ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

DROBETA TURNU SEVERIN

JUDETUL MEHEDINTI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT

INDRUMATOR PROIECT:
PROF.CĂPITĂNESCU CAMELIA

CANDIDAT:
DĂOGARU CAMELIA

2021

1
 ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
DROBETA TURNU SEVERIN
JUDETUL MEHEDINTI

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU ASTM BRONSIC

INDRUMATOR PROIECT:
PROF.CĂPITĂNESCU CAMELIA

CANDIDAT:
DĂOGARU CAMELIA

2021

2
 CUPRINS

ARGUMENT...................................................................................................................................4
CAPITOLUL I. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR.........................5
1.1. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR.................................................................5
1.1.1. Căile respiratorii............................................................................................................6
1.1.2. Plămânii.........................................................................................................................7
1.1.3. Arborele bronsic............................................................................................................7
CAPITOLUL II. ASTMUL BRONSIC.........................................................................................10
2.1. DESCRIEREA AFECŢIUNII.........................................................................................10
2.2. FACTORI CARE PROVOACA ACCESELE ASTMATICE........................................12
2.3. FIZIOPATOLOGIE........................................................................................................14
2.4. ANATOMIE PATOLOGICA.........................................................................................15
2.5. FORME CLINICE..........................................................................................................16
2.5.1. Astmul cu accese intermitente.....................................................................................16
2.5.2. Astmul cronic..............................................................................................................17
2.5.3. Starea de rau astmatic..................................................................................................17
2.6. EXPLORARE PARACLINICA.....................................................................................17
2.6.1. Examen de sputa..........................................................................................................17
2.6.2. Examene de laborator curente.....................................................................................17
2.6.3. Examen radiologie toracic...........................................................................................18
2.6.4. Electrocardiograma......................................................................................................18
2.6.5. Explorare funcţionala..................................................................................................18
2.7. DIAGNOSTIC POZITIV SI DIFERENŢIAL................................................................19
2.7.1. Diagnostic pozitiv........................................................................................................19
2.7.2. Diagnosticul diferenţial...............................................................................................19
2.8. EVOLUŢIE SI COMPLICAŢII......................................................................................20
2.9. TRATAMENTUL IN ASTMUL BRONSIC..................................................................20
2.9.1. Tratamentul profilactic................................................................................................20
2.9.2. Tratamentul igienico - dietetic.....................................................................................20
2.9.3. Tratamentul medicamentos.........................................................................................21
CAPITOLUL III. PROCESE DE ÎNGRIJIRE ALE BOLNAVILOR CU ASTM BRONSIC.....23
3.1. CAZUL I.........................................................................................................................23
3.2. CAZUL II........................................................................................................................26
3.3. CAZUL III......................................................................................................................29
CONCLUZII..................................................................................................................................33
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................35

3
 ARGUMENT

Astmul bronsic nu se vindeca, dar se trateaza foarte bine.

Daca esti bolnav de astm bronsic, poti trai bine (ca un om sănătos), daca faci ce iti spune
MEDICUL. îngrijirea bolnavului este o munca de mare răspundere care necesita cunostinte
profesionale profunde si calitati morale deosebite.
Mi-am ales astmul bronsic ca tema a lucrării de diploma pentru faptul ca este o afecţiune
extrem de frecventa , intalnita atat la adulţi cat si la copii, cu debut la orice varsta si indiferent de
condiţia sociala. Personalul medical trebuie sa il invete pe pacient sa evite factorii de risc „ cea
mai buna opţiune pentru ei este sa aiba grija de boala lor, sa o controleze in cel mai eficient mod
posibil pentru a minimaliza simptomele si efectele care le-ar putea schimba viata”.
Criza de astm bronsic constituie o urgenta medicala majora care presupune internarea
pacientului in spital si acordarea de asistenta medicala de specialitate.
Astmul, spun specialiştii, este un barometru pentru nivelul de poluare din lume. Este o
afecţiune cronica a plamanilor, caracterizata prin probleme de respiraţie recurente, cauzate de
imflamarea cailor respiratorii.
Dar sa nu uitam „ astmul bronsic este o boala nobila, nu oricine isi permite sa faca astm
bronsic.” Dr. Claudia Stoia Medic specialist pneumolog.

4
 CAPITOLUL I.

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

1.1.ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Figura 1. Aparatul respirator

5
 Respiraţia este funcţia prin care se asigura continuu si adecvat atât aportul de oxigen din
aerul atmosferic pâna la nivelul celular care îl utilizeaza, cât si circulaţia în sens invers a
bioxidului de carbon, produs al metabolismului celular.
Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimbului gazos, dintre aerul
atmosferic si organism, constituie aparatul respirator.
Aparatul respirator este format din doua componente principale: caile respiratorii si
plămânii.
1.1.1. Căile respiratorii

Caile respiratorii sunt conductele prin care aerul atmosferic încarcat cu oxigen este
introdus în plămâni si prin care aerul alveolar încarcat cu bioxid de carbon este eliminat. Ele sunt
:cavitatea nazala formata din cele doua fose nazale, faringele, calea comuna aero - digestiva,
laringele, traheea si bronhiile.
Cavitatea nazală
Nasul are forma unei piramide triunghiulare a cărei baza prezintă orificiile nazale (narile).
Prin nari se pătrunde în vestibulul nazal si apoi în fosele nazale.
Scheletul nasului este format, în porţiunea superioara din oasele nazale si maxilare de
care se prind prin membrane de conjunctiune, mai multe cartilaje care formeaza restul piramidei
nazale.
Septul nazal care desparte fosele este alcatuit dintr-o porţiune posterioara osoasa si una
anterioara cartilaginoasa. Superior, peretele cavitatii nazale este format de lama ciuruita a
etmoidului prin care strabat fibrele nervilor olfactivi. Cele doua fose comunica posterior cu
faringele prin doua orifîcii numite coane.
Pereţii laterali ai foselor prezintă trei lame osoase numite comete nazale, acestea
clasificându-se în : superior, mijlociu si inferior. Intre oasele nazale si peretele lateral sunt
delimitate trei spatii numite meaturi. Mucoasa ce căptuşeşte septul nazal prezintă o zona bine
vascularizata care poate fi cauza hemoragiilor nazale.
Faringele
Este situat în partea anterioara a gâtului având un schelet format din cartilagii. Imediat
deasupra traheei se gaseste un cartilaj inelar numit cartilajul cricoid. Superior acestuia este situat
cartilajul tiroid care are forma unei cârti deschise cu muchia orientata anterior (“mărul lui
Adam”).

6
 Laringele
Este organul vorbirii si mucoasa care îl căptuşeşte spre interior formeaza patru plici, câte
doua de fiecare parte, una superioara si alta inferioara. Intre plicile superioare si cele inferioare
se gaseste un spaţiu numit vestibulul laringian.
sunetele se întăresc în cavitatile: bucala, faringiana, toracica, nazala si în sinusurile
frontale, maxilare, etmoidale ce servesc ca nişte camere de rezonanta.
La patrunderea sunetelor articulate mai participa: limba, buzele, dinţii, bolta palatina.
Traheea
Este un tub lung de 12 cm si larg de 2 cm, aşezat anterior esofagului cu pereţii formaţi din
suprapunerea a 16 -20 inele cartilaginoase incomplete posterior, care o tin mereu deschisa.
Bronhiile
Sunt doua ramificaţii ale traheei care pătrund fiecare în câte un plămân. Pâna la intrarea în
plămân pereţii lor au o alcatuire identica cu cea a peretelui traheei.

1.1.2. Plămânii

Plămânii sunt organele principale ale respiraţiei. Sunt în număr de doi: drept si stâng. La
nivelul plămânilor are loc schimbul alveolar de gaze. Plămânii sunt conţinuţi în cele doua
seroase pleurale, complet separate între ele. Seroasele pleurale si plămânii, separaţi prin
mediastin, sunt situati în cavitatea toracica.
Intre plămâni, pleurele pulmonare si pereţii cavitatii toracelui se stabilesc relaţii
reciproce, prin care se asigura mecanica respiratorie.

1.1.3. Arborele bronsic

Este format din caile respiratorii exta- si intra- pulmonare, constituite dintr-un
sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.Traheea si bronhiile extralobulare au
în pereţii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a menţine deschise caile respiratorii în condiţii
de variaţie a presiunii la inspiraţie si expiraţie.
Bronhiolele terminale si respiratorii, lipsite de inelul cartilaginos, conţin un strat muscular
dezvoltat, reglând astfel circulaţia aerului în caile respiratorii intrapulmonare.
Plămânul, acoperit de pleure, este constituit din urmatoarele unitati anatomice si
funcţionale:
 lobi pulmonari - sunt unitati morfologice mari, delimitate prin scizuri. Ei au
independenta structurala, funcţionala si patologica. Lobii sunt organizaţi în segmente.
 segmente - sunt unitati morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive.
7
 Segmentele sunt alcatuite din lobuli.
 lobul - este o masa piramidala cu baza către suprafaţa externa a plămânului.

 acini pulmonari - sunt constituiti dintr-o bronhiola respiratorie, împreuna cu canalele

alveolare care deriva din ea si cu alveolele pulmonare.
 alveole pulmonare - reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului, peretele alveolelor
fiind format dintr-un epiteliu alveolar, unistratificat, aşezat pe o membrana bazala.

Vascularizatia plămânilor se clasifica în:

a) vascularizatie funcţionala - este asigurata de trunchiul pulmonar cu cele doua ramuri ale
lui (artera pulmonara dreapta si artera pulmonara stânga) si de cele patru vene pulmonare (doua
drepte si doua stângi).
b) vascularizatie nutritiva - este asigurata de către arterele bronhice (din aorta toracica) si
aorta toracica interna, respectiv de către venele bronhice (tributare venelor brohiocefalice la
stânga si venei azigos la dreapta).

Figura 2. Anatomia plămânilor

8
Inspiraţia
Este un proces activ care consta în marirea brusca a tuturor dimensiunilor cutiei toracice
datorita contractiei muşchilor inspiratori. Astfel diametrul longitudinal se măreşte prin contractia
porţiunii antrale a diafragmului, care coboara bolta diafragmatica cu 1,5 - 7cm, iar coborârea cu
1 cm a cupolei diafragmatice măreşte dimensiunile cutiei toracice cu 250 cm.

Expiraţia
Este un proces pasiv, în condiţii obişnuite toracele revenind la dimensiunile sale de repaus
nu datorita contractiei anumitor muşchi, ci din cauza relaxarii musculaturii inspiratorii.

Ventilaţia pulmonara
Schimburile gazoase dintre mediul înconjurător si plămâni constituie ventilatia
pulmonara si au rolul de a menţine constanta compoziţia chimica a aerului alveolar.
Din acest aer trece permanent în sângele capilarelor pulmonare o anumita cantitate de oxigen si
se adauga permanent bioxid de carbon, printr-o circulaţie de sens invers. Frecventa respiraţiilor
este în raport direct cu intensitatea schimburilor metabolice, având valoarea de 16 -18
respiratii/min. în repaus si depăşind 45 respiraţii/min. la efort. In condiţii de repaus, fiecare
respiraţie vehiculeaza un volum de aproximativ 0,5 1 aer, denumit volum curent. Nu tot acest
volum de aer participa la schimburile respiratorii care se fac la nivel alveolar, deoarece o parte
din aerul inspirat rămâne în caile respiratorii.

9
 CAPITOLUL II.

ASTMUL BRONSIC

2.1. DESCRIEREA AFECŢIUNII

Definiţie:
Astmul Bronsic (AB) este una dintre cele mai răspândite si mai importante afecţiuni
respiratorii. El este definit ca o boala a cailor respiratorii caracterizata prin creşterea reactivitatii
traheobronsice la diferiţi stimuli si manifestata fiziopatologic prin îngustarea difuza a cailor
aeriene, care cedeaza spontan sau prin tratament.
Obstructia respiratorie reversibila din astm se însoteste de accese de dispnee, tuse si
wheezing.
Astmul alergic - adesea denumit si extrinsec, are un debut precoce - în copilărie sau sub
35 ani - si se asociaza cu istoricul personal si/sau familial de boli alergice (astm, urticarie,
eczeme etc.).
Accesele astmatice pot fi declanşate - la testare - prin antigenul specific inhalat, în ser
gasindu-se nivele crescute de IgE, iar reacţiile cutanate la injectarea intradermica de alergen sunt
intens pozitive.
Astmul nealergic (intrinsec) - este mai greu de definit sub aspect etiologic si patogenic.
El cuprinde acele forme de astm, în care baza imunologica lipseste sau are o pondere secundara,
pe primul plan trecând mecanismele neurogene. Se constata ca :
 factorii climatici si biologici prezenţi în astmul alergic lipsesc;
 debutul bolii tinde sa fie dupa 30-35 ani;
 istoricul personal si/sau familial nu identifica elemente de alergie;
 nivelele serice de IgE sunt normale si testele cutanate negative.
Factorii declansanti ai acceselor astmatice sunt variaţi, dar cel mai adesea infecţiile virale
ale cailor respiratorii superioare se găsesc în primul plan, urmate de expunerea la poluanţi
atmosferici sau profesionali.
Astmul nonalergic, cunoscut si sub termenul de intrinsec, este adesea greu de separat sub
aspect etiopatogenetic de cel alergic, iar în practica formele mixte sunt foarte numeroase.

10
 Hiperreactivitatea bronsica (HRB) - este elementul comun patogenic al tuturor formelor
de astm. HRB răspunde la o mulţime de stimuli - alergici si nonalergici - de unde si atributul de
hiperreactivitate nonspecifica.

Ea poate fi definita ca un răspuns bronhoconstrictor important la un mare număr de

stimuli nespecifici, care nu au nici un minim de efect la persoanele normale.
Aceşti stimuli pot fi alergene, substante cu acţiune parasimpatomimetica, mediatori celulari
(histamina etc.), produse chimice (bioxid de sulf, ozon), efort fizic intens, hiperventilatie,
inhalare de aer rece, etc.

Fig. 3. Prezentarea teoretica a bolii

11
 2.2. FACTORI CARE PROVOACA ACCESELE ASTMATICE

a) Factori alergici

Sunt primii care trebuiesc investigati la fiecare bolnav, mai ales în cazul persoanelor
tinere si în astm bronsic cu debut recent.
Exista o mare divesitate de alergeni, din care majoritatea sunt pneumoalergeni. Exemple
de pneumoalergeni:
 praful de camera (sau de casa);
 polenul;
 sporii de mucegaiuri;
 alergenii domestici (peri, lâna, pene);
 alimente, băuturi si medicamente.

Fig.4. Factorii alergici

Alimentele cele mai des incriminate sunt: laptele (la copil), ouăle, pestele, crustaceele,
12
cerealele, fructele, arahidele. Incriminate sunt si unele aditive alimentare ca: benzonat,
metabisulfit de sodiu, potasiu, antioxidanti, etc.

Fig. 5. Reactii alergice

b) Factori infectiosi

Relaţiile dintre infecţia acuta a cailor respiratorii superioare si astm sunt în special
evidente în copilărie când infecţiile virale respiratorii sunt probabil cauza cea mai comuna a
manifestărilor astmatice, cauza ce este prezenta si la adulţi. Astmul produs de infecţiile
respiratorii acute este denumit adesea si astm infectios.

c) Factori ocupationali
Astmul poate fi provocat si prin factori profesionali. In astfel de situatii, simptomele încep
dupa luni sau ani de activitati profesionale, desfasurate într-un loc de munca anumit sau într-un
proces tehnologic specific.
13
 Exemple de cauze de astm ocupational Tabelul 1.

AGENT OCUPAŢIE

Pisici, câini, cai Veterinari

Şoareci, şobolani, hamsteri Laboranţi

Porumbei, pui Fermieri

Cereale Fermieri

Enzime proteolitice Lucratori în industria de detergenti

Medicamente Lucratori în industria farmaceutică

d) Efortul fizic
Poate aduce accese de astm, în general la 5-10 minute dupa încetarea efortului.
Tipic, dupa un efort fizic sustinut de 5-8 minute se produce o scădere de peste 20% a unor
indici spirometrici (VEMS) cu maximum imediat dupa încetarea efortului si care dispare dupa
30-60 minute. Astmul indus de efort se poate întâlni în special la tineri ca o forma izolata sau
unica de astm.
e) Factori psihologici
Pot fi prezenţi în exacerbarea acceselor astmatice si de excepţie, a factorilor dominanţi
sau iniţiatori ai bolii. Exemple: traumele psihice, stresul psihic, tipul de sistem nervos central
(SNC).
f) Alti numeroşi factori
Pot declanşa crize de astm în condiţii bine definite :
 poluarea atmosferica;
 reflexul gastroesofagian;
 boli sinuzale sau nazale.

2.3. FIZIOPATOLOGIE

14
 In timpul accesului astmatic apar modificări în volumul pulmonar, în mecanica
pulmonara si în schimburile gazoase. Stenozarea bronhica conduce la creşterea considerabila a
travaliului respirator. In cadrul acestuia deosebim travaliul necesar pentru învingerea
rezistentelor elastice ale plămânului si a rezistentei intrabronhice la fluxul aerian. Criza de astm
perturbeaza atât inspiraţia cât si expiraţia.
Se remarca scaderea debitului respirator (scaderea VEMS si VRM). Expiraţia devine
activa prin folosirea muşchilor expiratori.
Criza de astm se însoteste constant de creşterea tranzitorie a presiunii arteriale pulmonare.
Dezechilibrul hidroelectrolitic este mai ales de presiune a gazelor la nivel arterial (PO2
scăzută, PCO2 crescută) cu modificarea consecutiva a pH-ului sanguin si la nivelul lichidului
cefalorahidian, cu inhibarea secundara a centrilor respiratorii bulbari care par sa constituie cauza
cea mai plauzibila alaturi de stopul cardiac prin fibrilatie ventriculara.

2.4. ANATOMIE PATOLOGICA

Maroscopic
Modificările structurale au fost studiate la bolnavii care au decedat în stare de rau
astmatic, la cei care au murit subit într-un atac sever (mai rar) si la cei la care s-a practicat
biopsia bronhica.

Figura 6. Plamanul normal sic el asthmatic

15
 Microscopic
La examenul microscopic, mucoasa bronhica apare edematiata, cu discontinuitati celulare
si zone de regenerare metaplazica, cu epiteliu stratifiat simplu.

Figura 7. Infiltrat eozinofic in submucoasa bronsica

2.5. FORME CLINICE

2.5.1. Astmul cu accese intermitente

Este forma tipica de astm cu dispnee paroxistica. El se întîlneste în special la copii,

adolescenţi sau adulţii tineri, la care componenta alergica este predominanta.
Criza de astm tipica se instaleaza în cîteva minute (sau zeci de minute ), cu dispnee -
predominant expiratorie tuse variabila si wheezing (expiraţie suieratoare ).
Accesele de astm bronsic se produc frecvent noaptea, alteori accesele astmatice umeaza
expunerii la un alergen specific sau apar dupa infecţii respiratorii superioare, dupa un efort
imediat (astm de efort). Accesele astmatice sunt mai frecvente în anotimpul umed sau în condiţii
de microclimat nefavorabil (praf, fum, pulberi).

Examenul fizic - adera la elementele relativ tipice ale bolnavului de astm: dispnee
predominant expiratorie, frecventa respiratorie variind între 20-30 resp./min. si frecvent tuse.
16
 La percuţie este prezenta o hipersonoritate difuza, iar în auscultatie pe fondul unei
expiraţii prelungite, se găsesc raluri muzicale inspiratorii si expiratorii, adesea percepute de
bolnav si care dau un aspect caracteristic, şuierător al respiraţiei (expiraţiei).

2.5.2. Astmul cronic

Este o forma de astm bronsic cu istoric vechi de accese astmatice si la care s-a dezvoltat o
obstructie respiratorie severa si progresiva în decursul anilor. Aceasta forma se întâlneşte rar la
tineri fiind mai frecventa la / peste vârsta de 40 - 50 ani sau la bătrâni.
Bolnavii au dispnee de efort, uneori dispnee minima de repaus si tuse neproductiva sau
sputa mucoasa sau mucopurulenta. Dupa accesele astmatice care cedeaza greu la medicatie
bronhodilatatoare sau la corticosteroizi, pacienţii nu se recupereaza complet si necesita
medicatie antiastmatica cronica.
2.5.3.Starea de rau asthmatic

Mai numita si astmul acut grav, reprezintă atât o complicaţie a astmului, cât si o forma
speciala de prezentare a sa.
Definiţia sa include: un acces astmatic de o deosebita gravitate, cu durata de minimum 24
ore, care nu răspunde la medicatie bronhodilatatoare curenta, administrata în doze adecvate si
care se întâlneşte variabil la tulburări cardio-circulatorii, neurologice.
Frecvent se găsesc în istoric factori precipitanti ai stării de rau astmatic, dintre aceştia mai
importanţi fiind: infecţii acute respiratorii virale, poluare.
Tabloul clinic al stării de rau astmatic: dispnee cu polipnee peste 30 resp./min.,
dificultatea respiratorie împiedicând vorbirea si somnul; senzaţie de epuizare si de asfixie
iminenta. Bolnavii au transpiraţii intense, cianoza, tuse si wheezing reduse.
Cardiovascular: tahicardie sinusala excesiva sau mai rar o tahiaritmie atriala, puls >15-20
mmHg.

2.6. EXPLORARE PARACLINICA

2.6.1.Examen de sputa

Aduce frecvent elemente caracteristice. Sputa este mucoasa, opaca si uneori gălbuie.
Examenul microscopic releva numeroase eozinofile, cristale Charcot - Laiden (proteine
eozinofilice cristalizate ), spirale Curshman .
Sputa gălbuie poate fi produsa de un număr excesiv de eozinofile sau poate fi o sputa cu
suprainfectie bacteriana.
17
 2.6.2.Examene de laborator curente

Arata adesea o leucocitoza cu eozinofile (peste 5%) fara ca eozinofilia sa indice în mod
absolut un astm alergic. IgE totale serice pot fi crescute, în special în astmul extrinsec.

2.6.3.Examen radiologie thoracic

Examenul radiologie toracic poate fi normal, atât în accesul mediu de astm cât si în
perioadele de succesiune.
In astmul acut sever, ca si în astmul cronic, se găsesc semne de hiperinflatie pulmonara,
cu diafragm aplatizat si cu mişcări reduse, hipertransparenta câmpurilor pulmonare si largirea
spaţiului retrostemal.
Examenul radiologie releva, mai ales în astmul sever, complicaţii ale bolii (pneumotorax,
pneumomediastin) sau modificări pulmonare asociate (infiltrative sau condensări segmentare).

2.6.4.Electrocardiograma
Electrocardiograma este normala în accesul de astm cu excepţia unei posibile tahicardii
sinusale.

2.6.5.Explorare funcţionala
Explorarea funcţionala respiratorie ocupa un loc central în investigaţia bolnavului
astmatic. Ea ajuta la :
formarea diagnosticului pozitiv, mai ales în cazul formelor fruste;
aprecierea severitatii si progresiunii bolii;
diagnosticul etiologic (uneori).
Explorarea se poate efectua în accesul astmatic (rar), în perioade intercritice si la bolnavii
cu astm cronic.
Volumele pulmonare si debitele ventilatorii determinate prin spirografie arata valori
variabile, în raport cu severitatea accesului astmatic.

SEVERITATEA
FUNCŢIA PULMONARA
ASTMULUI
VEMS 70 % sau mai mare .
Astm uşor PEF 80 % din valoarea estimata. Variabilitatea PEF mai
mica de 20 %. PEF normal dupa bronhodilatator .

18
 VEMS 45 -70 %.
PEF 60 - 80 %.
Astm moderat
Variabilitatea PEF 20 - 30 %.
PEF normal dupa bronhodilatator.
VEMS < 50 %
PEF < 60 %
Astm sever
Variabilitatea PEF > 30 %
PEF: valori subnormale, cu toata terapia optima.
Aprecierea severitatii atacului astmatic în raport cu valorile VEMS, PEF Tabelul 2.

2.7. DIAGNOSTIC POZITIV SI DIFERENŢIAL

2.7.1. Diagnostic pozitiv

In formele clinice tipice, punerea diagnosticului nu comporta dificultati, dar diagnosticul
etiologic este dificil, deoarece identificarea cauzelor nu este întotdeauna posibila.
Pentru natura alergica a astmului bronsic pledeaza antecedentele alergice familiale si
personale, apariţia aceselor repetitive în condiţii asemanatoare de timp, de loc si în contact cu
aceleaşi obiecte generatoare de alergeni, testele cutanate si de provocare bronsica pozitive.
Pentru diagnosticul pozitiv al astmului bronsic intrinsec pledeaza tabloul clinic, examenul
de sputa si absenta oricărei dovezi de hipersensibilizare la diferiţi alergeni.

2.7.2. Diagnosticul diferenţial

Se face pentru urmatoarele afecţiuni:
 astmul cardiac;
 bronşita astmatiforma;
 spasmul laringian;
 corpii străini intra-bronsici;
 tumorile benigne si maligne ale traheei si bronhiilor ;
 gusa cu dezvoltare retrostemala (plonjanta);
 sindromul mediastinal compresiv ;
 pneumotoraxul spontan;
 embolia pulmonara cu sau fara infarct pulmonar ;
 acidoza metabolica;
 bronhospasmul generat de arcinoid .

Prognostic
In general prognosticul vital al accesului de astm este bun, dar în prognosticul de viitor este
19
rezervat deoarece astmul apare pe un teren genetic ce nu poate fi înlaturat.
Factorii de care depinde prognosticul bolnavului astmatic sunt:
 forma clinica de astm bronsic ;
 stadiul bolii;
 vârsta debutului bolii;
 complicaţiile produse de astmul bronsic ;

2.8. EVOLUŢIE SI COMPLICAŢII

Astmul bronsic este o afecţiune care tinde sa devină cronica si sa aiba o evoluţie
imprevizibila. Starea de rau astmatic sau astmul acut grav, poate apare drept complicaţie atât în
astmul cronic cât si în astmul cu accese intermitente.
Principalele complicaţii ale astmului bronsic sunt:
 infecţiile aparatului bronsic;
 bronsiectazia;
 emfizemul pulmonar;
 pneumotoraxul;
 infecţiile parenchimului pulmonar ;
 insuficienta respiratorie ;
 cordul pulmonar cronic .

2.9. TRATAMENTUL IN ASTMUL BRONSIC

2.9.1. Tratamentul profilactic
Tratamentul profilactic consta în :
 tratarea leziunilor existente la nivelul aparatului respirator ;
 combaterea factorilor favorizanti (terenul) si a celor declansanti alergici (evitarea
contactului cu alergenul respectiv) sau nealergici (neuropsihici, fizici, chimici,
infectiosi si endocrini);
 evitarea focarelor infectioase rinosinuzale si a tulburărilor metabolice.

2.9.2. Tratamentul igienico - dietetic

Acest tratament are ca efect.

20
  evitarea oboselii fizice ;
 respectarea orelor de odihna si somn ;
 evitarea atmosferei impuse si a schimbărilor bruşte de temperatura;
 hidratare, pâna la 3-4 litri lichide / zi si eventual schimbarea climatului;
 regim alimentar mixt, hiposodat, bogat în vitamine excluzându-se alimentele
alergizante (ouăle, ciocolata, fragii, căpşunile, laptele ) si alimentele conservate;
 evitarea constipatiei;
 evitarea medicamentelor alergizante ( aspirina, penicilina);
 schimbarea locuinţei si reorientarea profesionala;
 balneoclimatoterapia (climat de altitudine si cura hidrominerala - Slanic Moldova.

2.9.3. Tratamentul medicamentos

Acest tratament va cuprinde medicatia accesului astmatic (al crizei de astm ), al stării de
rau astmatic si de fond (între crize ).

- IN CRIZA ASTMATICA
a) bronhodilatatoare
 ISUPREL : - fiole 0,02 mg s.c sau i m;
- comprimate 10 mg sublingual;
- sol 1 % în aerosoli;
 ALUPENT: - comprimate 20 mg de 2-3 ori / zi;
- sol 1 % în aerosoli;
 SALBUTAMOL (VENTOLIN ): comprimat 2 mg de2-3 ori /zi;

 BEROTEC : sol 4 mg /1 ml pentru aerosoli;

 MIOFILIN (AMINOFILIN):-fiole 240 mg de 1-3 ori / zi i.v. lent;
- comprimate 10 mg de 4-6 ori / zi.
b) corticosteroizi
 HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT (HHC):
- fiole 25 - 100 mg , în doza de 200 -1000 mg/zi perfuzie i.v. lenta cu soluţie
glucozata 5 %;
 PREDNISON:- comprimate a 5 mg per os ;
- doza de atac 40 - 60 mg / zi, 7 - 14 zile apoi se scade progresiv la doza

21
 de întretinere de 20 mg / zi.
c) chimioterapice si antibiotice
 BISEPTOL: 2 g / zi;
 TETRACICLINĂ : 2 g / zi;
 AMPICILINA : 2- 3 g / zi.
d) secretolitice:
 BROMHEXIN;
 MUCOSOLUIM.

I - IN STAREA DE RAU ASTMATIC :

 oxigen intermitent (sonda nazala sau masca);
 MIOFILIN 1-2 fiole perfuzie i.v.;
 HHC 200 mg la 4 - 6 ore în primele 24 -48 de ore, perfuzie i.v. cu soluţie glucozata 5 %;
- antibiotice;

- sedative.

II - TRATAMENT DE FOND (INTRE CRIZE ):

 desensibilizare nespecifica (daca alergenul a fost identificat) cu antihistaminice :
Feniramin, Tavegyl, Romergan;
 inhalaţii: comp. de 20 mg de 2 - 4 ori / zi (inhalare pulberi);
 desensibilizare specifica prin injectare subcutanat de cantitati crescute cu extract de
alergen pâna la doza maxima de 0,1 ml dupa identificarea în prealabil a alergenului;
 schimbarea locuinţei si reorientarea profesionala.

III - TRATAMENTUL COMPLICAŢIILOR

Tratamentul complicaţiilor se întâlneşte mai frecvent în bronşita cronica unde astmul
bronsic se asociaza. Se vor administra:
 chimioterapice;
 antibiotice cu spectru larg, bronhodilatatoare si secretolitice.

22
23
 CAPITOLUL III.

PROCESE DE ÎNGRIJIRE ALE BOLNAVILOR CU ASTM BRONSIC

3.1. CAZUL I
Doamna D.F. vârsta de 47 ani este secretara .
Se intemeaza în secţia medicala a spitalului cu diagnosticul de astm bronsic.
Antecedente heredocolaterale: tata cu astm bronsic, în viata.
Antecedentele personale ale bolnavei sunt reprezentate de apendicectomie
In urma cu patru ani soţul doamnei a decedat, acest fapt contribuind la apariţia primei crize de
astm. Pâna în prezent a urmat tratament cu bronhodilatatoare si fluidifiante, nefîind nevoie de
nici o internare, pacienta prezentându-se periodic la control medical.
In noaptea de 23 - 24 februarie , s-a trezit brusc din somn chinuita de o respiraţie dificila.
A tuşit timp de câteva minute si apoi a eliminat o sputa strălucitoare, perlata. Acest acces a durat
o perioada de aproximativ 15 minute.
Se interneaza în spital pentru examinari clinice si îmbunatatirea tratamentului.

Examene de laborator:
1° - Hemoleucograma: - hemoglobina 12,7g%;
- leucocite 7500 / mm;
- neutrofile nesegmentate 4%;
- neutrofile segmentate 61%;
- eozinofile 82%.
2° - Examen de urina: - glucoza absenta;
- pH acid;
- glucoza absenta;
- hematii absente.
3° - Examene biochimice sangvine: - creatinina 1,9 mg %;
- acid uric 4mg %;
- uree 27 mg %;
- glicemie 110 mg %;
- VSH 8 mm/h.
24
 4° - Probe funcţionale respiratorii - VEMS diminuat (900 cm3).
5°- Examenul sputei - eozinofile prezente si elemente de degradare ale acestora.
6° - Gazometrie - hipoxemie (SaC>2 = 88 %).
Medicul recomanda.
 regim mixt hiposodat (excluzându-se alimentele alergizante: fragi, ciocolata,
oua, conserve) bogat în vitamine;
 hidratare 4 1 lichide / zi;
 evitarea tutunului si alcoolului;
 cura balneoclimaterica;
 gimnastica respiratorie, punându-se accentul pe expiraţie, care trebuie sa fie
de 4 ori mai mare ca durata decât inspiraţia;
 tratamentul cu: Miofilin, Asmopent spray, Bromhexin 3tablete / zi, HHC 1
fiola/ zi.
Pe data de 1 martie, starea doamnei D.F. se prezintă astfel:
- tensiunea arteriala 120 /60 mmHg;
- puls (AV) = 75 batai / minut.

Doamna D.F. nu consuma alcool si nici tutun. Pacienta îsi petrece timpul discutând cu
celelalte bolnave, cu personalul medico-sanitar si citind (romane, ziare).
Isi iubeşte foarte mult copiii si se gândeşte mereu la ei, Ia nevoia pe care aceştia o au de
dânsa. Este agitata si îi este teama sa nu i se declanşeze o alta criza.
Respecta recomandările medicului legate de alimentatie. Serveşte masa consumând atât
mâncarea din spital cât si cea de acasa adusa de familie.
Pacienta este o femeie foarte sensibila, irascibila si totodata foarte eleganta,
îmbracacându-se modern, cu mult rafinament si bun gust. Isi asigura zilnic igiena, acordându-i o
mare importanta. Este sociabila, are o exprimare lejera si este foarte comunicativa. Este
receptiva prezentând interes pentru acumularea cunoştinţelor pentru boala sa. Ii este teama de
mediul înconjurător (spitalul), deoarece operaţia avuta în anul 1978 de apendicita i-a lasat o
imagine neplăcută asupra spitalului, dorindu-si sa plece cât mai repede acasa.
In urma culegerii de date, a analizei si sintezei acestora rezulta ca nevoia “A evita
pericolele” este perturbata:
 Problema : anxietate;
 Sursa de dificultate: lipsa de cunostinte despre mediul spitalicesc si viitoarea stare
evolutiva a bolii;

25
Manifestari de dependenta :
- transpiraţii abundente

- iritabilitate, irascibilitate, nelinişte;

- teama de evoluţia bolii.
 Diagostic de îngrijire, “anxietate, legata de lipsa de cunostinte si manifestari prin
irascibilitate, teama, transpiraţii”.
 Obiectiv: pacienta sa-si reducă nivelul de anxietate pâna la buna dispoziţie.
Acţiunile asistentei medicale:
 va furniza explicaţii clare si simple răspunzând neliniştilor pacientei în
legătură cu boala;
 va crea un climat de încredere si va stimula bolnava sa colaboreze;
 va indica nivelul de anxietate al pacientei pentru a-si planifica intervenţiile
adaptate;
 va recomanda pacientei sa se relaxeze, explicându-i ca starea de nelinişte
si stresul pot induce o criza de astm.
 Evaluare: obiectiv pe cale de a fi atins.

26
 3.2. CAZUL II
Doamna M.N. are 67 ani si este pensionara. Este căsătorită, are trei copii casatoriti si trei
nepoţi.
Se intemeaza în secţia medicala a spitalului cu diagnosticul de astm bronsic.
Antecedentele personale ale bolnavei sunt nesemnificative iar antecedentele
heredocolataterale: tata cu astm bronsic. S-a internat în secţia medicala pentru ca dispneea pe
care o avea s-a accentuat în urma întreruperii tratamentului.
Examenul clinic releva:
- torace destins;
- expiraţie prelungita;
- uşoara cianoza.
Examenul de laborator:
1°- Hemoleucograma: - hemoglobina 12,6 g %;
- leucocite 8300 / mm*;
- eozinofile 82 %;
- neutrofile segmentate 60 %;
- neutrofile nesegmentate 3,5 %.
2°- Examen de urina: - pHacid;
- glucoza absenta;
- densitate 1010.
3° Examene biochimice sanguine: - uree 22 mg %;
- acid uric 4 mg %;
- creatinina 1 mg %;
- glicemia 121 mg %;
- VSH l O m m / h .
4°- Probe funcţionale respiratorii: - VEMS diminuat 950 cm3;

- CP uşor diminuata (2500cm3).

5°- Examenul sputei: ezinofile frecvente în sputa si cristale Charot - Leyden.

Medicul recomanda:
 odihna corespunzătoare;
 respectarea medicatiei;
 evitarea prafului si a altor alergeni;
 gimnastica respiratorie;

27
  evitarea frigului;
 administrarea următorului tratament. Miofilin ,inhalaţii cu Berotec,Bromhexin
2 tablete zi, HHC 17 / 2zile I.V în soluţie glucozata 9%.
La data de 16 martie starea pacientei se prezintă astfel:
- tensiunea arteriala 155 /100 mmHg;
- puls (AV) 65 batai / minut;
- dispnee (care va ceda la tratament);
- constipatie.
Doamna M.N. este vizitata de familie, care-i aduce de acasa toate alimentele pe care
bătrână le cere, nerespectând regimul ce i-a fost prescris.
Aportul hidric este redus. Pacienta prefera sa manânce mai mult si mai bine dupa care se
odihneşte. Mare parte a timpului si-o petrece în pat, croşetând sau citind. Este o persoana
comunicativa.
Isi face toaleta singura, cu multa grija, curatindu-si proteza dentara dupa fiecare masa.
Tranzitul intestinal este îngreunat datorita faptului ca pacienta mănâncă foarte multe paste
fainoase, ducând la apariţia constipatiei.
In urma culegerii datelor, a analizei si sintezei acestora, nevoia perturbata este “a
elimina”.

Problema: constipatia;
 Sursa de dificultate: lipsa de cunostinte;
 Manifestari de dependenta
- frecventa mica a scaunelor (un scaun la 2-3 zile);
- crampe abdominale;
- senzaţie de greutate în abdomen;
- consistenta dura a scaunelor;
- meteorism;
- tenesme.
 Diagnoostic de îngrijire:
Constipatia legata de lipsa de cunostinte si manifestata prin frecventa mica a
scaunelor, crampe abdominale, senzaţie de greutate în abdomen, consistenta dura a
scaunelor, meteorism, tenesme.
 Obiectiv: pacienta sa aiba scaune normale (un scaun / zi), în decurs de 3 zile;

28
 Acţiunile asistentei medicale:

 va sfătui pacienta sa consume zilnic o cantitate de lichide mai mare (2500 - 3000
ml / zi) în ceaiuri, compoturi, supe;
 va sfătui pacienta sa mănânce fructe si alimente bogate în celuloza
(varza, fasole);
 va sfătui paienta sa faca scurte plimbări, dimineaţa si dupa fiecare masa,
apoi sa se odihneasca;
 va sfătui pacienta sa-si fixeze un orar al eliminărilor (introducerea unui
supozitor cu glicerina).

 Evaluare: obiectiv atins în termen de 2 zile. Pacienta a reuşit sa aiba un scaun pe zi, normal
ca aspect si consistenta.

29
 3.3. CAZUL III

Domnul C.I. în vârsta de 64 de ani, este pensionar.

Se intemeaza în secţia medicala a spitalului cu diagnosticul de astm bronsic.
Antecedente heredocolaterale, nu prezintă, iar cele personale sunt nesemnicative.
Prima criza de astm bronsic a debutat în urma cu 8 ani, redusa ca intensitate si durata,
determinându-1 totuşi pe domnul C.I. sa mearga la un control medical. Atunci i-au fost prescrise
bronhodilatatoarele si fluidifiantele ale secreţiei bronsice.
Sub tratament, crizele au fost din ce în ce mai rare , pâna în luna martie a acestui an, când
o criza foarte puternica l-a determinat pe domnul C.I. sa intre în panica: tuse chinuitoare,
expiraţie foarte dificila, transpiraţii abundente, cianoza si o expectoratie mai abundenta ca
niciodata pâna atunci. Aceasta criza a durat aproape 30 de minute, fapt pentru care domnul C.I.
este adus de urgenta cu maşina la spital de către ginerele sau.
Examenul clinic releva:
- torace destins;
- hipersonoritate;
- expiraţie prelungita;
- raluri.
Se recolteaza produse biologice de urgenta
Examene de laborator .
1°- Hemoleucograma:
- hemoglobina 10,7 g %;
- leucocite 8500 / mm1;
- neutrofile segmentate 61 %;
- neutrofile nesegmentate 3,4 %;
- eozinofile 81 %.

2°- Examen de urina:

- pH acid;
- glucoza absent
- densitate 1010.
3°- Examene biochimice sangvine:
- uree 27 mg %;
- acid uric 3,4 mg %;
- creatinina 0,8 mg %;
30
 - glicemia 115 mg %;
- VSH 8 mm / h.
4°- Probe funcţionale respiratorii: VEMS diminuat (850 cm3);
5°- Examenul sputei: frecvente eozinofile;
6°- Gazometrie: - hipoxemie (SaOa = 87 %).
Domnului C I. i se va administra :
- o fiola de Miofilin IV;
- Asmopent, dupa care starea se îmbunatateste, astfel confirmându -se diagnosticul
de astm bronsic.

Medicul recomanda:
 regim hiposodat, bogat în vitamine;
 evitarea tutunului, a fumului, a prafului, a cetei, a shimbarilor
bruşte de temperatura;
 gimnastica respiratorie;
 odihna corespunzătoare, somn adecvat;
 evitarea stresului;
 cura balneoclimaterica de altitudine.

Tratamentul prescris este:

- Bromhexim 2tablete / zi;
- HHC 1 fiola / zi în glucoza 5 %;
- Astmopent (spray la nevoie);
- inhalaţii cu Berotec;
- Miofilin 2 fiole / zi I.V.

La data de 21 aprilie starea pacientului se prezintă astfel.

- dispnee de efort;
- bradipnee 10 respiraţii / min.;
-TA 120/60mmHg;
- A.V 80 batai / min.

Domnul C.I. este vizitat de familie si rude care îl alimenteaza suplimentar, dar respectând
regimul prescris.
Aportul hidric este corespunzător, la fel si eliminările. Nu are probleme de tranzit intestinal. Isi
31
petrece timpul citind, ascultând muzica si conversând cu ceilalţi pacienţi.
Este afebril, se îmbrăcă corespunzător, dar transpira des din cauza dispneiei. Fumeaza
câte 10 tigari / zi, desi cunoaşte riscurile tutunului si ca fumatul este strict interzis în situatia
dânsului.
In urma culegerii de date s-a constatat ca nevoia “A respira” este perturbata.
Problema: dispneea;
Sursa de dificultate: tabagismul;
Manifestaţi de dependenta:
- ritm respirator neregulat;
- tuse;
- tonalitate joasa a vocii;
- voce îngroşata.
Diagnostic de îngrijire : dispnee legata de tabagism si manifestata prin ritm respirator
neregulat, tuse, tonalitate joasa a vocii si voce îngroşata.
Obiectiv: pacientul sa reducă numărul de tigari pe zi, pâna va renunţa la fumat.
Acţiunile asistentei medicale:
 va stabili împreuna cu pacientul un program de gimnastica si de repaus;
 va explica bolnavului cum sa respire în timpul efortului, efortul de expiraţie sa
fiind mai mare decât cel de inspiraţie;
 îl va interzice fumatul recomandându-i broşuri si pliante;
 va recomanda aerisirea în fiecare zi a camerei si umidifierea aerului;
 va recomanda pacientului ca dupa un efort de tuse sa expectoreze.

32
  In cele 3 cazuri pe care le-am urmarit am observat ca aceasta afectiune este rezultatul
obstructiei bronsice acute care determina in anumite imprejurari, aparitia unei expiratii tipice
suieratoare, ca un tiuit numit "wheezing". Bolnavii se plang de "lipsa de aer" si se aseaza de
obicei sezand, pozitia ce le asigura respiratia.
       Criza de astm bronsic constitue o urgenta medicala majora care presupune internarea
pacientului in spital si acordarea de asistenta medicala de specialitate.

33
 CONCLUZII

1. Astmul bronsic este o boala cronica inflamatorie a cailor respiratorii superioare. Pe

fondul inflamatiei cornice din bronhii se produc episodic crize – spasme ale bronhiilor,
care se ingusteaza brusc si pacientul simte ca se sufoca (dispnee) ii este mai greu sa
expire decat sa inspire aer, se aud suieraturi la respiratie (wheezing). Des poate fi
confundata cu “bronsita cronica” sau “pneumonia recurenta”.
2. Predominanta de varsta:-60% din bolnavii astmatici sunt depistati in copilarie sau la
varsta de adult tanar (16-40 ani), dar boala poate afecta orice varsta.
3. Predispozitia la alergii si la astm este ereditara, boala aparand deseori la mai multi
membrii din aceeasi familie. Totodata este probabil ca mai multe gene sa fie responsabile
de aceasta predispozitie si ca factori de mediu sa joace un rol important in aparitia bolii.
4. Factori declansatori- Astmul bronsic (AB) poate fi declansat de infectiile tractului
respirator, de expunerea la alergeni de mediu,de tipul acarienilor din praf, mucegaiurilor,
perilor de animale sau polenurilor, la noxele profesionale inhalatorii precum
gazelle,pulberile, vopselurilor etc si la factori iritanti bronsici, precum curentul, aerul
rece, aburii, gazele de esapament, fumul de tigara etc.
5. Diagnosticul bolii – Se stabileste in functie de simptomele prezentate, prin investigatii
bronhoscopice si nu in ultimul rand, prin luarea in cosiderare a antecedentelor alergice
sau respiratirii personale sau prezente in familie.
6. Majoritatea tratamentelor pentru astm cuprind scheme medicamentoase. Medicamentele
pentru astm si impart in 2 categorii: cele care se iau continuu, pentru a preveni crizele si
cele care se folosesc pentru a ameliora simtomele in timpul crizei. Tratamentul trebuie sa
permita pacientului sa duca o viata normal in ciuba bolii de care sufera,adica sa efectueze
toate activitatile dorite si bineinteles sport. Boala necesita supravegherea pe termen lung,
pentru multi pacienti acest lucru insemnand sa ia medicamentele in fiecare zi, exact in
modul prescris de medic. Astfel,se pot controla simptomele, se pot preveni crizele, iar
pacientii isi recapata o viata normala si o functie pulmonara aproape normal.

34
 BIBLIOGRAFIE

 Prof. ALAIN GRIMFELD - Astmul - o viata normala, Editura House of Guides, 2007.
 BRUCKNER, I - Medicina interna (2 volume), Editura Medicala, Bucureşti, 1979.
 CORNELIU BORUNDEL - Manual de Medicina Interna , vol.l, Editura Medicala, 1996.
 Consensul International asupra Diagnosticului si Tratamentului Astmului Bronsic, Bethesa,
1992.
 Dr. Coordonator GEORGETA BALTA - Tehnici speciale de ingrijire a bolnavilor, Editura
Didactica si Pedagogica Bucureşti, 1983.
 IFRIM, M., NICULESCU, Gh. - Compendiu de anatomie, Editura Stiintifica si Encilopedica,
Bucureşti 1988.
 I.GR.POPESCU - Alergologie , Editura AII, 1998.
 JOHN REES - Controlul astmului bronsic , BMJ., Ediţia in limba romana, vol.13, nr.5, 2006.
 MOGOS, Gh. - Mica enciclopedie de boli interne, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1986.
 MOZES, C. - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicala, Bucureşti, 1978.
 NICULESCU T.- Medicina Muncii, Editura Medmun, Bucureşti, 2003.
 N. BISCA - Astmul bronsic in Romania. Particularitatile epidemiologice , Viata medicala,
Bucureşti, 1998.
 PAVEL ANCA - Manual de Medicina Muncii, Editura Europa Nova, Bucureşti, 2002.
 ROBERT YOUNGSON -Totul despre astmul bronsic, Editura Polimark,2005.
 V.TUDORACHE - Astmul bronsic - Controverse , Dileme, Soluţii, 1997 .
 VIRGINIA HENDERSON - Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Copenhaga,
1991.

35