MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL NICOLAE PAULESCU

SPECIALIZAREA
ASISTENT MEDICINĀ GENERALĀ

LUCRARE DE CERTIFICARE
A COMPETENŢELOR
PROFESIONALE

Coordonator:
Prof. Sinca Daniela Georgiana

Absolvent :
Neagu Ionut

Ramnicu Sarat
2017
ȊNGRIJIREA PACIENTULUI
CU COMĀ ALCOOLICĀ
 ARGUMENT

Motto:

„ Dacă întâlnești un alcoolic salvat, atunci întâlnești un erou. În el pândește

dușmanul adormit. Acest om rămâne împovărat de slăbiciunea sa și îşi continuă drumul
printr-o lume în care se bea fără discernământ, o lume care nu îl înțelege și o societate care
se crede îndreptăţită în ignoranța ei să îl privească de sus ca pe un om inferior fiindcă
îndrăznește să înoate împotriva fluviului de alcool. Să știi însă: El este un om
EXCEPȚIONAL !”
Friedrich von
Bodelschwingh
 CUPRINS

ISTORIC .......................................................................................................................... pag. 6

Cap. I. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR ÎN COMĂ ALCOOLICĂ .................... pag. 7
1.1. Anatomia și fiziologia sistemului nervos ...................................................... pag. 7
1.2. Coma alcoolică ................................................................................................... pag. 9
1.2.1. Definiție ......................................................................................................... pag. 9
1.2.2. Clasificare ................................................................................................... pag. 10
1.2.3. Tabloul clinic ............................................................................................. pag. 11
1.2.4. Diagnostic ................................................................................................... pag. 12
1.2.5. Diagnosticul diferențial ........................................................................... pag. 13
1.2.6. Evoluție și prognostic ............................................................................... pag. 13
1.2.7. Tratament ................................................................................................... pag. 13
1.2.8. Profilaxie .................................................................................................... pag. 15
Cap. II. ÎNGRIJIRI GENERALE ............................................................................ pag. 20
2.1. Internarea pacientului în spital .................................................................... pag. 20
2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului .................................. pag. 20
2.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacientului ............................................ pag. 21
2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului ................ pag. 25
2.5. Alimentaţia pacientului .................................................................................. pag. 28
2.6. Administrarea medicaţiei și hidratarea pacientului ................................ pag. 29
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice .......................................... pag. 30
2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea investigaţiilor paraclinice și a tehnicilor
impuse de caz ..................................................................................................................... pag. 31
2.9. Educația pentru sănătate ............................................................................... pag. 35
Cap. III. STUDII DE CAZ ......................................................................................... pag. 37
Cazul 1. Plan de îngrijire ....................................................................................... pag. 37
Cazul 2. Plan de îngrijire ....................................................................................... pag. 52
Cazul 3. Plan de îngrijire ....................................................................................... pag. 67
CONCLUZII ................................................................................................................. pag. 82
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................... pag. 83
 ISTORIC

Se pare că termenul de alcool este de origine arabă, fiind compus din articolul „al” și
cuvântul „chol”, care înseamnă praf foarte fin.
Din mijlocul secolului al XVII-lea, termenul de alcool a primit și semnificația de
lichid spirtos, păstrându-și și sensul de materie extrem de fin divizată. Consumul de alcool
face parte integrantă din viața societății omenești din cele mai vechi timpuri, substanța fiind
apreciată pentru efectele sale euforizante și anxiolitice. Consecințele negative ale consumului
de alcool, episodic sau cronic, atât pe plan individual, profesional cât și socio-familial sunt
cunoscute, de asemenea de multă vreme, constituind obiectul a numeroase cercetări o dată cu
introducerea în medicină a termenului de „alcoolism” de către medicul suedez Magnus Huss.
Același medic a arătat legătura dintre alcoolism și delerium tremens, referindu-se pentru
prima dată la unul dintre aspectele sindromului de abstinență.
După câțiva ani alți doi medici au descris toate manifestările clinice ale sindromului
de abstinență. Au prezentat atât manifestările din plan fizic: midriaza, salivație abundentă,
nevoia imperioasă de a bea, vărsăturile, transpirațiile abundente, mișcările fine (tremor)
apărute la început la nivelul limbi și degetelor, generalizate apoi în tot organismul, hiper-
reflexia cât și pe cele din plan psihic: stare de confuzie, dezorientarea temporo-spațială,
insomniile, coșmarurile și destul de frecvent halucinațiile vizuale sau auditive. Cu toate
efectele negative ale consumului de alcool în viața personală, socio-familială, datele
epidemiologice evidențiază un procent apreciabil de alcoolici în rândul populației. Astfel în
SUA, în anul 1985 erau 10 milioane de adulți și 3 milioane de tineri consumatori de băuturi
alcoolice.
În Europa, și anume în Franța se apreciază că un sfert din populație este dependentă
de alcool, iar în Rusia o treime. O mare importanță îl are aspectul medico-judiciar deoarece o
mare parte din delicte sunt comise de alcoolicii cronici. În beția patologică, bolnavii pot lovi,
pot săvârși agresiuni, chiar crime datorită halucinațiilor.
Sinuciderile sunt frecvente în cadrul alcoolismului cronic.

6
 Cap. I. ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR ÎN COMĂ ALCOOLICĂ

1.1. Anatomia și fiziologia sistemului nervos

Sistemul nervos ne controlează activitatea de la o mișcare la alta, totul, fără excepție.

Sistemul nervos este cea mai complexă și cea mai importantă rețea de control și de distribuție
a informațiilor. Fără sistem nervos nu există auz și vedere. Nu este durere și bucurie, dar nu
sunt nici mișcări coordonate, ar fi de neînchipuit reglarea unor funcții fiziologice ca digestia
sau respirația fără să mai vorbim despre importanța memoriei și a luării de decizii, despre
sentimente, afectivitate, gândire și vorbire.

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe,

coordonate, controlate și conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor
organelor, precum și relațiile organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării
și reglării nervoase menționate, organismul se comportă ca o unitate funcțională. Proprietatea
sistemului nervos de a realiza această coordonare se numește funcție integrativă. Integrarea
este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de integrare propriu-zisă,
care subordonează și funcțiile celorlaltor etaje, este scoarța cerebrală.
Se deosebesc un sistem nervos vegetativ și un sistem nervos al vieții de relație,

7
alcătuit din sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.

Sistemul nervos vegetativ

Nu este - cum se credea în trecut - un sistem autonom, independent. Este o

componentă a sistemului nervos, care își poate desfășura activitatea și independent de voință.
Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale sistemului nervos central și în mod
special de scoarță. Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne:
bătăile inimii și presiunea sanguină distribuția sângelui, frecvența mișcărilor respiratorii,
secreția etc. Cele două componente ale sistemului nervos vegetativ - simpaticul și
parasimpaticul - exercită asupra fiecărui organ acțiuni antagoniste: unul stimulează, celălalt
inhibă. Excitația simpatică, mărește catabolismul, deci crește căldura, glicemia, accelerează
bătăile inimii, diminuează circulația periferică și crește circulația centrală. Parasimpaticul are
acțiune antagonistă: el crește anabolismul.
Țesutul nervos este constituit din două elemente esențiale: neuronul (celula nervoasă
propriu-zisă) și nevroglia (țesutul de susținere).
Neuronul - unitatea anatomo-funcțională a sistemului nervos - este alcătuit din corpul
celular și prelungirile sale. Acestea sunt: axonul - prelungire de obicei unică și lungă, prin
care influxul nervos pleacă de la celulă - și dendritele - prelungiri scurte, prin care influxul
vine la celulă. Fibra nervoasă este continuarea axonului și este constituită dintr-un fascicul de
neurofibrile, numit cilindrax, învelit sau nu de o teacă de mielină. Prin intermediul fibrelor
nervoase se realizează legătura între doi neuroni, legătură care poartă denumirea de sinapsă.

8
 Circulația influxului nervos la nivelul sinapsei se face într-o singură direcție, de la
cilindrax, spre dendrite și corpul celular. Energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase se
numește influx nervos. După sensul impulsului nervos se deosebesc un neuron aferent - care
conduce impulsul de la periferie către centru (calea senzitivă) - și un neuron eferent - care
conduce impulsul de la centru spre periferie (calea motorie).
Sistemul nervos periferic, alcătuit din fibre nervoase și organe terminale, deservește
informația. La modificări corespunzătoare de mediu extern sau intern, deci la stimuli diferiți,
se produc excitații (în organele terminale senzitive), transmise prin fibre nervoase spre centru.
Excitațiile mediului extern și excitațiile pornite de la mușchi, tendoane, articulații, periost se
transmit prin intermediul sistemului nervos al vieții de relație, iar excitațiile plecate de la
viscere se transmit pe calea sistemului nervos vegetativ. Aceste senzații sunt recepționate de
organe specializate, numite receptori, care pot fi: exteroceptori, care culeg excitațiile pornite
de la mediul extern, proprioceptori, care culeg excitațiile de la mușchi, tendoane, articulații
etc. și interoceptori, care culeg excitațiile viscerale.

1.2. Coma alcoolică

1.2.1. Definiție
Alcoolismul este o maladie progredientă determinată de atracția patologică pentru
băuturile spirtoase (dependența psihică și fizică) cu formarea unei stării disfuncționale și
sindrom de abstinență (sevraj) la întreruperea consumului de alcool, iar în cazurile de lungă
durată cu dezvoltarea tulburărilor somato-neurologice și dereglări psihice ale personalității.

9
 Coma este o suferință gravă a creierului, caracterizată prin alterarea, până la pierderea
totală a funcțiilor de relație cu conservarea parțială a funcțiilor vegetative.
Coma se caracterizează clinic prin întreruperea simultană și persistentă a stării vigile,
precum și a cunoștinței sau conștiinței.
Menținerea cunoştinţei este o funcție la care participă atât scoarța cerebrală, cât și
formaţiunile subcordiale mezodiencefalice.

1.2.2. Clasificare
În funcţie de gradul de degradare a funcțiilor de relație coma este clasificată pe 4
stadii, stadiile I și II sunt mai ușor reversibile dacă este înlăturată cauza comei, dacă nu
aceasta se agravează până la stadiul 4 care este ireversibil.
Stadiul 1 (coma vigilă) – subiectul prezintă reacții de deșteptare când este supus unei
stimulări dureroase (deschiderea ochilor, bombănituri).
Stadiul 2 – subiectul răspunde la stimuli dureroşi (retragerea unui membru atunci când
este ciupit), dar nu are reacţii de trezire, reacțiile sunt cu atât mai puțin adaptate la stimuli cu
cât degradarea este mai accentuată.
Stadiul 3 (coma carus) – subiectul nu prezintă reacții motorii, sunt prezente tulburărilor
oculare (mișcări asimetrice ale ochilor) și vegetative (dereglări respiratorii care pot cauza
decesul).
Stadiul 4 (coma depășită) – lipsa activităţii cerebrale (moarte cerebrală).
Alcoolul poate pătrunde în organism pe cale respiratorie, transcutanată (transmucoasă)
şi, în special, pe cale digestivă, prin ingestie.

10
 Absorbţia digestivă are loc, în principal, la nivelul stomacului şi duodenului (viteza de
absorbţie depinde de prezenţa alimentelor în stomac); după absorbţie, alcoolul este vehiculat
de sânge.
Cantitatea (concentraţia) de alcool din sânge exprimată în grame la litru (g ‰)
defineşte alcoolemia.
Dinamica alcoolului etilic în organism poate fi redată grafic sub forma curbei de
alcoolemie.
Repartiţia alcoolului în organism este inegală, fiind direct proporţională cu conţinutul
diverselor organe şi ţesuturi în apă şi invers proporţională cu conţinutul acestora în grăsimi.
Cea mai mare parte a alcoolului din sânge este metabolizată în ficat (doar o cantitate
redusă este transformată şi extrahepatic: în rinichi, muşchi, pancreas etc.). În ficat, există trei
căi de biotransformare a alcoolului etilic: o cale principală şi două secundare, ce intră în
acţiune atunci când calea principală este suprasolicitată.
Alcoolul etilic se elimină din organism:
• 90-95 % metabolizat în ficat, sub formă de H2O şi CO2;
• 5-10% netransformat, ca atare, prin urină (2-4%), alcooluria reprezintă
cantitatea/concentraţia de alcool din urină, exprimată în grame la litru (g ‰) – prin aerul
expirat (3-7%), prin transpiraţie, salivă, lapte.
Intoxicaţia acută cu alcool etilic parcurge următoarele faze:
a) alcoolemie sub 0,5 g‰ (cu limite între 0,3-0,8 g‰): beție infraclinică;
b) alcoolemie între 0,5-1,5 g‰: beția uşoară sau faza de excitaţie;
c) alcoolemie între 1,5-2,5 g‰: beția propriu-zisă sau faza medico-legală ori
infractogenă;
d) alcoolemia peste 2,5 g‰: beția gravă sau faza comatoasă.
În unele cazuri, când cantitatea de alcool etilic ingerată a fost însemnată, starea de
comă poate
fi urmată, la o alcoolemie mai mare de 4 g‰, de moarte

1.2.3. Tabloul clinic

Coma se instalează la o alcoolemie de 3-4 g la mie, cu congestia feţei şi a
conjunctivelor oculare, cu puls rapid şi plin, respiraţie stertoroasă, tahicardie, halenă etanolică
(mirosul gurii).

11
 Ulterior, apar fenomene de colaps: paloare, transpiraţii, hipotensiune arterială, răcirea
cu cianozarea extremităţilor (iau o culoare albăstruie), apoi comă profundă, cu dispariţia
reflexelor, cu convulsii.
Dacă alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.
În tentativele de suicid, alcoolul se asociază frecvent cu barbituricele sau cu alte
sedative. Această etiologie este suspectată la un pacient comatos, la care se decelează o halenă
etanolică, dar la care tulburările respiratorii şi circulatorii sunt foarte severe.
Probleme de diagnostic diferenţial apar în comele mixte (etanol cu traumatism cranio-
cerebral, etanol cu accident vascular cerebral, îndeosebi hemoragic).

1.2.4. Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic a simptomelor, halenă etilică.
Investigații paraclinice
• Analiza generală a sângelui
• Analiza generală a urinei
• Constantele biochimice:
� glucoza în serul sanguin
� proteina totală în serul sanguin
� bilirubina totală: directă și indirectă
• Fermenții hepatici:
� ALAT
� ASAT
• Electrocardiograma
• Consultația specialiștilor:
� neurolog
� internist
� ginecolog (la necesitate)
Investigații recomandate
• Ecoencefalografia
• Electroencefalografia

12
 1.2.5. Diagnosticul diferențial
Se face cu alte stări, în care survin tulburări ale funcțiilor de relație sau vegetative.
Obnubilarea
- bolnavul își păstrează parțial cunoștința, sesizează numai parțial evenimentele din
jurul său.
Starea de stupoare
- hipersomnia profundă, bolnavul poate fi trezit numai prin excitații foarte puternice.
Letargia
- se manifestă prin somn anormal profund și prelungit în care bolnavul poate fi trezit
prin excitații foarte puternice.
Stupoarea
- bolnavul stă în stare de imobilitate și insensibilitate, poate fi trezit dar nu răspunde la
întrebări.
Lipotimia
- scurtă pierdere a cunoștinței, care se termină prin revenirea completă.
Șocul
- se caracterizează prin prăbușirea tensiunii arteriale și accelerarea paralelă a pulsului,
cunoștința este păstrată.

1.2.6. Evoluție și prognostic

Prognosticul este bun dacă urmează un tratament la dezintoxicare. Neacceptarea unui
tratament într-o clinică de specialitate, alcoolismul poate decela encefalopatie hepatică, ciroză
alcoolică şi în final la deces.

1.2.7. Tratament
Spălăturile gastrice sunt indicate doar iniţial (pentru că etanolul pătrunde rapid în
circulaţia sanguină – după 2-3 ore de la ingestie) şi doar în stadiile superficiale de comă (în
comele profunde există riscul de aspiraţie traheobronşică).
Protecţie împotriva frigului – există pierderi mari de căldură, ce favorizează
complicaţiile pulmonare.
Se administrează glucoză 5% (2-3 litri/zi) + ser fiziologic + clorură de potasiu +
vitamina B1, B6, eventual triiodotironină pentru degradarea rapidă a alcoolului.
La bolnavii agitaţi se evită medicaţia psihotropă intempestivă, întrucât aceasta poate
accentua deprimarea sistemului nervos central, îndeosebi a centrilor respirator şi vasomotor.

13
 În comele profunde (grad 3 sau 4) tratamentul iniţial constă în administrarea de
urgenţă a 300-400 ml glucoză 33%.
Când pacientul este în comă, se recomandă intubarea orotraheală în vederea combaterii
deprimării respiratorii, precum şi pentru a preveni aspiraţia secreţiilor (în special gastrice -
regurgitaţii sau vomă) care pot determina, odată ajunse în plămâni, apariţia unor
bronhopneumonii deosebit de agresive, ce pot duce chiar la moartea pacientului.

Intubarea propriu-zisă presupune montarea în interiorul traheei a unui tub scurt şi

flexibil, realizat din material plastic. Tubul ajunge cu capătul terminal sub corzile vocale, iar
la exterior este conectat la un aparat special ce asigură respiraţia pasivă a pacientului. Vârful
tubului de plastic are un mic balon în jurul său, care se umflă şi solidarizează astfel capătul
tubului la suprafaţa internă a traheei.
Astfel se realizează 2 lucruri esenţiale:
- împiedicarea aerului pompat de aparat să se piardă în cavitatea bucală şi direcţionarea
lui către plămâni
- oferirea de protecţie pulmonară împotriva lichidului de vărsătură, nepermiţând
conţinutului gastric ajuns în gură (deosebit de periculos datorită sucurilor digestive acide) să
treacă mai departe, prin trahee, în plămâni, unde poate duce la apariţia pneumoniei de
aspiraţie sau chiar poate determina moartea pacientului prin asfixie.
După acordarea măsurilor de prim ajutor şi dacă intoxicaţiei nu îi coexistă complicaţii
majore, pacientul poate fi externat. Însă, datorită implicaţiilor majore de ordin medico-legal şi
social, majoritatea spitalelor au reguli stricte privind monitorizarea intoxicaţilor cu alcool, pe
care îi ţin de cele mai multe ori sub observaţie până când concentraţia de alcool din sânge
scade sub valoarea de 100 mg/dl.
Doza toxică de alcool este de 5-7 grame alcool pur/kg corp în cazul adulţilor şi de 3
grame/kg corp în cazul copiilor. Absorbţia alcoolului are loc în cea mai mare parte la nivel

14
intestinal (80%), în aproximativ 60 de minute absorbindu-se 95% din cantitatea ingerată.
Acest interval este prelungit la 5-6 ore în prezenţa alimentaţiei. Organismul metabolizează
alcoolul la nivel hepatic, ficatul având capacitatea de a epura 7-10 grame de etanol/oră (sau
100-125 mg/kg corp/oră). Acestei viteze de eliminare îi corespunde o scădere a concentraţiei
plasmatice de 20 mg/dl/oră.
Cunoscând aceşti parametri, se poate calcula timpul în care concentraţia plasmatică va
ajunge sub 100 mg/dl, putându-se aproxima momentul externării pacientului:
timpul = (concentraţia de alcool din momentul primei determinări - 100)/20. Exemplu:
concentraţia plasmatică a unui intoxicat este, în momentul primei determinări, la miezul
nopţii, de 280 mg/dl. Utilizând formula de mai sus se calculează (280-100)/20= 9ore, ceea ce
înseamnă că valoarea plasmatică va fi sub 100 mg/dl în aproximativ 9 ore, pacientul putând fi
externat după ora 9 a.m.
Simptomele acuzate de pacient variază în funcţie de concentraţia alcoolului în sânge,
astfel:
- la 0,3g‰-1,2g‰ pacientul este euforic
- la 1,8g‰-3g‰ devine confuz
- la 4g‰ să se instaleze stupoarea şi coma.
Tratamentul de susţinere implică administrarea de magneziu, vitamina C, vitamina K,
B1, B6, corectarea tulburărilor hidroelectrolitice. Dacă în timpul perioadei de recuperare se
instalează sindromul de sevraj, medicaţia utilă este reprezentată uzual de benzodiazepine şi de
betablocante.
Anterior externării este recomandat ca pacientul să fie vizitat de un psiholog şi de un
asistent social, în scopul de a orienta individul spre un centru de dezintoxicare. Această etapă
a tratamentului de ansamblu al intoxicatului decurge deseori anevoios, deoarece persoanele nu
îşi recunosc problema şi refuză sistematic ajutorul de specialitate.

1.2.8. Profilaxie
Se realizează un tratament profilactic și unul curativ.
Profilaxia este complexă, măsurile fiind primare și secundare.
Profilaxia primară cuprinde măsurile de ordin socio-economic prin care se încearcă
educația tineretului în a evita consumul de alcool, tinerii fiind cei mai vulnerabili la consumul
exagerat de alcool. Acest lucru se realizează prin propagande antialcool, încurajarea
consumului băuturilor nealcoolice; se încearcă reducerea producției de alcool și obținerea
unor băuturi de bună calitate la prețuri mari.

15
 Profilaxia secundară
Este de ordin medical și cuprinde:
 depistarea în fază precoce a alcoolismului
 tratament obligatoriu gratuit
 dispensarizarea cu inserția socială pentru a se evita recăderea.
Screeningul reprezintă modalitatea prin care se identifică indivizii cu probleme date de
alcool sau cu consecinţele acestui consum faţă de ceilalţi indivizi care nu au astfel de
dificultăţi. El presupune o utilizare rapidă a unei proceduri necostisitoare atât ca timp cât şi ca
modalitate de administrare. Scopul screeningului sau triajului este de a decela şi trata această
problemă într-un stadiu precoce înainte de debutul unei boli sau tulburări diagnosticabile când
tratamentul ei este mult mai costisitor. În felul acesta screeningul se deosebeşte de procedurile
de evaluare care sunt destinate să exploreze natura şi mărimea problemelor date de alcool şi
de diagnosticul clinic care este în mod obişnuit un proces mai detaliat şi intensiv cu scopul de
a potrivi simptomele şi semnele prezente la o categorie diagnostică şi a face un plan de
tratament.
Într-o evaluare coerentă, secvenţială, a alcoolismului, screeningul trebuie să reprezinte
prima etapă, urmând ca evaluarea specifică, identificarea semnelor și simptomelor consumului
de alcool şi formularea diagnostică să reprezinte etapa ulterioară, iar evaluarea individului în
vederea decelării consecinţelor somatice şi psihice ale consumului de alcool să reprezinte
etapa finală înaintea demersului terapeutic.
În domeniul alcoolismului există trei mijloace de screening:
a) teste de laborator clinic care detectează prezenţa alcoolului în aerul respirat sau în
sânge sau modificările fluidelor organismului sub influenţa alcoolului (precum dozarea
enzimei gama-glutamil-transferazei);
b) examinări clinice (precum mărirea de volum a ficatului, tremorul limbii sau a
mâinilor, vascularizaţia anormală a pielii şi hiperemia conjunctivală);
c) chestionare şi scale de autoevaluare.
Din cauza costului ridicat, primele două metode au o răspândire limitată. Astfel,
chestionarele şi scalele de autoapreciere rămân principalele mijloace de screening.
Acestea au avantajul de a avea un cost scăzut, o acceptanţă mare şi posibilitatea de a fi
aplicate de un personal cu un antrenament limitat. Studiile întreprinse au arătat că aceste
autoraportări asupra consumului propriu de alcool şi a problemelor date de acesta au un grad
suficient de confidenţă şi acurateţe, mai ales dacă sunt culese într-un mod adecvat.

16
 De regulă screeningul sau detecţia se face în: sectorul îngrijirilor primare (medicul de
medicină generală, medical de familie; camera de gardă a serviciilor de urgenţă, ambulanţa,
secţiile spitaliceşti, cabinetele ambulatorii de specialitate.
Se consideră că toate persoanele care caută ajutor medical trebuie screenizate pentru
probleme date de consumul de alcool. Dacă sunt prezente probleme uşoare sau medii, o
intervenţie scurtă trebuie să fie oferită ca mai apoi să se observe efectul ei. Dacă sunt
observate probleme severe, trebuie făcută îndrumarea la tratamentul specializat.
În cele ce urmează se va prezenta o procedură tipică de screening a consumul de
alcool. Astfel, există mai mulţi paşi caracteristici ai acestei proceduri şi parcurgerea lor
întocmai asigură acurateţea depistajului.
1. Primul pas este identificarea consumului de alcool: „Consumaţi băuturi
alcoolice?”
Subiectul poate ocoli răspunsul sau poate nega şi intervievatorul poate reformula
întrebarea sau insista. Un răspuns pozitiv face să se treacă la următorul pas.
2. Determinarea cantităţii/frecvenţei consumului. Pentru determinarea standardizată
a consumului s-a construit unitatea internaţională standard de consum numită şi „drink”.
Convenţional un drink este definit de 12 g. de alcool pur. Acesta este echivalent cu o
sticlă de bere de 330 ml, cu un pahar de vin de 200 ml sau cu un păhărel (40 ml) de băutură
spirtoasă de 40º. Întrebările indicate ar fi: „În medie în câte zile din săptămână consumaţi
băuturi alcoolice?” şi „Într-o zi când consumaţi, câtă cantitate consumaţi în medie?” urmând
ca această cantitate să o transformaţi apoi în „drink-uri”.
Această etapă a screeningului permite să se determine persoanele aflate la risc. După
Institutul de Alcoolism al Statelor Unite (Naţional Institute on Alcohol Abuse and
Alcoholism), o persoană aflată „la risc” de a dezvolta problemele date de consumul de alcool
este: un bărbat care bea mai mult de 14 drinkuri/săptămână sau mai mult de 4 drinkuri într-o
ocazie; o femeie care consumă mai mult de 7 drinkuri/săptămână sau mai mult de 3 drinkuri
într-o ocazie; o persoană în vârstă care bea mai mult de 7 drinkuri/săptămână sau mai mult de
1 drink într-o ocazie.
3. Dacă se vrea să se deceleze cu fineţe problemele date de consumul de alcool
trebuie să se apeleze la chestionarele sau instrumentele de screening. În capitolul de faţă vom
prezenta chestionarele CAGE şi AUDIT.
Chestionarul CAGE a apărut în 1974 şi este cel mai folosit test în practica medicală
curentă pentru screeningul alcoolismului. Numele lui vine de la cele patru întrebări ale testului
care conţin cuvintele „Cut down” (a reduce), „Annoyed” (supărat), „Guilty” (vinovat) şi „Eye

17
opener” (deschizătorul de ochi, adică ai nevoie de o băutură de dimineaţă ca să te trezeşti) şi
care sunt cele patru arii explorate de test.
CAGE este un test creion-hârtie şi subiectul trebuie să aleagă singur un răspuns între
„da” şi „nu”. Două sau mai multe răspunsuri afirmative indică faptul că pacientul are riscul de
a avea probleme date de consumul de alcool şi necesită un ajutor. Testul este indicat mai ales
în reţeaua medicală primară, în cabinetul de medicină generală pentru că este foarte uşor de
aplicat, completarea lui ia în jur de 1-2 minute.
Testul CAGE
© Aţi simţit vreodată că ar trebui să reduceri băutul?
(A) Au fost oameni supăraţi pe Dvs din cauza băutului?
(G) V-aţi simţit vreodată vinovat din cauza băutului?
(E) Aţi luat vreodată o băutură de dimineaţă ca să calmaţi nervii sau să vă treacă
mahmureala?
În urma unui studiu multinaţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a construit şi
recomandat un instrument de decelare a problemelor date de alcool format din două părţi: The
Alcohol Use Disorders Identification Test (AUDIT) şi The Clinical Screening Procedure
14,15. Chestionarul AUDIT este compus din 10 întrebări: întrebările 1-3 măsoară consumul
de alcool, întrebările 4-6 comportamentul de consum, 7-8 reacţiile adverse şi 9-10 problemele
date de alcool. Fiecare întrebare permite evaluarea ei pe o scară Likert cu 4 puncte (de la 0 la
4) şi scorul total al testului poate să se întindă de la 0 la 40. Pentru scorul prag de 8 a fost găsit
maximum de senzitivitate şi specificitate, ceea ce înseamnă că dincolo de acest scor se poate
vorbi de un individ având un consum de alcool dăunător.
Chestionarul AUDIT este construit astfel încât să poată fi folosit uşor de un personal
cu diferite nivele profesionale şi în diferite locuri ale îngrijirii medicale primare (cabinete de
consultaţie, camera de gardă, la domiciliul pacientului, în şcoli, la locul de muncă, etc) sau ca
test de autoevaluare în sala de aşteptare a cabinetelor medicale.
Chestionarul poate fi uşor încorporat în mai multe genuri de examinări de sănătate:
Anamneza unei consultaţii medicale;
Triaj general de sănătate în vederea completării unor formulare sau fişe de
sănătate, etc;
Conversaţii cu scop profilactic;
Consiliere privind stilul de viaţă sau managementul problemelor familiale;
Test de autoevaluare, etc.

18
 Foarte rar se întâmplă ca acest chestionar să fie privit de subiecţi ca ofensator sau
îngrijorător. Experienţa investigatorilor din mai multe ţări indică faptul că întrebările AUDIT
generează răspunsuri confidente indiferent de cultură, vârstă sau sex.
La puţinii pacienţi care refuză să vorbească de consumul lor de alcool sau să admită că
acest consum le dăunează, sau la cei care sunt sub influenţa alcoolului în timpul consultaţiei,
este bine să se amâne administrarea testului pentru o întâlnire viitoare. Se pot obţine
informaţii despre consumul de alcool prin folosirea întrebărilor testului la rudele, soţia/soţul
sau colegii subiectului în cauză.
Pacienţii tind să răspundă foarte onest atunci când:
 Interviul este prietenos şi neamenințător; încearcă să aplici testul în cele mai
potrivite condiţii;
 Scopul testului este clar legat de diagnostic sau de evaluarea globală a stării de
sănătate a pacientului;
 Pacientul nu este sub influenţa alcoolului în timpul screeningului; se impune
atunci amânarea aplicării testului;
 Informaţia obţinută este confidenţială;
 Tratamentul curativ este de durată și trebuie acceptat de bolnav; acesta trebuie să
fie motivat pentru ca tratamentul să reușească.
Psihoterapia
Poate să se efectueze individual, în grup sau în familie.
Are 3 forme prin care se poate realiza. Două dintre ele fiind cele mai utilizate:
 psihoterapia - psihoanalitică în care se identifică conținutul inconștient, operându-
se ulterior asupra cauzelor consumului abuziv de alcool.
 psihoterapia – comportamental-cognitivă care are în vedere scăderea anxietății
căutând un mijloc pentru reducerea situațiilor stresante, (cauze ale consumului de alcool) prin
modificarea paternului comportamental.
Cele două forme necesită colaborare din partea bolnavului.

19
 Cap. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea în spital se face pe baza biletelor de internare emise de medicul de familie.
Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirii bolnavilor și organizată pentru
servicii permanente. În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire și
supraveghere permanentă și o atenție deosebită din partea asistentei medicale. Spitalul
primește pacienți și prin transfer de la alte unități spitalicești, dacă pacientul aparține
profilului său. Cazurile de urgență vor fi primite și fără bilet de internare
Spitalul cuprinde următoarele părți componente funcționale:
- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este primit cu
zâmbetul pe buze și cu cuvinte de încurajare, esențială fiind cucerirea încrederii bolnavului în
profesionalismul cadrelor sanitare. Pacienții vor fi dezbrăcați și examinați. La nevoie
pacientul este ajutat de asistentă și așezat în poziția necesară examinării
- prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea și îmbăierea bolnavului, după care
acesta va fi îmbrăcat în lenjerie curată și condus pe secția cu paturi
- secția cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi și sală de
tratamente, unde se asigură asistența corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.
După ce medicul hotărăște internarea bolnavului, asistenta completează biletul de
internare, foaia de observație și trece datele pacientului în registrul de internări.
Pacientul va fi condus să-și schimbe îmbrăcămintea în lenjerie de spital. Hainele vor fi
depuse în magazie pe baza unui bon și păstrate cu grijă, pe umerașe, indiferent de starea lor.
Dacă este cazul pacientul va fi îmbăiat și la nevoie deparazitat. Urmează conducerea
pacienților pe secție și apoi în salon.
Primirea pacienților trebuie făcută operativ, fără pierdere de timp cu probleme
administrative, în cazuri de urgență pacienților li se întocmește foaia de observație chiar pe
secție fără a mai fi nevoiți să treacă prin policlinică

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare a pacientului

Pacientul este condus de asistentă în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul
se alege în funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex.
Asistenta conduce bolnavul în salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și
să se instaleze comod și în poziția indicată de medic în pat.

20
 Pacientul este informat despre regulamentul de ordine interioară a secției precum și
indicațiile medicului referitoare la alimentație, poziție indicată dacă este cazul și scopul
acestuia. Asemenea i se explică necesitatea și modul recoltării de produse biologice și
patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru a
crea un mediu de securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres este indicat ca
saloanele să aibă o capacitate de 4,
maxim 6 paturi cu o temperatură de
18-20°C, să fie curate, liniștite și
bine aerisite cu aer umidificat.
Asistenta va completa o
anexă la foaia de alimentație pe care
o va trimite la blocul alimentar,
astfel noul pacient va primi
alimentația necesară încă din prima
zi de internare. Bolnavilor li se
acordă o pregătire preoperatorie și
postoperatorie în vederea asigurării condițiilor optime necesare intervenției și a procesului de
vindecare precum și pentru evitarea unor complicații grave și nedorite.
Asistenta observă și este obligată să consemneze aspectul general, înălțimea,
greutatea, vârsta, aspectul tegumentelor și mucoaselor, faciesul și starea psihică a bolnavului.
Ea va urmări necesitățile pacientului, manifestările de dependență în vederea satisfacerii
acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale și patologice ale
pacientului precum și bolile care au influență asupra anesteziei și intervenției (afecțiuni
pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.).

2.3. Asigurarea condițiilor igienice a pacientului

a) Pregătirea patului și accesoriului
Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât
cerințele de confort a pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită
pacientului să se poată mișca în voie, să nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare
din pat, să poată sta în poziție șezând, sprijinindu-și picioarele comod de podea. Patul trebuie

21
să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, investigație și tratament cât mai
comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe, dispozitiv de
ridicare și la nevoie apărătoare.
Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două perne și
o pătură din lână moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai
puține cusături. Cearșaful trebuie să fie destul de mare pentru a intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregătirea patului fără pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de
cearșaf simplu, cearșaf plic, două fețe
de pernă, una-două paturi, două
perne. După ce se îndepărtează
noptiera de pe lângă pat se așează un
scaun cu spătar la capătul patului. Pe
scaun se așează, în ordinea
întrebuințării, lenjeria curată, pernele,
pătura, împăturite corect. Cearșaful se
așează la mijlocul saltelei, se desface
și se întinde o parte a cearșafului spre
căpătâiul patului, cealaltă spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea la ambele
capete. Se execută colțul, apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se
întinde bine cearșaful să nu prezinte cute.
Dacă este nevoie se așează mușamaua și se acoperă cu aleza.
Pernele se introduc în fețele de pernă curate și se așează pe pat.
c) Asigurarea igienei generale și corporale
Înaintea intervenției chirurgicale, pacientul este capabil să își efectueze singur igiena
corporală. În seara zilei precedente intervenției se face o baie generală a bolnavului și se va
pregăti tubul digestiv pentru intervenție prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de un
duș. La pregătirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atenție deosebită cavității
bucale, mai ales la cei care urmează să fie intubați. Se pregătește tegumentul regiunii pe care
se va opera prin spălare cu apă și săpun, degresare și dezinfectare cu alcool. Dacă regiunea
prezintă pilozități, acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril. Se îndepărtează
bijuteriile bolnavului, proteza dentară dacă există. Bolnavul va fi îmbrăcat cu lenjerie curată,
se verifică starea de curățenie în regiunile: - inghinală

22
 - ombilic
- axile
- spații interdigitale
- unghiile
Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a bolnavului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, dacă se poate spăla singur
sau nu. Cu această ocazie se observă și starea tegumentelor și apariția unor eventuale
modificări. Se verifică temperatura ambiantă (20-21°C) și se evită curenții de aer. Bolnavul va
fi izolat cu un paravan de anturajul său. Se pregătesc în apropiere materialele necesare
toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului și materialele necesare pentru
prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie să fie de 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbrăcat complet și se va acoperi cu un cearșaf și pătură. Se descoperă
progresiv numai partea care se va spăla. Se stoarce bine buretele sau mănușa de baie pentru a
nu se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în care se face toaleta este: spălat, clătit, uscat.
Se săpunește regiunea, după care se clătește ferm, dar fără brutalitate. Apa caldă trebuie să fie
din abundență, să fie schimbată ori de câte ori este nevoie. Se insistă la pliuri sub sâni, la
mâini, la spații interdigitale, la coate și axile. Se mobilizează articulațiile în toată amplitudinea
lor și se masează zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu mușamaua și aleza în
funcție de regiunea pe care o spălăm.
Observarea poziției bolnavului în pat
Adus de la sala de operație, bolnavul va fi așezat în pat și acoperit cu pături, fără pernă
până la trezire. El va sta în decubit dorsal, cu capul întors într-o parte cu tăvița renală lângă
cap pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul până la completa sa trezire, trebuie să-și dea seama
dacă operatul este prea palid, dacă e anormal agitat, dacă operatul este într-o stare gravă, dacă
prezintă transpirații reci sau cianoză.
După trezirea bolnavului, asistenta îi va pune perna, îl va servi cu ceai sau apă dacă nu
este contraindicat. În caz de indicații îi va umezi limba, buzele cu comprese ude.
După intervenții intraabdominale, în general, bolnavii tind să adopte o poziție
antalgică de decubit dorsal cu genunchii flectați, numită poziție Fowler, aceasta fiind o poziție
care asigură relaxarea musculaturii abdominale și deci ameliorează durerea locală.

23
 Schimbarea poziției bolnavului și mobilizarea bolnavului
Schimbarea poziției poate fi activă sau pasivă, cu ajutorul asistentei. La mobilizarea
pacientului trebuie respectate unele principii:
- sunt necesare două asistente
- prinderea pacientului se face precis și sigur
- exercițiile se fac întotdeauna înainte de mese
- aceste exerciții fizice trebuie intercalate cu exerciții de respirație
- mobilizarea se începe încet și se continuă în funcție de răspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizării este mișcarea pacientului în vederea prevenirii escarelor ce pot să
apară din cauza imobilizării și pentru recâștigarea independenței. Schimbarea poziției
pacienților imobilizați se face din 2 în 2 ore, masându-se zonele de presiune predispuse
escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizează menținerea mobilității articulare,
normalizarea tonusului muscular și stimulează metabolismul. De asemenea favorizează
circulația sângelui, prevenind tromboflebitele și pneumoniile.
Bolnavii operați vor fi mobilizați precoce și gradat. La început se va efectua
mobilizarea activă în pat, înlăturându-se astfel contractura peretelui abdominal.
Captarea eliminărilor
Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemănător cu a bazinetelor. După utilizare se
golesc imediat, se spală la jet de apă caldă și se dezinfectează.
Nu trebuie ignorate: cantitatea, culoarea, mirosul urinei; pot indica unele diagnostice.
Captarea vărsăturilor
Pacientul se așează în funcție de starea generală în poziție șezând, decubit dorsal cu
capul întors într-o parte, decubit lateral (poziție de siguranță). Lenjeria de pat se protejează cu
mușama și aleză, iar pacientul cu un prosop în jurul gâtului. Proteza dentară mobilă se
îndepărtează unde este cazul și se oferă pacientului o tăviță renală.
Se încurajează pacientul, i se oferă pahar cu apă să-și clătească gura. I se oferă cuburi
de gheață, lichide reci în cantități mici.
Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii și frecvența se
notează în foaia de temperatură. Se spală și se dezinfectează recipientele, se pregătesc pentru
sterilizare prin fierbere sau autoclavare.

24
 2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative ale pacientului
Supravegherea funcțiilor vitale în hemoragiile masive se face din oră în oră. Asistenta
supraveghează bolnavul, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se
face cu dificultate. Buna desfășurare a evoluției postoperatorii se urmărește după graficul
temperaturii, al pulsului și prin înregistrarea tensiunii arteriale.
Respirația se măsoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientului, fiind
indiciu al evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt: - tipul respirației
- amplitudinea mișcărilor respiratorii
- ritmul
- frecvența
Materiale necesare: ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.
Asistenta așează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
executată. Plasează mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui și numără inspirațiile timp de
un minut.
Respirația se notează cu culoare verde. Fiecare linie orizontală corespunde la două
respirații. Valorile normale ale respirației sunt:
Orice operat poate prezenta în primele zile după operație o ușoară ascensiune termică
(37,5-38°C). Această curbă este în descreștere începând din a treia sau a patra zi. Dacă această
descreștere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura crește, explicația constă de obicei într-
o infecție la nivelul plăgii operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de căldură
prin dezintegrarea alimentelor energetice. Măsurarea temperaturii în axilă: se așează pacientul
în decubit dorsal sau șezând. Se ridică brațul bolnavului, se șterge axila prin tamponare cu
prosopul pacientului. Se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei paralel
cu toracele. Se apropie brațul pe trunchi cu brațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui.
Termometrul se menține timp de zece minute. Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală: se
introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare.
Pacientul este rugat să închidă gura și să respire pe nas. Termometrul se menține cinci minute.
În cazul măsurării temperaturii pe cale rectală se lubrifiază termometrul. Se așează pacientul
în decubit lateral cu membrele inferioare în semiflexie asigurându-i intimitatea. Se introduce
bulbul termometrului în rect prin mișcări de rotație și înaintare. Se menține trei minute.

25
 După terminarea timpului de menținere a termometrului, acesta se scoate, se șterge cu
o compresă și se citește gradația la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură și
se introduce în recipientul cu soluție dezinfectantă (cloramină 1%).
În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru
fiecare linie orizontală a foii de temperatură corespund două diviziuni de grad.
Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare cu atât
pulsul este mai accelerat, până la valoarea de 100 bătăi/minut dar dacă acest ritm se menține și
în zilele următoare, bolnavul trebuie ținut sub supraveghere permanentă.
Factori care influențează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înălțimea, greutatea,
somnul, alimentația, efortul fizic), factori psihologici (emoțiile, plânsul, mânia), factori sociali
(mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpației care poate fi
comprimat pe un plan osos: radială, temporală superficială, carotidă, humerală, brahială,
femurală. În practica curentă pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix roșu. La luarea pulsului, bolnavul
trebuie să fie în repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute înainte de numărătoare, întrucât un
efort sau o emoție oarecare în timpul sau înaintea luării pulsului ar putea modifica valorile
reale. Brațul bolnavului trebuie să fie sprijinit, pentru ca musculatura antebrațului să se
relaxeze. Se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, dăm de un șunt
mărginit de tendoanele mușchilor flexor radial, al carpului și brahioradial în profunzimea
căruia se găsește artera radială. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și
inelar de la mâna dreaptă. După ce s-a reperat șanțul lui, se va exercita o ușoară presiune
asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, până la perceperea zvâcniturilor pline
ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbrățișează antebrațul
la nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion roșu, fiecare linie orizontală a foii de
temperatură corespunde la patru pulsații. Valorile normale ale pulsului sunt:

Tensiunea arterială trebuie controlată la toți bolnavii postoperator și în special la cei

hipertensivi. Scăderea tensiunii arteriale asociată cu alte semne poate indica o complicație
hemoragică.
Scopul măsurării tensiunii arteriale este evaluarea funcției cardiovasculare (forța de
contracție a inimii, rezistența determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).

26
 Materialele necesare sunt: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva
Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vată și alcool pentru
dezinfectarea olivelor stetoscopului și creion sau pix roșu pentru însemnarea valorilor în foaia
de temperatură.
Există două metode de măsurare a tensiunii arteriale: auscultatoric și palpatoric.
Metoda auscultatorie: se explică pacientului tehnica și i se asigură un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spală pe mâini, aplică manșeta pneumatică pe brațul
pacientului sprijinit și în extensie. Membrana stetoscopului se fixează pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manșetei. Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Se pompează aer
în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariția zgomotelor pulsatile.
Aerul din manșetă se decomprimă ușor prin deschiderea supapei, până când se percepe primul
zgomot arterial, care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reține
valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se
continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reține valoarea
indicată de coloana de mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar,
aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă (diastolică). Se notează pe foaia de
temperatură valorile obținute.
La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se
folosește stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul
obținerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai
după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare
roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu liniile verticale și se hașurează spațiul rezultat. Valorile normale ale tensiunii
arteriale sunt:
Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în
cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea
diurezei urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și
clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi
la aceeași oră. Pentru prevenirea fermentației se vor adăuga la urină cristale de timol. Diureza
se notează în foaia de temperatură prin hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantității de
urină și zilei respective. Spațiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la
100 ml de urină. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ
1500 ml.

27
 2.5. Alimentaţia pacientului
Alimentația se poate efectua activ sau pasiv în funcție de starea bolnavului,
asigurându-se o poziție cât mai comodă (se așează un prosop pe marginea patului), pacientul
fiind așezat sprijinit (dacă este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se
așează vasul cu mâncarea, iar asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută.
Dacă alimentația se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm și răbdare,
să nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient și de asemenea să verifice
temperatura alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile să nu se împrăștie sub pacient. Se va
supraveghea și efectua aranjarea patului și întinderea lenjeriei - deoarece favorizează formarea
escarelor.

Indiferent de modul de administrare a alimentelor, asistenta medicală va avea în

vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic și pe cât posibil va ține cont de
preferințele pacientului, în limita restricțiilor impuse de medic. Asistenta medicală va respecta

28
numărul de calorii necesare, pentru a nu fi supraalimentat (problemele de tranzit fiind
prezente în marea majoritate a cazurilor de cancer de colon, precum și evitarea obezității).
Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală în privința unei alimentații
sănătoase, cu rol deosebit de important în cazul afecțiunilor canceroase.
Comportarea personalului față de bolnavii imobilizați trebuie să fie cât se poate de
atentă, deoarece aceștia sunt anxioși, irascibili, capricioși.
Asistenta medicală va ține cont de starea psihică a bolnavului, având o comportare
plină de blândețe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l scoată la aer (cu căruciorul
sau eventual cu patul) - atenția cu care este înconjurat contribuind la întărirea încrederii în
personalul sanitar precum și la suportarea cu ușurință a perioadei de spitalizare de către
bolnav.
Se va administra un regim cât mai complet posibil care să conțină alimente cu toți
factorii nutritivi, cu pregătire corectă și sub toate formele de pregătire, suficient ca aport
caloric, în funcție de vârsta pacientului și solicitările energetice și neuropsihice profesionale și
extraprofesionale ale acestuia.

2.6. Administrarea medicaţiei și hidratarea pacientului

Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiții de igienă,
asepsie, dezinfecție, sterilizare și menținere a masurilor de supraveghere și control a
infecțiilor nosocomiale sau intraspitalicești.
Calea de administrare a medicamentelor este indicată de medic în funcție de:
- rapiditatea asimilării medicamentului de către organism
- resorbția și metabolizarea medicamentului
- interacțiuni medicamentoase
- compatibilitatea țesuturilor față de substanța administrată
Asistenta medicală are obligația să supravegheze și să participe activ la administrarea
medicației, cunoscând foarte bine regulile generale de administrare a medicamentelor precum
și efectele secundare ale acestora, pentru a putea învăța pacientul să nu se sperie la apariția
lor, fapt care ar putea declanșa starea de anxietate a acestuia. Deosebit de importantă este
cunoașterea de către asistenta medicală a căilor de administrare a medicamentelor, aceasta
putând fi orală sau enterală și parenterală (ocolește tractul digestiv, are efect mai rapid),
precum și a tehnicilor de efectuare a tratamentului medicamentos parenteral (injecții s.c., i.m.,
i.v.) cu respectarea regulilor de asepsie și antisepsie. Va urmări funcțiile vitale și va nota în

29
FO valorile acestora, pentru a putea constata efectul medicației și diminuarea simptomelor
bolii.
Medicamentele sunt substanțe folosite în scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanțe minerale.
Acțiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza administrată și de
calea de administrare. Aceeași substanță poate funcționa ca aliment, medicament sau toxic,
după cantitățile introduse în organism, asistenta medicală având rolul de a cunoaște foarte
bine prezentarea medicamentelor, cantitatea de substanță conținută, dozarea și timpul de
acțiune al acestora.
Diferențierea acțiunii medicamentelor asupra organismului este în funcție de dozele de
administrare.

Se deosebesc:
 doza terapeutică - doză utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără ca
prin aceasta să se producă vreo acțiune toxică asupra organismului;
 doza maximă - este doza cea mai mare suportată de organism fără să apară
fenomene toxice reacționale;
 doza toxică - este cantitatea care, introdusă în organism, provoacă o reacție toxică
periculoasă;
 doza letală - este doza care produce exitus-ul.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta medicală trebuie să cunoască:
efectul ce se așteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat,
timpul necesar după care poate fi așteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor,
fenomenele de obișnuință și de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face ținând cont de anumite reguli, dintre care
amintim: respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin
citirea etichetei și a datei valabilității, verificarea calității acestora, respectarea căilor de
administrare, a dozajului prescris și a orarului de administrare, respectarea somnului
pacientului, evitarea incompatibilității între medicamente, administrarea imediată a
medicamentelor deschise, respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
(soluții, picături, injecții, ovule vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor în
prezența asistentei, servirea bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei și
antisepsiei la administrarea parenterală, pentru evitarea infecțiilor nozocomiale.
Căile de administrare ale medicamentelor sunt:

30
  respiratorie,
 orală/bucală,
 percutană,
 rectală,
 parenterală,
 prin aplicații locale.

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin în ajutor
probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia,
funcțiunea și biochimia organismului și evidențiază agenții agresivi, factori etiologici ai
îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul
etiologic, clarifică diagnosticul diferențial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic,
informează asupra gravității cazului, contribuie la aprecierea eficacității tratamentului,
prevestește complicațiile, confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-
contagioase.
Recoltările hematologice și de urină se vor face zilnic sau la indicația medicului.
Se va efectua hemocultura în caz de febră, în timpul frisonului când numărul de
germeni este mai mare.
Pentru recoltări pacienții trebuie pregătiți fizic și psihic, instrumentele și materialele
necesare trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi etichetate înainte de
începerea recoltării.
Recoltarea sângelui pentru determinarea hemoleucogramei, TS, TC, VSH,ASLO .
Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină se face prin emisie spontană, 150 ml
urină dimineața în recipiente curate.
Este importantă îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o
perioadă prescrisă de medic, se supraveghează funcțiile vitale, culoarea tegumentelor, se
informează medicul în cazul apariției cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul
puncției și aspectul pansamentului la nevoie (hemoragie, hematom, roșeață).

31
 2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea investigaţiilor paraclinice și a tehnicilor
impuse de caz
Pregătirea pacientului
O bună înțelegere și informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze în
scop diagnostic ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat pentru respectiva manevră.
Explicându-i pacientului procedura medicală cu claritate vom câștiga încrederea și
cooperarea sa.
De exemplu, înaintea unei recoltări dificile și dureroase trebuie să informăm pacientul
asupra tipului și gradului de disconfort pe care probabil îl va simți.
De asemenea trebuie informat cât timp va dura procedura, la ce efecte să se aștepte
după și în cât timp vor fi gata rezultatele. Știind exact la ce să se aștepte, pacientului îi va fi
mult mai ușor să coopereze și să suporte manevra în sine.
Dacă trebuie doar să asistăm medicul în timpul unei recoltări, trebuie vorbit cu
pacientul pe parcursul acesteia, să îl încurajăm, și apoi să-l supraveghem pentru eventualele
efecte adverse sau complicații, pregătite pentru a acorda îngrijirile specifice în orice situație.
Unele teste necesită instrucțiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a
pacientului și de corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite
condiții de recoltare și schimbarea regimului de viață înaintea recoltării (o dietă specială, un
mod corect de recoltare de către însuși pacientul, etc.).

Consimțământul pacientului
Este un drept al pacientului să i se ofere toate informațiile pentru a înțelege exact ce i
se va face, procedura medicală în sine, riscurile și implicațiile manevrei înainte de a consimți
și a semna că este de acord cu efectuarea procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuată și potențialele riscuri este în primul rând
responsabilitatea medicului.
Asistenta va relua explicațiile medicului, se va asigura că pacientul le-a înțeles bine și
va verifica dacă pacientul a semnat consimțământul atunci când este necesar.

32
 Hemoleucograma

• pregătire materiale:
- de protecție – mănuși de cauciuc
- sterile – ace, tampoane de vată, seruri test
- nesterile – tavă medicală, cameră umedă, lame uscate și curate, degresate, șlefuite,
pipete Potain
- pregătirea psihică a pacientului – se anunță să nu mănânce și i se explică necesitatea
efectuării tehnicii
- pregătirea fizică – se așează pacientul în poziție șezând cu mâna sprijinită
• execuție:
- se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90˚
- se evită congestionarea printr-o frecare puternică și prelungită
- se așteaptă evaporarea alcoolului
- cu o mișcare bruscă se înțeapă pielea pulpei degetului în partea laterală a extremității,
perpendicular pe straturile cutanate
- se șterge cu un tampon uscat prima picătură, se lasă să se formeze o altă picătură de
sânge din care se recoltează cu pipeta sau cu lama
- se șterge cu un tampon cu alcool
- la extremitatea unei lame se pune o picătură de 3-4 mm diametru
- se așează o lamelă cu marginile șlefuite în unghi de 45˚ cu lama (picătura se întinde
prin capilaritate)

33
 - lamela se trage către partea liberă, păstrând aceeași înclinație și antrenând toată
picătura fără să se fragmenteze
- se agită lama pentru uscare
- se etichetează și se trimite la laborator.

Sumar de urină
• scop-explorator: informează asupra stării funcționale a rinichilor cât și a întregului
organism
• pregătire materiale
- urinar sau ploscă, mușama și aleză, material pentru toaleta organelor genitale
externe, recipiente pentru recoltare în funcție de examenul cerut.
• pregătire pacient
psihic: se anunță și se instruiește privind modul de recoltare
- să știe să utilizeze numai recipientul gol și curat
- să urineze fără defecație
- să verse imediat urina în vasul colector
- să nu urineze în timpul toaletei
fizic:
- se protejează patul cu mușama și aleză
- se pune plosca sub pacient
- se face toaleta organelor genitale externe
- se îndepărtează bazinetul și se înlocuiește cu altul curat
• se recoltează din prima urină de dimineață, 5-10 ml, și se duce la laborator, acest
examen permite stabilirea diagnosticului cercetându-se ureea, glucoza, albumina, sărurile și
oxalații.
Pregătirea pacientului pentru radiografia toracică
- se anunță pacientul, explicându-i-se condițiile în care se va face examinarea
- pacientul va fi dus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării
- se dezbracă complet regiunea toracică și se îndepărtează obiectele radioopace
- se așează pacientul în poziție ortostatică cu mâinile pe șolduri și coatele aduse înainte
- când poziția vertical este contraindicată se așează pacientul în poziție șezând sau în
decubit.
- după examen pacientul este ajutat să se îmbrace și va fi condus la pat

34
 - se notează în foaia de observație examenul radiologic efectuat și data

2.9. Educația pentru sănătate

Ultima perioadă a spitalizării este momentul de maximă activitate educațională.
Procesul de educare și informare se adresează atât pacientului cât și familiei sale.
Boala este o reacție a organismului față de factori nocivi de materii. Restabilirea
completă a bolnavului nu poate fi concepută, decât prin îndepărtarea cauzelor care au
determinat-o, adică acelor cauze care se datorează mediului înconjurător.
Asistenta trebuie să-și desfășoare în așa fel activitatea educațional sanitară, încât
aceasta să constituie un factor de influență pozitivă asupra psihicului bolnavului, să constituie
la crearea unor emoții pozitive, care urmăresc optimismul și încrederea bolnavului în medic și
asistenta medicală și în eficacitatea măsurilor terapeutice. Trebuie să dezvoltăm încrederea
bolnavului în vindecarea sau ameliorarea stării lui, dacă va respecta conștiincios și riguros
prescripțiile și recomandările medicale.
Cuvântul medicului și al asistentei, joacă un rol important în întărirea neuropsihică a
bolnavului. Un cuvânt cald de lămuriri și îmbărbătarea totodată dau forțe noi organismului în
lupta sa cu boala, după cum un cuvânt nechibzuit, care ar îngrijora pacientul sau i-ar distruge
speranța în vindecare, poate scădea puterea organismului și înrăutăți cursul bolii.
Măsurile de educație sanitară se încadrează tendințelor mereu actuale ale asistentei
psihiatrice de tip comunitar. În acest scop toți membrii unei echipe terapeutice trebuie să
sensibilizeze anturajul familial și profesional în legătură cu modalitățile de debut, evoluție și
cu particularitățile etapei terapeutice reabilitative.
Educația bolnavului:
1. Evitarea consumului de alcool atunci când devin agresivi deoarece sub influența
alcoolului pot interpreta greșit o remarcă sau un gest.
2. Atitudinea de a spune NU grupului de apartenență și adoptarea unui comportament
prin care să fie acceptat de grup fără să consume alcool.
3. Informarea pacientului despre efectele negative și consecințele alcoolului din punct
de vedere social.
4. Învățarea pacientului de a nu deveni „sclav” propriilor slăbiciuni legate de
consumul de alcool.
5. Încercarea de a-și rezolva problema fără a crede că alcoolul l-ar ajuta în găsirea unor
soluții sau că ar avea un efect relaxant asupra lui.

35
 6. Convingerea pacientului că alcoolul este una dintre slăbiciunile care prin voință
poate fi înlăturată din viața sa.
7. Înlocuirea acestei substanțe cu o altă substanță (suc, ceai) care nu au efect negativ
asupra persoanei sale.
8. Redarea unor exemple negative care după consumul de alcool au ajuns într-o stare
critică.

36
 Cap. III. STUDII DE CAZ

*Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-și mențină sau să-și recâștige sănătatea, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-
ar fi îndeplinit singură, dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare.
Ajutorul acordat medicului și bolnavului în cursul examinării clinice degrevează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferințe inutile, contribuie la crearea
unui climat favorabil între bolnav și medic, face accesibilă medicului explorarea tuturor
regiunilor organismului, servindu-l și cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind
pentru scurtarea timpului de consult al bolnavului.

Cazul 1. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume: T.
Prenume: R.
Vârsta: 20 ani
Sexul: M
Religia: Ortodox
Naționalitatea: Română
Stare civilă: necăsătorit
Ocupație: Şomer
Date variabile:
Domiciliu: Rural
Condiții de viață:
- pacientul locuiește cu familia într-o casă cu 2 camere, salubre, bine încălzite;
- pacientul fumează și consumă alcool;
- dispune de venituri materiale medii
Condiții de muncă: satisfăcătoare
Gusturi personale și obiceiuri:
- pacientul preferă carnea de porc, cartofii prăjiți și sosuri;

37
 - pacientul face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale
de 2 ori/zi.
Mod de petrecere a timpului liber:
- vizionează programele TV, iese în oraș cu familia
Relații cu familia, prietenii și colegii: foarte bune
Date privind starea de sănătate anterioară
Date antropometrice: - greutate corporală - 79 kg;
- înălțime - 1,83 m
- grup sangvin A II
- RH (+)
Antecedentele heredo-colaterale: fără importanță
Antecedentele personale patologice: apendicectomie la 14 ani
Informații legate de boală
Motivele internării:
un grad ridicat de alcool în sânge
- halena etilică
- hipotensiune arterială
- sughiţ cu contracții abdominale
- reflexe osteotendinoase abolite
- reflexe pupilare prezente
- nu reacţionează la stimuli dureroşi
Istoricul bolii:
Pacientul T.R. în vârstă de 20 ani este adus în serviciul UPU, în spitalul Municipal, în
stare de comă alcoolică, cu ambulanța chemată de părinți, care îl găsesc în stare de
inconștiență în camera sa.
Diagnosticul de internare: Comă alcoolică de gradul 1
Data internării: 17.02.2017, ora 14:15.
Fiind în stare de comă de gradul 1, se face intubația orotraheală în vederea spălăturii
gastrice pentru evacuarea conținutului gastric și evitarea vărsăturilor.
Se internează în secția ATI unde se instituie tratament medicamentos și supravegherea
funcțiilor vitale

38
Grila lui Norton

39
 Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de

crt. fundamentală independență dependență dificultate
0 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira și a avea o bună - alterarea frecvenței respiratorii și pulsului - intoxicaţiei cu alcool
circulație manifestată prin tahipnee
2 Nevoia de a bea și - interdicție de a se alimenta și hidrata oral - coma alcoolică
de a mânca
3 Nevoia de a elimina - diaforeză, miros puternic de etanol - intoxicaţia alcoolică

4 Nevoia de a se mișca și a avea o bună - imposibilitatea de a sta în ortostatism și de a fi - coma alcoolică

postură orientat
5 Nevoia de a dormi și de a se odihni - somn agitat - intoxicaţia alcoolică
6 Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca - imposibilitatea de a se îmbrăca și dezbrăca - intoxicaţia alcoolică
7 Nevoia de a-și menține temperatura - temperatura în limite
corpului în limite normale normale
8 Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și - pacientul îşi face singur
proteja tegumentele și mucoasele toaleta zilnică
9 Nevoia de a comunica - alterarea stării de conştienţă - comă superficială,
delir

40
10 Nevoia de a acționa conform
propriilor convingeri și valori
11 Nevoia de a fi preocupat în privința
realizării
12 Nevoia de a evita pericolele
13 Nevoia de a învăța cum să-și păstreze
sau să-și recupereze sănătatea
14 Nevoia de a se recrea
- catolic practicant
- posibilitatea de a se realiza după depășirea
stării comatoase
- pericol iminent de cădere și lovire - stare de agitaţie
- refuz în gestionarea sănătății - stare de inconştienţă
- se uită la televizor
41
 Schema de tratament

Doza pe 24
Denumire Doza unică Acțiune și indicații Reacții adverse Contraindicații
ore
- supliment energetic parenteral - hiperglicemie,
NaCl 9% 1pg 2pg
hipokaliemie
Metoclopramid 1 fiolă 2 fiole - vărsături de etiologie variată, preventiv în - poate produce efecte - nu se administrează
chimioterapia antitumorală, gastropareza extrapiramidale, mai imediat după intervenții
diabeticilor, adjuvant în explorarea frecvent la copii, tineri și chirurgicale pe abdomen
funcțională a stomacului și duodenului, bătrâni
profilaxia grețurilor și vomelor - poate simula secreția de
postoperatorii, ușurarea intubării intestinale prolactină, producând
când pilorul este dificil de trecut, sughiț, galactoree
migrenă - poate produce dureri
abdominale, diaree
Piafen 1 fiolă 2 fiole - toate tipurile de dureri, inclusiv - efecte alergice - leucopenie, alergie la
postoperatorii, colici renale și biliare cutanate, leucopenie și pirazoli
noduli cutanați
Vit. B1 1 fiolă 2 fiole - fenomene de encefalopatie - hipotensiune arterială - sarcina și alăptarea
tranzitorie
Vit. B6 1 fiolă 2 fiolă - tratamentul sau profilaxia stărilor - greaţă, cefalee - pacienţii cu boala

42
 determinate de deficitul sever de piridoxină - Parkinson aflaţi în
tulburări neurologice tratament cu Levodopa
Naloxon 1 fiolă 1 fiolă antagonist opioid - accelerarea pulsului
Furosemid 1 fiolă 1 fiolă - diuretic - rar alergie cutanată - glomerulonefrita acută,
insuficienţa renală acută
Algocalmin 1 fiolă 2 fiole - toate tipurile de dureri, inclusiv - efecte alergice - leucopenie, alergie la
postoperatorii, colici renale și biliare cutanate, leucopenie, pirazoli
noduli cutanați
Sulfat de 1 fiolă 1 fiolă - acţiune spasmolitică, antianafilactică, - rar cefalee
magneziu anticonvulsivantă și sedativă

43
 Probe de laborator

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile pacientului

Colesterolemie Puncție venoasă, vacutainer cu dop roșu 1,80 - 2,80 g 0/00 3,35 g 0/00
VSH Puncție venoasă 1,6 ml sânge + 0,4 ml citrat de Na 1 - 10 mm/oră 10 mm/1 oră
7 - 13 mm/2 ore
Ionograma serică Puncție venoasă 10 ml sânge pe sticluțe heparinate Na=135-152 mEq/l Na=137,7 mEq/l
K + =3,5-5,4 mEq/l K + = 4,10 mEq/l
Cl - =94-111 mEq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 mEq/l Ca 2+ = 4,7 mEq/l
Fe 3+ =80-120 y% Fe 3+ =100 mEq/l
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
Glicemie Puncție venoasă 5 ml sânge sau 2 ml sânge + 4 ml florură de 80-120 mg % 94 mg %
Na uscat
Fibrinogen Puncție venoasă 4,5 ml sânge + 0,5 ml citrat de Na 200 - 400 mg 241 mg %
Lipidemie Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 600 - 800 mg 815 mg %
Transaminaze Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge TGO = 2 - 20 U.I. 17,8 U.I.
TGP = 2 - 16 U.I. 19,60 U.I.

44
Creatinină Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,6 - 1,20 mg % 1,19 mg %
Hemocultură Recoltarea sângelui prin puncție venoasă pe mediu de cultură Negativă Negativă
Uree sanguină Se recoltează prin puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,20 - 0,40 g ‰ 0,40 g ‰
Examen de urină Sumar de urină Culoare galben citrin Rare epitelii
Ph acid Frecvente leucocite
Densitate 1010 - 1025 Numeroase hematii
Urobilinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoză: absentă
Pigmenți biliari: absenți

45
 Aplicarea îngrijirilor

Nevoia Probleme de INTERVENȚII

Obiective Evaluare
deficitară dependență Autonome Delegate
Nevoia de a Alterarea stării de Să depășească - am aşezat pacientul în poziţie de - hidratarea parenterală cu Pacientul
comunica conştienţă, starea de siguranţă soluții perfuzabile cantitativ depășește
manifestată inconștiență - am creat condiţii de microclimat mare pentru accelerarea starea de
prin comă - am pregătit pacientul pentru eliminării alcoolului din inconștiență în 2
superficială, delir examenele clinice și paraclinice organism zile
- am măsurat și notat valorile - oxigen barbotat și diuretic
funcţiilor vitale - spălătură gastrică
- pregătesc materialele pentru
spălătură gastrică
- după trezire se explică pacientului
de ce nu este bine să consume alcool
- răspund cu calm la întrebările care
mi le adresează
Nevoia de a Alterarea frecvenței Pacientul să - aerisesc salonul de câte ori este - hidratarea parenterală cu Pacientul prezintă
respira respiratorii și prezinte nevoie soluții perfuzabile cantitativ respirație 16-20
pulsului respirație și puls - fac exerciţii de respiraţie cu mare pentru accelerarea resp/minut și puls
manifestată prin normal pacientul eliminării alcoolului din 60-80 bătăi/minut

46
 tahipnee și datorită - îl încurajez în progresele făcute organism
intoxicaţiei cu alcool - oxigen barbotat și diuretic
Nevoia de a se Hidratare parenterală Pacientul să fie - asigur condiţii de microclimat - hidratarea parenterală cu Pacientul este
alimenta datorită stării de alimentat și - liniştesc pacientul și îi explic că soluții perfuzabile cantitativ alimentat
comă și a interdicției hidratat parenteral starea sa se va îmbunătăţi mare pentru accelerarea parenteral
de a se alimenta oral - urmăresc semnele deshidratării eliminării alcoolului din
- fac zilnic bilanţul ingesta-excreta organism
- spălătură gastrică
Nevoia de a Diaforeză Pacientul să - schimbarea lenjeriei de pat și de Pacientul prezintă
elimina manifestată prezinte corp ori de câte ori este nevoie tegumente uscate
prin transpirație tegumente uscate - asigur lenjerie de corp din bumbac într-o zi
abundentă cu miros într-o zi comodă
etilic acru - şterg tegumentele pacientului cu
prosop umed
Nevoia de a fi Facies congestiv Pacientul să - fac exerciții de respiraţie cu - hidratez parenteral Pacientul prezintă
curat Halenă alcoolică prezinte pacientul pacientul tegumente normal
datorită intoxicației tegumente - asigur condiţii de microclimat colorate
cu alcool colorate și integre - execut cu pacientul toaleta bucală
Pacientul să - execut masaj pentru revigorarea
prezinte respirație circulaţiei periferice
normală

47
Nevoia de a Somn agitat Pacientul să - asigur condiţii optime, cameră Pacientul a
dormi prezinte un somn obscură, linişte prezentat un somn
liniștit - îndepărtez mirosurile neplăcute liniștit
- examinez sonda urinară
Nevoia de a evita Pericol iminent de Pacientul să fie în - securizarea pacientului cu Pacientul este
pericolele cădere și lovire siguranţă gratii la pat, dacă este nevoie asigurat
datorită stării de legarea mâinilor și picioarelor de pat
agitaţie
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientul i se vor - va fi înlocuit în efectuarea Pacientului i s-au
îmbrăca și se îmbrăca și asigura îngrijirile tehnicilor de igienă până la asigurat îngrijirile
dezbrăca dezbrăca datorită necesare revenire necesare
stării de ebrietate - la trezire i se explică acțiunea
nocivă a alcoolului și urmările
consumului în exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientul să stea - repaus absolut la pat - hidratarea parenterală cu Pacientul stă la pat
mişca sta în ortostatism și la pat până la - asigurare de lenjerie de pat curată soluții perfuzabile cantitativ până la trezire
de a fi orientat trezire mare pentru accelerarea
eliminării alcoolului din
organism

48
 - calmante și sedative la
indicația medicului
Nevoia de a se Posibilitatea de a se Pacientul să fie - încurajarea să depășească Pacientul a înţeles
realiza realiza după încurajat şi să i se acest moment cât mai repede ceea ce i s-a
depășirea stării explice efectele - explicarea că alcoolul are efecte comunicat
comatoase alcoolului asupra negative și dă dependenţă
vieţii sale
Nevoia de a Refuz în gestionarea Pacientului i se va - va fi înlocuit în efectuarea Pacientului i se va
învăţa sănătății datorită asigura îngrijirile tehnicilor de igienă până la revenire asigura îngrijirile
stării de inconștiență necesare - la trezire i se explică acțiunea necesare
nocivă a alcoolului și urmările
consumului în exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale

49
 Externare
Pacient în vârstă de 20 de ani, se internează in coma alcoolica de gr. 1
Se externează cu indicațiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psiho-traumelor
Educația pacientului:
1. Informații privind consecințele sociale și de sănătate, de scurtă durată și de lungă durată ale
consumului de alcool.
2. Formarea unor valori și atitudini pozitive față de un stil de viață sănătos. Exemplu de
pacienți alcoolici, care s-au lăsat și au avut un stil de viață normal.
3. Discutarea și analizarea rolului influenței grupului, a familiei și a mass-mediei în formarea și
menținerea atitudinii față de alcool.
Încercarea de a intra într-un grup, în care consumul de alcool nu este una din privilegiile
grupului (Alcoolicii Anonimii).
4. Discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanțele școlare, profesionale.
Discuția se bazează pe rolul negativ pe care îl are alcoolul în viața profesională și decăderea,
lipsa de respect din partea colegilor.
5. Dezvoltarea deprinderilor de severitate și de a face față presiunii grupului (deprinderea de a
spune NU)
Să nu se lase influențat de membrii grupului care consumă alcool și de a fi stăpân pe sine.
6. Dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor, de gândire critică și management a stresului.
Trebuie să-și dea seama de rolul negativ pe care la avut asupra sa și gândirii sale.
7. Desfășurarea de activități de recreere sănătoase cum sunt: sportul, muzica, artele plastice,
activități de club.
Îndrumarea pacientului spre anumite hobby-uri sau activități recreative cu care să-și ocupe
timpul.
Evitarea grupului în care se consumă alcool în timpul liber sau întâlniri de grup.

50
Cazul 2. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume: S
Prenume: A
Vârsta: 27 ani
Sexul: M
Religia: ortodox
Naționalitatea: Română
Stare civilă: necăsătorit
Ocupație: Sudor
Date variabile:
Domiciliu: Rural
Condiții de viață:
- pacientul locuiește cu familia într-o casă cu 3 camere, salubre, bine încălzite;
- pacientul fumează și consumă alcool, mai ales tărie
- dispune de venituri materiale medii
Condiții de muncă: satisfăcătoare
Gusturi personale și obiceiuri:
- pacientul preferă carnea de vită și pește, cartofii prăjiți și sosuri, ciorbele
- pacientul face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale
o dată pe zi.
Mod de petrecere a timpului liber:
- vizionează programele TV, merge la fotbal cu prietenii
Relații cu familia, prietenii și colegii: foarte bune
Date privind starea de sănătate anterioară
Date antropometrice: - greutate corporală - 66 kg;
- înălțime - 1,65 m
- grup sangvin ABIV
- RH (+)
Antecedentele heredo-colaterale: fără importanță
Antecedentele personale patologice: apendicectomie la 14 ani, fractură de antebraţ la
19 ani

51
 Informații legate de boală
Motivele internării:
- un grad ridicat de alcool în sânge
- halenă etilică
- hipotensiune arterială
- reflexe osteotendinoase abolite
- reflexe pupilare prezente
- nu reacţionează la stimuli dureroşi
Istoricul bolii:
Pacientul S.A. în vârstă de 27 ani este adus în serviciul UPU, în spitalul Municipal, în
stare de comă alcoolică, cu ambulanța chemată de persoane din parcul oraşului, fiind găsit
căzut.
Diagnosticul de internare: Comă alcoolică de gradul 1
Data internării: 08.03.2017, ora 19
Fiind în stare de comă de gradul 1, se face intubația orotraheală în vederea spălăturii
gastrice pentru evacuarea conținutului gastric și evitarea vărsăturilor.
Se internează în secția ATI unde se instituie tratament medicamentos și supravegherea
funcțiilor vitale

52
Grila lui Norton

53
 Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de

crt. fundamentală independență dependență dificultate
0 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira și a avea o bună - alterarea frecvenței respiratorii și - intoxicaţiei cu alcool
circulație pulsului manifestată prin tahipnee

2 Nevoia de a bea și de a mânca - interdicție de a se alimenta și - coma alcoolică

hidrata oral
3 Nevoia de a elimina - eliminări normale fiziologice
4 Nevoia de a se mișca și a avea o bună - imposibilitatea de a sta în - coma alcoolică
postură ortostatism și de a fi orientat
5 Nevoia de a dormi și de a se odihni - somn agitat - intoxicaţia alcoolică
6 Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca - imposibilitatea de a se îmbrăca și - intoxicaţia alcoolică
dezbrăca
7 Nevoia de a-și menține temperatura - temperatura în limite normale
corpului în limite normale
8 Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și - pacientul îşi face singur toaleta
proteja tegumentele și mucoasele zilnică
9 Nevoia de a comunica - alterarea stării de conştienţă - comă superficială,

54
 delir
10 Nevoia de a acționa conform propriilor - ortodox nepracticant
convingeri și valori
11 Nevoia de a fi preocupat în privința - este mulţumit de ceea ce a realizat
realizării până în prezent
12 Nevoia de a evita pericolele - pacientul se simte în siguranţă
13 Nevoia de a învăța cum să-și păstreze - refuz în gestionarea - stare de inconştienţă
sau să-și recupereze sănătatea sănătății
14 Nevoia de a se recrea - se uită la televizor, ascultă radioul

55
 Schema de tratament

Doza Doza pe 24
Denumire Acțiune și indicații Reacții adverse Contraindicații
unică ore
- supliment energetic parenteral - hiperglicemie,
NaCl 9% 1pg 2pg
hipokaliemie
Clorură de potasiu10% 1pg 1pg - stări de deshidratare și deficit de sare - edeme
Tiapridal - antipsihotice - rar urticarie - alergie la tiapridă sau la
oricare dintre excipienții
medicamentului
- tumori dependente de
prolactină diagnosticată,
de exemplu tumori
hipofizare sau cancer de
sân dependent de
prolactină
- feocromocitom
Aspatofort 1 fiolă 2 fiole - hepatotrop, stimulent al - somnolență
proteinogenezei, protector al
echipamentului enzimatic hepatic, cu
efect amonio-fixator

56
 Vit. B1 1 fiolă 2 fiole - fenomene de encefalopatie - hipotensiune arterială - sarcina și alăptarea
tranzitorie
Vit. B6 1 fiolă 2 fiole - tratamentul sau profilaxia stărilor - greaţă, cefalee - pacienţii cu boala
determinate de deficitul sever de Parkinson aflaţi în
piridoxină - tulburări neurologice tratament cu Levodopa
Naloxon 1 fiolă 1 fiolă - antagonist opioid - accelerarea pulsului
Diazepam 1 fiolă 1 fiolă - sedare, în cadrul curei de dezintoxicare - somnolență, oboseală, - miastenie gravă, alergie
la alcoolici ameţeli, slăbiciune specifică
- miorelaxant și anticonvulsivant musculară, uscăciunea
gurii, constipaţie
Furosemid 1 fiolă 1 fiolă - diuretic - rar alergie cutanată - glomerulonefrita acută,
insuficienţa renală acută

57
 Probe de laborator

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile pacientului

Colesterolemie Puncție venoasă, vacutainer cu dop roșu 1,80 - 2,80 g 0/00 2,35 g 0/00
VSH Puncție venoasă 1,6 ml sânge + 0,4 ml citrat de Na 1 - 10 mm/oră 12 mm/1 oră
7 - 13 mm/2 ore
Ionograma serică Puncție venoasă 10 ml sânge pe sticluțe heparinate Na=135-152 mEq/l Na=142,7 mEq/l
K + =3,5-5,4 mEq/l K + = 100,10 mEq/l
Cl - =94-111 mEq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 mEq/l Ca 2+ = 4,9 mEq/l
Fe 3+ =80-120 y% Fe 3+ =100 mEq/l
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
Glicemie Puncție venoasă 5 ml sânge sau 2 ml sânge + 4 ml florură 80-120 mg % 87 mg %
de Na uscat
Fibrinogen Puncție venoasă 4,5 ml sânge + 0,5 ml citrat de Na 200 - 400 mg 211 mg %
Lipidemie Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 600 - 800 mg 703 mg %
Transaminaze Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge TGO = 2 - 20 U.I. 33,8 U.I.
TGP = 2 - 16 U.I. 23,60 U.I.

58
Creatinină Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,6 - 1,20 mg % 1,04 mg %
Uree sanguină Se recoltează prin puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,20 - 0,40 g ‰ 0,40 g ‰
Examen de urină Sumar de urină Culoare galben citrin Rare epitelii
Ph acid Frecvente leucocite
Densitate 1010 - 1025 Numeroase hematii
Urobilinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoză: absentă
Pigmenți biliari: absenți

59
 Aplicarea îngrijirilor

Probleme de INTERVENȚII
Nevoia deficitară Obiective Evaluare
dependență Autonome Delegate
Nevoia de a Alterarea stării de Să depășească - am aşezat pacientul în poziție de - hidratarea parenterală Pacientul
comunica conştienţă, starea de siguranţă cu soluții perfuzabile depășește starea
manifestată prin inconștiență - am creat condiţii de microclimat cantitativ mare pentru de inconștiență în
comă superficială, - am pregătit pacientul pentru accelerarea eliminării 2 zile
delir examenele clinice și paraclinice alcoolului din organism
- am măsurat și notat valorile funcţiilor - oxigen barbotat și
vitale diuretic
- pregătesc materialele pentru - spălătură gastrică
spălătură gastrică
- după trezire se explică pacientului de
ce nu este bine să consume alcool
- răspund cu calm la întrebările care mi
le adresează
- facilitez vizita membrilor familiei

60
Nevoia de a Alterarea frecvenței Pacientul să - aerisesc salonul de câte ori este - hidratarea parenterală Pacientul prezintă
respira respiratorii și prezinte respirație nevoie cu soluții perfuzabile respirație 16-20
pulsului manifestată și puls normal - fac exerciții de respiraţie cu pacientul cantitativ mare pentru resp/minut și puls
prin tahipnee și - îl încurajez în progresele făcute accelerarea eliminării 60-80 bătăi/minut
datorită intoxicaţiei alcoolului din organism
cu alcool - oxigen barbotat și
diuretic
Nevoia de a se Hidratare parenterală Pacientul să fie - asigur condiţii de microclimat - hidratarea parenterală Pacientul este
alimenta datorită stării de alimentat și - liniştesc pacientul și îi explic că cu soluții perfuzabile alimentat
comă și a interdicției hidratat parenteral starea sa se va îmbunătăţi cantitativ mare pentru parenteral
de a se alimenta oral - urmăresc semnele deshidratării accelerarea eliminării
- fac zilnic bilanţul ingesta-excreta alcoolului din organism
- după ce îşi revine se alimentează de 3 - spălătură gastrică
ori pe zi cu alimente ce conţin proteine
şi vitamine
Nevoia de a fi Facies congestiv Pacientul să - fac exerciţii de respiraţie cu pacientul - hidratez parenteral Pacientul prezintă
curat Halenă alcoolică prezinte - asigur condiţii de microclimat pacientul tegumente normal
datorită intoxicației tegumente - execut cu pacientul toaleta bucală colorate
cu alcool colorate și integre - execut masaj pentru revigorarea
Pacientul să circulaţiei periferice
prezinte respirație

61
 normală
Nevoia de a dormi Somn agitat Pacientul să - asigur condiţii optime, cameră - la indicaţia medicului Pacientul a
prezinte un somn obscură, linişte administrez Diazepam prezentat un somn
liniștit - îndepărtez mirosurile neplăcute liniștit
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientul i se vor - fac toaleta pacientului și îi schimb Pacientului i s-au
îmbrăca și se îmbrăca și asigura îngrijirile lenjeria de corp asigurat îngrijirile
dezbrăca dezbrăca datorită necesare - la trezire i se explică acțiunea nocivă necesare
stării de ebrietate a alcoolului și urmările consumului în
exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientul să stea - repaus absolut la pat - hidratarea parenterală Pacientul stă la pat
mişca sta în ortostatism și la pat până la - asigurare de lenjerie de pat curată cu soluții perfuzabile până la trezire
de a fi orientat trezire cantitativ mare pentru
accelerarea eliminării
alcoolului din organism
- calmante și sedative la
indicația medicului
Nevoia de a învăţa Refuz în gestionarea Pacientului i se va - va fi înlocuit în efectuarea tehnicilor Pacientului i se va
sănătății datorită asigura îngrijirile de igienă până la revenire asigura îngrijirile
stării de inconștiență necesare - la trezire i se explică acțiunea nocivă necesare

62
a alcoolului și urmările consumului în
exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale

63
 Externare
Pacient în vârstă de 27 de ani, se internează in coma alcoolica de gr. 1
Se externează cu indicațiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psihotraumelor
Educația pacientului:
1. Informații privind consecințele sociale și de sănătate, de scurtă durată și de lungă durată ale
consumului de alcool.
2. Formarea unor valori și atitudini pozitive față de un stil de viață sănătos. Exemplu de
pacienți alcoolici, care s-au lăsat și au avut un stil de viață normal.
3. Discutarea și analizarea rolului influenței grupului, a familiei și a mass-mediei în formarea și
menținerea atitudinii față de alcool.
4. Discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanțele școlare, profesionale.
5. Dezvoltarea deprinderilor de severitate și de a face față presiunii grupului (deprinderea de a
spune NU)
Să nu se lase influențat de membrii grupului care consumă alcool și de a fi stăpân pe sine.
6. Dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor, de gândire critică și management a stresului.
Trebuie să-și dea seama de rolul negativ pe care la avut asupra sa și gândirii sale.
7. Desfășurarea de activități de recreere sănătoase cum sunt: sportul, muzica, artele plastice,
activități de club.
Îndrumarea pacientului spre anumite hobby-uri sau activități recreative cu care să-și ocupe
timpul.

64
 Cazul 3. Plan de îngrijire

Culegerea datelor
Date relativ stabile:
Nume: E.
Prenume: C.
Vârsta: 66 ani
Sexul: M
Religia: ortodox
Naționalitatea: Română
Stare civilă: căsătorit
Ocupație: pensionar
Date variabile:
Domiciliu: Urban
Condiții de viață:
- pacientul locuiește cu soţia într-un apartament cu 3 camere, salubre
- pacientul fumează și consumă alcool
- dispune de venituri materiale medii
Condiții de muncă: satisfăcătoare
Gusturi personale și obiceiuri:
- pacientul preferă carnea de porc, cartofii prăjiți și sosuri;
- pacientul face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale
de 2 ori/zi.
Mod de petrecere a timpului liber:
- vizionează programele TV, iese în oraș cu familia
Relații cu familia, prietenii și colegii: foarte bune
Date privind starea de sănătate anterioară
Date antropometrice: - greutate corporală - 72 kg;
- înălțime - 1,74 m
- grup sangvin 0I
- RH (+)
Antecedentele heredo-colaterale: fără importanță
Antecedentele personale patologice: apendicectomie la 14 ani
Informații legate de boală

65
 Motivele internării:
- un grad ridicat de alcool în sânge
- respiraţia este superficială, stertoroasă
- halenă etilică
- hipotensiune arterială
- reflexe osteotendinoase abolite
- reflexe pupilare prezente
- nu reacţionează la stimuli dureroşi

Istoricul bolii:
Pacientul T.R. în vârstă de 66 ani este adus în serviciul UPU, în Spitalul Municipal, în
stare de comă alcoolică, cu ambulanța chemată de soţie care îl găsește în stare de inconștiență
în camera sa.
Diagnosticul de internare: Comă alcoolică de gradul 2
Data internării: 10.01.2017, ora 18:30.
Fiind în stare de comă de gradul II, se face intubația orotraheală în vederea spălăturii
gastrice pentru evacuarea conținutului gastric și evitarea vărsăturilor.
Se internează în secția ATI unde se instituie tratament medicamentos și supravegherea
funcțiilor vitale

66
Grila lui Norton

67
 Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de

crt. fundamentală independență dependență dificultate
0 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira și a avea o bună - alterarea frecvenței respiratorii și - intoxicaţiei cu alcool
circulație pulsului manifestată prin tahipnee
respiraţie stertoasă
2 Nevoia de a bea și de a mânca - interdicție de a se alimenta și hidrata - coma alcoolică
oral
3 Nevoia de a elimina - diaforeză, miros puternic de etanol - intoxicația alcoolică

4 Nevoia de a se mișca și a avea o bună - imposibilitatea de a sta în - coma alcoolică

postură ortostatism și de a fi orientat
5 Nevoia de a dormi și de a se odihni - somn agitat - intoxicația alcoolică
6 Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca - imposibilitatea de a se îmbrăca și - intoxicația alcoolică
dezbrăca
7 Nevoia de a-și menține temperatura - temperatura în limite normale
corpului în limite normale
8 Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și - pacientul îşi face singur toaleta
proteja tegumentele și mucoasele zilnică

68
9 Nevoia de a comunica
10 Nevoia de a acționa conform
propriilor convingeri și valori
11 Nevoia de a fi preocupat în privința
realizării
12 Nevoia de a evita pericolele
13 Nevoia de a învăța cum să-și păstreze
sau să-și recupereze sănătatea
14 Nevoia de a se recrea
- alterarea stării de conştienţă - comă superficială,
delir
- ortodox practicant
- pacientul este mulțumit de ce a
realizat până acum
- pericol iminent de cădere și lovire - stare de agitaţie
- refuz în gestionarea sănătății - stare de inconştienţă
- ascultă radioul
69
 Schema de tratament

Doza Doza pe 24
Denumire Acțiune și indicații Reacții adverse Contraindicații
unică ore
- supliment energetic parenteral - hiperglicemie,
NaCl 9% 1pg 2pg
hipokaliemie
Karion 1 fiolă 2 fiole - stimulează, direct sau reflex, centrii
respirator şi vasomotor
Glucoză 5% 1pav 2pav - prevenirea deshidratării intra şi - administrarea cu o
extracelulare, aport caloric glucidic viteză mai mare decât
cea recomandată poate
produce leziuni locale la
nivelul peretelui venos,
hiperglicemie
Vit. B1 1 fiolă 2 fiole - fenomene de encefalopatie - hipotensiune arterială - sarcina și alăptarea
tranzitorie
Vit. B6 1 fiolă 2 fiole - tratamentul sau profilaxia stărilor - greaţă, cefalee - pacienţii cu boala
determinate de deficitul sever de Parkinson aflaţi în
piridoxină - tulburări neurologice tratament cu Levodopa
Naloxon 1 fiolă 1 fiolă - antagonist opioid - accelerarea pulsului
Furosemid 1 fiolă 1 fiolă - diuretic - rar alergie cutanată - glomerulonefrita acută,

70
 insuficienţa renală acută
Algocalmin 1 fiolă 2 fiole - toate tipurile de dureri, inclusiv - efecte alergice - leucopenie, alergie la
postoperatorii, colici renale și biliare cutanate, leucopenie, pirazoli
noduli cutanați
Sulfat de magneziu 1 fiolă 1 fiolă - acţiune spasmolitică, antianafilactică, - rar cefalee
anticonvulsivantă şi sedativă

71
 Probe de laborator

Numele probei Tehnica de recoltare Valori normale Valorile pacientului

VSH Puncție venoasă 1,6 ml sânge + 0,4 ml citrat de Na 1 - 10 mm/oră 10 mm/1 oră
7 - 13 mm/2 ore
Ionograma serică Puncție venoasă 10 ml sânge pe sticluțe heparinate Na=135-152 mEq/l Na=137,7 mEq/l
K + =3,5-5,4 mEq/l K + = 4,10 mEq/l
Cl - =94-111 mEq/l
Ca 2+ =4,5-5,5 mEq/l Ca 2+ = 4,7 mEq/l
Fe 3+ =80-120 y% Fe 3+ =100 mEq/l
I 1 =3-8y%
P + =2-4 MG
Mg=1,8-3,4 mg %
Cu + =80-107 %
Glicemie Puncție venoasă 5 ml sânge sau 2 ml sânge + 4 ml 80-120 mg % 94 mg %
florură de Na uscat
Lipidemie Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 600 - 800 mg % 815 mg %
Transaminaze Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge TGO = 2 - 20 U.I. 17,8 U.I.
TGP = 2 - 16 U.I. 19,60 U.I.
Creatinină Puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,6 - 1,20 mg % 1,19 mg %
Uree sanguină Se recoltează prin puncție venoasă 5 - 10 ml sânge 0,20 - 0,40 g ‰ 0,40 g ‰

72
Examen de urină Sumar de urină Culoare galben citrin Rare epitelii
Ph acid Frecvente leucocite
Densitate 1010 - 1025 Numeroase hematii
Urobilinogen: normal
Sedimente: rare epitelii
Leucocite: foarte rare
Glucoză: absentă
Pigmenți biliari: absenți

73
 Aplicarea îngrijirilor

Nevoia Probleme de INTERVENȚII

Obiective Evaluare
deficitară dependenţă Autonome Delegate
Nevoia de a Alterarea frecvenței Pacientul să - aerisesc salonul de câte ori este nevoie - hidratarea parenterală cu Pacientul
respira respiratorii și prezinte respirație - fac exerciţii de respiraţie cu pacientul soluții perfuzabile cantitativ prezintă
pulsului și puls normal - îl încurajez în progresele făcute mare pentru accelerarea respirație 16-20
manifestată prin - urmăresc ritmul respirator şi anunţ eliminării alcoolului din resp/minut și
respiraţie stertoasă medicul dacă apar modificări organism puls 60-80
- oxigen barbotat și diuretic bătăi/minut
Nevoia de a se Hidratare Pacientul să - asigur condiţii de microclimat - hidratarea parenterală cu Pacientul este
alimenta parenterală datorită fie alimentat şi - liniştesc pacientul şi îi explic că starea soluții perfuzabile cantitativ alimentat
stării de comă și a hidratat sa se va îmbunătăţi mare pentru accelerarea parenteral
interdicției de a se parenteral - urmăresc semnele deshidratării eliminării alcoolului din
alimenta oral - fac zilnic bilanţul ingesta-excreta organism
- spălătură gastrică
Nevoia de a Diaforeză Pacientul prezintă - schimbarea lenjeriei de pat şi de corp Pacientul
elimina manifestată tegumente uscate ori de câte ori este nevoie prezintă
prin transpirație într-o zi - şterg tegumentele pacientului cu tegumente
abundentă cu miros prosop umed uscate într-o zi
etilic acru - liniştesc pacientul şi îl încurajez să-şi

74
 exprime sentimentele în legătură cu
problema sa
- asigur un climat cald, confort
- urmăresc culoarea tegumentelor şi
mucoaselor
Nevoia de a fi Facies congestiv Pacientul să - fac exerciţii de respiraţie cu pacientul - hidratez parenteral Pacientul
curat Halenă alcoolică prezinte - asigur condiţii de microclimat pacientul prezintă
datorită intoxicației tegumente - execut cu pacientul toaleta bucală tegumente
cu alcool colorate şi integre - execut masaj pentru revigorarea normal colorate
Pacientul să circulaţiei periferice
prezinte respirație
normală
Nevoia de a Somn agitat Pacientul să - asigur condiţii optime, cameră Pacientul a
dormi prezinte un somn obscură, linişte prezentat un
liniștit - îndepărtez mirosurile neplăcute somn liniștit
- examinez sonda urinară
Nevoia de a Pericol iminent de Pacientul să fie în - securizarea pacientului cu gratii la pat, Pacientul este
evita pericolele cădere și lovire siguranţă dacă este nevoie legarea mâinilor și asigurat
datorită stării de picioarelor de pat
agitaţie

75
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientului i se - va fi înlocuit în efectuarea tehnicilor Pacientului i s-
îmbrăca şi se îmbrăca și vor asigura de igienă până la revenire au asigurat
dezbrăca dezbrăca datorită îngrijirile - la trezire i se explică acțiunea nocivă a îngrijirile
stării de ebrietate necesare alcoolului și urmările consumului în necesare
exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale
Nevoia de a se Imposibilitatea de a Pacientul să stea - repaus absolut la pat - hidratarea parenterală cu Pacientul stă la
mişca sta în ortostatism și la pat până la - asigurare de lenjerie de pat curată soluții perfuzabile cantitativ pat până la
de a fi orientat trezire mare pentru accelerarea trezire
eliminării alcoolului din
organism
- calmante și sedative la
indicația medicului
Nevoia de a se Posibilitatea de a se Pacientul să fie - încurajarea să depășească acest Pacientul a
realiza realiza după încurajat și să i se moment cât mai repede înţeles ceea ce i
depășirea stării explice efectele - explicarea că alcoolul are efecte s-a comunicat
comatoase negative ale negative şi dă dependenţă
alcoolului

76
Nevoia de a Refuz în Pacientului i - va fi înlocuit în efectuarea tehnicilor Pacientului i se
învăţa gestionarea se va asigura de igienă până la revenire vor asigura
sănătății datorită îngrijirile - la trezire i se explică acțiunea nocivă a îngrijirile
stării de necesare alcoolului și urmările consumului în necesare
inconștiență exces
- recomandarea unui psiholog în
rezolvarea problemelor personale

77
 Externare
Pacient în vârstă de 66 de ani, se internează în comă alcoolică de gr. 2
Se externează cu indicațiile:
- psiho-igienă
- interzicerea consumului de alcool
- evitarea psihotraumelor
Educația pacientului:
1. Informații privind consecințele sociale și de sănătate, de scurtă durată și de lungă
durată ale consumului de alcool.
2. Formarea unor valori și atitudini pozitive față de un stil de viață sănătos. Exemplu de
pacienți alcoolici, care s-au lăsat și au avut un stil de viață normal.
3. Discutarea și analizarea rolului influenței grupului, a familiei și a mass-mediei în
formarea și menținerea atitudinii față de alcool.
Încercarea de a intra într-un grup, în care consumul de alcool nu este una din privilegiile
grupului (Alcoolicii Anonimii).
4. Discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanțele școlare,
profesionale.
Discuția se bazează pe rolul negativ pe care îl are alcoolul în viața profesională și
decăderea, lipsa de respect din partea colegilor.
5. Dezvoltarea deprinderilor de severitate și de a face față presiunii grupului
(deprinderea de a spune NU)
Să nu se lase influențat de membrii grupului care consumă alcool și de a fi stăpân pe
sine.
6. Dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor, de gândire critică și management a
stresului.
Trebuie să-și dea seama de rolul negativ pe care la avut asupra sa și gândirii sale.
7. Desfășurarea de activități de recreere sănătoase cum sunt: sportul, muzica, artele
plastice, activități de club.
Îndrumarea pacientului spre anumite hobby-uri sau activități recreative cu care să-și
ocupe timpul.
Evitarea grupului în care se consumă alcool în timpul liber sau întâlniri de grup.

78
 CONCLUZII

A vindeca sau cel puțin a ușura suferința a fost dintotdeauna scopul practicilor
medicale. Atenția acordată de către asistenta medicală este foarte importantă, dacă ne gândim
că patul constituie universul restrâns al bolnavului, timp de zile, uneori săptămâni. Ea trebuie
să intre în „pielea bolnavului” pentru a înțelege nu numai ce vrea acesta, ci și care sunt
nevoile sale, pentru a-l menține în viață și pentru a-l ajuta să-și recâștige încrederea.
Bolnavul care solicită asistență medicală își încredințează sănătatea și uneori viața în
mâinile celor ce-l îngrijesc.
Responsabilitatea noastră este de a-i asigura sprijinul de care are nevoie pentru a face
o alegere în mod rațional. Scopul îngrijirilor este de a reda pacientului o stare de bine, de
independență în desfășurarea activităților cotidiene și pregătirea pentru reintegrarea familială
și profesională a pacientului. Educația sanitară a întregii populații pentru prevenirea efectelor
dăunătoare ale alcoolului asupra stării de sănătate, deoarece este mai bine și mai puțin
costisitor să previi decât să tratezi.
Asistenta, ca membru al echipei de îngrijire, participă la îngrijirea bolnavilor în
diferite faze ale bolilor, atât în spital cât și în comunitate. Asistenta medicală ieșind din spital,
din casa unui bolnav bătrân, va simți mulțumirea sufletească că a reușit să-și pună pregătirea
și pasiunea în folosul omului și a vieții, și cea mai nobilă răsplată pentru activitatea
desfășurată este convingerea că este de folos semenilor.

79
 BIBLIOGRAFIE

1. L. Titircă - „Urgențe medico-chirurgicale”, Editura Medicală, București, 2007;

2. M. A. Maghiar - „Anestezie. Terapie intensivă. Reanimare”;
3. Prof. Dr. L. Gherasim - „Medicină internă, vol. I-III”;
4. A. Maghiar - „Principii de tratament la bolnavii critici”, Universitatea Oradea, 1996;
5. Cezar Ionel - „Compendiu de neurologie, anatomo-fiziologice, patologie clinică,
tratament”, București 1982;
6. Prof. Dr. Constantin Popa - „Neurologie”, Editura Medicală Națională, 1999;
7. http://www.bendo.ro/coma-alcoolica-simptome-tratament/;
8. http://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-alcool-primul-ajutor-0P32339.

80