DIDACTICA SPECIALITĂȚII TEHNICE

Okos-Rigó Péter-Pál
ARMM
12/05/2022

Didactica - teorie generala a procesului de invatamant

Didactica este stiinta desfasurarii si organizarii instructiei si educatiei in scoala este arta
invatarii- o disciplina pedagogica al carei obiect de studiu este invatamantul organizat in
institutiile scolare.
Didactica este o disciplina stiintifica care se bazeaza pe anumite legitati , obiective referitoare
la procesul cunoasterii , al dezvoltarii si care utilizeaza metode si procedee stiintifice ( fie
imprumutate din filosofie , pedagogie , fie proprii : modul de organizare si desfasurare a
actului invatarii , de regula in grup : in clasa sau in grupe de activitate). Are ca obiectiv
procesul invatarii , invatarea este calea principala de terapie , este un adevarat antrenament
pentru procesele si functiile psihice care inlesnesc cunoasterea , invatarea.
Didactica studiaza : Procesul de invatamant - ca proces de cunoastere si formare, Sistemul de
invatamant ca ansamblu al institutiilor de instructie si educatie,Principiile
didactice ,Continutul invatamantului ,Metodele de invatamant ,Tehnologia
didactica ,Raportul profesor-elev si rolul profesorului in procesul de invatamant,Arhitectura
scolara, Modalitatile de evaluare a elevilor
Are tangente cu procesul de terapie , de stimulare a proceselor compensatorii. Asadar ,
obiectul didacticii este procesul de invatamant. Didactica poate fi considerata ca teorie
stiintifica a procesului de invatamant. Didactica poate fi considerata ca teorie stiintifica a
procesului de invatamant , ea reflectand : Pe de o parte , relatiile dintre laturile acestuia
Pe de alta parte , interdependenta dintre acest proces si contextul social in care se desfasoara .
Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei dintre predare si invatare ,
dintre conduitele pedagogice ale subiectului actiunii ( profesorul) si modalitatile de raspuns
ale obiectului ei ( elevii) in vederea asigurarii unei armonii intre ele.in consecinta , didactica
se preocupa de mecanismele interne ale procesului de invatamant care asigura acestuia un
echilibru si o finalitate pedagogica in concordanta cu cerintele sociale si cu cele mai noi
cuceriri ale psihologiei.prin aceasta prisma oricare componenta a procesului de invatamant
poate deveni obiect de studiu al didacticii , numai cu conditia plasarii sale pe fondul relatiei
dintre cei doi poli, deoarece numai in acest fel este posibila surprinderea raporturilor dintre
activitatea profesorului si a elevilor , in vederea asigurarii unui echilibru intre ele. De
exemplu , ritmul accelerat de dezvoltare a stiintei impune cresterea cantitatii de cunostinte ce
urmeaza a fi transmise in procesul de invatamant . Daca aceasta creste nu este corelata cu
organizarea intr-un alt mod a procesului de invatare se produce o perturbare.
Functiile didacticii : probleme de care se ocupa didactica :
Continutul procesului de invatamant
- este vorba de volumul si calitatea cunostintelor , din acest punct de vedere didactica se
ocupa cu criteriile pe baza carora se efectueaza selectarea si ordonarea cunostintelor , astfel
incat sa fie in concordanta cu cerintele societatii sa asigure integrarea individului in viata
sociala , didactica se concentreaza asupra elaborarii metodologiei necesare intocmirii
planurilor de invatamant , a programelor si manualelor scolare.
2. Tehnologia desfasurarii procesului de invatamant - curriculum adaptat
- in legatura cu acest aspect , didactica se concentreaza asupra intrebarii : cum poate fi
transmisa o cantitate de informatii pentru a putea fi invatata mai usor si mai eficient , cum ar
putea fi structurat un corp de cunostinte pentru a putea fi inteles de cel care invata ? J.s.bruner
vorbeste despre «  o structura optima » care nu este altceva decat o inlantuire de propozitii « 
din care poate fi dedus  un corp de cunostinte » , eficacitatea acestei structuri depinzand de
valentele ei , de a simplifica informatiile , de a genera noi cunostinte si de a spori posibilitatea
de manipulare a unui corp de cunostinte si de a spori posibilitatea de manipulare a unui corp
de cunostinte.
3.asigurarea unui echilibru functional intre predare si invatare
Este o preocupare a didacticii determinata de rezultatele cercetarilor psihologiei sociale si
sociologiei . Ea vizeaza masura in care predarea favorizeaza aparitia unei atmosfere
coparticipative , intre profesor si elevi , intre elevii insisi.
- valorificarea factorilor sociali in procesul de invatamant constituie una din problemele
principale ale didacticii.
- imbogatita din punct de vedere social , didactica obliga profesorii sa utilizeze forte sociale
susceptibile de a completa si intari efectele comunicarii pedagogice.
Cunoasterea si declansarea unui sistem de interrelatii asigura dezvoltarea personalitatii umane
in ansamblul sau. Perfectionarea pe aceasta baza a tehnologiei didactice are in vedere :
- pe de o parte , asigurarea unui context psihosocial stimulativ pentru comunicarea
pedagogica in ansamblul sau
- iar pe de alta parte , restructurarea acestor interrelatii in concordanta cu cerintele educative
pe care le implica grupul social.
Evaluarea randamentului procesului de invatamant
- ca oricare alta activitate sociala se impune si aici cunoasterea rezultatelor obtinute .
Didactica se concentreaza asupra eficientei pedagogice a procesului de invatamant, urmarind
surprinderea corelatiei dintre obiective , tehnologia aplicata si consecintele asupra dezvoltarii
personalitatii , preconizand , totodata , masuri de ordin pedagogic pentru sporirea
randamentului acestui proces . Este vorba de masurarea si aprecierea progresului in
activitatea de invatare . Sunt concludente din acest punct de vedere preocuparile didacticii
pentru aplicarea unor procedee cat mai adecvate de evaluare a randamentului scolar , de
perfectionare a tehnicilor folosite . Evaluarea nu se reduce numai la simpla folosire a acestor
instrumente . Ea inglobeaza conceptia dupa care se orienteaza profesorii in activitatea lor ,
conceptie care solicita raspuns la 2 intrebari : ce evaluam si cum evaluam ?
Conducerea actiunii didactice. Relatia profesor - elev
- include toate acele aspecte privitoare la personalitatea profesorului , la locul si rolul sau in
procesul de invatamant
- referitor la relatia profesor-elev , didactica se orienteaza spre cunoasterea cat mai detaliata a
functiilor cu care sunt investiti cei doi poli , astfel sa se realizeze cooperare intre ei si un
schimb reciproc de mesaje.
Caracterul explicativ , reflexiv si normativ al didacticii. Cunoasterea didacticii este o conditie
esentiala a succesului oricarei activitati pedagogice , atat in invatamantul general ( prescolar ,
scolar , gimnazial, liceal ) cat , si in invatamantul special pentru deficienti.
Legaturile didacticii cu metodicile de specialitate Didactica studiaza procesul de invatamant
in ceea ce are el esential si general , independent de obiectul de invatamant , treapta sau tipul
de scoala in care se desfasoara ; Putem delimita in cadrul didacticii mai multe niveluri si sa
vorbim de o didactica scolara si o didactica a invatamantului superior ;
La aceste niveluri se constituie metodicile de predare care se preocupa de problemele
specifice ale desfasurarii procesului de invatamant la un obiect de studiu.
Metodicile sunt considerate teorii speciale ale procesului de invatamant
-metodica este o disciplina stiintifica , componenta a sistemului pedagogice care are ca obiect
organizarea invatarii , are ca scop studierea procesului de invatamant ca proces instructiv-
educativ la un anumit obiect din planul de invatamant.
Ex . Metodica predarii limbii romane
-se mai numeste si didactica specialitatii
Studiind procesul de invatamant in ceea ce are el esential si general , didactica orienteaza
metodicile in descoperirea si rezolvarea unor probleme specifice, legate nemijlocit de
predarea si asimilarea cunostintelor la un anumit obiect de invatamant.
Daca didactica ofera baza teoretica a metodicilor , la randul lor , acestea ofera material
concret pentru generalizarile care se elaboreaza in cadrul didacticii. Metodicile nu sunt doar
niste parti constitutive ale didacticii , dupa cum nici didactica nu este o suma de metodici.
Atat didactica , cat si metodicile cuprind un volum de cunostinte ce urmeaza a fi valorificat
din punct de vedere pedagogic. Prin intermediul didacticii si metodicii fiecare obiect de
invatamant este regandit si transpus intr-o structura pedagogica , astfel incat sa poata deveni
material de invatat.
In interesul contemporan , metodica studiaza nu numai procesul de transmitere a
cunostintelor si a formarii deprinderilor la obiectul de invatamant , ci tinde sa solutioneze
toate problemele pe care le ridica invatarea. Precizeaza scopul si sarcinile obiectului de
invatamant , locul si rolul acestuia in formarea culturii , obiectivele , continuturile , forme de
organizare , principii ;
Se ocupa si de problemele de ridicare a eficientei de invatare prin : instruire programata ,
modelare , problematizare la respectivul obiect de invatamant ; Metodica moderna se ocupa
nu numai de predare si invatare , ci si o metodica a evaluarii, componente obligatorii a
oricarui act de educatie.
Iii. Didactica contemporana
Este mai ales o didactica activa , care urmareste dezvoltarea capacitatilor intelectuale , morale
, fizice in cadrul unui invatamant cu prioritate formatic.
In studiile si cercetarile actuale se pune accent pe transformarea elevului in subiect al
activitatii propriei formari.
Didactica contemporana este mai ales o didactica activa , care urmareste dezvoltarea
capacitatii intelectuale , morale si fizice , in cadrul unui invatamant cu prioritate formativ.
Ii. Didactica invatamantului special
-in ceea ce priveste deficientii , inca din vremea lui comenius se afirma ca este imposibil de a
gasi o minte atat de redusa , careia invatamantul sa nu-i fie de ajutor.
Pentru handicapati , in afara de disciplinele clasice, exista activitati terapeutice ( stimulare
cognitiva, ocupationala, motrica si de expresie, ludica, socioterapia, meloterapia, discipline
optionale, ergoterapie, artterapie , etc.).
Definitie : didactica invatamantului special este teoria instruirii , teoria activitatii de invatare
a copiilor deficienti.
Didactica studiaza o problematica variata , in legatura cu :
-procesul de invatamant
-sistemul de invatamant
-principiile didactice
-continutul invatamantului
-metodele de invatamant
-relatia profesor-elev
Arhitectura scolara    = in scolile speciale si in formele ale educatiei speciale integarte in
invatamantul obisnuit.
Didactica invatamantului special abordeaza aceleasi probleme mentionate , adaptate insa
specificului dezvoltarii scolarilor cu handicap , tinand seama de insuficientele , lacunele lor ,
elaborand astfel modele curriculare orientate compensator .
Def : didactica speciala este teoria instruirii , teoria activitatii de invatare a copiilor cu
handicap care studiaza :
-obiective , continuturi , principii, metodele si modul de organizare a procesului pedagogic in
scolile speciale si in forme integrate in invatamantul obisnuit. Didactica invatamantului
special isi propune sa gaseasca sau sa elaboreze acele modalitati de abordare a elevilor , care
sa asigure deblocarea procesului invatarii , diminuarea dificultatilor intampinate in procesul
respectiv , inlaturarea barierilor din calea adaptarii.
Are un caracter multidisciplinar , rezulta din varietatea categoriilor de handicap , exista
didactica d.auz , d.vedere , locomotorii, d.m. , a corectarii tulburarii de limbaj.
In scolile speciale , activitatea de invatare se organizeaza pornind de la studiul legitatilor care
guverneaza desfasurarea proceselor cognitive la handicapati , aceste procese fiind mai mult
sau mai putin afectate la diferite categorii de handicapati .
In scolile speciale se aplica adaptat atat principiile generale ale didacticii , cat si metodele de
invatare , dar prin intermediul unor procedee de lucru adaptate particularitatilor fiecarei
categorii de handicap.
2. Prevenirea regresului spre reactii proprii stadiilor anterioare ale dezvolatarii , inclusiv sub
aspectul activitatii cognitive

A. Orientarea terapeutic-compensatorie
-echilibru optim intre urmarirea si realizarea obiectivelor :
- instructiv-cognitive
- formativ-terapeutice
- practic-aplicative
B. Asigurarea unei atente pregatiri a fiecarei noi achizitii cognitive
-presupune esalonarea activitatii de invatare
-se incepe obligatoriu cu pregatirea initiala
C. Organizarea activitatii cognitive astfel incat primul contact cu noul materialsa aiba loc in
momente de receptivitate optima.
-cand ei pot fi atenti si nu manifesta semne de oboseala.
3. Asigurarea unei motivatii si atat pozitive fata de continutul activitatii de
invatare .prevenirea si inlaturarea starilor emotionale negative.
- este necesar ca ,cadrul didactic sa cunoasca temeinic particularitatile psihoafective ale
fiecarui elev.

Competențele cadrului didactic

Competenţele profesorului au constituit dintodeauna şi rămân o problemă, deoarece, deşi
există sintagma ”profesor ideal”, în realitate acesta nu există, din păcate. Competenţele
necesare unui bun cadru didactic, ancorat în realităţile mileniului III, sunt de ordin general şi
se consideră că ele se referă la anumite caracteristici ale educaţiei și ale sistemului de
învăţământ preuniversitar actual.
Articolul încearcă să readucă în atenție subiectul ”profesorului ideal”.

Competenţele unui profesor diferă de nivelul său de experienţă, debutant  sau expert şi de
obiectul pe care-l predă.
O detaliere a lor ne permite să le organizăm în:
1. competenţe privitoare la subiectul şi conţinutul învăţării;
2. competenţe referitoare la clasă;
3. competenţe cu privire la şcoală şi la sistemul educativ;
4. valorile, atributele şi abilităţile implicate de profesia didactică
5. competenţele de comunicare se bazează pe abilitatea de a înţeleg , de a exprima şi de a
interpreta gânduri, sentimente şi fapte atât pe cale orală cât şi în scris (ascultare, vorbire,
citire şi scriere) într-o gamă potrivită de contexte sociale – la serviciu, acasă, în educaţie şi
instruire – conform cu dorinţele sau nevoile individului.
Comunicarea într-o limbă străină de asemenea apelează la abilităţi de mediere şi înţelegere
culturală. Nivelul performanţei va varia între cele patru dimensiuni, între diferitele limbi şi
conform cu moştenirea şi cadrul lingvistic al individului.
a. Competenţe ştiinţifice, metodice şi psihopedagogice:
Să conducă procesul de predare-învăţare-evaluare şi să valorifice cunoştinţele ştiinţifice de
specialitate, psihopedagogice şi metodice la nivel înalt;
Să dovedească autoritate profesională recunoscută de către elevi, părinţi şi cadre didactice de
specialitate;
Să demonstreze că poate lucra cu elevi de diferite vârste şi îi poate motiva pentru realizarea
obiectivelor propuse. Exemple: participarea la concursuri şcolare, realizarea de proiecte pe
tema Francofoniei, a Zilei Limbilor Europene;
Să elaboreze şi să folosească instrumentele de evaluare specifice procesului instructiv-
educativ şi nivelului de pregătire a elevilor;
Să formeze elevilor competenţele cheie: aptitudini şi competenţe lingvistice, de învăţare,
civice, interpersonale, interculturale şi sociale, de exprimare culturală. Exemple: participarea
la acţiuni cu caracter civic “Tambours de la Paix”, concursuri de culturǎ generalǎ pe site-ul
Francophonie 2012;
Să posede cunoştinţe de psihologie şi de metodică.
b. Competenţe manageriale:
Să respecte legislaţia în domeniul învăţământului;
Să fie receptiv la nou şi creativ;
Să fie capabil să coordoneze activităţi diverse;
Să fie capabil să se autoevalueze periodic şi să realizeze schimbări în urma autoevaluării;
Să realizeze diagnoza, prognoza şi proiectarea activităţilor la disciplina pentru care este
profesor;
Să posede abilitatea de a da şi ierarhiza sarcini;
Să gestioneze corect bugetul de timp al celor cu care comunică.
c. Competenţe de evaluare
Să stăpânească tehnicile de control, de apreciere, de îndrumare, de  perfecţionare, de
autoperfecţionare;
Să deţină capacităţi de analiză şi sinteză, de construire a unor alternative, de luare a unor
decizii optime în funcţie de contextual dat;
Să respecte specificul fiecărui tip de lecţie;
Să poată aplica normele de deontologie profesională;
Să stăpânească tehnicile de verificare a îndeplinirii şi respectării deciziilor, a măsurilor şi
îndrumărilor.
d. Competenţe decizionale:
Să stabilească variante ale deciziei şi să o aleagă pe cea mai potrivită în momentul
comunicării unor aspecte;
Să lucreze în grup sau în echipă;
Să motiveze elevul pentru a-l urma ca lider;
Să dovedească flexibilitate şi curaj în luarea deciziei corecte în momentul evaluării;
Să-şi asume responsabilitatea pentru toate aprecierile şi recomandările făcute, acţiunile
întreprinse;
Să cunoască/stăpânească legislaţia, în general şi legislaţia şcolară, în special.
e. Competenţe de relaţionare:
Să manifeste încredere şi respect faţă de cei pe care îi educă;
Să comunice deschis cu elevii şi să manifeste corectitudine în relaţiile cu aceştia;
Să colaboreze cu elevii şi cadrele didactice;
Să consilieze elevii pe diverse probleme;
Să aibă capacitate organizatorică, de persuasiune şi rezistenţă la stres.
f. Competenţe de formare:
Să participe la  cursurile de formare recomandate pentru cadrele didactice;
Să realizeze momente de formare a cadrelor didactice debutante;
Să motiveze cadrele didactice pentru propria dezvoltare profesională;
Să consilieze cadrele didactice pentru realizarea schimbărilor în procesul de predare-învăţare-
evaluare.
 
TIPURILE DE LECŢIE:
Lecţia de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe
este acel tip de lecţie încare secvenţele didactice în care profesorul comunică noul
conţinut, deţin ponderea hotărâtoare în lecţie, elevii însuşindu-
şi cunoştinţe şicomportamente noi, cu care nu s-au mai întâlnit.
Lecţia de dobândire de noi cunoştinţe
este acel tip de lecţie în care eleviiîşi însuşesc cunoştinţe şi îşi formează capacităţi
intelectuale şi practice noi,c u   c a r e   n u   s - a u   m a i   î n t â l n i t ,   d e z v o l t â n d u -
ş i   o p e r a ţ i i l e   g â n d i r i i ,   u n e l e capacităţi instrumentale şi operaţionale. În abordarea
noului conţinut cadruldidactic se bazează pe cunoştinţele anterioare ale elevilor şi dirijează
clasa înconstruirea noii cunoaşteri.
Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi
estea c e a c a t e g o r i e d e l e c ţ i e î n c a r e
e l e v i i   e  e r s e a z ă   p r o c e d e e   d e   a c t i v i t a t e intelectuală, organizează şi desfăşoară
activităţi independente, cultivându-şitehnicile şi capacităţile de activitate intelectuală şi
capacităţile de aplicare în practică a cunoştinţelor.
Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi
este aceacategorie de lecţie în care elevii sunt obişnuiţi cu organizarea şi desfăşurareade
activităţi practice în care să-şi aplice cunoştinţele şi abilităţile pe care ledeţin, să îşi formeze şi să
îşi eerseze comportamentele este acel tip de lecţie în carecadrul didactic îşi propune
aprofundarea şi perfecţionarea cunoştinţelor şi competenţelor  intelectuale şi
practice ale elevilor, prin evidenţierea legăturilor e istente între cunoştinţe şi
abilităţi. are
valoareconstatativ- prospectivă, întrucât relevă măsura în care elevii şi profesorul au realiz
atobiectivele propuse şi ceea ce ar mai trebui să întreprindă în viitor în acest scop.
Lecţia de creaţie
 încurajează, valorifică şi dezvoltă, în cel mai înalt grad, originalitatea, inventivitatea
şi creativitatea elevilor.
Lecţia combinat
 presupune activităţi corespunzătoare tuturor obiectivelor fundamentale dobândire de
noi cunoştinţe, formare de abilităţiintelectuale şi practice, recapitulare şi
sistematizare, control, verificare şi evaluare

Scopul și rolul proiectăriididactice

Rolul proiectării este acela de a eficientiza educaţia, de a prefigura cât mai exact demersul
didactic, ea fiind o acţiune bine gândită, ce ameliorează raportul dintre certitudine şi
aleatoriu.
Proiectarea educaţională afectează întregul sistem de învăţământ, având o structură ierahică.
Putem distinge o proiectare care se realizează la nivelul sistemului instituţional, o proiectare a
unui modul şi o proiectare a unei secvenţe didactice. Proiectarea oricărui nivel influenţează
întotdeauna celelalte niveluri.
Proiectarea sistemului educaţional constă în stabilirea obiectivelor fundamentale ale
învăţământului într-o anumită etapă istorică. Idealul educaţional al unei societăţi va fi
întotdeauna în concordanţă cu factorii socio-economici specifici societăţii respective, cu
realitatea actuală, dar şi cu direcţiile de dezvoltare ale acesteia, cu tendinţele devenirii ei.
Proiectarea sistemului are un caracter interdisciplinar şi este rezultatul colaborării între mai
mulţi specialişti din domenii diverse. Ea oferă soluţii problemelor viitoare cu care s-ar putea
confrunta societatea, pentru asta luându-se în calcul resursele de care aceasta dispune.

INVĂŢARE PRIN EXPERIMENT PENTRU EXPERIENŢA DE ÎNVĂŢARE

Introducere
Educaţia tehnologică este o disciplină cu caracter interdisciplinar, care contribuie la
deschiderea orizontului elevilor pentru cunoaştere şi pentru stimularea creativităţii, la
integrarea acestora în spaţiul social-economic şi în cel istorico-cultural al societăţii.
Educaţia tehnologică reprezintă dimensiunea generala a activităţii de formare-dezvoltare a
personalităţii umane, proiectată şi realizată prin aplicarea raţională a cunoştinţelor ştiinţifice
în diferite domenii sociale, de natură economică, politică sau culturală. Ea subordonează
educaţia profesională care vizează dobândirea unor tehnici specifice doar anumitor domenii
de specializare.
Există câteva elemente care individualizează şi dau o notă de specificitate disciplinei
Educaţia tehnologică în gimnaziu:
Elevul este familiarizat cu interacţiunea dintre om şi natură, cu un mediu făcut de om pentru
nevoile lui şi cu condiţiile şi instrumentele acţiunii umane eficiente.
Operează cu enunţuri descriptive sub formă de principii şi legi. Operează cu enunţuri
prescriptive: reguli şi procedee de acţiune, metode şi tehnologii de producere a energiei,
obiectelor, proceselor etc., care nu există în natură.
Are o viziune simplificatoare: prezintă ceea ce există în general, verificat, ordonat, bine
etichetat. Are în vedere faptul că tehnologia nu există în general, ci într-un cadru concret, în
continuă evoluţie şi reconsiderare valorică.
Educaţia tehnologică este prima disciplină din învăţământul obligatoriu românesc ale cărei
conţinuturi sunt interdisciplinare. Interdisciplinaritatea dă elevului o perspectivă unitară şi
coerentă asupra logicii proceselor tehnologice, indiferent de domeniul lor specific de aplicare.
Conţinuturile sunt organizate pe module, modularitatea fiind definitorie pentru toate obiectele
şi procesele tehnologice.
Promovează cunoaşterea declarativă, ceea ce ţine de „a şti„. Promovează cunoaşterea
procedurală, centrată pe „a şti să faci”, cu o utilitate vizibilă. ”Munca este practicată ca un tip
specific de învăţare”
Educaţia tehnologică este o disciplină care încurajează acţiunea fizică, adică un mod natural
de a învăţa. Deprinderea abc-ului conceptual, acţional şi atitudinal al tehnologiei moderne nu
se poate realiza decât acţionând, dar nu oricum ci într-un stil apropiat de cel caracteristic
jocului.
Reflectă diversitatea ocupaţională; e orientată explicit spre familiarizarea elevilor cu diferite
domenii profesionale, spre oferirea unui suport consistent din punct de vedere conceptual,
metodologic şi experienţial pentru constituirea şi exprimarea opţiunii profesionale şi şcolare.
Favorizează competiţia, activitatea individuală şi presupune cooperare, activităţi de grup.
Valorifică experienţa de viaţă şi de învăţare a elevilor şi surse diferite de informare, spre
deosebire de alte discipline, la educaţia tehnologică obiectul cunoaşterii este tangibil, este
fizic aproape de elev, este chiar în mâna lui. Se crează posibilitatea întrevăzută de J.Dewey,
ca şcoala „să-i permită copilului să facă legături organice cu ceea ce el a văzut, a simţit şi a
apreciat”

B. Conținutul educațional
Învăţarea prin experiment oferă elevilor o mai mare autonomie. I n învăţarea prin experiment
nu le spunem elevilor pur şi simplu să meargă şi să înveţe ceea ce doresc să înveţe. Le
oferim un nivel corespunzător de îndrumare şi orientare când încep, şi continuăm să-i
sprijinim pe măsură ce experimentează.
În învăţarea prin experiment accentul se pune pe a-l face pe elev responsabil pentru propriul
proces de învăţare. Elevii îşi dovedesc responsabilități mai mari dobândind abilităţi practice.
Simţul artisitc, cel tactil, simţul echlibrului şi al armoniei sunt cultivate în fiecare lucrare
practică realizată. De aceea este important ca aceste metode să nu rămână doar la nivel de
teorie, ci să permită copilului să crească prin abilităţile manuale pe care le dobândeşte în
lucrul concret.

C. Detalierea temei alese

Predarea unei lecții:
DISCIPLINA: EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
MODULUL: ALIMENTE
NR. ORE: 1
TEMA: PĂPUȘA VIE
D. Direcțiii de acțiune privind predarea temei integratoare (abordări)
Stimularea interesului faţă de nou- implicarea interactivă a elevului în acţiunea de descoperire
șinprezentare de cunoştinţe, captându-i atenţia subiectului şi eliminând riscul plictiselii sau
rutinei.
Stimularea imaginaţiei.
Dezvoltarea unei gândiri logice. Descompunerea unei teme în etape de elaborare organizate
secvenţial, organizarea logică a raţionamentului reprezintă demersuri cognitive ce aduc câştig
în profunzimea şi rapiditatea judecării unei probleme.
Optimizarea randamentului predării prin exemplificări multiple.

”PĂPUȘA VIE”
Disciplina: Educație Tehnologică
Nivelul clasei: Clasa a V-a
Durata: 50 min
Stadiul atins în ciclul învățării: Antrenare, explorare, explicare, instructaj, aplicaţii
practice, tehnici creative
Obiectivele învățării/ Competențele vizate:
Înţelegerea dezvoltării tehnicii şi a implicaţiilor ei asupra mediului şi societăţii ;
Dezvoltarea capacităţii de proiectare, executare, evaluare şi utilizare a produselor;
Valorificarea termenilor de specialitate în comunicare ;
Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs;
Tipul de activitate:
de comunicare orală conversative:
conversaţia
explicaţia
instructajul
de explorare indirectă:
demonstraţia
observaţia
de acţiune reală:
aplicaţii practice tehnici creative
decorare

Abilitățile exersate de elevi:

O1 - să enumere normele de protecția muncii
O2 - să denumească materiile prime necesare pentru realizarea produselor specifice temei.
O3 - Să aleagă ustensilele necesare pentru executarea produselor
O4 – să execute/realizeze produsul conform fișei de lucru
O5 – să evalueze/ aprecieze calitatea produselor obţinute.
Tehnologia utilizată: Aplicații practice
Materiale utilizate/Informații pentru elevi manual, fișe individuale, mostre rumeguș fin,
ciorap de damă, boabe de grâu, carton colorat pentru ochi, sfoară, ac și ață;

Evaluare: Distribuie elevilor fișele de lucru în clasa;

- Solicita un elev sa citească cerinţele din fișa de lucru;
- Clarifica unele probleme;
- Cere elevilor să studieze fișa de lucru apoi cu ajutorul testului din prezentarea *pps, răspund
la întrebări;
- Analizează și clarifică răspunsurile elevilor;
- Cere elevilor să completeze fișa de lucru;
- Face aprecieri generale privind activitatea elevilor la ora;

Introducere:
Scopul acestei activităţi :
Formarea de priceperi și deprinderi, de stimularea interesului faţă de nou- implicarea
interactivă a elevului în acţiunea de descoperire șinprezentare de cunoştinţe, captându-i
atenţia subiectului şi eliminând riscul plictiselii sau rutinei.
Obiectivele vizate vor fi :
- să enumere normele protecția muncii
- să denumească materiile prime necesare pentru realizarea produselor specifice temei.
- să aleagă ustensilele necesare pentru executarea produselor
- să execute/realizeze produsul conform fișei de lucru
- să evalueze/ aprecieze calitatea produselor obţinute.
- să apreciaţi activitatea de execuţie şi decorare a produselor realizate de colegi
Reflectare asupra întrebării directoare
Măsuri de securitate a activității:
Mânuirea ustensilelor se va realiza cu atenție pentru a se evita accidentările,
Activitatea de coasere se realizează cu mare atenție evitându-se înțepăturile,
Rumegușul se va mânui cu atenție pentru a se evita intrarea în ochi a prafului,
Realizarea curățeniei la locul de muncă.
Activitatea propriu-zisă:
se introduce rumegușul în corapul de damă;
se pun boabele de grâu în vârf;
se înoadă ciorapul, și se modelează în diverse forme: omuleți, animale... (folosind acul de
cusut și ața);
se modelează ochii și gura apoi se lipesc;
Sugestii
se mai lucrează la estetica păpușii,
se udă periodic.
Analiza
Se verifică modul de realizare și aspectul estetic al produsului;

Evaluare
se distribuie fisa de evaluare a produsului
se solicită desemnarea unui elev din fiecare echipă să acorde note produselor realizate,
inclusiv pentru echipa sa
Bibliografie
https://sites.google.com/site/dulamamariaelizacarti/home/15
https://www.scribd.com/doc/256004094/200751313-Maria-Eliza-Dulama-Elemente-de-
Didactica-2-pdf
https://edict.ro/proiectarea-educationala-o-necesitate/
https://www.academia.edu/33208165/TIPURILE_DE_LEC%C5%A2IE
https://iteach.ro/experientedidactice/competentele-cadrului-didacti
Cerghit T. Metode de învățământ
Lichiardopol G. șa, Educație Tehnologică