UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

SECȚIA PEDAGOGIE

Referat
Teoria și metodologia instruirii
Procesul de învățământ și influențarea elevilor în asimilarea noilor noțiuni

Lect. univ. dr. Elena Marin

Student: Ghinea (Roșu) Gabriela-Petruța 2021

Anul II-ID, grupa 202

1
...Dacă ar trebui să reduc toată psihologia școlară la un singur principiu, aș spune
așa: „Cel mai important factor care influențează învățarea este ceea ce elevul știe
deja. Verificați aceste cunoștințe și predați-i ținând cont de ele”.
(David Ausubel, 1986 vi)

Procesul de învățământ este o activitate progresivă, planificată, sistematică,

metodică și intensivă de acces la cunoaștere și acțiune, pusă sub atenta urmărire a
personalului didactic, bazată pe alegerea atentă a conținuturilor și pe efortul personal
al elevului.
„Procesul de învățământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de
învățământ specializat în proiectarea și realizarea obiectivelor pedagogice generale,
specifice și concrete, operaționalizabile la nivelul activităților didactice/ educative
desfășurate, de regulă, în mediul școlar”. (S. Cristea)
Partea pedagogiei care se ocupă cu teoria procesului de învățământ se numește
didactică. Termenul provine din limba greacă didaktike, provenit din verbul
didaiskein care înseamnă a învăța pe alții.
Un factor important care se află la cârma procesului de învățământ este reprezentat
de activitățile didactice. Acestea joacă un rol important în viața elevilor, iar
rezultatele acestora la evaluările scrise si orale vor reflecta realitatea în care se află
educatorul acestora la clasă din punct de vedere al predării.
Activitățile didactice fundamentale susținute de învățător desfășurate în cadrul
procesului de învățământ sunt/ predarea, învățarea și evaluarea. Acestea se află într-o
interacțiune permanentă. Între cele trei, există relații de interdeterminare și sunt co-
evolutive. Așadar, orice încercare de definire a unei activități comportă raportări la
celelalte două activități. Un exemplu potrivit ar fi o familie. Armonia și viitorul
familiei depind în egală măsură de fiecare membru a acestuia. Același lucru se
întâmplă și la activitățile didactice. Dacă un membru al familiei greșește sau o
activitate didactică nu este realizată corect din punct de vedere pedagogic armonia și
rezultatele favorabile dispar. Acestea vor fi înlocuite de o învățare robotică și de
scurtă durată.
Activitatea de predare este activitatea desfășurată și susținută de profesor, învățător
în cazul meu, în cadrul lecției. Aceasta are scopul de a asigura însușirea individuală a
cunoașterii elevilor, deci, activitatea de învățare. Aceasta este familiarizată cu
schimbări permanente, în urma concluziilor luate prin activitatea didactică de
evaluare.
Iată relația strânsă dintre cele trei activități didactice menționate cu câteva rânduri
mai sus.
Predarea este structurată pe dimensiuni: componenta esențială a procesului de
învățământ, „nucleul dur” al profesiunii didactice, artă, știință tehnică, tehnologie,

2
structură de acțiuni generatoare de învățare, gestiune a învățării, act de comunicare,
ofertă de experiențe educative, interacțiune comportamentală, ș.a..
Lecția este forma principală de organizare a procesului de realizare, a procesului
instructiv-educativ, sub orice formă ar fi aceasta susținută. De pildă, consultații,
lucrări practice, cercuri pe diferite teme, olimpiade, excursii, ateliere de creație, ș.a.
Lecția este unitatea pedagogică care respectă trei criterii de organizare:
- Logic (sistem de cunoștințe structurat)
- Psihologic (respectarea criteriilor cerute de particularitățile de învățare)
- Didactic (utilizarea ansamblului de metode și procedee adecvate obiectivelor)
Predarea, ca dirijare a învățării, reprezintă un complex de procedee de prezentare
a materiei. Principalele secvențe ale unei lecții sunt:
- Formularea sarcinilor de învățare și prezentarea algoritmului rezolvării lor
- Coordonarea activității observative (captare, orientare, menținere)
Mai departe, profesorul va utiliza metode conversative, a mijloacelor de
învățământ sugestive, explicații de tipul decodărilor, susținerea activității de învățare,
introducerea elementelor de feed-back (exemplu/ metoda celor cinci degete),
dezvoltarea capacităților auto-evaluative.
Eficiență predării crește dacă elevii sunt angajați în învățare și dacă metodele sunt
îmbunătățite în funcție de informațiile primite prin feed-back (conexiune inversă).
Profesorul/învățătorul/educatorul are rolul de a proiecta, de a organiza și dirija
procesul de predare-învățare, precum și de a îi controla eficiența prin evaluarea
rezultatelor.
Pedagogii vor să obțină cele mai eficiente rezultate în urma predării lor. Astfel vor
cunoaște unde se află ca și cadre didactice și ce este de făcut, pentru că de cele mai
multe ori într-o clasă învățătorul este problema principală. Personal, printre
momentele predării, ofer elevilor mei un zâmbet cald, o mângâiere pe creștet sau o
pauză de câteva secunde pentru ca aceștia să respire și să își așeze gândurile.
Consider că și această cale pe care o practic, poate fi numită metodă de predare.
Rezultatele învățării cresc considerabil.
Adrian Necula a subliniat că predarea se referă la conducerea învățării, implică
relația profesor-elev, se așteaptă la anumite rezultate în comportamentul elevilor,
este un proces logic, presupune anumite metode și etape, respectă anumite reguli și
norme de desfășurare, se poate continua și în activitățile extrașcolare, este un proces
dirijat, și presupune o anumită organizare a factorilor care intervin în predare.
Șansele învățării depind de calitatea predării. Progresele și regresele la nivelul
uneia au consecință asupra alteia. Așadar fără o predare temeinică nu se mai poate
lua în calcul momentul învățării.
Profesorul sau învățătorul pun baza piramidei. Dacă predarea se confirmă, atunci
învățarea elevului va fi bună și foarte important utilă.

3
 Mai departe, nu aș vorbi despre învățare deoarece din scrierile de mai sus
concluzionăm că fără o predare corectă baza piramidei nu va fi stabilă iar următorul
nivel de învățare probabil nu va fi construit sau va fi dar se va clătina serios în
momentul unei evaluări sau autoevaluări.
În 1993, Ioan Jinga a definit evaluarea ca pe un complex proces de comparare a
rezultatelor activității instructiv-educative cu obiectele planificate (evaluarea
calității), cu resursele utilizate ( evaluarea eficienței) sau cu rezultatele anterioare
( evaluarea progresului).
Pentru profesor sau învățător, este o activitate etapizată, la finalul căreia
concluzionează care este pregătirea elevului urmărind fiecare factor participant la
această acțiune.
Etapele elaborării unei probe de evaluare sunt/ precizarea obiectivelor de referință,
corespunzătoare unității de învățare : analiza conținutului, marcarea noțiunilor
esențiale și analiza conținutului și alegerea tipurilor de întrebări (itemi) într-o probă
de evaluare. Itemii de evaluare sunt elemente componente a unei probe. Aceștia se
pot clasifica în: itemi obiectivi, semi obiectivi, subiectivi.
În meseria de învățător, am învățat să devin un bun organizator cu capacitatea de a
concepe sau a proiecta cu competență, spirit creativ și eficientă procesul de învățare,
educare și instruire a elevilor.
Profesorul sau învățătorul trebuie să aibă capacitatea de a găsi, la momentul
oportun cea mai adecvată formă de atitudine, pentru a trata elevii dar și părinții care
joacă un rol aproape la fel de important ca al propriilor copii în acest sistem de
învățământ. Este de apreciat, un profesor care are capacitatea de menține o stare
psihică bună generală a clasei și de a înlătura pe cele negative. Elevii au nevoie de
răspunsuri și soluții prompte la întrebările sau momentele de panică ale acestora.
În concluzie, am ales să fac o trecere în revistă a procesului de învățământ, pentru
a evidenția strânsa legătura emoțională dintre elev-profesor, dar și psihică dacă ne
raportăm la ce modalități sunt alese de învățător pentru a reuși ca elevii să asimileze
noile noțiuni dar si capacitatea de a le păstra pe cele vechi sau de a face legătura între
nou și vechi. Ca profesor, având corect și temeinic însușit aceste noțiuni teoretice ale
procesului de învățământ prezentate mai sus și nu numai împreună cu tactul
pedagogic și măiestria dobândită pe parcursul anilor petrecuți la catedră vei ajuta
elevii să asimileze noțiuni noi și să formezi viitori adulți cu principii corecte și
capabili să folosească acele informații în practică și să nu le păstreze doar ca baza
teoretică.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1997.
2. Elena, Marin, (2021-2022). Suport de curs, Pipp ID, an II.
3. Hattie, J., (2014). Învățarea vizibilă- ghid pentru profesori, Editura Trei,
București

4
5