MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lect. Univ. Dr. Gherghel Carmen Liliana

Absolvent
Zurbagiu I. Ionuț Dorin

BUCUREȘTI
2020
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

FACULTATEA DE KINETOTERAPIE

Recuperarea medicală în Parkinson

Coordonator științific

Lect. Univ. Dr. Gherghel Carmen Liliana

Absolvent

Zurbagiu I. Ionuț Dorin

BUCUREŞTI

2020

1
CUPRINS
CUPRINS.................................................................................................
INTRODUCERE....................................................................................
CAPITOLUL I........................................................................................
FUNDAMENTARE TEORETICĂ............................................................................................4
1.1 Sistemul nervos central...............................................................................................4
1.2 Nucleii bazali, calea extrapiramidală.............................................................................7
1.3 Parkinson...............................................................................................................................8

CAPITOLUL II Recuperarea medicală în Parkinson......................

2.1 Evaluarea pacientului cu Parkinson..................................................................................12
2.2Obiectivele recuperării medicale/kinetoterapeutice în Parkinson....................................24
2.3 Mijloacele kinetoterapiei.....................................................................................................25
2.4 Programul de kinetoterapie................................................................................................26

CAPITOLUL III...................................................................................
3.1 Concluzii...............................................................................................................................38
3.2 BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................40

2
 INTRODUCERE

Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă cronică a cărei cauze sunt

multiple (genetice, de mediu). Mecanismele sale nu sunt în totalitate explicate și cunoscute
în mod clar - cea mai cunoscută este scăderea de dopamină în creier datorită degenerării
neuronilor. Cele mai cunoscute simptome motorii sunt tremorul în repaus, mișcări lente și
rigiditate. Uneori li se asociază tulburări la fel de diverse ca oboseala exagerată, dureri
articulare, tulburări digestive, urinare, ale mirosului, vorbirii, deglutiție, stare de spirit,
somn etc.

Tratamentul nu permite stoparea progresiei bolii care tinde spre handicapul fizic
cu pierderea progresivă a autonomiei. Aceasta permite doar limitarea simptomelor.

Pentru a beneficia de opiniile competente și tratamente adaptate nevoilor

pacienților, îngrijirea este asigurată de medicii de familie, neurologi și profesioniști
paramedici (fizioterapeut, terapeut ocupațional).

Obiectivele sunt:

 O mai bună adaptare la evoluția bolii și impactul acesteia asupra vieții

personale, sociale și profesionale;
 De a minimaliza frecvența complicațiilor, în special a crizelor și efectele
secundare ale tratamentelor medicamentoase;
 Reducerea impactului asupra însoțitorilor.

Din momentul diagnosticului, este esențial ca pacientul să fie bine informat despre
boală, să înțeleagă scopul și obiectivele tratamentului. Putem să le adaptăm mai minuțios
organizarea cotidiană și sa le ajustăm tratamentele conform cerințelor și nevoilor fiecăruia.

3
 CAPITOLUL I

FUNDAMENTARE TEORETICĂ

1.1 Sistemul nervos central

Sistemul nervos central (SNC) este partea principală a sistemului nervos uman.
Este format din două secții: creierul și măduva spinării. Principalele funcții ale sistemului
nervos sunt controlul tuturor proceselor vitale din organism. Creierul este responsabil de
gândire, vorbire, coordonare. Oferă lucrarea tuturor simțurilor, de la sensibilitatea simplă la
temperatură la vedere și auz. Măduva spinării reglează funcționarea organelor interne,
asigură coordonarea activităților lor și pune corpul în mișcare (sub controlul creierului).
Ținând cont de numeroasele funcții ale sistemului nervos central, simptomele clinice care
fac posibilă bănuirea unei tumori a creierului sau a măduvei spinării pot fi extrem de
diverse: de la funcții comportamentale afectate până la incapacitatea de a efectua mișcări
arbitrare pe părți ale corpului, funcție afectată a organelor pelvine.

Creierul și măduva spinării sunt compuse din celule ale căror nume și
caracteristici sunt determinate de funcțiile lor. Celulele care sunt caracteristice numai
sistemului nervos sunt neuronii și neuroglia. Neuronii sunt „caii de lucru” ai sistemului
nervos. Aceștia trimit și primesc semnale de la și către creier printr-o rețea de
interconectări atât de numeroase și complexe încât este complet imposibil de calculat sau
de alcătuit circuitul lor complet. În cel mai bun caz, puteți spune aproximativ că există sute
de miliarde de neuroni în creier și de multe ori mai multe conexiuni între ei.

Tumorile cerebrale care decurg din neuroni sau precursorii acestora includ
tumorile embrionare (numite anterior tumori neuroectodermice primitive - PNEO), cum ar
fi medulloblastomele și pineoblastomele. Celulele cerebrale de cel de-al doilea tip se
numesc neuroglia. În sens literal, acest cuvânt înseamnă „clei care ține nervii împreună” -
astfel, rolul auxiliar al acestor celule este deja vizibil de la numele propriu-zis. O altă parte
a neurogei promovează activitatea neuronilor, înconjurându-i, hrănind și eliminând
produsele descompunerii lor. Există mult mai multe celule neurogliale în creier decât
neuronii și mai mult de jumătate din tumorile cerebrale se dezvoltă din neuroglia.

4
 Fig. 1.1 Sistemul nervos simpatic și parasimpatic
https://www.dacianpalladi.ro/managementul-stresului/sistem-nervos-simpatic-
parasimpatic-2/1

1
https://www.dacianpalladi.ro/managementul-stresului/sistem-nervos-simpatic-parasimpatic-2/

5
 Fig. 1.2 Tipurile de neuroni
https://anatomie.romedic.ro/maduva-spinarii 2

2
https://anatomie.romedic.ro/maduva-spinarii

6
 Fig.1.3 Celulă glială
https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_glial%C4%83 3

Fig.1.4 Encefalul. Secțiune mediană

https://anatomie.romedic.ro/encefalul-creierul4

3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_glial%C4%83

4
https://anatomie.romedic.ro/encefalul-creierul

7
 1.2 Nucleii bazali, calea extrapiramidală

Nucleii bazali prezintă mai multe acumulări de substanță cenușie localizate în

materia albă laterală a talamusului la nivelul bazei emisferelor cerebrale. Nucleii bazali fac
parte din creierul anterior, situat la granița dintre lobii frontali și deasupra trunchiului
cerebral. În mod tradițional, structura nucleelor bazale a inclus striatum (lat. Corpus
striatum), care la rândul său este format dintr-un nucleu caudat (lat. Nucleus caudatus),
coajă (lat. Putamen) și o bilă palidă (lat. Globus pallidus), precum și un gard
(lat. .claustrum) și amigdala (lat.corpus amygdaloideum). Bila pală și cochilia sunt numite
colectiv nucleu lenticular (lat. Nucleus lentiformis).

Fig. 1.2.1 Nucleii bazali

https://www.google.com/search?q=nucleii+bazali&sxsrf=ALeKk01SD-
hzMiL3KlLv7gTjyZetbhT2tA:1592514732582&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiakr3X
o4zqAhUqlosKHetODc8Q_AUoAXoECAsQAw&biw=1366&bih=625#imgrc=uDXIUEnFJ6cfBM 5

Substanța albă dintre talam și nucleul lenticular se numește capsulă interioară

(lat.capsula interna), între nucleul lenticular și gard - capsula exterioară (lat. Capsula
externa) și între gard și insulă - capsula cea mai exterioară (lat.capsula extrema). Această
clasificare se bazează pe topografia secțiunii anatomice a creierului, dar recent a fost
înlocuită tot mai mult de una funcțională, unde termenul „nuclee bazale” se referă la
striatum și la mai mulți nuclei ai creierului intermediar și midb (nucleu subthalamic (lat.
Nucleus subtalamicus), substanță neagră (lat substantia nigra) și nucleul podului noctomiei
5
https://www.google.com/search?q=nucleii+bazali&sxsrf=ALeKk01SD-
hzMiL3KlLv7gTjyZetbhT2tA:1592514732582&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiakr3Xo4zqAhUq
losKHetODc8Q_AUoAXoECAsQAw&biw=1366&bih=625#imgrc=uDXIUEnFJ6cfBM

8
al anvelopei (lat. nucleus tegmentalis peduncolopontinus), care asigură împreună reglarea
funcțională a mișcărilor și aspectele motivaționale ale comportamentului. Funcțiile
gardului rămân slab înțelese, iar structurile amigdalei sunt atribuite sistemului limbic

Căile extrapiramidale.

Sistemul extrapiramidal combină diferite structuri ale creierului. Acestea sunt

nucleele bazale, talamul, substanța neagră, nucleul roșu, cerebelul și fibrele materiei albe,
care realizează numeroase conexiuni între aceste nuclee. Este controlat de cortexul cerebral
și afectează mușchii corpului prin măduva spinării, conduce impulsuri motorii inconștiente
de la creier la mușchii transversi ai corpului. Oferă mișcări automate arbitrare, menține
tonusul muscular și îl redistribuie în timpul mișcărilor. Conexiunile dintre diferitele
structuri ale sistemului extrapiramidal sunt realizate pe căi extrapiramidale. Există căi
extrapiramidale cu șase neri și două neuronale.

Corpurile primilor neuroni sunt localizate în cortexul lobilor frontali, parietali,

temporari și occipitali. Axonii primilor neuroni din căile pod-corticale (frontal-pod,
parietal-bridge, temporal-bridge și occipital-bridge) merg la pod prin picioarele din față și
din spate ale capsulei interioare și se termină în nucleii proprii ai podului (corpul a 2
neuroni).

Axonii celor de-al doilea neuroni se duc la cortexul cerebral din partea opusă ca
parte a căilor podo-cerebeloase (picioarele medii ale cerebelului) și se termină în celulele
Purkinje.

Axonii celui de-al treilea neuron se termină în nucleul dentat al cerebelului

(corpul a 4 neuroni).

Axonii celor de-al patrulea neuroni merg către miezul roșu al creierului mijlociu,
făcând o cruce în vela creierului superior (corpul a 5 neuroni).

Axonii celui de-al cincilea neuron formează tractul roșu-nuclear-spinal, care

formează o cruce în capacul creierului mijlociu (cruce ventrală a Forel). Se termină
segmentar în coarnele frontale ale materiei cenușii ale măduvei spinării (corpul a 6
neuroni).

Axonii celui de-al șaselea neuron din compoziția nervilor spinali și ramurile lor
duc la mușchii scheletici ai corpului.

9
 Calea extrapiramidală cu două neurale (calea Monakov) este veriga finală a căii
șase neuronale și se numește calea roșie-nucleară-spinală.

Căi ascendente (aferente).

Căile sensibilității pielii sau calea durerii, temperaturii și sensibilității tactile.

Această cale este cu trei neuroni, conduce senzația dureroasă, temperatură și tactilă de la
receptorii pielii la cortexul cerebral. Tractus-qanglio - spino - talamo - corticalis.

Corpurile primilor neuroni sunt localizate în nodul spinal. Dandritele acestor

neuroni se termină în receptorii pielii, iar axonii merg ca parte a rădăcinii din spate către
măduva spinării. Pentru calea durerii și sensibilității la temperatură, acestea se termină în
nucleii proprii ai cornului posterior al materiei cenușii ale măduvei spinării (corpul celor
de-al doilea neuroni).

Axonii celor de-al doilea neuroni ai acestei căi trec de partea opusă prin aderența
gri anterioară cu 2-3 segmente mai mari decât nivelul lor și formează tractul talamic spinal
lateral, care se ridică în cordonul lateral al părții opuse la tulpina creierului. Aici această
cale se află lângă bucla medială și se termină în nucleul dorsal-lateral al talamusului
(corpul celui de-al treilea neuron).

Axonii neuronilor al treilea trec prin capsula interioară în gyrusul postcentral,

unde se termină în al patrulea strat, proiecția este cu susul în jos.

Pentru o cale tactilă, axonii primilor neuroni se duc la măduva spinării ca parte a
rădăcinii posterioare. Unii dintre ei intră în materia cenușie și se termină în substanța
gelatinoasă a cornului (corpul 2 = x neuronii). Cealaltă parte se ridică în compoziția
cordoanelor posterioare (mănunchiuri) până la medula oblongata și se termină în nucleele
tandre și în formă de pană (corpul a 2 neuroni).

Axonii neuronilor secundari din nucleul gelatinos formează tractul talamic spinal
anterior al cordonului anterior opus al măduvei spinării, iar din nucleele fragede și sfenoide
merg ca parte a buclei mediale spre nucleul lateral dorsal al talamusului (corpul a 3
neuroni) Axonii celui de-al treilea neuron intră în al patrulea strat al lobului parietal
superior.

10
 Fig. 1.2.2 Calea extrapiramidală. Tractul rubrospinal

https://studopedia.su/14_884_Calea-sistemului-extrapiramidal-tractul-
rubrospinal-.html6

1.3 Parkinson
“Parkinsonismul este un sindrom care constă într-o combinație variabilă de
tremor, rigiditate, bradikinezie și o tulburare caracteristică a mersului și posturii. Boala
Parkinson este o afecțiune cronică, progresivă, în care parkinsonismul idiopatic apare fără
dovezi de afectare neurologică mai întinsă.”7 În general, apare la vârstă medie sau tardivă,
ducând progresiv la invaliditate. Boala apare în toate etniile, la ambele sexe, extrem de
frecvente la vârstnici.

Morfopatologie

Simptomele Parkinsoniene apar datorită pierderilor celulare nervoase din locus

coeruleus din mezencefal și pars compacta a substanței nigra. Apare și în globus pallidus și
putamen. Incluziile granulare eozinofilice intraneuronale (corpii Lewy) apar în ganglionii
bazali, trunchiul cerebral, măduva spinării și în ganglionii simpatici. Aportul dopaminergic
către striatum este asigurat de neuronii din pars compacta a substanței negre, parte
componentă a ganglionilor bazali. Acești neuroni dopaminergici, precum și cei colinergici
din striatum, modulează eliberarea monosinaptică inhibitorie a acidului gamma-

6
https://studopedia.su/14_884_Calea-sistemului-extrapiramidal-tractul-rubrospinal-.html
7
Harrison, Principiile medicine interne, Vol. II, 14TH Edition, Ediția a II-a în limba română de
Anthony S. Fauci , Eugene Braunwald , Kurt, Editura Teora, 2006, pag. 2592

11
aminobutiric (GABA-ergică) spre globus pallidus intern și pars reticulata din substanța
neagră. Stimularea căii „directe“ în striatum dezinhibă nucleii talamici, astfel încât crește
eferența lor excitatorie către regiunea motorie a cortexului. O altă cale alternativă,
polisinaptică („indirectă“) de la striatum reduce eferența excitatorie a acestor nuclei
talamici către cortexul cerebral. Ea implică neuronii inhibitori GABA-ergici de la nivelul
striatumului.

Fig. 1.6 Boala Parkinson

http://farmaciiledona.ro/dona-info/simptomele-bolii-parkinson-debuteaza-tacut-si-
evolueaza-progresiv-I12478

Manifestări clinice

Tremorul cu o frecvență de 4-6 Hz tipic este în repaus și se agravează în stress-ul

emoțional.

Inițierea lui are loc cu o mișcare ritmică de flexie-extensie a degetelor, mâinii sau
piciorului sau de pronație/supinație a antebrațului. La început, se poate limitata la un
membru sau două homolaterale, după care devine generalizat. Poate implica și gura și
bărbia.

8
http://farmaciiledona.ro/dona-info/simptomele-bolii-parkinson-debuteaza-tacut-si-evolueaza-
progresiv-I1247
12
 Rigiditatea, o creștere a rezistenței la mișcări pasive, este foarte frecventă,
contribuie la postura de flexie a multor pacienți. Trăsătura cea mai gravă este bradikinezia
(akinezia în forme severe), o limitare a mișcărilor voluntare și automate (legănarea brațelor
în timpul mersului). Imobilitatea expresiei faciale, cu fante palpebrale mărite și clipit rar.
Blefaroclonus (vibrația pleoapelor închise), blefarospasm (închiderea involuntară a
pleoapelor) și sialoreie. Voce hipofonică, ușor modificată. Forța este păstrată, dar sunt
afectate mișcările fine, rapid alternante. Pacienții problematic se ridică din pat, de pe scaun
cu tendința păstrării unei posturi flexate în ortostatism. Inițierea mersului este dificilă,
pacienții se apleacă mult pentru a putea avansa. Mersul este cu pași mici, târâiți, nesiguri,
fără legănarea brațelor. Pot avea deasemenea și dificultăți la oprire. Reflexele
osteotendinoase sunt normale, iar răspunsul plantar este de flexie. Frecventă se instalează o
stare depresivă și se afectează funcția cognitivă– în cazuri avansate ajungând la demență
francă.

Diagnosticul diferențial

Parkinsonismul este simulat de câteva afecțiuni.

 Depresia- cedează la antidepresive

 Tremorul esențial (benign, familial) mici cantități de alcool pot ameliora tremorul.
Alte semne neurologice lipsesc.
 Hidrocefalia normotensivă
 Boala Wilson sunt, de asemenea, frecvent prezente alte mișcări anormale.
 Boala Huntington
 Sindromul Shy-Drager
 Degenerescența nigrostriată
 Paralizia supranucleară progresivă
 Degenerescența corticalo-nucleo-bazală
 Boala difuză cu corpi Lewy
 Boala Creutzfeldt-Jakob
 Boala Alzheimer

Expunerea la toxine, precum praful de mangan sau carbon disulfit, intoxicații

severe cu monoxid de carbon sau o afecțiune encefalitică provoacă parkinsonism. Un

13
istoric ocupațional corect ne sugerează factorii etiologici care ar putea provoca
parkinsonismul.

TRATAMENT

Tratamentul farmacologic simptomatic

 Antagoniștii muscarinici neselectivi (droguri anticolinergice) în ameliorarea

tremorului. trihexifenidil, benztropina, prociclidina și orfenadrina.
 Amantadina, singură sau în asociere cu un agent anticolinergic, potențează
eliberarea dopaminei endogene.
 Levodopa, precursorul metabolic al dopaminei, este folositoare mai ales pentru
ameliorarea bradikineziei.

Fig. 1.7 Pacient cu Parkinson

http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Parkinson-si-alte-boli-extrapiramidale/cum-
afecteaza-boala-parkinson-viata-pacientilori_15063 9

9
http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Parkinson-si-alte-boli-extrapiramidale/cum-afecteaza-
boala-parkinson-viata-pacientilori_15063
14
 CAPITOLUL II Recuperarea medicală în Parkinson

2.1 Evaluarea pacientului cu Parkinson

Evaluare

La nivelul aparatului locomotor putem observa:

- o problemă de inițiere a mișcării (akinesia),

- o încetinire pathologică a mișcărilor voluntare (bradykinesia),

- posibila prezență a unui tremor postural,

- o scădere a capacității de mișcare (hipokinezie);

- rigiditate.

La nivelul producției scrise se poate observa:

- o scădere a dimensiunii caracterelor,

- o înclinare a scrisului de la dreapta la stânga (scrierea în creștere)

- o individualizare proastă a cuvintelor,

- dificultăți în formarea literelor curbilinii, rotunde și cu buclă,

- iterații ale înclinării.

15
 Tulburări de vorbire și modificarea vocei

Disartria hipo-cinetică în Parkinsonism are ca rezultat o afectarea vocii(hipofonia,

ton vocal modificat), prozodia(monotonia înălțimii și intensității, perturbarea ritmului)
respirația (perturbarea mușchilor respiratori), precum și articularea (întreruperea mobilității
organelor fonatoare, inexactitatea cononanților, rinolalia).

Înainte de orice evaluare, este esențial și necesar să se realizeze, împreună cu

pacientul și rudele sale, o anamneză completă, precisă și personalizată, pentru a identifica
mai bine cerințele și pentru a evalua persoana în ansamblu. Punctele esențiale de care
trebuie să ținem cont sunt în ordinea următoare: informațiile administrative (numele,
prenumele, data nașterii, adresa ), acuzele/originea acuzelor/antecedente personale și
familiale, istoricul actualei boli (istoricul medical, data diagnosticului, tratamente asociate
și frecvența altor tipuri de îngrijiri, precum și frecvența apariției semnelor/tratamentelor
medicamentoase în curs), istoria profesională (activ/pensionar, profesie ), istoria familiei
(compoziția familiei), hobby-urile și activitățile sociale și observarea persoanei în timpul
interviului.

Poate fi interesant să cerem pacientului să ne furnizeze, dacă este posibil, o

producție scrisă înainte de boală.

Diagnosticul de Parkinson poate fi stabilit în orice moment. Acesta este adaptat la

evoluția boalii și se poate face în trei etape:

1. La începutul fazei simptomatice, criteriile ce au un PPV ridicat: menținerea

stabilă a tremorului, asimetria inițială a simptomelor. Absența semnelor atipice pentru
diagnosticul de Parkinson(ajutând la excluderea altora sindroame parkinsonice
degenerative) și absența altor etiologii(cu excepția sindroamelor parkinsoniene secundare)
vor fi, de asemenea, verificate în acest stadiu, precum și pe parcursul monitorizării
pacientului. Această abordare inițială necesită o examinare neurologică precisă și complete
și o anamneză minuțioasă.

16
 La această etapă "de novo", criteriul farmacologic (răspunsul clinic marcat cu L-
Dopa) nu este semnificativă. În cazul unei îndoieli diagnostice care sugerează existența
unei alte afecțiuni decât Parkinson, pot fi efectuate examinări suplimentare.

2. După o perioadă de 3 până la 5 ani, răspunsul farmacologic devine un criteriu

utilizabil dacă îmbunătățirea simptomelor este mai mare de 50% (scorul UPDRS) utilizând
L-Dopa și/sau un agonist al dopaminergic în doze suficiente. Aceasta ajută la diferențierea
de alte sindroame parkinsonice degenerative care răspund mai puțin la tratament
dopaminergic în această etapă a bolii. De asemenea, trebuie să se verifice dacă nu există
semne clinice atipice și că evoluția a fost progresivă.

3. După zece ani de evoluție a Parkinsonismului, răspunsul farmacologic pozitiv

este confirmat și este frecvent însoțit de dischinezie și fluctuații ale eficacității. Evaluarea
clinică încă elimină formele extinse de alte sindroame Degenerative Parkinson.

Examinări complementare

Indiferent de stadiul bolii, testele suplimentare nu sunt în present o contribuție

semnificativă la diagnosticul pozitiv al bolii Parkinson. Cu toate acestea, unele dintre ele,
cum ar fi examinări biologice, imagistica cerebrală, explorări urodinamice, pot fi solicitate
teste electrofiziologice sau neuropsihologice dacă există îndoieli sugerând un posibil
diagnostic diferențial.

Aceste examene sunt după cum urmează:

· Examinările biologice elimină boala lui Wilson la pacienții tineri

· Imagistica creierului nu aduce un semn pozitiv în Parkinson, dar permite

verificarea absenței semnelor întâlnite uneori în alte sindroame parkinsoniene degenerative
sau alte condiții non-Parkinson;

· Imagistica funcțională cerebrală(tomografie cu emisie de pozitroni - tomografie

CTT și CT) emisia fotonilor simpli (TESP-) poate fi justificată pentru depistarea
anomaliilor(inconstant) care evocă Parkinson, dar nu este o practică obișnuită;

Investigațiile urodinamice sunt utile în special pentru diagnosticarea AMS;

17
 Printre examinările electrofiziologice, înregistrarea electro-oculografică poate
avea o a interes în diagnosticarea anumitor sindroame parkinsonice degenerative;

· Testele neuropsihologice pot fi solicitate pentru anomalii frecvente în alte

sindroame parkinsonice degenerative (PSP, DCB sau Diffuse Lewy) sau pentru a
obiectifica existența unui sindrom de demență în evoluția bolii. Acest sindrom de demență
trebuie să provoace un alt diagnostic la începutul evoluției dar frecvența lui crește cu vârsta
în Parkinsonism.

Scala de evaluare a bolii Parkinson UPDRS(Unified Parkinson’s Disease

Rating Scale) este utilizată ca măsură de cuantificare a progresiei bolii Parkinson și a
stabilirii eficacității tratamentului. Este alcătuită și este de fapt organizată în șase secțiuni
care pot fi utilizate separat.

Răspunsul la toți itemii de pe scară teoretic necesită 15-25 de minute, în funcție de

starea clinică a pacientului și de pregătirea examinatorului.

Această scală are șase secțiuni:

 Secțiunea I: mentale, comportamentale și starea de spirit (itemi)

 Secțiunea II: activități din viața de zi cu zi (13 itemi)
 Secțiunea III: analitice: examenul motor (14 itemi)
 Secțiunea IV: complicațiile tratamentului din ultima săptămân înainte de
examen (11 itemi)
 Secțiunea V: stadiul lui Hoehn și Yahr
 Secțiunea VI: scala de calitate Schwab și Anglia.

În practică, UPDRS pot fi efectuate anual, integral sau doar o analiză motorie
minimă (UPDRS III), Hoehn și Yahr etapa (UPDRS V) și activitățile de zi cu zi (UPDRS
II). Cu toate acestea, la fiecare consultare, obiectivul este ca UPDRS III să fie efectuat în
mod sistematic.

Secțiunea III a UPDRS (UPDRS III) este cea mai potrivită pentru evaluarea
analitică a funcției motorii în boala Parkinson. Este folosit în principal ca măsură de
cuantificare a evoluției bolii, dar este, de asemenea, adoptată pentru evaluarea sensibilității
la L-dopa.

18
 O îmbunătățire cu mai mult de 30% în UPDRS III este considerată semnificativă
din punct de vedere clinic.

Pot surveni mai multe situații:

a) Pacientul are o boală Parkinson inițială: UPDRS III face posibilă evaluarea
starii inițiale a pacientului. Scala va fi apoi evaluată în mod regulat în următoarele câteva
luni și ani pentru a măsura progresia simptomelor și pentru a ajusta tratamentul.

b) Pacientul are un sindrom parkinsonian care ridică problema etiologiei sale.

c) Pacientul are fluctuații motorii și diskinezii cauzate de tratamentul cronic cu l-

dopa, care prezintă probleme de adaptare terapeutică. UPRDS III permite să cunoască
debutul acțiunii și durata de acțiune a dozei de levodopa, precum și diferitele tipuri de
diskinezie (bifazice la începutul și la sfârșitul dozei sau la doza medie/monofazică).

Transferul se poate face în 5 până la 10 minute, în funcție de starea clinică a

pacientului și de pregătirea observatorului.

UPDRS III are 14 itemi în 5 puncte, variind de la 0 puncte (normal) la 4 puncte

(perturbare maximă). Punctajul poate fi realizat în perioada "off" (perioadă de mobilitate
scăzută) și în perioada "on" (perioadă de mobilitate ridicată, uneori însoțită de diskinezie).

Motricitatea axială, precum și motricitatea segmentată sunt evaluate. Semnele

cardinale cum ar fi tremor, akinesia, rigiditate, dar și tulburări de mers, sunt explorate prin
această scară. Unele elemente (amimie facială, vorbire, tremor, bradykinezie totală a
corpului) sunt mai delicate de citat. În ceea ce privește akinezia, aceasta cuprinde diferite
componente, și anume adevărată akinesia(lipsa inițierii mișcării), bradykinesia (executarea
lentă a mișcării) și hipokinezie (scăderea intervalului de mișcare).

Punctul "bradykinesia" este greu de evaluat, deoarece definiția sa este foarte

subiectivă. Mai mult, el nu distinge partea superioară a părții inferioare a corpului. Itemul
"mers" este, de asemenea, evaluat prea larg, în timp ce semiologia sa este foarte mare
complexă, care implică mulți factori, cum ar fi viteza, lungimea și simetria ritmului,
cadența, inapetența de întoarcere. Rigiditatea trebuie evaluată prin mobilizarea pasivă a
articulațiilor distale (încheieturi, glezne). Atunci când această rigiditate este foarte
moderată sau absentă, aceasta trebuie sensibilizată prin manevra Froment.

19
 Akinesia membrelor superioare se măsoară fie pe o parte, apoi pe cealaltă (de ex.
atingerea degetelor; deschiderea și închiderea mâinilor) sau simultan, pe ambele în același
timp (de exemplu, marionetele), obiectivul fiind acela de a măsura akinesia pe gesturi bi-
manuale. Akinesia membrelor inferioare, dimpotrivă este măsurată la rădăcină a
membrelor. Pentru toate elementele de akinezie segmentală, este esențial să le spunem
pacienților că trebuie să încerce mai întâi să efectueze corect mișcarea solicitată și apoi,
dacă el este capabil să o accelereze. Elementul "telescaun" trebuie să implice, de fapt, un
scaun al cărui șezută este rigidă, la 45 cm de podea, și nu un fotoliu al cărui șezută este
mult mai moale și ar putea distorsiona ratingul.

Elementul "stabilitate posturală" trebuie să implice o tragere înapoi, dar aceasta

trebuie să fie scurtă. În caz contrar, tragem pacientul înapoi și, prin urmare, nu mai testează
reflexele posturale.

SCARA

1. Vorbirea

0 puncte = Normal

1 punct = O parte ușoară dificultate în exprimare, dicție și / sau a volumului vocal

2 puncte = Voce monotonă, dar ușor de înțeles: modificarea moderată

3 puncte = modificări marcate, greu de înțeles

4 puncte = Incomprehensibil

2 expresie facială

0 = Normal

1 = hipomimie ușoară, pare să aibă o față normal impasivă

2 = scădere ușoară, dar cu siguranță anormală, a expresiei feței

3 = Hipomimie moderată: buzele adesea pe jumătate deschise

20
 4 = Mască de față sau facies înghețat cu pierderea semnificativă sau totală a
expresiei feței: buzele superioare (0,6 cm sau mai mult)

3. Tremurul în repaus

0 = absent

1 = ușor și rareori prezent

2 = Tremor de amplitudine mică, dar persistent sau de amplitudine moderată dar

prezent numai intermitent

3 = tremor de amplitudine moderată și adesea prezent

4 = Tremorul de amplitudine marcată și prezent în cea mai mare parte a timpului

4. Tremurul de acțiune sau tremurul postural al mâinilor

0 = absent

1 = Lejer: prezent în timpul acțiunii

2 = Moderat în amplitudine, prezent în timpul acțiunii

3 = Moderat în amplitudine, atât în timpul menținerii posturale cât și în timpul

acțiunii

4 = Amplitudine marcată: disconfort

5. Rigiditate (evaluată în timpul mișcărilor pasive ale articulațiilor principale cu

un pacient

relaxat, într-o poziție așezată)

0 = Nu este prezent

21
 1 = Minimă sau care apare în timpul manevrelor de sensibilizare

2 = Ușoară până la moderată

3 = Marcată, dar majoritatea mișcărilor se pot face cu ușurință

4 = Severă, mișcările sunt efectuate cu dificultate

6. Tapotamentul degetelor (pacientul face mișcări rapide și amplitudini mari ale

policelui pe index, fiecare mâna separat)

0 = Normal

1 = Încetinirea mai lentă și / sau reducerea amplitudinii

2 = Perturbare moderată, obosește repede și ușor, poate avea opriri ocazionale a

mișcării

3 = Perturbare severă. Ezitare frecventă la începutul mișcării sau oprirea în timpul

mișcării

4 = Este greu de îndeplinit sarcina

7. Mișcări ale mâinilor (pacientul deschide și închide mâinile repede cu cel mai
mult

amplitudine mare posibil, fiecare mâna separat)

0 = Normal

1 = Încetinirea ușoară și / sau reducerea amplitudinii

2 = Moderat perturbat. Obosește în mod clar și rapid, poate avea opriri ocazionale
în mișcare

3 = Perturbare severă, ezitare frecventă la începutul mișcării sau opriri în timpul

mișcării

22
 4 = Este greu de îndeplinit sarcina

8. Mișcări rapide alternante ale mâinilor (mișcări de prono/supinație a mâinilor

pe verticală sau orizontală, cu o amplitudine cât mai largă, ambele mâini simultan)

0 = Normal

1 = Încetinirea ușoară și/sau reducerea amplitudinii

2 = Moderat perturbat. Obosește în mod clar și rapid, poate avea opriri ocazionale
în mișcare

oprește în mișcare

3 = Perturbare severă, ezitare frecventă la începutul mișcării sau opriri în timpul

mișcării

4 = Este greu de îndeplinit sarcina

9. Agilitatea piciorului (pacientul pune buclele pe podea într-un mod rapid prin
ridicarea întregului picior. Amplitudinea trebuie să fie de aproximativ 7,5 cm în poziție
așezată)

0 = Normal

1 = Încetinirea ușoară și/sau reducerea amplitudinii

2 = Moderat perturbat. Obosește în mod clar și rapid, poate avea opriri ocazionale
în mișcare

oprește în mișcare

3 = Perturbare severă, ezitare frecventă la începutul mișcării sau opriri în timpul

mișcării

4 = Este greu de îndeplinit sarcina

23
 10. Ridicarea de pe scaun (pacientul încearcă să se ridice de pe un scaun cu o
spetează dreaptă din lemn sau metal, brațele îndoite în fața pieptului)

0 = Normal

1 = Lent sau necesită mai mult de o încercare

2 = Apasă pe mânerele scaunului

3 = Tinde să cadă în spate și poate încerca mai mult decât o singură dată, dar se
poate ridica fără ajutor

4 = Nu te poți ridica fără ajutor

11. Postura

0 = În mod normal, corect

1 = Incorectă: postură ușor flectată: această atitudine poate fi normală la o

persoană mai în vârstă

2 = Postură moderată flexată, anormală: poate fi ușor înclinată spre o parte

3 = Postura severă flectată cu cifoză: poate fi înclinată moderat într-o parte

4 = flexie pronunțată, cu postură foarte anormală

12. Mersul

0 = Normal

1 = Mers lent, poate trage picioarele și să facă pași mici, dar fără propulsie

2 = Mers cu dificultate, dar necesită putin ajutor: poate avea putină incoordonare
de mers, pași mici sau propulsie

3 = Perturbări severe ale mersului, care necesită ajutor

24
 4 = Nu pot merge deloc, chiar și cu ajutor

13 Stabilitatea posturală (răspunsul la deplasarea bruscă produsă de o împingere

pe umeri în timp ce pacientul este în picioare, ochii deschiși și picioarele ușor în afară.
Pacientul trebuie avertizat)

0 = Normal

1 = Retropulsie dar restabilește echilibrul fără ajutor

2 = Absența răspunsului postural: poate să cadă dacă nu este ținut de examinator

3 = Foarte instabil, tinde să-și piardă echilibrul în mod spontan

4 = Nu poate sta fără ajutor

14. Bradikinezie și Hipokinezie (Combinând lentoarea, ezitarea, incapabilitatea

parțială de încrucișare a brațelor, amplitudinea scăzută și mișcările slabe în general)

0 = Niciuna

1 = Lentoare minimă, oferind mișcări un caracter deliberat, ar putea fi normal

pentru unii oameni. Posibilă reducerea amplitudinii

2 = Un grad scăzut de încetinire și deficiență a mișcării care este în mod clar

anormal. În plus, unele reduceri de amplitudine

3 = Moderată încetinire, diminuarea amplitudinii mișcării

4 = Încetinire marcată, diminuarea amplitudinii mișcării

Alte scări de rating

 Funcții cognitive

25
 UPDRS este prea succint în partea I a acestui plan, pe lângă MMS (Mini Mental
Stat) este simplă, fiabilă și reproductibilă, Mattis este preferat de MMS pentru explorarea
deficiențelor cognitive sub cortico-frontale. Este cel mai utilizat.

 Evaluarea stării psihice

 Depresie: Hamilton Scale (include 17 itemi care evaluează simptomele de
depresie psihologică și vegetativă, scorul variază de la 0 la 52 puncte).
 MADRS (Scala de evaluare a depresiei Mongomery și Asberg) care este
mai puțin adaptată deoarece este mai puțin distorsionată de simptomele parkinsoniene. Este
fiabil, validat și sensibil. Acesta include 10 itemi evaluate de la 0 (normal) până la 6
(perturbații maxime).
 Scala lui Beck: fiabilă și validată în boala Parkinson.
 anxietate: testată de Scala de anxietate Hamilton, care are 11 itemi
 apatie: Scala de apatie a lui Starkstein
 Evaluarea fluctuațiilor motorii și a diskineziei

 Evaluarea subiectivă: Acesta este scopul secțiunii IV a UPDRS.

 Evaluarea obiectivă:
 Scala Obeso: Este o scală care combină interogarea pacientului cu un rating
DIL (diskinezia indusă de L-dopa) de către examinator; astfel handicapul generat de DIL
utilizează două categorii de informații: intensitatea și durata genei. Scorul global este o
medie aritmetică a scorurilor de intensitate și de durată. Aceasta este scara oficială adoptată
de CAPIT(Core Assessment Protocol for Intracerebral Transplantation).

 Scara Goetz:

Este o scală pur obiectivă derivată din cea a lui Obeso. Aceasta ține cont de
tipologia DIL. E rapidă. Fiabilitatea sa intra și inter-observator este excelentă.

 Scara CAPSIT (Core Assessment Program for Surgical International

Therapies)
Acesta este cel mai recent. Pe baza scărilor anterioare și în funcție de tipul clinic
al diskineziei (coreeană, distonie), arată localizarea, intensitatea și consecințele
funcționale.

26
  Evaluarea akineziei: utilizarea testelor cu cronometru
 Tapping test.
 Pronosupări.
 Opoziția degetelor.
 Timpul de mers pe jos.

 Evaluarea tremorului
 Este suficient explorată în cadrul UPDRS.
 Scala de evaluare a tremorului esențial (ETRS-Essential Tremor Rating
Scale) este aleasă pentru anumite protocoale experimentale, printre altele pre-chirurgicale.

 Evaluarea mersului

Acest lucru este evaluat în mod suficient de către UPDRS și timpul de mers pe
jos.

 Evaluarea dizartriei
 scara GRBAS care se ocupă numai de calitatea vocii
 scala inspirată de profilul vocal al lui Dejonckère îl poate completa
 Evaluarea disfagiei

Scara Clarke este puțin diferită la itemul 7 al UPDRS. Scara Kennedy este mai
mult relevantă cu 10 itemi, evaluată de la 1 (maximum) la 5 (normal).

2.2Obiectivele recuperării medicale/kinetoterapeutice în Parkinson

Îmbunătățirea simptomelor motorii (akinezie, rigiditate, tremurături etc.) și alte

simptome (depresie, tulburări de somn, durere, tulburări cognitive etc.) prezintă obiectivele
primordiale în recuperarea kineto-medicală a pacienților care suferă de Parkinson. Se vor
lua în considerație însă și multe alte aspect ce țin de starea generală a pacientului,
capacitatea de efort, stadiul bolii etc. pentru a stabili corect și eficient obiectivele, adaptate
fiecărui pacient. În general se va tinde spre o ameliorare a bolii și ameliorarea calității
vieții pacientului și familiei sale, optimizarea întreținerii în viața socială, prevenirea
complicațiilor legate de tratament.
27
 Alte obiective mai specifice ar putea fi:

1.Îmbunătățirea mobilității
2.Vitezei de mișcare
3.Reducerea rigiditatii si redobândirea abilității în mișcările fine 

4. Tremorului parkinsonian
5. Respirației
6. Mimicii
7. Pregătirea psihologică la boală

8.Creșterea forței musculare 

9.Îmbunătățirea echilibrului și coordonării 
10.Reeducarea mersului 

2.3 Mijloacele kinetoterapiei

Mijloace și tehnici folosite:

 exerciții de încălzire;
 exerciții de mobilitate și de coordonare;
 exerciții de echilibru;
 exerciții pentru mobilitatea gleznei;
 exerciții de mimică;
 posturări;
 exerciții cu obiecte;
 gimnastică respiratorie;
 exerciții  de echilibru;
 elemente din terapia ocupatională;
 terapia de grup;

28
 Fig. 2.1 Exemple de exerciții de încălzire/echilibru

https://www.caminuldumitru.ro/bolile-batranetii-boala-parkinson/ 10

Fig. 2.2 Exerciții cu obiecte

https://www.desitin.ro/arii-terapeutice/boala-parkinson/exercitii/exercitii-fizice-
usoare/11

Fig. 2.3 Terapii ocupaționale

http://www.tu-si-cu-mi-ne.ro/__activ3.html12
10
https://www.caminuldumitru.ro/bolile-batranetii-boala-parkinson/
11
https://www.desitin.ro/arii-terapeutice/boala-parkinson/exercitii/exercitii-fizice-usoare/

12
http://www.tu-si-cu-mi-ne.ro/__activ3.html
29
 2.4 Programul de kinetoterapie
EXERCIȚII

Tratamentul bolii Parkinson se bazează pe mai mulți factori, printre care:

integrarea unui program de exerciții de prevenire, întârzierea sau reducerea impactului
funcțional cauzat de boală, în plus, exercitarea mărește încrederea în sine și oferă un
sentiment de bunăstare generală care are o influență directă asupra calității generale a
vieții. Funcțiile și beneficiile exercițiului sunt multiple, deoarece permit:

• îmbunătățirea flexibilității musculare, a gamei de mișcare, a coordonării, a

echilibrului,

mersul, vorbirea și dexteritatea;

• întărirea mușchilor extensori, care ajută la menținerea spatelui drept pentru a

preveni creșterea rezistenței musculaturii flexoare;

• acționează asupra rigidității și a problemelor posturale;

• reduce fatigabilitatea;

• favorizarea relaxării musculare și la ușurarea crampelor;

• acționează asupra anumitor probleme asociate bolii, cum ar fi stresul, depresia,

insomnie, constipație;

• maximizează efectul terapeutic al medicamentelor.

Înainte de a începe un program de exerciții, este esențial indicația unui medic. El

va fi capabil să stabilească un program personalizat, care va respecta condiția fiecăruia.
Printre exercițiile recomandate pentru persoanele cu boala Parkinson, observăm exercițiile
de respirație, gimnastica facială, întindere, posturare, relaxare, întărire, coordonare,
aerobic, echilibru, motricitate fină și de relaxare.

30
 Care este cel mai bun moment pentru a face exercițiile?

În mod ideal, exercițiile trebuie să se facă atunci când medicația este cea mai
eficientă. Dimineața este adesea cel mai bun moment pentru un program de exerciții
complete. Cu toate acestea, gimnastica facială poate fi foarte bine realizată prin vizionarea
televiziunii sau așteptînd la culoarea roșie a semaforului. De asemenea, pot fi mici sesiuni
de exerciții fizice planificate pe parcursul zilei pentru a evita perioadele îndelungate de
inactivitate și pentru a promova relaxarea și detența.

Este recomandat să faceți în mod regulat exerciții?

Cheia succesului unui program de exerciții constă în regularitatea sa. Dacă e

posibilă integrarea unei sesiuni de treizeci de minute în rutina zilnică a omului, ar fi o
situație de dorit. Dacă această situație pare prea exigentă, faceți acest program de trei ori pe
săptămâna, cee ace reprezintă un compromis acceptabil. Pentru a nu depăși niciodată
limitele proprii este important să vă relaxați în perioadele de repaus în timpul unei sesiuni
de exerciții; aceste pauze vor preveni oboseala sau durerea.

Cum să profiți din plin din aceste activități planificate?

• Îmbrăcarea în haine confortabile;

• purtarea încălțămintei închisă cu tălpi plate, nu purtați niciodată papuci;

• respirați adânc în timpul exercițiilor;

• opriți exercițiile dacă durerea se dezvoltă.

Pentru ameliorarea calității vieții, este foarte important să se continuie practicarea

activităților fizice, precum și sportive care oferă satisfacție și plăcere. Mai degrabă decât să
te lipsești de aceste activități, este mai bine să ne gândim la posibile adaptări care vor face
posibilă evitarea fatigabilității și face ca realizarea lor să fie mai sigură. O altă sugestie ar fi
efectuarea exercițiilor aerobice acvatice și înotul în locuri mai puțin adânci în piscină.

31
Înainte de a gândi să renunți o activitate, este mai bine să te uiți la modul în care poți să o
modifici păstrându-ți astfel plăcerea de a-ți face bine.

Se recomandă:

 Cicloergometrul, covorul rulant

Echipamentul de antrenament trebuie folosit cu precauție și cu atenție. Atunci

când utilizați bicicleta sau banda de alergat, trebuie să aveți grijă când postura e în flexie a
trunchiului și favorizează sprijinul corect al spatelui în toate timp. Pentru a evita căderea,
poate fi necesară asistența unei alte persoane.

 Taï-chi

Este recunoscut faptul că practica tai-chi este o formă de exercițiu profitabilă

pentru persoanele cu boala Parkinson deoarece promovează concentrarea, coordonare și
echilibru. Unii oameni se bucură de această gimnastică chineză din același motiv care îi
determină pe alții să o abandoneze, adică lentoarea executării gesturilor. Este o activitate
care se practică și într-o poziție așezată.

 Yoga

Yoga oferă rutină de exerciții care includ principiile de respirație se întindere

pentru a aduce bunăstare și relaxare. Oamenii cu boala Parkinson constituie un eșantion
care poate beneficia de acest tip de exerciții. Cu toate acestea, unele poziții ale acestei
discipline tradiționale indiene sunt deosebit de exigente și sunt aproape contorsionate; se
selectează exercițiile care nu vor crea discomfort sau mai ales sa agraveze starea general a
pacientului.

Program de exerciții

 Exerciții de flexibilitate:

32
 Pentru a îndeplini sarcinile zilnice, este important să aveți o bună flexibilitate
articulară și musculară. La începutul unei perioade de activitate fizică, este de preferat sa se
înceapă cu mișcări care nu necesită mult efort, dar care poate lupta împotriva rigidității
musculare tipice la oamenii ce suferă de boala Parkinson.

Următoarele exerciții sunt foarte recomandate:

EXERCIȚIU 1

În poziție așezată sau în picioare:

1. să facă mișcări lente de flexie și extensie a capului;

2. îndoiți capul lateral, de la stânga la dreapta;

3. efectuați mișcări ale bărbiei din față în spate(antero-posterior);

4. se termină cu îndoirea și îndreptarea trunchiului.

Repetați de 10 ori fiecare mișcare. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

EXERCIȚIUL 2

În poziție așezată sau în picioare:

1. flexie brațe, folosind un baston;

2. extensie brațe, folosind un baston;

Repetați de 10 ori fiecare mișcare. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

EXERCIȚIUL 3

În poziția șezând:

1. flectați și extindeți genunchii;

2. întideți și trageți picioarele.

33
 Repetați de 10 ori fiecare mișcare. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de
toleranță.

 Exerciții de întindere:

Într-o a doua fază a unei activități fizice, se recomandă să mențină o poziție

favorizând întinderea mușchilor care vor fi solicitați mai târziu pentru o muncă mai
intensă. Relaxarea musculară care apare după întindere este deosebit de benefică pentru
persoanele cu boala Parkinson.

Aceste exerciții sunt recomandate în special pentru mușchii flexori ai trunchiului,

brațelor și picioarelor:

EXERCIȚIUL 4

În poziție verticală:

1. așezați brațele de-a lungul corpului;

2. brațele încrucișate la nivelul pectoralilor;

3. aduceți brațele peste cap; păstrați această poziție zece secunde;

4. separați mâinile și faceți o flexie laterală a trunchiului păstrând aceeași poziție.

Repetați exercițiul de 6 până la 8 ori. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

 Exercițiul postural:

Boala Parkinson provoacă o poziție tipică: trunchiul se îndoaie, capul este curbat
înainte și genunchii sunt îndoiți, care aduce centrul de greutate al persoanei mai înainte.
Acesta este centrul de gravitate care ajută la menținerea sau schimbarea poziției fără riscul
de cădere, cu prețul unui efort minim. Urmează un exercițiu ușor de executat pentru a
contracara această situație:

EXERCIȚIUL 5

34
 În poziție verticală:

1. apăsați-vă spatele pe perete, apropiindu-vă omoplații;

2. țineți-vă capul drept și bărbia retrasă;

3. mențineți această poziție timp de treizeci de secunde;

4. relaxare.

Repetați exercițiul de 6 până la 8 ori. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

Pentru a facilita exercițiul, puteți plasa o mică minge de spumă în spatele capului
și în împingeți-vă capul pe perete pentru a rămâne în poziție.

 Exerciții de coordonare:

Pentru a lupta împotriva încetinelii și bradykineziei la persoanele cu Boala

Parkinson, este recomandabil să faceți exerciții care solicită ambele brațe și picioarele într-
o serie de mișcări alternante sau opuse crescând treptat viteza de execuție. Aceste exerciții
necesită o mare de concentrare. Este mai ușor să le faceți lent urmărind un model.

EXERCIȚIUL 6

În poziția șezând:

1. ridicați simultan brațul stâng spre lateral, ridicând concomitant și genunchiul

drept;

2. relaxare;

3. ridicați simultan brațul drept spre lateral, ridicând concomitant și genunchiul

stâng;

4. alternați aceste două mișcări.

Repetați exercițiul de 10 până la 12 ori. Măriți sau micșorați frecvența în funcție

de toleranță.

35
 EXERCIȚIU 7

În poziția șezând:

1. puneți mâinile pe coapse, o palmă în sus iar cealaltă palmă în jos;

2. într-o mișcare alternativă, inversați poziția mâinilor;

3. crește treptat ritmul.

Repetați exercițiul de 10 până la 12 ori. Măriți sau micșorați frecvența în funcție

de toleranță.

 Exerciții de dexteritate manuală:

În scopul de a menține dexteritatea și prehensiunea, se recomandă să se facă

mișcări cu încheieturile și degetele.

EXERCIȚIUL 8

În poziție așezată sau în picioare:

1. prindeți cu policele fiecare din degete;

2. faceți această mișcare alternativ: mâna stângă, mâna dreaptă sau ambele mâini
simultan.

Repetați de 10 ori fiecare mișcare. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

EXERCIȚIUL 9

În poziție așezată sau în picioare:

1. strângeți purenic pumnul;

36
 2. deschideți mâna în extensie completă;

3. faceți această mișcare alternativ: mâna stângă, mâna dreaptă sau ambele
simultan

Repetați fiecare mișcare de 10 ori. Măriți sau micșorați frecvența în funcție de

toleranță.

 Exerciții de gimnastică facial și fonetică:

Persoanele cu boala Parkinson trebuie să facă exerciții faciale pentru a îmbunătăți

expresia feței. Pentru a menține capacitatea de vorbire, este de dorit să faceți exerciții de
fonetizare. În timpul zilei, de asemenea, este posibilă modificarea activităților zilnice în
exerciții: citiți cu voce tare, cântați sau faceți grimace în mașină.

EXERCIȚIUL 10

În poziție așezată sau în picioare, cu ajutorul unei oglinzi:

1. zâmbiți exagerat prin afișarea dinților;

2. prefaceți-vă că beți cu paiul (supt);

3. umflați obrajii simultan sau alternativ;

4. încruntați-vă;

5. scoateți limba în sus și în jos și pe fiecare parte.

Repetați fiecare mișcare de 10 ori.

EXERCIȚIUL 11

În poziție așezată sau în picioare:

1. pronunți sunetul “I”;

2. pronunță sunetul “u”;

37
 3. faceți acest exercițiu alternativ.

Repetați fiecare sunet de 10 ori.

 Exerciții de mers:

Plimbarea este un exercițiu foarte bun. Ea este încurajată în orice moment. În mod
ideal, se propune o plimbare de treizeci de minute pe zi. Dar perioade mai scurte în funcție
de abilitățile pacientului, sunt de asemenea recomandate. Mersul regulat este mai benefic
decât cel ocazional.

EXERCIȚIUL 12

În poziție verticală:

1. mers pe jos ridicand genunchii cat mai sus posibil;

2. exagerarea mișcărilor balansate ale brațelor de la față la spate. Păstrați capul

drept, privind departe;

3. completați acest exercițiu cu indici sonori ca în marșul militar: spunînd “unu”,

“doi” sau “dreapta, stânga” pentru a îmbunătăți cadența.

Faceți acest exercițiu timp de 2 sau 3 minute sau mai mult, în funcție de toleranță.

 Exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului:

Echilibrul se bazează pe mai multe componente fizice: postură, putere

musculatură, mobilitate, viziune, propriocepție (simț al poziționării în spațiu) și sistemul
vestibular, care este responsabil pentru reflexele de echilibru. Multe dintre aceste elemente
sunt afectate de boala Parkinson și scad capacitatea de a reacționa în timpul unui
dezechilibru. Când faci exerciții pentru îmbunătățirea echilibrului, asigurați-vă că aveți
sprijin constant în apropierea dvs. în orice moment.

38
 EXERCIȚIUL 13

În poziție verticală:

1. Picioarele ușor în afară, oscilați șoldurile de pe fiecare parte.

Repetați exercițiul de 15 până la 20 de ori. Măriți sau micșorați frecvența în

funcție de toleranță.

EXERCIȚIUL 14

În poziție stînd, sprijinit pe un scaun:

1. leagănă un picior din față în spate;

2. reluați exercițiul cu celălalt picior.

Repetați exercițiul de 10 ori pe fiecare parte.

 Exerciții de întărire:

Adăugarea unei greutăți sau a unei rezistențe pentru a crește puterea fizică ar
trebui să se facă cu precauție. Amintiți-vă că obiectivele sunt de a promova mai mult
gama de mișcare și de a îmbunătăți flexibilitatea și suplețea articulară, două realități care
tind să scadă odată cu evoluția bolii. Repetarea exercițiilor promovează menținerea
rezistenței. Aceste exerciții sunt foarte benefice pentru extensorii brațelor și picioarelor.

EXERCIȚIUL 15

În poziție șezând, adăugând greutăți pentru încheietura mâinii de 1 până la 2

kilograme:

1. extindeți și flectați brațul drept;

2. repetați exercițiul cu brațul stâng.

Repetați exercițiul de 10 ori pe fiecare parte.

39
 EXERCIȚIUL 16

În poziție șezând, adăugând la glezne greutăți de 1 până la 2 kilograme:

1. extindeți și flectați piciorul stâng;

2. repetați exercițiul cu piciorul drept.

Repetați exercițiul de 10 ori pe fiecare parte.

 Exerciții de respirație:

Menținerea capacității respiratorii este de o importanță primordială. Învață să

respiri, ceea ce înseamnă să inspiri și expiri profund, este important pentru o bună
oxigenare a corpului și pentru a contracara rigidității crescute a cutiei toracice.

În poziție șezând sau decubit dorsal, inspirați adânc prin nas în timp ce umflați
abdomenul, apoi expiraați puternic prin gură în timp ce strângeți abdomenul. Pune mâna pe
burtă pentru a controla mișcarea abdominală. Repetați exercițiul de 10 ori.

 Exerciții aerobice:

În special în stadiile incipiente ale bolii Parkinson, este bine să includeți activități
mai solicitante din punct de vedere cardiovascular. Exerciții de intensitate submaximală,
care utilizează frecvența cardiacă în proporție mare, sunt indicate de la 50 până la 70%. Ele
ajută la contracararea efectelor stresului în timp ce promovează o formă fizică generală
bună.

Exemple: biciclete, cicloergometru, dans, diverse sporturi, înot sub monitorizarea

terapeutului în cazul înghețării picioarelor sau în perioada OFF.

40
  Exerciții de relaxare:

Acestea determină o relaxare a tensiunii musculare secundare rigidității. Sunt

disponibile mai multe metode; este vorba despre familiarizarea cu cel care pare cel mai
ușor și mai confortabil. Învățarea pentru a face față stresului aduce un sentiment de
bunăstare și beneficii de durată. În timp ce vă culcați sau vă așezați confortabil, închideți-
vă ochii și încercați să vă relaxați ascultând muzică ușoară, imaginându-vă locuri sau
momente frumoase.

CAPITOLUL III

3.1 Concluzii
Parkinsonismul juvenil, o boală rară, se manifestă clinic de obicei în copilărie sau
adolescență. Debutul la vârsta de 21-40 de ani este uneori numit debutul PD la tinerețe sau
debut precoce. Cauzele genetice sunt mai probabile, în boala Parkinson precoce; aceste
forme pot diferi de boala Parkinson tardivă deoarece progresează mai lent. Sunt foarte
sensibili la tratamentul dopaminergic.
Cele mai multe cazuri de dizabilitate apar din simptome nemotorii precum depresia,
anxietatea și durerea.
Parkinsonismul secundar este o afecțiune funcțională la nivelul creierului,
caracterizată prin blocarea dopaminergică a ganglionilor bazali, similară cu PD, dar
cauzată de alte cauze (de exemplu medicamente, boli cerebrovasculare, traume, efecte
reziduale postencefalitice).

Parkinsonismul atipic este un grup de afecțiuni neurodegenerative, care se

caracterizează prin unele caracteristici similare cu cele ale bolii Parkinson, dar există alte
manifestări clinice și un prognostic mai rău, un răspuns modest sau o lipsă de răspuns la
tratamentul cu levodopa și alte patogeneze (de exemplu, tulburări neurodegenerative, cum
ar fi atrofia sistemică multiplă , paralizie supranucleară progresivă, demență cu corpii Levi
și degenerare corticobazală).

Fizioterapie:
Scopul este activitatea fizică maximă. Pacienții trebuie încurajați să se angajeze cât mai
mult în activități zilnice. Dacă acest lucru este imposibil, poate fi utilă terapia fizică și
terapia ocupațională, care într-o oarecare măsură vor ajuta la menținerea activității fizice.
Instructorii trebuie să învețe pacienții metodele de adaptare și să ofere recomandări privind

41
adaptarea condițiilor de acasă (de exemplu, instalarea balustanelor pentru a preveni
căderile).

Pentru prevenirea sau ameliorarea constipației (care poate provoca boala în sine,
precum și medicamentele anti-parkinsoniene utilizate și / sau o scădere a activității fizice
generale), pacienții trebuie să adere la o dietă cu un conținut ridicat de fibre vegetale, să se
străduiască să mențină un regim motor adecvat și să consume cantitatea adecvată de lichid
pe parcursul zilei. . Poate fi utilă suplimente nutritive (de exemplu, pe bază de plantan) și
laxative (de exemplu, bisacodyl într-o doză de 10 până la 20 mg oral o dată / zi).
 Boala Parkinson se referă la sinucleinopatii și, astfel, se poate suprapune cu
alte sinucleinopatii (de exemplu, demența cu corpii Levy, atrofie sistemică
multiplă).
 BP poate fi suspectat de trăsăturile sale caracteristice: tremor în repaus,
rigiditate musculară, mișcări lente de scădere a intensității, instabilitate de
postură și mers.
 Cu tulburări care provoacă simptome similare, PD se distinge în principal în
funcție de istoricul și examinarea obiectivă, precum și verificarea reacției la
levodopa; uneori, tehnicile de neuroimagistică pot fi informative.
 De regulă, se utilizează levodopa / carbidopa (principala metodă de
tratament), dar alte medicamente pot fi utilizate înainte și / sau cu levodopa /
carbidopa (amantadină, agoniști dopaminici, inhibitori MAO-B, inhibitori ai
COMT).
 Tratamentul chirurgical, cum ar fi stimularea profundă a creierului, este
indicat pentru simptomele refractare la terapia medicamentoasă optimă și
absența deficienței cognitive sau a bolilor psihice.

42
 3.2 BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE

 Avramescu, E.T., 2003, Bazele anatomice ale mișcării, Editura Universitaria,

Craiova
 Basmajian, J.V., 1990, Therapeutic Exercise, Williams&Wilkins, Baltimore
 Bolotova, L., 2015, Функциoнaльныe нapушeния пpи дeфopмaциях
пoзвoнoчникa и мeтoды их кoppeкции, Научный центр здоровья детей
Moscova
 Bota, A., 2013, Kinesiologie - Note de curs, U.N.E.F.S., București
 Bota, A., Teodorescu, S., 2007, Exercițiul fizic în аfecțiunile cronice, Editurа
Didаctică și Pedаgogică, București
 Bratu, M., 2011, Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Bren, București
 Buzescu, A., 2002, Anatomia Omului, ANEFS, București
 Buzescu, A., Scurtu, L., 2004, Cаiet de lucrări prаctice Vol.1, Editurа Аlexаndru
27, București
 Ciortea, V., Ungur, R., Laszlo, I., October-December 2014, Palestrica of the third
millennium – Civilization and Sport, Vol. 15, no. 4
 Cordun, M., 2009, Kinantropometrie, Editura CD Press, București

43
 Cordun, M., 1999, Kinetologie medicală, Editura Axa, București
 Cordun, M., 1999, Postură corporală normal și patologică, Editura ANEFS,
București
 Crețu, A., 2003, Ghid clinic și terapeutic fizical-kinetic în bolile reumatice, Editura
Bren, București
 Dinu Antonescu, M., 2010, Patologia aparatului locomotor vol.II. Editura
Medicală, București
 Geambașu, A., 2015, Kinetoterapia deficiențelor fizice și senzoriale, Editura Bren,
București
 Gherghel, L. C., Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice, Note de curs
 Gray, H., 1985, Anatomy of the human body, Lea & Febiger, Philadelphia

 Harrison, Principiile medicinei interne, Vol. II, 14TH Edition, Ediția a II-a în limba
română de Anthony S. Fauci , Eugene Braunwald , Kurt, Editura Teora, 2006
 Ifrim, M, 1988, Compendiu de Anatomie, Editura științifică și enciclopedică,
București
 Ispas, C., 1998, Noțiuni de semiologie medicală pentru kinetoterapeuți, Editura Art
Design, București
 Ispas, C., Geambașu, А., 2001, Deficiențe fizice – lucrări prаctice, Editurа АNEFS,
București
 Joel Delisa, A., 1998, Rehabilitation Medicine: Principles and practice, Lippincott-
Raven Publishers, Philadelphia
 Netter, F. H., 2002, Atlas de anatomie umană, Editura medicală Callisto, Bucureşti
 Popescu, A. D., 2013, Fiziologie, Sisteme de integrare, Editura Bren, București
 Sbenghe, T., 1987, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura
Medicală, București
 Ștefăneț, M, 2007, Anatomia omului, Centrul Editorial Poligrafic Medicina,
Chișinău, 2007
 www.clear-institute.org/learning-about-scoliosis/cobb-angle/ ultima accesare: data
07.06.2018 ora 12:39

44