Sunteți pe pagina 1din 39

Pedagogie II

Teoria şi metodologia
instruirii. Teoria şi metodologia
evaluării
Lect. univ. dr. ROXANA BEJAN
Locul pedagogiei II în cadrul modulului
psihopedagogic
Modulul psihopedagogic
PED. I
PED. II 5 credite
Psihologia educaţiei
Didactica specialităţii
Practică pedagogică

Facultativ
Certificat paralel diplomei de licenţă
Tematica de la curs:

 Strategiile de instruire. Tipuri şi modele


de instruire pornind de la teoriile învăţării.
Conceptul de predare-învăţare. Forme şi
stiluri de predare. Relaţia predare –
învăţare - evaluare – 2 ore
 Metodologia instruirii: metodă,
metodologie; forme şi tipuri de metode în
predare-învăţare – 4 ore
 Moduri de organizare a procesului de
învăţământ; lecţia - teoria şi practica
lecţiei; organizarea procesului de
învăţământ pe grupuri de lucru – 4 ore
 Competenţa profesională şi
personalitatea cadrului didactic: de
specialitate, psihopedagogică şi
metodică, psihosocială şi managerială –
2 ore
 Normativitatea activităţilor de predare-
învăţare: principiile didacticii; relaţia
principiu şi valoarea performanţelor în
predare-învăţare – 2 ore

 Proiectarea didactică. Etapele proiectării


didactice. Planul sau scenariul didactic al
lecţiei – 2 ore
 Conceptul de evaluare: evaluare,
măsurare, notare; problematica
standardelor de evaluare; notele şcolare
– 2 ore
 Strategii de evaluare a rezultatelor şi
progreselor şcolare – 2 ore
 Tipuri şi metode de evaluare;
metodologia elaborării şi utilizării
instrumentelor de evaluare şi notare – 4
ore
 Erori de evaluare şi notare a rezultatelor
învăţării; tipuri de distorsiuni şi posibilităţi
de eradicare; deontologia evaluatorului -
2 ore
 Sistemul de evaluare şi examinare din
învăţământul românesc – 2 ore
Finalizarea cursului

1 lucrare de control promovată cu minim


nota 5; 20%
1 referat realizat în cadrul lucrărilor
practice, admis cu minimum 20%
 nota 5, reprezintă modalitatea de obţinere
a numărului de credite prevăzut pentru
activitatea independentă
Evaluarea finală se face prin
examen scris 60%
Bibliografie:

BONTAŞ, I. – Tratat de pedagogie,


Editura All, 2007
CUCOŞ, C. – Pedagogie, Polirom, Iaşi,
2006
NICOLA, I. - Tratat de pedagogie şcolară,
Editura Aramis Print, 2003
RADU, I.T. – Evaluarea in procesul
didactic, Ed. Didactică şi Pedagogică,
2000
VINŢANU, N. – Teoria instruirii şcolare,
Ed. Zerana Flores, 2008
Regulile:

Prezenţa 50%
Linişte
Întrebări legate de tematică
Notiţele opţionale
Fără mobile
Fără comportamente neadecvate
Educaţia

Este un proces constant – toată viaţa


Este un proces orientat pozitiv
Este un proces intermediat de fiinţa
umană
Transmitere a experienţei de la generaţia
trecută la cea tânără
Organizarea şi reorganizarea experienţei
trecute
Educaţia
Acţiunea socială – model social ce
cuprinde aspecte morale, religioase,
intelectuale, etc.
Interrelaţia umană: educat – educator
Schimburi permanente, de lungă durată
Proces permanent
Organizat / puţin organizat
Intens/ puţin dinamic
Structurat/ puţin structurat
Fenomenul social este determinant

Fiecare perioadă istorică aduce provocări


Fiecare perioadă istorică aduce un specific
procesului de educaţie (Ev Mediu,
Renaştere)
Problemele educaţiei au soluţii specifice
pentru fiecare etapă socio-istorică
Specificul educaţiei trebuie să fie în
armonie cu solicitările sociale
Educația are o dimensiune socială
Dimensiunea socială a educației este
evidențiată din analiza contextului socio-
economic și politic a unei perioade istorice.
Rolul educației este de a sprijini individul în a
răspunde unor solicitări venite din partea
societății dar și a-l pregăti pentru viitoarele
exigențe.
Așadar educația are rolul de a spijini individul
în a răspunde adecvat și adaptat;
dar și a pregăti pentru viitor individul – deci
are un rol anticipativ.
(de ex. studiile universitare)

Solicitările sociale sunt dinamice, așadar


și răspunsurile individului trebuie să fie în
permanentă schimbare .
C. Cucoș (Pedagogie, 1996, p.30) ne
spune că:
Sensul și eficacitatea actului educativ sunt
determinate de valențele procesului
educativ de adaptare și autoreglare față
de solicitările din spațiul social.
Spațiul social actual este modelat de o
serie de fenomene și procese
contemporane ce determină o serie de
carateristici. Dinamica spațiului social este
determinată de:
Evoluția rapidă a tehnicii;
Sărăcia;
Șomajul;
Emigrația;
Creșterea demografică;
Particularitățile mediului fizic;
Exuderea socială;
Conflictele civile/ războaiele
Xenofobia (ura față de cei care nu fac parte
din același grup etnic).

În acest context înțelegem prezența noilor


educații, ca expresie a răspunsului
adaptativ al societății în raport cu
schimbările ce apar în viața fiecărei
colectivități umane.
Noile educații vin în spijinul individului cu
noi obiective și noi mesaje menite să
răspundă unor cerințe de moment dar în
același timp spijinind îndeplinirea unor
roluri sociale.
 Noile educații își păstrează un caracter dinamic
și contemporan, ceea ce face ca în viitor să
putem observa alte tipuri de noi educații în timp
ce altele vor fi omise.
Pedagogia:

limba greacă paidos – copil şi agoge –


conducere, astăzi am înţelege
„conducerea copilului”
Pedagogia este un domeniu ştiinţific
conturat încă din Antichitate când s-a
evidențiat o preocupare a învăţaţilor vremii
pentru educația copiilor şi tinerilor
Pedagogia artă și știință

René Hubert explică pedagogia ca un


ansamblu de cunoștințe pozitive, care nu
poate fi asimilat unei simple tehnici sau
unei științe.
Pedagogia ”nu este exclusiv nici știință,
nici filosofie, nici artă, ci toate acestea
împreună, ordonate după articulații logice”
(R. Hubert, 1965, p.14).
Obiectul de studiu al pedagogiei este
EDUCAȚIA.
 Cele două concepte pot fi delimitate în ceea ce
privește planurile de integrare a lor.
A. Pedagogia este situată într-un plan
conceptual-teoretic, plan în care este
descris și explicat fenomenul educațional,
dar și normele și valorile actului educativ.
B. Educația este situată într-un plan
practic-acțional în care se realizează
actul formativ. (M. Momanu, 2009)
Înțelegem de la E. Planchard, că
”acțiunea educativă este un fapt
intențional care nu se supune, neapărat,
legilor naturii” (1992, p.31).

Conform pedagogului E. Planchard


pedagogia se ocupă de:
ceea ce este – realul
ceea ce trebuie să fie – idealul
ceea ce se face – realizarea.
M. Momanu definește pedagogia în
2009.
”Pedagogia pleacă de la o concepție
despre lume și om, dar și de la realitatea
concretă și elaborează norme, un
ansamblu de reguli care se referă la
educație sub diversele sale aspecte; [...]
valoarea și eficiența ei depind de maniera
în care e pusă în practică, de modul în
care se trece la acțiune, de realizarea
educației.”
Instruirea

Se ocupă cu studiul procesului de


învăţământ
Foloseşte numele didactică
Termenul a fost consacrat de Ian Amos
Comenius – Didactica Magna 1657
Este principala formă de realizare a
educaţiei
Din contribuţiile lui Ian Amos
Comenius
Elaborează un plan de învăţământ şi
programe şcolare
Disciplina în baza unui sistem de reguli
aplicate când comportamentele elevilor
sunt neadecvate
An şcolar – 1 septembrie
Sistemul vacanţelor școlare
Organizarea pe clase şi lecţii
Didactica se concentrează asupra
componentelor instructiv-educative
Adecvarea obiectivelor educaţionale la
specificul învăţării sistematice
Relaţionarea conţinuturilor de predat la
situaţii concrete de învăţare
Identificarea normelor şi principiilor
definitorii ale procesului de predare-
învăţare
Elaborarea şi analiza procedeelor şi
metodelor de predare-învăţare
Descrierea formelor de organizarea a
procesului de predare-învăţare
Rezultatele instruirii sunt evaluate şi
coordonate
Procesul de învăţământ
Reprezintă interacţiunea a 3 elemente
predare
învăţare
evaluare
Didactica studiază procesul de învăţământ
dintre relaţia predare-învăţare-evaluare şi
conduitele pedagogice ale subiectului şi
modalităţile de implicare sau răspuns ale
elevilor
Scopul fiind acela de realizare a
componentelor predare-învăţare-evaluare
Scopul procesului didactic este reprezentat
de:
transmiterea de cunoştinţe,
formarea unor capacităţi
dobândirea de deprinderi
formarea de atitudini
Scopul acestora este:

Conturarea autonomiei persoanei


sub toatele aspectele: cognitiv,
afectiv, social, profesional, etc.
Procesul de predare-învăţare
Este un proces de cunoaştere în contextul
procesului de învăţământ

Cunoaşterea de natură didactică se


caracterizează prin:
În procesul de învăţământ se transmit
cunoştinţe sistematizate
În cadrul cunoaşterii, elevul este asistat,
sprijinit, condus de către profesor
Elevului, în cadrul procesului de predare-
învăţare, i se formează capacităţile cognitive,
aptitudinale şi atitudinale
În cadrul procesului de învăţământ, învăţarea
implică etape de fixare şi consolidare

Achiziţiile cognitive apar ca o rezultantă a


interacţiunile dintre elev şi profesor
Este forma cea mai sistematizată şi raţionalizată
a influenţelor educative
Implică un cadru formal
Procesul de învăţământ prezintă diferite
caracteristici:
a.Suportă determinări socio-culturale şi evoluează
în timp
b.Prezintă specializări instructive sau formative
c.Implică un sistem autoreglator – elimină ceea ce
este în plus, deci se auto construieşte
d.Este un proces unitar, făcând conexiuni
între cunoştinţele predate, asimilarea
acestora (învăţarea) şi validarea lor
(evaluarea)
e.Determină autoeducaţia – autoînvăţarea;
motivează elevul în continuarea
parcursului formativ în mod independent
Modele de instruire (R. Iucu, 2001)

Logocentric
Empiriocentric
Sociocentric
Psihocentric
Tehnocentric