelor
Transportul de O2
Ce-a mai mare parte a oxigenului este transportat sub formă de oxihemoglobină și doar o mica
parte este dizolvat în plasma.Oxigenul este transportat prin cele patru vene pulmonare la inimă,
iar de aici prin circulația sistemică ajunge la nivel cellular.
Transportul de CO2
Dioxidul de carbon se produce la nivel cellular în urma proceselor oxidative. Venele cave îl
transport la inimă iar de aici prin artera pulmonară ajunge la plămâni.
4.Reglarea respirației
Reglarea nervoasă - Este realizată de către centrii respiratori și centrii nervoși superiori.
Reglarea umorală – Se datorează concentrațiilor diferite ale gazelor respiratorii din sânge.
II.2 BRONȘITA CRONICĂ
II.2.1 DEFINIȚIE
II.2.2 EPIDEMIOLOGIE
Primele descrieri ale bolii s-au făcut în secolul XVII, iar termenul de bronșită cronică a fost
folosit pentru prima data de Badham la începutul secolului XIX. (Tratat de medicină internă
sub redacția Radu Păun-București, 1983). Numărul cazurilor de bronșită cronică a crescut
parallel cu industrializarea.
Datorită creșterii dramatice a industrializării au apărut tot mai multe cazuri grave, a crescut
mortalitatea prin bronșită cronică. În anul 1952 la Londra s-a înregistrat o inversiune termică,
un episode acut de poluare soldat cu multe exacerbări și numeroase cazuri mortale.
Prevalența din ultimele decenii arată o creștere semnificativă, cu toate măsurile igienice și
epidemiologic eluate. Creșterea prevalenței este prezentă pe plan mondial, cu precădere la țările
industrializate. Creșterea prevalebnțeis-a etichetat ca relativădatorită reducerii cazurilor bolilor
pulmonare cornice cum ar fi tuberculoza. Cu toate măsurile igienici-sanitare și epidemiologice
asistăm la o creștere reală a prevalenței. Aceasta se datorează îmbunătățirii mijloacelor
terapeutice, a recunoașterii din timp a bolii și ca urmare a prelungirii vieții celor afectați.
Merită amintit măsurile luate pentru combaterea fumatului, reducerea noxelor de la locul de
muncă, examinările periodice effectuate și nu în ultimul rând utilizarea roboților în tehnologiile
periculoase pentru sănătate: șablare, vopsitorii, unele faze ale turnării metalelor, etc.
Mortalitatea după datele Organizației Mondiale ale Sănătății (OMS) se situează între 1-8 %, cu
tendință de creștere rapidă. Se consider că mortalitatea se dublează la fiecare cinci ani. Se
preconizează că în 2050 va fi a treia cauză de deces!
Este sufficient dacă ne gândim la procentul mare de fumători care sunt candidați pentru a face
bronșită cronică. Poluarea atmosferei și a locurilor de muncă rămân problem nerezolvate, cu
toate că s-au obținut rezultate încurajatoare.
Din cele expuse rezultă că bronșita cronică este o boală cu implicații socio-economice evidente.
Pierderile financiare se datorează prestărilor de servicii medicale ambulatorii și de spitalizare,
însă acestea sunt doar o parte din pierderi.
Stimulii inițiali care duc la creșterea secreției de mucus sunt fumatul și poluarea atmosferică.
Acești factori acționează synergic. Creșterea secreției bronșice atrage după sine infecția inițială
acută, care devine cronică și progresează spre bronșiile mici, determinând alterare funcției
respiratorii prin instalarea sindromului bronho-obstructiv. Concomitent se activează factorii
endogeni care se manifestă prin hiperactivitate bronșică.
Fumatul reprezintă o relație direct cu morbiditatea prin bronșită cronică. Renunțarea la fumat
ameliorează semnificativ prognosticul morbidității și a mortalității prin bronșită cronică.
Fumatul de țigară este mai periculos pentru instalarea bronșitei cornice decât fumatul de pipă
sau țigări de foi. Efectul fumatului apare precoce, dar de multe ori simptomrle, initial puțin
evidente sunt neglijate de bolnavi. Efectele fumatului depend și de calitatea țigărilor fumate.
Cele tari sunt mai nocive datorită conținutului crescut de nicotine și gudroane.
Efectele negative ale fumatului sunt mai pronunțate la tineri, respective la cei care au început
să fumeze la vârste mai tinere. Întreruperea fumatului are effect favorabil atât pentru reducerea
dezvoltării bronșitei cornice, cât și pentrureducerea puseurilor infecțioase intercurente la
bronșitici.
Reducerea funcției respiratorii arată un parallelism între numărul țigărilor fumate și reducerea
volumelor respiratorii detectate cu ocazia explorărilor funcționale. Fumatul acționează asupra
cililor vibratili ale celulelor epiteliale, determinând reducerea mișcărilor acestora, astfel suferă
autoepurarea pulmonară. Excitarea mucoasei respiratorii de fumul de țigară duce la hipertrofia
și hiperplazia glandelor de mucoasă bronșică, ceeea ce reduce lumenul bronșic.
Poluarea atmosferică favorizează atât patogeneza bronșitei cornice cât și creșterea frecvenței
suprainfecțiilor intercurente. Acest fapt a fost observant și demonstrate în Londra cu ocazia
unor inversiuni termice, când particulele în suspensie poluantă a determinat o adevărată
epidemie de îmbolnăviri la populația expusă. Poluarea atmosferică este produsă de bioxidul de
sulf, particulele în suspensie care provin din arderea produșilor fosili: cărbune, petrol, și din
gazelle de eșapament ale moatoarelor. Aceste din urmă emană și monoxid de carbon și alți
oxidanți. Favorizează infecțiile bronșice recurente cu Haemophylus Influenzae.
Un aspect particular al poluării reprezintă cea din interiorul locuinței, de exemplu în casele
fumătorilor. Poluarea domestic explică modificările pulmonare și frecvența mai mare a
afecțiunilor respiratorii la copii fumătorilor.
Infecția este factorul de debut clinic al bronșitei. Inițial apare o infecție acută, care se
cronicizează sub acțiunea factorilor favorizanți și determinanți ai bronșitei cornice. Infecțiile
joacă un rol important în exacerbărilr successive care prezintă bolnavii cu bronșită cronică.
Favorizează pătrunderea infecției în segmentele tot mai profunde ale bronșiilor, ajungând la
bronșiile mici, iar atingerea acestora întrețin o evoluție severă, trenantă și progresivă a bolii.
Cu trecerea anilor exacerbările infecțioase sunt tot mai frecvente și mai severe, determinând o
creștere a secrețiilor bronșice. Secrețiile devin mai abundente și mai consistente, realizând
veritabile dopuri de secreții intrabronșice, cee ace accentuează dispneea fiind responsabilă de
o bună parte a simptomelor bolii.
Infecțiile virotice prin distrugerea epiteliului bronșic deschid cale pentru infecții bacteriene.
Ele determină necroza celulelor epiteliale și hipersecreția glandelor bronșice. Eliminarea
epiteliului bronșic face posibil contactul direct al terminațiilor nervoase intrabronșice cu aerul
poluat, cu germenii din aerul inspirit accentuând tusea și concomitant expectorația.
Infecțiile virptice sunt produse de:
- Virusul gripal
- Virusul sincițial respirator
- Virusurile parainfluenzae
Cercetărilr din ultimii ani au demonstrate existența unor modificări genetice care se pare că
sunt răspunzătoare de instalarea sindromului obstructive.
Prin acțiunea factorilor etiologici enumerați mai sus are loc hiperplazia celulelor calciforme cu
hipersecreția mucusului. Se modifică componența mucusului și vâscozitatea lui, reacția devine
acidă. Apare deficit de unii fermenți: lizocimă, lactoferină.
Una din manifestările cele mai nefavorabile în evoluția bronșitei cronice este dezvoltarea
sindromului obstructiv.
Macroscopic
Se poate observa îngroșarea pereților bronșici, acoperiți de sectreții mucoase sau muco-
purulente abundente cu risc de obstruare a lumenului. În caz de suprainfecție, cantitatea de
secreții prezente la nivel bronșic crește, iar mucoasa bronșică se hiperemiază. De asemenea
mai pot fi observate modificările apărute în structura țesutului pulmonar care pot indica apariția
emfizemului în stadiile incipiente ale bolii, iar mai târziu, în stadiile avansate, apariția fibrozei.
Microscopic
La nivelul peretelui bronșic pot fi identificate zone de scleroză epitelială, cu alterarea fibrelor
musculare și elastice aflate în componența acestuia.
- Tusea
- Expectorația
- Ralurile bronșice
Bolnavii de cele mai multe ori se se prezintă la medic în fazele mai avansaate ale bolii, mai
ales cu ocazia unei exacerbări infecțioase, chiar după ani de zile de la evoluție.
Tusea este de obicei matinală, declanșată de contactul cu aerul rece, de aerul poluat sau de
fumul de țigară. Treptat tusea devine tot mai frecventă, astfel bolnavul tușește practic toată
ziua, iar noaptea tusea se exacerbează. În majoritatea cazurilor tusea este productivă, dar poate
fi și tuse seacă survenită în chinte violente. Aerul poluat, ceața declanșază tuse violentă, încât
de multe ori bolnavul nu-și poate desfășura activitatea cotidiană.
Expectorația în fazele de acalmie este albă, cenușie sau negricioasă datorită rezidurilor din
fumul de țigară.
Devine galbenă, verzuie, uneori chiar cu miros neplăcut, cu caracter net purulent în fazele de
suprainfecții, exacerbare a bronșitei cronice.
Poate fi sangvinolentă sau se poate prezenta sub formă de hemoptizii mici repetate. În astfel de
cazuri intră în discuție cancerul bronho-pulmonar.
Episoadele infecțioase sunt mai frecvente în timpul sezonului rece. Încep sub forma unor
infecții ale căilor respiratorii superioare, care coboară în bronhii.
De obicei ne ghidăm după volumul expirator maxim pe secundă (VEMS), care prezintă o
alterare paralelă cu accentuarea dispneeei.
La examenul obiectiv de obicei observăm un bolnav mai mic de statură, frecvent obez, pletoric,
cu facies congestiv, conjunctivele injectate (hiperemice), extremități calde. Cianoza apare după
o perioadă de evoluție relativ mai lungă și se accentuează în timpul puseurilor infecțioase. În
fazele avansate poate avea caracter permanent. Toracele este emfizematos, cu cifoză dorsală și
sternul proiectat anterior. Se poate observa tirajul intercostal, respectiv la nivelul foselor
supraclaviculare. Inspirul este zgomotos datorită obstrucției căilor aerifere. La ascultare se
percep raluri bronșice mixte, ronflante și sibilante, uneori subcrepitante. Wheezingul expirator
este prezent datorită obstrucției bronhiolare, concomitent cu expirul prelungit.
Presiunea intratoracică este crescută ceea ce determină turgeșcența jugularelor. Acest semn
înseamnă prezența insuficienței cardiace.
Cordul suferă datorită hipertensiunii pulmonare. Inițial se suprasolicită ventriculul drept, care
reacționează prin hipertrofie, ceea ce se evidențiază prin percepția unui suflu sistolic la focarul
tricuspidei, care denotă o insuficiență funcțională a acesteia. Insuficiența ventriculului drept se
manifestă prin apariția edemelor la nivelul gambelor.
II.2.7 TABLOU PARACLINIC
Accentuarea desenului pulmonar este semnul relativ frecvent la bolnavii cu bronșită cronică.
În majoritatea cazurilor se observă îngroșarea peretelui bronhiilor, mai ales în regiunea
perihilară. Pe tomografia compiuterizată se observă opacități tubulare, datorită îngroșării
peretelui bronșic.
Reprezintă cea mai importantă examinare paraclinică pentru evaluarea funcției ventilatorii și
aprecierea rezervelor funcționale ale aparatului respirator. În bronșita cronică sindromul
obstructiv este determinat prin mai mulți factori:
Modificările hematologice sunt prezente dar nu sunt specifice, fiind prezente și în alte afecțiuni.
Majoritatea bolnavilor prezintă creșterea IgG și IgA care cu evoluția bolii se reduc treptat. În
unele cazuri sunt crescute enzimele hepatice ASAT și ALAT, ceea ce denotă necroza celulei
hepatice ca urmare a hipoxemiei
II.2.7.2 DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL
Aspectul clinic al bronșitei cronice este caracteristic, prin urmare sunt puține afecțiuni de care
trebuie diferențiată.
Bronșiectazia poate fi diferențiată de bronșita cronică prin anamneză, care evidențiază debutul
bronșiectaziei încă din copilărie, pe când bronșita cronică debutează la adult, la vârsta de 40-
50 ani. Examenul obiectiv la bronșita cronică pune în evidență raluri bronșice diseminate difuz
în ambele câmpuri pulmonare, pe când în bronșiectazie ralurile apar în anumite zone bine
delimitate ale câmpului pulmonar. Diagnosticul sigur este confirmat prin bronhografie.
Insuficiența respiratorie
Este cea mai frecventă complicație și totodată cea mai severă. Apare și se accentuează în timpul
suprainfecțiilor și agravează sindromul obstructiv.
- Polipnee
- Reducerea amplitudinii mișcărilor respiratorii
- Respirații superficiale
- Dispariția tusei
- Reducerea sau dispariția expectorației
- Murmurul vezicular mult diminuat
- Instalarea hipercapniei
- Encefalopatie hipercapnică
- Dezorientare în timp și spațiu
- Comă
Insuficiența respiratorie se poate evidenția prin determinarea volumelor respiratorii, care scad
paralel cu accentuarea insuficienței pulmonare. Valorile cele mai fidele sunt: capacitatea vitală
CV și volumul expirator maxim pe secundă VEMS.
Cordul pulmonar cronic reprezintă problema majoră a bronșitei cronice și principala cauză
de deces. Debitul cardiac crește inițial, ulterior scade, se instalează hipertensiunea pulmonară,
care suprasolicită ventriculul drept. Afectarea cordului se poate evidenția prin modificările
electrocardiografice, care inițial arată încărcare ventriculară dreaptă, ulterior hipertrofie
ventriculară dreaptă. Supraviețuirea medie după afectarea cordului este aproximativ 6 ani, iar
după prima decompensare 5 ani.
II.2.7.4 PROGNOSTICUL BRONȘITEI CRONICE
Episoadele infecțioase acute au un pronostic bun. Decompensările infecțioase devin tot mai
frecvente pe parcursul evoluției bolii, ceea ce determină alterarea funcției pulmonare. Instalarea
hipoxemiei, a hipertensiunii pulmonare duce la un pronostic rezervat, datorită complicațiilor
cardiace secundare.
Funcția pulmonară este factorul hotărâtor pentru determinarea prognosticului. Valori ale
VEMS sub 1500 mL, respectiv raportul VEMS/CV sub 60% reprezintă un pronostic sever. La
cei cu VEMS sub 1000 mL decesul este de 10% anual.
II.2.8 TRATAMENT
II.2.8.1 PROFILAXIE
Fumatul
Cea mai importantă este profilaxia primară: combaterea fumatului, mai ales în rândurile
copiilor și tinerilor.
Poluarea atmosferică
Reducerea poluării atmosferice prin toate mijloacele posibile reprezintă o profilaxie efixientă,
dar greu de realizat.
Infecția
Bronșiticii prezintă o sensibilitate particulară la infecții. Din acest motiv se recomandă evitarea
contactului cu persoane care prezintă viroze sau alte boli infecțioase. Se recomandă evitarea
aglomerației în perioadele de epidemii.
Vaccinarea antigripală este obligatorie, respectiv vaccinarea antipneumococică se recomandă
tuturor bronșiticilor, dar și persoanelor cu afecțiuni cronice pulmonare sau cardiace.
Chimioprofilaxia a fost recomandată ani de zile, momentan sunt discuții privind eficiența
acesteia. Cu toate discuțiile se pare că o chimioprofilaxie corect condusă are efecte preventive
față de decompensările infecțioase.
Cele mai frecvente complicații ale bronșitei cronice sunt cele infecțioase, care determină
exacerbarea simptomelor.
Temporizarea tratamentului antibiotic poate duce la suprainfecție cronică, mai rar la abces
pulmonar, care de cele mai multe ori necesită rezolvare chirurgicală.
- Salbutamol
- Terbutalina
În fazele avansate ale bolii se pot administra bronhodilatatoare cu acțiune de lungă durată:
- Salmeterol
- Formoterol
Pot fi utilizate bronhodilatatoare vagolitice:Ipratropium, sub formă de inhalație sau sub formă
de pulberi inhalatorii, cum sunt: Spriva, Tiotropium, Oxitropium, etc.
- Septilin
- Spirulina
- Baraca
CAZ I
Sex: feminin
Vârsta: 69 ani
Domiciliu: Cluj-Napoca
Naționalitate: Română
Religie: Greco-catolică
Înălțimea: 1.62 m
Greutatea: 69 kg
-subfebrilitate
-dispnee
Obijnuințe de viață:
- Alimentație: inadecvată, consumă alimente nesănătoase, nu are orar fix pentru mese;
preferințe: lactate, mâncăruri prăjite, condimente
- Alcool: consumatoare, bere sau vin la prânz sau seara
- Cafea: 1/zi
- Tutun: fumătoare
- Somn: adoarme la ore târzii, somnul este agitat, insuficient 4h/noapte
- Mișcare: este o persoană dinamică
- Igiena: pacienta are deprinderi corecte de igienă
- Alergii: nu se știe alergică la nici un medicament sau aliment
ISTORICUL BOLII
La internare pacienta declară ca de aproape 1 săptămână are dureri în zona toracelui, respirație
zgomotoasă dispneică mai ales la efort, tuse la început obositoare apoi, însoțită de expectorație
mucopurulentă mai ales dimineața, stare de oboseală continuă.
- TA = 140/80 mmHg
- P = 80 p/min
- T = 370C
- R = 20 r/min
Funcțiile vitale ale pacientei au fost supravegheate zilnic și s-au obținut următoarele valori:
Funcții vitale Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
Temperatura 37 37 36,6
- 1100 ml/24h -
Diureza
EVALUAREA NEVOILOR
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Epicriza
Pcienta O.V în vârstă de 69 ani, se internează în Secția Medicala a Spitalului Județean Cluj-
Napoca la data de 02.04.2019, ora 10:20 Dimineața cu bilet de trimitere de la Medivul de
Familie. La internare pacienta avea prezente următoarele simptome:Dispnee mai ales la
effort, tuse mucopurulentă, oboseala, tegumente palide. În urma investigațiilor s-a stabilit
Diagnosticul de Bronșită Cronică. În timpul internării s-a instituit tratament cu: antibiotic,
expectorante, cortizon.
În urma repausului la pat și a îngrijirilor de nursing applicate precum și a tratamentului
medicamentos evoluția este favorabilă. Starea general s-a îmbunătățit, problemele s-au
diminuat, dispneea s-a redus, pacienta se odihnește bine și se alimentează normal.
După zilele de spitalizare pacienta este externată cu ameliorări din punct de vedere clinic cu
următoarele recomandări:
CAZ II
Sex: masculine
Vârsta: 62 ani
Domiciliu: Gilău
Naționalitate: Română
Religie: Ortodox
Înălțime: 170 cm
Greutatea: 80 kg
Ocupația: Pensionar
Obijnuințe de viață:
Pacientul F.D, cu vârsta de 62 de ani din Gilău, cunoscut în Secția Medicală a Spitalului
Județean Cluj-Napoca, cu afecțiuni pulmonare din anul2016 declară că de aproape 1
săptămână prezintă tuse chinuitoare cu expectorație muco-purulentă, dureri în zona toracelui
în timpul tusei, dispnee la effort, cefalee, amețeli, oboseală, palpitații.
Deoarece de 2-3 zile starea sa, s-a înrăutățit, expectorația este hemoptoică iar temperature
este de 38,5oC având și frisoane s-a prezentat la medical de familie pentru tratament.
La internare pacientul prezintă: dureri toracice difuze, cefalee, vertij, dispnee la effort,
palpitații, tuse cu expectorație muco-purulentă, temperature corpului 38,5oC, frisoane,
transpirații.
- TA = 140/70 mmHg
- P = 75 b/min
- T = 38,5
- R = 17 r/min
Funcțiile vitale ale pacientului au fost supravegheate zilnic și s-au obținut următoarele valori:
Funcții vitale Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
EVALUAREA NEVOILOR
Epicriza
Pacientul F.D în vârstă de62 de ani internat în secția medicală cu diagnostic de Bronșită
cronică obstructive având următoarele simprtome: dureri toracice difuze, cefalee, vertij,
palpitații, tuse cu expectorație mucopurulentă, temperature corpului de 38,5oC, frisoane,
transpirații.