CENTRUL DE STUDII EUROPEAN

FĂLTICENI JUD. SUCEAVA

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

PROIECT

PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR

PROFESIONALE – NIVELUL 5

CALIFICARE PROFESIONALĂ: asistent medical generalist

Prof.îndrumător: Absolvent
Făgăraş Angelica Marian Irimiciuc Loredana

-2017-
Îngrijirea pacientului cu Parkinson

2
MOTTO: ,, Organismul uman este un sistem cibernetic."

Norbert Wiener

3
 CUPRINS

CAPITOLUL I: NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGICE A SISTEMULUI NERVOS

Argument.........................................................................................................................................5
1.1 Introducere.................................................................................................................................6
1.2 Alcătuire.....................................................................................................................................7
1.3 Căile sensibilităţii.....................................................................................................................11
1.4 Reflectivitatea..........................................................................................................................12
CAPITOLUL II: BOALA PARKINSON
2.1 Istoric...................................................................................................................................... 13
2.2 Definiţie...................................................................................................................................13
2.3 Etiopatogenie. ........................................................................................................................14
2.4 Cauze......................................................................................................................................14
2.5 Semne şi simptome.................................................................................................................15
2.5.1Tipurile de Parkinson................................................................................................17
2.5.2 Investigaţii paraclinice..............................................................................................18
2.5.3Afecţiuni cu simptome asemănătoare.Boli................................................................19
2.6 Diagnostic .............................................................................................................................. 21
2.7 Evoluţie şi tratament................................................................................................................22
CAPITOLUL III: ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTLUI CU PARKINSON
3.1 Internarea pacientului în spital.................................................................................................25
3.1.1 Asigurarea condiţiilor de spitalizare........................................................................25
3.1.2.Asigurarea condiţiilor igienice a pacienţilor.............................................................26
3.2 Supravegherea funcţiilor vitatale şi vegetative........................................................................27
3.3 Alimentaţia bolnavului.............................................................................................................28
3.4 Administrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului........................................................29
3.4.1 Recoltarea produselor biologice şi patologice..........................................................30
3.4.2 Pegatirea pacientului şi efectuare tehnicilor impuse.Educaţia pentru sănătate........31
Capitolul IV: PLANUL DE ÎNGRIJIRE
4.1 Procesul de îngrijire.................................................................................................................33
4.2 Etapele procesului....................................................................................................................33
4.3 Nevoile fundamentale............................................................................................................36
Capitolul V: PREGĂTIREA ŞI EFECTUĂREA SPECIFICĂ BOLII PARKINSON
5.1 Măsurarea tensiunii arteriale....................................................................................................38
5.2 Injecţia intravenoasă................................................................................................................44
5.3 Perfuzia...................................................................................................................................47
CAPITOLUL VI. CAZURI CLINICE
CAZUL I........................................................................................................................................53
CAZUL II.......................................................................................................................................63
CAZUL III.....................................................................................................................................72
Concluzii........................................................................................................................................82
AGENDA MEDICALĂ................................................................................................................83
ANEXE........................................................................................................................................91
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................94

4
 ARGUMENT

"Te poţi simţi izolat, disperat, întristat, abătut, dar niciodată înfrânt. Poţi pierde, poţi
confundă, poţi suportă, dar nu te gândi , dar nu trebuie să gândeşti că renunţi. Aminteşte-ţi că eşti
puternic, că sunt activităţi pe care nimeni nu le face corect mai bine decât ţine. Urmăreşte viaţă
că un biruitor. Acceptă adevărul şi mergi mai departe. Speră, spune copacului de lângă ţine ce te
doare, învaţă de la el şi rămâi în picioare şi întoarce-te înapoi, la viaţă."
Aceste sunt cuvintele cu care trebuie să-i întâmpinăm pe cei copleşiţi de simptomele
maladiei Parkinson. Am ales acest diagnostic deoarece este cunoscută din cele mai vechi timpuri,
de medicul greco-român , Galen, care descrie două tipuri de tremur, cel al mâinilor şi respectiv al
corpului. Că o boală medicală, este recunoscută din anul 1817, începând cu publicarea ,,Eseului
despre paralizii tremurătoare" de doctorul James Parkinson.
Savanţii When Ehringer şi Hornykiewic, au stabilit în anul 1960 boală Parkinson că fiind
neurologică,o dezordine a creierului cauzată de distrugerea neuronilor care produc dopamine
atingând centri cerebrali şi sunt responsabili pentru coordonarea mişcărilor. Cauza bolii nefiind
cunoscută, se presupune că factorul care cauzează boală este arteroscleroză, şocul emoţional,
traumatismele, medicamentele şi infecţiile virale. Este o boală progresivă şi consider că bolnavii
au mare nevoie de o atenţie specială de atenţie psihică, dar şi familia lor să le asigure o viaţă
normală.
Lucrarea cuprinde o parte de teorie, în care sunt descrise noţiuni de anatomie şi
fiziologice ale sistemului nervos, detalii abstracte despre boală Parkinson şi o parte practică ce
este formată din trei căzuţi pe care le-am urmărit şi la care mi-am adus contribuţia materială la
procesul de îngrijire.

5
 CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGICE A SISTEMULUI NERVOS

1.1 Introducere
Rolul organismului aparţin de funcţiile separate ale diferitelor organe, indicate ,verificate
şi stăpânite de sistemul nervos. Acesta îndrumă activitatea completă a organelor, cum şi relaţiile
organismului, că întreg cu mediul extern.
Organismul se pretinde că o unitate funcţională, restituită coordonării şi reglări nervoase
citate. Sitemul nervos de a realiza această coordonare se numeşte funcţie integrativă. Integrarea
este o trăsătură a tuturor etajelor sistemului nervos, având organul de integrare propriu-zis , care
subordonează şi funcţiile celorlalte etaje , fiind scoarţă cerebrală.
Se distinge un sistem nervos vegetativ şi un sistem nervos al vieţii de relaţie, fiind alcătuit
din sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos vegetativ nu este un
sistem subordonat, independent, ci este o componentă a sistemului nervos care îşi evoluează
activitatea. Această este potrivită de segmentele superioare ale sistemului nervos central dar şi
de scoarţă.
Sistemul nervos vegetativ aranjează activitatea organelor interne: bătăile inimii şi
presiunea sanguină distribuţiei sângelui, frecvenţa respiraţiei şi secreţia. Componentele
sistemului nervos simpaticul şi parasimpaticul, practică asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste:
unul încurajează, celălalt împiedică. Excitaţia simptica, creşte metabolismul,deci măreşte
căldură,glicemia, grăbeşte bătăile inimii, scade circulaţia periferică, crescând circulaţia centrală.
Parasimpaticul creşte anabolismul.

6
 1.2 Alcătuire

Ţesutul nervos este alcătuit din două elemente importante: neuronul ( celulă nervoasă) şi
hevroglia (ţesutul de susţinere). Neuronul este unitatea anatomo-funcţională a sistemului nervos
fiind format din corpulul celular dar şi prelungirile sale. Ele sunt: axonul care este definită că
prelungire unică şi lungă, prin care influxul nervos cedează celulei; dendritele sunt prelungiri
scurte, prin care influxul vine la celulă.
Fibră nervoasă este urmarea axonului şi este formată din fasciculul de neurofibrile, numit
cilindrax, învelit sau nu de o apărătoare de mielină. Prin ajutorul fibrelor nervoase se crează
relaţia între doi neuroni, legătură ce defineşte sinapsa. Mişcarea influxului nervos la stadiul
sinapsei se face doar într-o singură direcţie, de la cilindrax spre dendrite şi corpul celular.
Influxul nervos este energia care circulă de-a lungul fibrei nervoase. După semnificaţia
impulsului nervos se diferenţiază un neuron aferent ceea ce îndrumă impulsul de la periferie
către cenru şi un neuron eferent care conduce impulsul de la centru spre periferie (calea motorie).
Sistemul nervos este compus din fibre nervoase şi organe terminale care provoacă
informaţia. La transformările adecvate mediului extern sau intern, prin consecinţă la stimuli

7
diferiţi , se provoacă excitaţii (organele terminale senzitive), trecând prin fibre nervoase spre
centru. Excitatiile de mediu extern şi cele pornite de la muşchi, tendoane, articulaţii, se comunica
prin intermediul sistemului nervos al vieţii, iar excitatiile plecate de la organe se realizează pe
calea sistemului nervos vegetativ.
Nervii periferici pot fi: senzitivi sau senzoriali, motorii şi vegetativi. Informaţiile vin de
la periferia corpului sau din organismele interne, care se transmit cu ajutorul neuronului senzitiv
spre centru, influxul nervos transmiţându-se spre organe pe calea neuronului motor şi a nervilor
motori. În general, nervii periferici sunt amestecaţi, leziunea lor provoacă tulburări clinice
motorii şi senzitive. Nervii periferici sunt alcătuiţi din: nervii cranieni, în număr de 12 perechi şi
nervii rahidieni.
Sistemul nervos central este compus din encefal, care este format din două emisfere
cerebrale, alcătuit pe baza creierului, trunchiului cerebral, cerebel şi din măduva spinării.
Emisferele cerebrale transmit partea dezvoltată a sistemului nervos. Fiecare cuprinde patru lobi:
frontal, parietal, temporal şi occipital. Aceştia fiind împărţiţi prin şanţuri în circumvoluţii.
Encefalul este format din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţă cenuşie oferă celule
numeroase de diferite forme şi dimensiuni, construind la suprafaţă scoarţă cerebrală, iar în
adâncime nucleii centrali. În scoarţă se descoperă 14 milioane de celule. Substanţă albă a
emisferelor cerebrale este compusă din fibre nervoase care crează legătură între: diferite zone
corticale, cele două emisfere (fibre comisurale) şi diferite etaje ale sistemului nervos central
(fibre de protecţie).
Lobul frontal, care coincide circumvoluţiei frontale ascendente, este definit că sediul
neuronului motor central. Leziunile lobului frontal sunt urmate de tulburări motorii (paralizii),
tulburări în articulaţia vorbirii (disartrie) sau tulburări de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilităţii generale. Acesta realizează
sinteză intregurilor tipuri de sensibilitate. Leziunile lobului parietal sunt urmate de tulburări
privind aprecierea volumului şi a formei obiectelor (stewognozie), a greutăţilor (barestezie) şi se
referă la discriminarea tactilă a distanţei dintre două atingeri ale pielii. Lobul temporal conţine
sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea poate fi urmată de surditate verbală, halucinaţii
auditive, tulburări de echilibru, nu poate înţelege scrisul(cecitate verbală), pierderea înţelegerii
semnificaţiei cuvântului care îl vorbeşte sau scrie.

8
 Lobul occipital este definit că sediul capătului cortical al analizatorului vizual. Leziunea
poate duce la tulburări de orientare în spaţiu dar şi tulburări de vedere.
Constituirile care stau la baza creierului sunt: diencefalul şi corpii striati. Diencefalul este
compus din: talamus (cea mai importantă pentru fibrele senzitive care merg spre scoarţă
cerebrală) şi hipotalamus (coordonatorul sistemului vegetativ şi endocrin). Corpii striati sunt
formaţi dintr-un număr de nuclei de substanţă cenuşie şi au un rol important în realizarea
mişcărilor tonusului muscular. Leziunile lor duc la apariţia unor tulburări potrivite în noţiunea de
sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este fragmentul cuprins în cutia craniană dar şi în prelungirea măduvei
spinării. Acesta are un rol important, aflându-se în locul dintre emisferele cerebrale şi cerebel.
Este format de sus în jos din pedunculii cerebrali, proemineta inelară, bulbul rahidian ceea ce
face legătură cu măduva spinării. Leziunile pot produce urmări complexe, grave dar şi mortale.
De la nivelul acesta pornesc 12 perechi de nervi cranieni, care realizează importante funcţii
motorii şi senzitive. În trunchiul cerebra se găsesc o serie de nuclei care alcătuiesc formaţiunea
reticulară,având un rol în transmiterea spre scoarţă a diferitelor stimulări care contribuie la
constituirea stării de veghe.
Cerebelul este aşezat în fosă posterioară a cutiei craniene, fiind compus din două emisfere
laterele ce au că rol coordonarea motorie şi o regiune mediană, care ia parte la menţinerea
echilibrului, denumit vermis. Acesta este legat de nevrax prin pedunculii cerebelosi. Cerebelul
are funcţia de reglare a tonusului muscular şi de a coordona mişcarea.
Ultima porţiune a sistemului nervos este măduva spinării care este adăpostită în canalul
rahidian şi are formă unui cilindru de substanţă nervoasă, care începe de la bulb şi se desfăşoară
până la L_2. Este compusă din două jumătăţi simetrice: substanţă albă şi substanţă cenuşie.
Substanţă cenuşie este aşezată central şi apare sub aspectul literei H. Coarnele anterioare sunt
motorii, cele posterioare senzitive, iar cele laterale au graduri vegetative. Substanţă albă este
alcătuită din: cai descendente şi cai senzitive ascendente, unde în fiecare jumătate de măduva se
disting trei cordoane ce au substanţă albă, fiind separate de rădăcinile anterioae şi posterioare.
Cordonul anterior cuprinde fasciculul piramidal direct. Cordonul posterior conţine fascicule Goli
şi Burdach, care conduc sensibilitatea tactilă şi profundă spre centrii superiori. Cordonul lateral
conţine o serie de fascicule care conduc spre centrii superiori informaţii date de sensibilitatea

9
termică, inconştienţă. La acest nivel se mai poate vorbi despre fasciculul piramidal încrucişat şi
căile piramidale care se află în coarnele anterioare, de unde porneşte calea motorie finală.
Leziunile măduvei poate provoca grave tulburări senzitive, motorii şi vegetative. La
nivelul măduvei, dintre cele două rădăcini anteriora şi posterioară se mai formează nervii
rahidieni. Nervii rahidieni dau naştere nervilori periferici. Sistemul nervos central este acoperit
dar şi protejat de trei foiţe meningiene: duramater, o membrană fibroasă ce este în contact cu
osul, arahnoidă, o foiţa subţire care execută faţă internă a durei mater şi pia mater, un ţesut
celular vascularizat care poate acoperi ţesutul nervos.
Spaţiul subarahnoidian care este cuprins între pia mater şi arahnoidă cuprinde lichidul
cefalorahidian. Acesta pătrunde în spaţiile subarahnoidiene prin orificiile lui Magendie şi
Luschka. În interiorul encefalului se află un sistem de cavităţi: sistemul ventricular care se
formează şi circulă lichidul cefalorahidian (L.C.R), în emisfere se află ventriculii laterali şi
ventriculul III, iar în protuberantă şi cerebel se află ventriculul IV. Apeductul Sylvian leagă
ventriculul III de ventriculul IV.
Pentru a inselege simptomele care apar în leziunea sistemului nervos, este necesară o
recapitulare a cailor motorii , senzitive şi a reflexelor. Sistemul motor cuprinde trei elemente
importante: neuronul motor central, neuronul extrapiramidal şi neuronul periferic. Neuronul
motor central şi cel extra-piramidal reprezintă cele două cai motorii care parcurg de la encefal la
măduva. Calea motorie este reprezentată de neuronul motor periferic, numit şi calea motorie
finală comună.
Neuronul motor central reprezintă calea piramidală. Fasciculul piramidal are corpurile
situate în scoarţă circumvoluţiei frontale. Axonii formează calea piramidală şi se termină în
coarnele anterioare ale măduvei, unde fac sinapsa cu neuronul motor periferic, cu excepţia unor
fibre scurte care se termină în nucleii de origine ai nervilor cranieni. Fasciculul piramidal este
alcătuit din fibre şi are un traiect diferit:
- fasciculul geniculat care se termină în nucleii motori ai nervilor cranieni;
- fasciculul piramidal încrucişat, fibrele se încrucişează partea inferioară a bulbului, pentru
a putea ajunge în cordoanele medulare laterale;Neuronii extrapiramidali alcătuiesc calea
extrapiramidală, care este o cale motorie indirectă. Nucleii care sunt legaţi între ei prin
- fascicule scurte sunt: nucleii cenuşii centrali, nucleul roşu şi locus niger. Sistemul
extrapiramidal joacă un rol în coordonarea dar şi în reglarea tonusului muscular.

10
 Neuronul motor periferic defineşte porţiunea terminală a căii motorii. Placa motorie este
legătura dintre nerv şi muşchi care se face la nivelul unei formaţiuni de tip sinaptic. Transmiterea
influxului se face cu ajutorul unui mediator chimic, numit acetilcolina.

1.3 Căile sensibilităţii

Formarea sistemului nervos contra variaţiilor mediului extern şi intern se obţine prin
existenţa la periferie a unor receptori creaţi pentru toate tipurile de sensibilitate. Se disting: o
sensibilitate elementară şi una sintetică.
Sensibilitatea elementară conţine:
- sensibilitatea cutanată, pentru tact, căldură şi durere;
- sensibilitatea profundă sau proprioceptivă, care rezultă din muşhi, tendoane, ligamente,
oase şi articulaţii;
- sensibilitatea viscerală este sub controlul sistemului nervos vegetativ.
Sensibilitatea sintetică cuprinde: senzaţii complexe, rezultate din diferenţierea şi combinarea
senzaţiilor elementare.
Căile senzitive conţin trei neuroni. Primul neuron se află pe traiectul rădăcinii posterioare a
nervului rahidian, în ganglionul spinal dar şi în ganglionii anexaţi nervilor cranieni. Acesta are o
prelungire având rol de dendrită, care alcătuieşte fibră senzitivă a nervului periferic şi alt rol de
axon ce poate pătrunde în măduva. Al doilea neuron transmite excitaţia senzitivă la talamus,
având sensibilitatea superficială: prin fasciculul spino-talamic anterior pentru sensibilitatea
tactilă, fasciculul spino-talamic posterior pentru sensibilitatea termo-alergică, iar pentru
sesnsibilitatea profundă, fibrele care porneşte din nucleii Gol, se încrucişează în bulb, pe linia
mediană şi se sfârşeşte în talamus. Ultimul neuron este porţiunea cailor senzitive cuprinsă între
talamus şi circumvoluţia ascendentă.enzaţiilor elementare.

11
 1.4 Reflectivitatea

Reflexul este un răspuns motor secretor sau vasomotor, care se obţine cu ajutorul sistemului
nervos. Pentru producerea unui reflex, este necesar să se continuie arcul reflex, între nervul
aferent şi cel eferent, cum ar fi cu alte cuvinte: o suprafaţă receptoare (muşchi,tendoane, piele),
un nerv senzitiv care alcătuieşte fibra aferentă, o celulă intermediară care se află în ganglionul
spinal posterior, o celulă motorie şi o extremitate motorie în muşchi.
Se cunosc mai multe tipuri de reflexe: reflexele osteo-tendinoase care sunt reflexe
spinale, fiind formate din doi neuroni, unul senzitiv cel care preia excitaţia de la nivelul
tendonului excitat prin întindre şi celălalt motor care se supune răspunsului motor; reflexele
superficiale sunt alcătuite din legăturile mai multor neuroni şi reflexele de postură cele care au
un arc reflex, alcătuit din doi neuroni, fiind reglate de sistemul extrapiramidal cu o influenţă
moderatoare.

12
 CAPITOLUL II
BOALA PARKINSON

2.1 Istoric

Boala Parkinson este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Medicul greco-roman, Galen
descrie două tipuri de tremur: al mâinilor şi corpurilor. Aceasta este recunoscută ca afecţiune
medicală din anul 1817, odată cu publicarea ,,Eseului despre paralizia tremurătoare" dată de Dr.
James Parkinson.

2.2 Definiţie

Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă cronică, cu un debut treptat şi este

caracterizată prin prezenţa simptomatologiei. Tulburările motorii sunt căderile, dificultăţile de
vorbire şi glutiţie, ce reprezintă una dintre cele mai complicate provocări pentru medic.
Prognosticul rezervat, are un aspect de dizabilitate pe termen lung, durată îndelungată (14-15
ani), care reprezintă importante informaţie despre evoluţia bolii.
Descrierea bolii îi aparţine lui James Parkinson în anul 1817 publicând anamneza şi
tabloul clinic al bolii ce îi poartă numele.
Această boală după cum este descrisă în anul 1960 de savanţii When Ehringer şi
Hornykiewic, este o tulburare a creierului cauzată de distrugerea sau modificarea neuronilor care
produc dopamina. Nivelul acesteia din creier, scade cu 20% faţă de valorile normale, principala
cauză afectată este situată profund în substanţa cerebrală, fiind denumită şi substanţa neagră.
Dopamina acţionează ca un mesager chimic care transmite semnale altor părţi ale creierului,
având un rol important în controlarea mişcării şi al echilibrului.
Majoritatea cazurilor de Parkinson se manifestă ocazional, boala poate fi regăsită şi în
aceeaşi familie. Boala Parkinson reprezintă o afecţiune, care este frecvent întâlnită în practica
medicală. Ea are o importanţă majoră de 5% din populaţia trecută de vârsta de 80 ani.

13
 Clasificarea tremurăturilor, după cum o descriu specialiştii P.D. Charles, G.J Esper şi T.L
Davis, aceste pot fi clasificate în:
 tremurături posturale, care includ tremurăturile fiziologice, tremorul esenţial care este
produs de alcool din tulburările metabolice;
 tremurături esenţiale care includ tremurăturile cauzate de leziunile cerebelului.

2.3 Etiopatogenie

Boala Parkinson sau paralizia agitantă, este cauzată de o scădere a dopaminei sau de un
dezechilibru între sistemul colinergic şi sistemul dopaminergic, fie prin creşterea tonusulul sau
scăderea lui.
Dezechilibrul poate fi rezultatul unor infecţii, cum se întâmplă în cazurile de mai jos:
- parkinsonul postencefalitic, poate apărea la câteva luni după o encefalită von Economo
sau poate apărea şi la vârste tinere. Are o localizare unilaterală şi se asociază cu tulburări
vegetative, hipersuduraţie;
- parkinsonul aterosclerotic apare datorită faptului că leziunile depăşesc paleostriatul,
pacientul nu mai prezintă semne neurologice;
- parkinsonul medicamentos este determinat de consumul îndelungat de neuroleptice care
poate duce la apariţia manifestărilor parkinsoniene;
- parkinsonul toxic este produs de anumite toxice: oxidul de carbon şi manganul care prin
afectarea paleostriatului va duce la apariţia manifestărilor parkinsoniene

2.4 Cauze

O persoană care suferă de maladia Parkinson are un nivel scăzut de dopamină în creier,
iar celulele nervoase care sunt afectate de boală se află în zona substranţei negre din centrul
creierului.
Dopamina este cauzată de celulele cerebrale, însă experţii nu au descoperit cauza care
duce la moartea aceste celule.

14
 Nivelurile de dopamină fiind prea mici, oamenii îşi vor controla mai greu mişcările.
Acest nivel scăzând progresiv la pacienţi, vor avea simptome tot mai severe.
Unii din factorii care pot influenţa acest proces sunt:
1. Factorii genetici
a) care influenţează apariţia bolii din cadrul familiei de la vârste mai tinere
b) cauzele genetice pot explica mai puţin de 5% din cazurile cu boala Parkinson
2. Medicamente: perioada îndelungată a medicamentelor: metoclopramid, haloperidol
3. Factorii de mediu
a) expunere la substanţe chimice cum ar fi ierbicidele, insecticidele şi pesticidele, care
pot creşte riscul de a dezvolta maladia
b) expunerea la praf de mangan şi monoxid de carbon, descriu factorii care pot duce la
distrugerea celulelor
c) consumul de droguri
d) hidrocefalia, tumorile craniene, boala Wilson şi medicamentele neuroleptice

2.5 Semne şi simptome

Boala Parkinson se bazează pe semnele motorii, cum ar fi pe prezenţa bradikineziei, a

rigidităţii, a tremorulul de repaos şi instabilităţile posturale.
Bradikinezia este semnul ce mai important al disfuncţiei ganglionilor bazali, fiind definit
ca o iniţiere a mişcărilor voluntare şi a mişcărilor importante de reducere progresivă a vitezei dar
şi a amplitudinii. Manifestările importante includ întârzierea iniţierii, întreruperea executării dar
şi imposibilitatea de a realiza mişcări simultane. Debutul ei poate conţine dificultăţi în efectuarea
sarcinilor motorii ,de exemplu încheierea nasturilor. Este simptomul care corelează bine gradul
de deficit dopaminic. Bradinikezia poate varia în funcţie de dispoziţie, unde pot fi observate
mişcări rapide(kinezii paradoxale).
Hipokinezia se descrie prin micşorarea cantităţii de mişcări şi prin alterarea structurii lor:
mişcările au durată, amplitudine şi viteză care poate scade. Treptat va avea loc sărăcirea
abilităţilor motorii ale pacientului, acestea se pot micşora şi dispărea mişcările oferite de
plasticitate.

15
 Rigiditatea a luat naştere ca formă particulară de hipertonie musculară, care duce la
creşterea rezistenţei, iar asociat cu tremorul de repaos din timpul extensiei pasive, este definită de
fenomenul roţii dinţate (simptomul Negro). Hipertonusul plastic se caracterizează prim
împotrivirea uniformă pe parcusul mişcării, afectând muşchii agonişti şi antagonişti. Rigiditatea
se simte ca o formă de încordare a spatelui şi a extremităţilor absente, tremorul poate duce la
îndepărtarea bolnavului pentru consultaţie.
Cu un debut unilateral, aceasta se răspândeşte după 3-5 ani, cu menţinerea caracterului
asimetric iniţial. Valoarea rigidităţii în extremităţi duce la situaţia distonică cu flexia gâtului dar
şi inversia piciorului. Rigiditatea diminuată din timpul somnului, din 80% cazuri răspunde cel
mai bine la tratamentul dopaminergic. Tabloul clinic descrie forma akinetico-rigidă a maladiei se
descoperă în 40% cazuri, iar în cazul tremorului, rigidităţii şi al bradikineziei se discută despre
forma mixtă a maladiei.
Tremurul, este definit ca o mişcare involuntară, repetată, cu o frecvenţă regulată şi
amplitudine variabilă în unele părţi ale corpului, fiind recunoscut ca simptomul parkinsonului.
Acesta este raportat la 60-70% dintre pacienţi, repaus, postural, cu o frecvenţă de 5-8 Hz, fiind
localizat în partea distală a extremităţilor superioare,dar poate dispărea în timpul somnului.
Debutul asimetric, scade sau dispare la începutul unei mişcări. Tremorul se răspândeşte spre braţ,
implicându-se piciorul ipsilateral, după o perioadă de 2-3 ani de evoluţie.
Clinic pacienţii care au forma de tremor, au o evoluţie benignă în comparaţie cu grupul
cu forma akinetico-rigidă, confirmată de studii că are o progresare mai lentă. Cercetările
efectuate în Republica Moldova, susţin un concept al heterogenităţii bolii prin căutarea despre
afectare difuză a sistemului nervos vegetativ la pacienţii care au forma predominantă tremorului.
Instatbilitatea posturală se manifestă prin pierderea echilibrului, propulsie şi retropulsie.
Tulburările de mers şi de postură descriu o combinaţie de bradikinezie, rigiditate şi pierderea
reflexelor posturale. Pacienţii cu boala Parkinson îşi menţin trunchiul şi gâtul rigid, iar la
întoarcere trebuie să efectueze mai mulţi paşi. Aceştia pot prezenta o postură înclinată anterior,
capul şi umerii sunt înclinaţi sub un unghi drept în raport cu trunchiul (camptocormie). Festinaţia
(bolnavul aleargă după propriul centru de greutate) şi freezing-ul (blocajele motorii) sunt
fenomene caracteristice. Instabilitatea posturală în ansamblu cu blocajele motorii descriu cauza
cea mai frecventă a căderilor şi poate contribui semnificativ având risul de fracturi femurale.

16
 Simptomele bolii Parkinson de James Parkinson sunt atribuite deficienţei de dopamină,
având ca urmare pierderea de neuroni din substanţa cenuşie. Simptomele devin evidenţiate odată
ce boala evoluează. Mulţi pacienţi care sunt diagnosticaţi de Parkinson se pot simţi bine ani
întregi până ce simptomele pot deveni supărătoare. În fazele apărute mai tarziu, simptomele se
pot manifesta pe o jumătate a corpului, apoi se extinde şi pe cealaltă jumătate. Clinic,simptomele
bolii sunt:
- tremurul braţelor, mâinilor, picioarelor, feţei, bărbiei, aceste manifestându-se în timpul
exerciţiilor fizice şi ale somnului;
- micrografie (scrisul de mână este mic şi înghesuit);
- dificultate în mişcări;
- tulburări de echilibru, datorat că reflexele dispar;
- tulburări de somn (insomnie);
- depresie;
- anosmie (piederea simţului olfactiv);
- obezitate (40-50 ani);
- dificultăţi de vorbire;
- alterarea controlului respiraţiei;
- dificultăţi de înghiţire şi deglutiţie;
- sialoree (salivaţie abundentă);
- oboseală;
- poziţia gârbovită, cu capul aplecat şi umerii căzuţi.

2.5.1 Tipurile de Parkinson

Sindromul akinetic rigid este înţepenierea şi lipsa mobilităţii, care include degenerarea
corticobazală, atrofia sistemică multiplă şi paralizia supranucleară progresivă.
Sindromul hiperkinetic, caracterizat prin mobilitatea excesivă respectiv tremurul.
Degenerarea corticobazală are similitudini cu paralizia supranucleară, având ca
simptome clasice: afectarea memoriei, percepţia vizuală, vorbirea comportamentului.

17
 Demenţa cu corpi Lewy, prezintă caracteristicile sindromului Alzheimer dar şi a bolii
Parkinson.
Parkinsonul indus medicamentos se poate manifesta 7% dintre bolnavi, care aparţine
după tratamentul cu unele medicamente.
Tremurul esenţial este destul de diferit de tremorul în repaus, asociat ca un tremur de
acţiune , devenind evident atunci când partea este folosită.
Boala Parkinson se manistă astfel:
 Atrofia sistemică multiplă care are trei grupuri: de tip Parkinson, cerebrale având
dificultăţi de coordonare, echilibru şi dificultăţi de autonomie.
 Parkinsonul post encefalic, care este apărut din 1916, iar anul 1926 a fost ca urmare a
virozei encefalitc letargică;
 Paralizia progresivă supranucleară, la care apar dificultăţile de mobilitate a ochilor ,
vorbire, deglutiţie şi echilibru;
 Parkinsonul vascular, ce apar ca o urmare a unor atacuri mici de apoplexie într-o parte a
creierului.
ScalaHOEHN şi YAHR modificată
Înfiinţată în 1967, este o scală sensibilă, poate permite evaluarea globală în boala Parkinson,
împărţită într-o dezvoltare de la 1 la 5.
- Stadiul 1: semne unilaterale care nu pregăteşte în viaţa de zi cu zi simptomele răvârşite;
tremor la nivelul unui membru;
- Stadiul 2: semne cu predominare unilaterală, simptomele bilaterale; dizabilitate minimă şi
afectarea mersului;
- Stadiul 3: semne cu atingere bilaterală cu o instabilitate posturală, pacientul rămâne
independent; disfuncţie datorată de severitatea medie;
- Stadiul 4: semne care ating un handicap sever şi pierderea parţială a autonomiei;
simptome severe; mersul este făcut pe distanşe limitate;
- Stadiul 5: bolnavul este într-un scaun cu rotile sau la pat, necesitând îngrijire permanentă.

18
2.5.2 Investigaţii paraclinice

Medicamentele sunt utilizate pentru tratarea bolii Parkinson, dar nu este o metodă sigură
pentru a diagnostica maladia. Boala se poate declanşa lent, simptomele pot fi remarcate după un
timp, ceea ce face diagnosticarea mai uşoară.
Testele paraclinice pentru identificarea bolii sunt:
 Neuromagistica , cercetează creierul dar şi alte părţi ale sistemului nervos, fiind de două
tipuri: imagistica structurală şi cea funcţională unde unele date obţinute în urma unor
analize poate utiliza procesu de diagnosticare;
 Imagistica structurală, posibilitatea medicului de a indentifica unele părţi ale creierului
cum ar putea fi materia cenuşie, vasele de sânge şi materia albă. În imagistică se fac teste
de tomografie computeriată, tomografie axială genitală, digitală şi rezonanţa magnetică;
 Imagistica funcţională oferă imagini ale modului cum îţi îndeplineşte rolul creierul dând
medicilor posibilitatea de a investiga funcţiile cerebrale. Scanarea cu radionucleide care
poate să prezinte un interes în diagnosticarea bolii parkinson sunt: tomografia digitală cu
emisie fotonică singulară şi tomografia cu emisie de pozitroni. O imagine care nu este
destul de clară, descriu că celulele de dopamină nu pot funcţiona atât de bine cum
trebuie.

2.5.3 Afecţiuni cu simptome asemănătoare. Boli

Boala Parkinson este greu de diagnosticat deoarece multe afecţiuni au simptome, care sunt
întânite în această boală.
Alte afecţiuni ce cauzează simptomele asemănătoare bolii Parkinson sunt:
- tremurul esenţial care nu are alte simptome , decât cel am tremorului fin şi rapid;
- sindromul Parkinson întâlnit în paralizia supranucleară progresivă(ganglioni bazali,
cerebel) şi în atrofia sistemică multiplă (disfuncţia sistemului nervos autonom, semne
extrapiramidale, ataxie);
- boala Alzheimer (confuzie şi pierderea memoriei similare);
- leziuni ale sistemului nervos central;

19
 - afecţiuni ale tiroidei;
- boli ale ficatului;
- tumori ale nivelului creierului;
- infractul miocardic;
- intoxicaţii cu metale;
- afecţiunile psihiatrice;
- antipsihoticele;
- medicamentele folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Bolile asemănătoare bolii Parkinson:
1. Encefalopatia spongiformă bovină. Boala vacii nebune este afecţiunea neurologică
fatală,care distruge treptat creierul dar şi măduva spinării. Oamenii în cazuri mai rare pot
contacta o formă speciei umane ale boli, denumită Creutzfeldt-Jakob. Această
encefalopatie este o afecţiune a creierului care devine ca un burete, sistemul nervos se va
descompune, boala fiind mortală.
2. Boala Alzheimer. Este o boală ce afectează creierul, poate controla memoria, inteligenţa,
limbajul şi comportamentul. Aceasta reprezintă o formă de declin mintal sau demenţă.
Fiind o afecţiune mai gravă decat pierderea memeoriei, ea apare la persoanele vârstnice.
Se poate asocia şi cu tulburări de comportament, personalitate, pierderea abilităţii de
gândi şi de a realiza activităţi zilnice.
3. Hipertiroidismul. Glanda tiroida realizează hormon tiroidian de măsură.Controlează
metabolismul, influenţa bătăilor cardiace, digestia, tonusul muscular dar şi nivelul
colesterolului.
4. Tumurile cerebrale sunt caracterizate prin apariţia unui sindrom de hipertensiune
intracraniană alături de un sindrom de localizare neurologică.
5. Scleroza multiplă. Afecţiune neurologică cronică care afectează sistemul nervos central,
dar în mod important creierul şi măduva spinării. Aceasta poate provoca dificultăţi în
forţa şi controlul muscular, tulburări de vedere, echilibru şi ale sensibilităţii.
6. Scleroza lateral amiotrifică sau boala Lou Gehrig, se defineşte printr-o pierdere
progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şi măduvei spinării, numită neuroni
motorii. Aceşti neuroni comandă muşchii voluntari care fac posibil mişcarea. Este o
boală progresivă şi fatală.

20
 7. Intoxicaţia cu monoxid de carbon. Este un gaz toxic, incolor, insipid care fiind inhalat
produce o stare de oboseală, durere de cap sau confuzie şi în cantităţi mari produce
moartea.

2.6 Diagnostic

Medicul poate diagnostica boala Parkinso în funcţie de istoricul medical al bolnavului, după
analiza simptomelor şi după un control fizic şi neurorologic. Diagnosticul se mai poate face pe
baza: examenelor instrumentale, teste farmacologice şi analiza simptomelor principale,
secundare.
1) Diagnosticul clinic.
Diagnosticul fiind confirmat de prezenţa semnelor caracteristice: lipsa expresiei fasciale,
reflexele posturale alterate, tulburări de mers caracteristice. Istoricul bolii va cuprinde întrebări
legate de antecedentele de traumatism craniene, accident vascular cerebral, expunerea toxinelor
şi prin prezenţa simptomelor.
2) Diagnosticul diferenţial
În primul rând este făcut cu ajutorul sindroamelor extrapiramidale de tip postencefalic, indus
terapeutic prin neuroleptice, leutic şi traumatic. În unele cazuri se ţine cont de etiologia care
acţionează asupra sinapsei dopaminergice, producând simptomatologia respectivă. Se poate face
şi cu boala Alzheimer, hidrocefalie cu presiune normală şi demenţa cu corpi Lewy. Prezenţa
tremurului în alte semne caracteristice indică un alt diagnostic al bolii. La cei în vârstă, reducerea
mişcărilor spontane, mersul dificicul pot fi urmări ale depresiei sau a demenţei.
Paralizia progresivă apare la cei cu vârsta de 60 de ani şi prezintă un proces degenerativ cu
oftalmoplegie la care se va adăuga dietonia axială, paralizia pseudobulbară şi instabilitate
posturală.
Boala Creutzfeldt Jacob are un aspect care în ultimup timp presupune a fi determinat de
protoplasma infectantă, unde sindromul parkinsonian este asociat cu fenomene cerebeloase,
mioclonii, mişcări coreo-atetozice existând până la doi ani.

21
 Boala Shi-Drager este tulburarea disautonomice cu hipertensiune arterialp, inconştienţă de
urină şi sudoare. La copil şi la adult simptomele sunt caracteristice, investigaţiile şi caracterul
familial prezic diagnosticul.
3) Diagnosticul paraclinic
Studierea problemelor motorii şi problemelor de mişcare sunt diferite de tehnicile utilizate în
electrodiagnosticarea convenţională, printre acestea sunt:
- Fiziologia comportamentului;
- Mişcările ochilor şi a ploapelor;
- Reflexele datorate trunchiului cerebral;
- Stimularea transcraniană magnetică;
- Tomografia computerizată .

2.7 Tratament

La pacienţii sănătoşi, există o stabilitate între nivelul de dopamină şi cel de acetilcolină.

Acetilconlina, în boala Parkinson devine activă, ca urmare a pierderii de dopamină. Nu există
tratamentul pentru oprirea distrugerii celulelor nervoase care duc la apariţia acestei
afecţiuni.Medicamentele pot ameliora simptomele care cauzează boala.
Tratamentul chirugical, poate fi folosit în tratarea simptomelor, în cazul unul număr redus de
persoane. Tratamentul este diferit de la pacient la altul şi se poate schimba odată ce boala
evoluează. Deciziile ce pot influenţa vârsta, ocupaţia, familia şi conduţiile de viaţă, pot privi
începerea tratamentului, tipul şi modificarea medicaţiei. Starea de sănătate modificându-se,
tratamentul potrivit pentru obţinerea unui echilibru între calitatea vieţii şi costurile tratamentului.
Tratamentul iniţial.Pacienţii cu boala Parkinson, la început pot să nu aibă nevoie de
tratament, simptomele fiind uşoare. Medicul amână momentul prescrierii tratamentului, până
atunci când simptomele devin supărătoare. Metodele de tratament adiţionale: exerciţiile fizice,
fizioterapia şi terapia ocupaţională pot fi de ajutor în toate stadiile bolii, mai ales în menţinerea
tonusului, mobilităţii şi a independenţei. Odată cu nevoia unui tratament medicamentos, există
opţiuni cu levodopa şi agonişti dopaminergici, medicul şi specialistul care supraveghează
pacientul,îl îndrumă în ceea ce priveşte suportul emoţional şi educaţia medicală, acestea fiind
importante pe întregul parcurs al bolii.

22
 Pacienţii cu boala Parkinson, la început pot să nu aibă nevoie de tratament, simptomele fiind
uşoare, cauzate de rigiditatea musculară şi încetinirea sau pierderea reflexelor automate.
Tratamentul în acest caz este văzut în funcţie de exigenţa simptomelor şi de efectele adverse ale
medicamentelor.
Doctorul supraveghează fiecare pacient în parte şi va putea modifica tratamentul în funcţie de
apariţia unor simptome. Levodopa , este un medicament cunoscut în tratamentul bolii Parkinson,
având o serie de efecte la doze mari sau la tratamentul îndelungat.Medicul specialist poate
prescrie pramipexol sau ropinirol pentru a se putea începe tratamentul cu lepodopa.
Studiile care au avut loc recent, au arătat că unele medicamentele pot întârzia apariţia
efectelor adverse ale levodopei.Medicul poate prescrie şi agoniştii dopaminergici în acelaşi timp
cu levodopa.Apomorfina este un agent dopaminergic cu o acţiune rapidă şi poate fi folosită
pentru unele episoade de imobilitate ce pot apărea în această acţiune. Acest medicament este
injectat atunci când apare rigiditatea musculară şi bolnavul nu se mai poate ridica din scaun.
Tratamentul folosit ocazional cu apomorfină poate produce scăderea dozelor medicamentelor
folosite şi reduce riscul efectelor secundare: spasme musculare sau alte mişcări necontrolate.
Apomorfina trebuie administrată odată cu alte medicamente antisemetice care previn greaţa şi
vărsăturile.
Tratamentul în cazul agravării bolii.Un bolnav aflat într-o fază avansată a bolii este limitată
ăn ceea ce priveşte libertatea de mişcare şi efectuarea activităţilor zilnice. Simptomele se pot
midifica de pe o zi pe alta şi efectele medicamentelor pot fi limitate pentru tratament. Medicul va
trebui să modifice tratamentul pe baza modificărilor simptomelor, medicamentele necesare sunt
prescrise medic şi informează pacientul în legătură cu acestea. Este important ca pacientul să
respecte recomandările date, o dietă echilibrată, odihna pentru un rezultat mai bun.Tratarea şi
recunoaşterea depresiei reprezintă partea cea mai importantă a terapiei făcuta la domiciliu.
Depresia este urmată la cei cu Parkinson şi poate să apară înainte ca boala sa fie stabilită.
Opţiuni de medicamente. Pot fi recomandate o serie de medicamente în tratamemntul bolii
Parkinson. În tratamentul dat pentru boala Parkinson, medicul va începe cu:
- agonişti dopaminergici (bromcriptina, ropinorol);
- lepodova şi carbidopa;
- tolcapon şi entacapon;
- agenţi anticolinergici (benztropina);

23
 - selegilina (inhibitor al monoaminoxidazei de tip B);
- amantadina (intoxicaţie de carbon, asociat cu atereoscleroza).
Tratamentul chirurgical este considerat atunci când medicamentele nu mai pot controla
simptomele bolii sau efectele adverse sunt sever.Pot afecta activităţile zilnice ale pacientului,
existând următoarele opţiuni chirurgicale în boala Parkinson:
• Leziuni şi stimulări cerebrale profunde la talamus, nucleul subtalamic
• Transplant: mezencefal fetal uman, porcin, celule stern cu sau fără factori trofici
• Perspective din viitor:
 Celule polimerice încapsulate;
 Terapie genetic;
 Aplicarea de factori trofici în sistemul central nervos;
 Electrostimularea profundă este tratamentul nou pentru terapia maladiei. Această
foloseşte impulsuri electrive pentru stimularea unei zone a creierului. Impulsurile sunt
generate de electrozi plasaţi în intervenţia chirurgicală în creier.Poate fi folosită în
combinaţie cu tratamentul medicamentos, cu levodopa sau alte medicamente, când nu va
mai putea controla simptomatologia într-un mod clar.Tehnica aceasta va deveni metoda
chirurgicală importantă la terapie, atunci când cazurile sunt într-o fază avansată. Nu
distruge substanţa nervoasă de la nivelul creierului şi are riscuri mici, distructive, cum ar
putea fi palidotomia şi talamotamia. Palidotomia şi talamotamia implică distrugerea unor
mici suprafeţe din porţiunea profundă a creierului, care cauzează boala.
 Neurotransplantul este un procedeu experimental care este pentru terapia bolii Parkinson.
Constă în implantul de celule care va produce dopamina la nivelul creierului. Celulele
acestea pot proveni de la un creier fetal, când folosirea ţesuturilor fetale este supusă.
Poate include şi transplantarea nervilor din zonele sănătoase sau folosirea celulelor care
sunt modificate genetic. În unele cazuri unor afecţiuni ce poate evolua, simptomele se
agravează şi pot avea o serie de consecinţe ce nu pot fi controlate. Tratamentul
chirurgical va deveni o opţiune pentru cei afectaţi de boala Parkinson, atunci când este
avansată şi medicaţia nu poate controla boala .

24
 CAPITOLUL III.
ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTLUI CU PARKINSON

3.1 Internarea pacientului în spital

Internarea bolnavului se face în clinica de psihiatrie când acesta ia pentru prima dată
contactul cu spitalul. Acesta este primul eveniment important a bolnavului, deoarece el este
despărţit de mediul în care trăieşte şi este nevoit să ceară ajutorul oamenilor straini.
Internarea în spital a pacientului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de
trimitere care este eliberat de: cabinetul medical individual care va recomada internarea sau de la
medicul din ambulatoriu sau pe baza biletului de transfer eliberat de alt tip. La internarea unor
persoane care sunt găsite pe stradă neindentificate, asistenta de serviciu va anunţa imediat poliţia.
Cazurile care sunt grave vor fi primite fără bilet de transfer sau trimitere, pacienţii vor fi
înscrişi în registrul de urgenţă. Acolo se va completa foaia de observaţie cu datele de identitate
ale bolnavului şi datele culese de la bolnav sau cel care îl însoţeşte. Atunci când se va examina
bolnavului de către medic, asistenta îl va ajuta pe bolnav să se dezbrace şi va asigura condiţiile
necesare examinării.
Examinarea clinică poate fi completată de: produse biologice, patologice şi de un examen
psihologic. O primire corespunzătoare în secţie scade stresul suferit de bolnav la internare şi va
uşura adaptarea lui în spital.
Asistenta de salon, va introduce bolnavul în salonul indicat, îi va face cunoştiinţă cu ceilalţi
pacienţi bolnavi, îl ajută să-şi pună obiectele în noptieră, îl conduce pentru a cunoaşte secţia,unde
îi va prezenta cabinetul asistentelor, sala de mese, grupul sanitar şi îi va aduce la cunoştinţă
regulamentul de ordine interioră.

25
3.1.1 Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor, în spitalele de psihiatrie,are un rol

important. Balnavii internaţi trebuie să se simtă confortabil, de aceea se oferă saloane de zi şi de
noapte. Saloanele vor avea dimensiuni mici, liniştite şi bine aerisite. Ferestrele menţionate cu
graţii, iar rezervele bolnavilor care vor fi agitaţi sunt prevăzute cu cauciuc moale şi vizioare.
Secţia de psihiatrie trebuie să asigure şi ateliere pentru bolnavi tratarea bolilor fizice şi
psihice prin muncă. Bolnavii în timpul spitalizării stau în pat, acesta trebuie să aibă anumite
valori: să fie comod, să aibă dimensiuni potrivite încât să satisfacă cerinţele de confort al
bolnavului dar şi a personalului de îngrijire, să permită bolnavului să se mişte în voie şi să nu
fixeze mişcările. Important pentru pacient este schimbarea lenjeriei de pat , de câte ori va fi
nevoie.
Sala de mese trebuie să îndeplinească condiţii igienice de mediu, se aeriseşte pentru a-i
putea creşte apetitul.

3.1.2 Asigurarea condiţiilor igienice a pacientului

 Pregătirea patului şi accesoriile importante

Patul este importantul mobilier din salon, aici îşi petrece bolnavul timpul de boală şi
convalescenţa. Acesta trebuie să fie foarte comod, cu dimensiuni potrivite, uşor de curăţat,
pentru ca îngrijirile, investigaţiile şi tratamentele aplicate să fie efectuate uşor.Acesoriile care
trebuie să le includă patul sunt: salteaua, perna, pătura, lenjeria, cearşaful, faşa de pernă şi
cearşaful plic.
 Schimbarea lenjeriei patului
Aceasta are ca scop asigurarea condiţiilor igienice şi de confort al bolnavului. Se va efectua
dimineaţa înainte de a se face curăţenie în salon, după efectuarea funcţiilor vitale şi mai ales
efectuarea toaletei. În cursul zilei dacă se murdăreşte lenjeria, schimbarea ei se va face imediat,
indiferent de orar şi la nevoie de câte ori este important.
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului
Asigurarea igienei generale şi corporale este foarte importantă în evoluţia unei boli, de aceea
asistenta trebuie să fie atentă cum va respeta regulile de igienă. În cazul pacienţilor cu boala

26
Parkinson, asigurarea igienei corporale este lipsită de siguranţă, deoarece pacientul prezintă un
dezinteres pentru cei din jur dar şi pentru propria persoană. Asistenta medicală are misiunea de a
controla în mod discret să îndrume la nevoie pacientul în cazul toaletei. Aceasta îl va îndemna
să-şi spele faţa, gâtul, membrele superioare şi regiunea axilară. După terminarea toaletei,
pacientul este ajutat să se îmbrace în lenjeria de corp, halat şi papuci. Dacă este cazul va atrage
atenţia asupra lenjerieri de corp să fie curată tot timpul şi îngrijită.
 Efectuarea toaletei a pacientului imobilizat
Toaleta zilnică trebuie efectuată în aşa fel încât să conţină mai puţine eforturi efectuate de
pacient, dar nu va neglija spalarea parţială. Se va şterge regiunile corpului cu mănuşa de baie
umezită în apă călduţă. Este important să avem trei mănuşi de baie: una pentru faţă, una pentru
corp şi ultima pentru extremităţi. Se protejează regiunile lezate sau escarele de decubit.
 Observarea poziţiei pacientului
Asistenta medicală va trebui să urmărească, să supravegheze poziţia bolnavului în pat, pentru
că uneori pacienţii adoptă poziţii care să le diminueze durerea. Cazul neurasteniei, boala
creierului, bolnavii nu au o poziţie aleasă în pat , dar frecvent lenevesc în pat şi este important
supravegherile poziţiei pentru prevenirea escarelor.De cele mai multe ori, la bolnavii cu
Parkinson se va observa un facies care va trăda oboseala şi astenia de care el se plânge de multe
ori.
 Schimbarea poziţiei şi mobilizarea bolnavului
Odată cu evoluţia bolii, poziţia pacientului trebuie să fie schimbată în pat la indicarea
medicului, dar şi mobilizarea trebuie efectuată doar cu indicaţia dată de el.
 Asigurarea condiţiilor de specialitate a bolnavilor, în spitalele de psihiatrie,are un rol
important. Balnavii internaţi trebuie să se simtă confortabil, de aceea se oferă saloane de zi şi
de noapte. Saloanele vor avea dimensiuni mici, liniştite şi bine aerisite. Ferestrele menţionate
cu graţii, iar rezervele bolnavilor care vor fi agitaţi sunt prevăzute cu cauciuc moale şi
vizioare

27
3.2 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Urmărirea funcţiilor vitale este importantă pentru asistenta medicală, ea urmărind

evoluţia bolii dar şi evoluţia tratamentului, deoarece unele medicamente pot influenţa acestea.
Ele vor fi urmărite de asistenta medicală de două ori pe zi (ziua şi seara), şi vor fi notate în foaia
de observaţie.
Respiraţia este nevoia omului de a obţine oxigenul din mediu şi eliminarea dioxidului de
carbon, poate prezenta modificări în nuerastenie. Ritmul respiraţiei în mod normal este de 16-18
0
pe minut, uneori va exista o adevărată aritmie. Temperatura corpului (valori normale 36-37 C )
nu va reprezenta modifcări importante.
Pulsul este expunerea ritmică a arterelor, care are valori normale cuprinse între 60-80
bătăi/minut de un adult sănătos. În cazul pacientului bolnav de boala Parkinson, bate mai des şi
prezintă o uşoară tahicardie.
Tensiunea arterială este presiunea practicată de sângele care circulă asupra pereţilor
arteriali, prezentând unele modificări. Valorile normale sunt cuprinse între 115-140/70-90
mmHg. În ceea ce urmăreşte funcţiile vegetative, se vor constata unele modificări:
- diureza nu va prezenta modificări;
- scaunul prezintă constipaţie şi diaree;
- transpiraţia este reprezintă o uşoară diaforeză care creează disconfort;
- boala va tulbura buna funcţionare a glandelor endocrine, care apar mai târziu;
- hipotiroidie

3.3 Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia bolnavului cu Parkinson este una activă. Ea urmăreşte hrănirea substanţială a

bolnavului încât aceştia suferă de lipsa poftei de mâncare.
Bolnavii neurastenici vor avea un regim alimentar normal. Se va elimina alcoolul,
condimentele, excesul de carne şi conservele. Acesta va avea mai multe mese pe zi, fiind uşoare
şi dese, mai ales în stările dispeptice. Alimentaţia va fi bogată în legume şi fructe, care va asigura
un raport mare de vitamine , cum ar fi vitaminele A, B1, B6 şi C.
În funcţie de starea pacientului alimentaţia este:

28
 a) Alimentaţia activă se va face în sala de mese, salon; la masă sau la pat. În sala de mese
aerisită, curăţenia va fi perfectă; porţiile vor fi aranjate pe mese mici. Se invită pacientul
la masă, se va spala pe mâini. Felurile de mâncare vor fi servite pe rând, vesela folosită
se ridică imediat şi nu se va atinge alimentele cu mâna. În salon la masă, se îndepărtează
ceea ce va influenţa negativ apetitul (tăviţă, scuipători, ploscă). În salon la pat se va
pregăti pacientul ca pentru alimentarea în salon la masă.
b) Alimentaţia pasivă, este starea generală a bolnavilor care nu le va permite să se alimeteze
singuri. Se vor hrăni bolnavii imobilizaţi, paralizaţi care sunt în stare gravă. Pacientul se
va aşeza în poziţia semişezând cu ajutorul rezematoarelor de pat sau în decubit dorsal cu
capul uşor ridicat şi apelcat înainte pentru a reduce deglutiţia. Pacientul şi lenjeria se vor
proteja cu un prosop curat. Se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât
să vadă ce va mânca.
Asistenta va supraveghea decubitul lichidului penru a evita încărcarea peste puterile de
deglutiţie pe care le are pacientul. Este şters la gură, i se aranjează patul, se va îndepărta
eventualele alimente care pot contribui la formarea escarelor.

3.4 Adiminstrarea medicamentelor şi hidratarea pacientului

În spital medicamentele sunt prescrise de medic, fiind notate în rubrica ,,tratament" din
foaia de observaţie, cu data calendaristică, forma de prezentare(fiolă,tabletă), doza pe 24h, calea
de administrare, doza unică şi orarul.
Medicamentele sunt substanţe cu origine minerală, animală, vegetală sau chimică de
sinteză, care sunt transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare,folosită
pentru prevenirea, ameliorarea şi vindecarea bolilor.
La indicaţia medicului, asistenta medicală va administra medicamentele prescrise şi va
ţine cont de regulile de administrare a medicamentelor. În cazul bolnavului cu Parkinson se vor
administra următoarele medicamente:
o Romparkinul (3-20 mg);
o Artanul (4-10mg/zi);
o Kemadrinul (10-20 mg/zi);

29
 o Parsidolul (15-50 g/zi);
o Selezin (1 cps/zi).
Adminstrarea se face urmărind apariţia semnelor de intoleranţă (uscăciunea gurii, greţuti,
acufene, stări de convulsive). Eficacitatea este limitată, se amelioreazp tremurătura şi rigiditatea
fără a fi influenţată hipokinezia.

3.4.1 Recoltarea produselor biologice şi patologice

Unul din rolurile cele mai importante pe care asistenta medicală le are în îngrijirea
bolnavilor este reprezentat de efectuarea recoltării produselor biologice şi patologice.
Examenele de laborator care sunt efectuate de produsele biologice şi patologice va
completa simptomatologia bolii cu elementele obiective care vor exprima modificările apărute.
Ele va confirma sau infirma diagnosticul clinic.
În nevroza astenică recoltarea produselor biologice se face pentru a exclude o
tuberculoză, anemii, boli cronice, infecţii de focar.
Viteza de sedimentare a hematiilor sau V.S.H este rapiditatea cu care se produce aşezarea
hematiilor.
Asistenta medicală se spală pe mâini, va îmbraca mănuşile de cauciuc sterile, aspiră în
seringă 0,4 mil citrat de sodiu, soluţie 3,8%. Se puncţionează vena şi se aspiră 1,6 ml sânge. Se
va scurge seringa în eprubetă şi se agită. Se etichetează şi se trimite la laborator.
Valorile normale:
 Eritrocitele:
- 4,5-5,5 mil/mm la bărbaţi;
- 4,2 -4.8 mil/mm la femei;
 Hemoglobina:
- 15+/-2g la 100 ml la bărbaţi;
- 13+/-2g la 100 ml la femei;

30
  Leucocite:
3
- 4200-8000/ mm
Recoltarea sângelui pentru examenele serologice, vor cerceta prezenţa sau absenţa
anticorpilor în serul bolnavului. Sângele se recoltează prin puncţia venoasă direct în eprubetă, cu
o cantitate de 5-10 ml.
După coagulare se desprinde cheagul de sânge de pe peretele eprubetei şi după 30 de minute
se înlătură serul într-o eprubetă sterilă. Din acesta se face mai multe reacţii în funcţie de boală
(tifos, sifilis, scarlatină şi viroze).
Examenul de urină se face după toaleta organelor genitale externe şi se va recolta 150 ml de
urină.
Examenul de laborator oferă:
- Date macroscopice (culoare, luciu, miros şi densitate);
- Date microscopice (se vo găsi elemente figurate, cilindri, celule epiteliale);
- Date fizico-chimice (pH, proteinurie).

3.4.2 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse

Electrocardiograma (EKG) este înscrierea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din

cursul unei serii cardiace.
Pregătirea pacientului pentru EKG se face altfel:
- se pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic pentru înlăturarea factorilor
emoţionali;
se va transporta pacientul în sala de înregistrare, cu căruciurul 10-15 minute înainte de
înregistrare;
- acomodarea pacientului în sala de aclimatizare;
- bolnavul va sta culcat comod pe patul de consultaţie şi va esre rugat să-şi relaxeze
musculatura.
Montarea electrozilor precordiali:
V1 - spaţiul VI intercostal, pe marginea dreaptă a sternului;
V2 – spaţiul VI intercostal, pe marginea stângă a sternului;

31
 V3 - între V2 şi V3;
V4 - spaţiul V intercostal stâng aflat pe linia medioclaviculară;
V5 – la intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă;
V6 - intersecţia de la orizontală dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.
Îngrijirea pacientului după EKG, se face ajutând pacientul să se îmbrace.
Tomografia computerizată va realiza imagini detaliate, fiind eficientă şi pentru detecţia
neoplaziei a creierului.
Pregătirea pacientului: camera de examinat trebuie să aibă temperaturi de minim 20 grade C,
pacientul este însoţit de asistentă, se vor da jos bijuteriile şi obiectele de metal, se va explica în
ce constă tehnica şi de ce este importantă, medicul va purta şorţ şi echipament de protecţie.
Educaţia pentru sănătate constă în restabilirea completă a bolnavului nu va fi înţeleasă decât
prin îndepărtarea cauzelor care se datorează mediului înconjurător.
Asistenta medicală trebuie să-şi desfăşoare activitatea educaţional sanitară, astfel să
constituie un factor de influenţă pozitivă asupra psihicului bolnavului, ajută la crearea unor
emoţii pozitive care vor urmări optimismul şi încrederea bolnavului în medic dar şi importanţa
măsurilor terapeutice. Trebuie să evoluăm încrederea bolnavului în vindecarea stării lui, dacă
urmări conştiincios recomandările medicale.
Cuvântul dat de medic şi de asistentă, joacă un rol important în confirmarea bolnavului.
Un cuvânt important în încurajare, va da forţe noi organismului în lupta sa cu boala, ar putea
îngrijora pacientul sau ii va distruge speranţele de vindecare, poate scădea puterea organismului.
Măsurile de educaţie sanitară se încadrează dispoziţiei asistentei psihiatrice de tip comunitar.
Toţi mebrii în acest caz va trebui să sensibilizeze anturajul familial şi profesional în legătura cu
evoluţia etapei terapeutice de reabilitate.
Profilaxia bolii, ,,duşmanul cunoscut este jumătate învins" este acelaşi lucru ca boala
Parkinson. Pentru a o depista devreme şi pentru a o preveni este bine ca fiecare să îi cunoască
manifestările pentru a lua măsurile necesare. Elementele principale pe care trebuie să le amintim
sunt: întărirea sănătăţii, psihoprofilaxia şi organizarea activităţii regimului de muncă dar şi de
odihnă.

32
 CAPITOLUL IV.
PLANUL DE ÎNGRIJIRE

4.1 Procesul de îngrijire

Definiţie: Procesul de îngrijire constituie un procedeu de analiză şi rezolvare, care este

orientat spre nevoile şi problemele specifice bolnavului.
Permite identificarea nevoilor persoanelor îngrijite adaptate pentru a ajuta pacientul să îşi
recupereze dreptul. Acesta se bazează pe principii, reguli şi intervenţiile determinate prin
observarea pacientului.
Scopul proceslui de îngrijire este de la a trece la îngrijile oficiale la cele individuale.

4.2 Etapele procesului de îngrijire

1. Culegerea de date
2. Interpretarea şi analiză
3. Stabilirea obiectivelor şi a măsurilor
4. Realizarea îngrijirilor planificate
5. Calculul măsurilor aplicate

1. Culegerea de date. Ne va informa asupra stării pacientului, explicaţiei sale, obiceiurile

lui de viaţă şi de muncă asupra satisfacerii nevoilor fundamentale.
Tipuri de informaţii:
o Date obiective văzute de asistentă şi pacient;
o Date subiective expuse de către pacient;
o Date care conţin informaţiile trecute şi actuale;
o Date legate de viaţa pacientului: obiceiuri, anturajul şi mediul înconjurător.
Toate informaţiie care sunt culese pot fi grupate în două mari categorii:

33
a) Date stabile;
b) Date variabile.

a) Date stabile sunt:

- Informaţii generale cum ar fi vârsta, nume, sex;
- Caracteristicile individuale: limbă, religie, ocupaţie;
- Obiceiuri: alimentaţie;
- Elemente fizice: proteze, alergii şi grupa sanguină;
- Reţeua de rezultată a pacientului: familie şi prieteni.
b) Datele variabile pot fi:
- Starea psihică,
- Statrea socială, emoţională, fizică;
Pentru culegerea datelor asistentă trebuie să apeleze la următoarele informaţii: sursa directă
(pacientul); sursa indirectă (informaţii primite de la medic, dosarul actual, investigaţii ,
examinări).
Obţinerea informaţiilor se vor face prin: consultarea indirectă a surselor; observarea
pacientului şi interviul de interacţiune verbală.

2. Interpretare şi analiză
Aceasta permite problemele specifice de dependenţă şi sursele de dificultate generate,
cum ar fi elaborarea diagnosticului de îngrijire. Datele culese pentru cele paisprezece nevoi
va indica una sau mai multe nevoi particulare, putând să conducă acţiunea asistentei la
intervenţiile individuale.
Clasificarea datelor:
- Date de dependenţă ce permit satisfacerea nevoilor;
- Date de independenţă care nu va avantaja pacientul în satisfacerea nevoilor.
Pornind de la informaţiile culese şi manifestările de dependenţă asistenta va putea defini
problemele pacientului şi să spună un diagnostic de îngrijire.
Elementele diagnosticului sunt: problema de dependenţă, cauza problemei, semne şi
simptome.

34
 Diagnosticul de îngrijire este format din trei părţi care utilizează formula PES:
problemele de sănătate, etiologie şi cauza, semnele manifestate.

3. Stabilirea obiectivelor şi a măsurilor

Planificarea îngrijirilor consta în stabilirea planului de intervenţii care prevede etapele
mijlocii de desfăşurare dar şi precauţiile luate. Acesta ţine cont şi de prescripţiile medicale.
Planul va cuprinde două elemente: obiectivele de îngrijire şi intervenţiile.
Obiectivele formulate sunt rezultatele care asistenta şi pacientul vor să le obţină precum şi
intervenţiile pe care le pot înterprinde pentru a fixa scopul dorit.
Caracteristicile obiectivelor de îngrijire sunt:
S - Specificacitate
P - Performanţă
I - Implicare
R - Realism
O - Observabil.
Intervenţia permite stabilirea modului de a acţiona a asistentei dar şi corectatea problemei
de independenţă. O importanţă deosebită o are colaborarea pacientului cu asistenta, obţinând o
participare activă a pacientului.

4. Realizarea îngrijirilor planificate

Constituie acel moment al intervenţiei planificate cu scopul de a ajuta pacientul să-şi menţină
şi să respecte independenţa. În această etapă este foarte important raportul dintre pacient,
asistentă şi medic.
Principiile de îngrijire: măsuri stabilite şi executate de către asistentă; măsurile date de
medic şi efectuate de asistentă; deciziile luate în comun şi preluate de asistentă.

5. Calculul măsurilor aplicate

Aceasta constă în aprecierea programului în raport cu intervenţiile asistentei. Metodele ce
trebuie evaluate sunt: schimbarea observării a pacientului la îngrijire şi satisfacţia pacientului.
Calculul trebuie făcut cu regularitate la anumite intervale de timp

35
 Procesul de evaluare are cinci etape:
o Alegerea unui criteriu de măsurare în legătura cu obiectivele sale;
o Culegerea informaţiilor (observaţie sau conversaţie);
o Evaluarea informaţiilor în raport cu criteriul măsurării;
o Aprecierea rezultatelor;
o Modificarea planului de îngrijire atunci când este nevoie.

4.3 Nevoile fundamentale.

Modelul conceptual al Virginiei Henderson, bolnav sau sănătos este văzut completând prezenţa a
14 nevoi fundamentale pe care trebuie să le satisfacă. Acestea sunt:

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. A respira este nevoia fiinţei umane de a aduna
oxigenul din mediul înconjurător şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat din arderile celulare.
Circulaţia este funcţia realizată prin mişcarea sângelui în interiorul vaselor sanguine, cu scopul
de a transporta substanţele nutritive a oxigenului la ţesuturi .

2.Nevoia de a bea şi a mânca.Oricărui organism îi este necesar să absoarbă alimente de calitate

bună şi în cantitate eficientă pentru a asigura dezvoltarea şi întreţinerea ţesuturilor pentru a
menţine energia unei bune funcţionări.

3.Nevoia de a elimina. Necesitatea organismului de a elimina şi de a se degaja de substanţele

nefolositoare rezultate din metabolism.

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură. Aceste sunt o necesitatea de a fi în mişcare,

de a mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate şi de păstra diferite părţi ale corpului
într-o poziţie care poate să permită eficacitatea organismuui.

5.Nevoia de a dormi şi de a se odihni. Este foarte importantă pentru fiinţa umană de a dormi şi de
a se odihni în condiţii, timpul suficient şi să permită organismului timpul maxim.

36
6.Nevoia de a se îmbraca şi dezbrăca. Pentru individ este o mare necesitate de a purta
îmbrăcăminte adecvată după temperatura zilei, activităţii, de a proteja corpul de climă,
permiţându-i libertatea mişcărilor.

7.Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale. Menţinerea temperaturii la o

limită normală este necesitatea organismului de a păstra o temperatură la un grad aproximativ
neschimbat.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.Aceasta este importantă

pentru a menţine o ţinută decentă şi o piele sănătoasă, încât să poată îndeplini funcţiile.

9. Nevoia de a evita pericolele. Necesitatea fiinţei umane pentru a se proteja contra agresiunilor
interne sau externe dar şi pentru menţinerea în totalitate a stării fizice şi psihice.
10. Nevoia de a comunica. Necesitatea omului de a schimba informaţii cu semenii săi. Aceasta
este un proces verbal, dinamic şi nonverbal care permite să pună în comun sentimentele, opiniile,
experienţele.
11. Nevoia de acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia. Este o
necesitatea pentru individ de a exprima gesturile, acte conform formaţiei sale şi de urmare a unei
ideologii.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării. A fi preocupat în scopul de a realiza este o
necesitate a individului de a îndeplini activităţi care îi va permite satisfacerea nevoilor. Acţiunile
realizate îi va dezvolta simţul creator şi să folosească capacitatea la maxim.
13. Nevoia de a recrea. Necesitatea de a se destinge, de a se distra, apelând la activităţile
distractive, cu scopul de a obţine realizări fizice şi psihice.
14. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. Importanţa fiinţei umane de a acumula
cunoştinţe, atitudini, în modificarea comportamentului sau adaptarea unor noi comportamente cu
scopul de a menţine sănătatea.

37
 CAPITOLUL V.
PREGĂTIREA ŞI EFECTUĂREA SPECIFICĂ BOLII PARKINSON.

5.1. Măsuratea tensiunii arteriale (notare T.A)

Scop
- determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare;
- evaluarea stării pacientului în privinţa volumului de sânge şi sistemul vascular;
- tratamentul cu fluide şi medicamente
Pregătirea materialelor. Se pregăteşte o tavă medicală cu:
- stetoscop biauricular;
- tensiometru cu manşetă adaptată vârstei;
- comprese cu alcool medicinal;
- pix sau creion de culoare albastră;
- foaie de temperatură;
- carnet de notări personale.

38
Pregătirea pacientului
a) Psihică: se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea;
se va asigura un repaus psihic de 5 minute înainte de măsurare, doarece emoţiile va
influenţa presiunea sângelui.
b) Fizică: se aşează pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal, ori semişezând sau în
ortostatism

Efectuarea tehnicii
a) Metoda Riva Rocci Korotkof (metoda clasică)
- Se utilizează comprese cu alcool pentru a şterge părţile metalice;
- Se amână măsurarea T.A dacă pacientul este tulburat emoţional sau are dureri;
- Spălarea pe mâini;
- Se permite pacientului să adopte poziţia culcat
- Se descoperă braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii , fie prin dezbrăcare dacă
mâneca este strâmtă;
- Se verifică dacă manşeta conţine aer;
- Se scoate aerul din manşetă la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând
manşeta în palme sau pe suprafaţa dură;
- Se închide ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
- Se aplică manşeta, circular, în jurul braţului întinsă biine, la 2,5 -5 cm deasupra plicii
cotului şi se fixează;
- Se aşează menbrana tensiometului deasupra arteret repetate şi se introduc olivele în
urechi;
- Se continua pomparea de aer când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului în
care pulsul dispare(nu se mai aud bătăi în urechi);
- Se decomprimă manşeta deschizând uşor ventilul de siguranţă;
- Se îndreaptă manşeta, se curăţă şi se va dezinfecta olivele stetoscopului;

39
 - Se înregistrează valorile măsurate ăn carnetul personal, unde se va nota: numele
pacientului, data înregistrării şi valorile obţinute.

b) Metoda oscilometrică (tensiometre electronice)

- se folosesc aparate care dispun de senzori care sesisează pulsaţiile arteriale în
diverse condiţii;
- manşeta aparatului se plasează în planul orizontal al inimii, fie pe braţ fie la
încheietura măinii adusă în dreptul inimii pentru măsurarea tensiunii arteriale centrale
sistolice şi diastolice concomitent cu înregistrarea frecvenţei pulsului. Pentru
măsurarea tensiunii arteriale în diferite puncte, se amplasează manşeta tensiometrului
în punctele respective.

c) Metoda palpatorie
- determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei
auscultatorii;
- se utilizează în cazuri deosebite când nu avem la îndemână un stetoscop;
- valorile se determină înregistrând val. indicată pe cadranul manometrului în momentul în
care simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tensiunea maximă.
- valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:
TA min= TA max/2 + 1 sau 2

Valorile normale

Vârsta Valorile normale T.A. Limite superioare ale normlului

1 an 95-65 mmHg Nedeterminate
6-9 ani 100-65 mmHg 119-79 mmHg
10-13 ani 110-65 mmHg 124-84 mmHg
16-17 ani 120-80 mmHg 134-89 mmHg
Adult 120-80 mmHg 139-89 mmHg

40
Notarea grafică a T.A
- Regulă: minimă = ½, maximă +1;
- Cifric : ex. TA=14 /8 (TA ideală);
- Se socotesc câte 1cm (10mmHg) pentru fiecare linie orizontală din foaie de temperatură;
- Se reprezintă grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, aşezat
pe verticala timpului (D sau S), latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S (tensiunea
sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D (tensiunea diastolică

Observaţii
Dacă accesul la arterele braţului nu este posibil, se măsoara T.A. la coapsa:
-alegeti o manşeta largă şi aşezaţi P pe abdomen pentru a palpa adecvat artera poplitee
- ajustaţi evaluarea presiunii înregistrate la coapsa deoarece există tendinţa ca T.A. să fie mai
mare la extremitatea distală decât la cea proximală superiară.

Factori determinanţi ai TA:

1) Forţa de contracţie a musculaturii inimii şi vaselor de sânge
2) Rezistenţa circuitului hemodinamic care depinde de:
a) diametrul vaselor de sânge
b) proprietăţile peretelui arterial
c) conţinutul vaselor de sânge
 volemie
 calităţile reologice ale sângelui
 presiunea coloidosmotică
d) presiunea telediastolică în sistemul arterial

41
Ziua 4I 5I 6I 7I 8I 9I 10I 11I 12I 13I 14I
Zile de boală 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
D R T.A P T D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S

0
3000 60 30 160 41

2500 50 25 140 0
40

2000 40 20 100 380

1500 30 15 100 380

370
80

42
1000 20 10

360
500 10 5 60

0 0 0 40 350

43
5.2. Injecţia intravenoasă (i.v.)

Definiţie. Introducerea soluţiilor medicamentoase (izotene sau hipertone) în circulaţia venoasă.

Locul injecţiei:
o Vena de la plica cotului
o Vena antebraţului
o Vena de pe faţa dorsală a mâinii
o Vena maleolare interne
o Vena jugulară
o Vena epicraniană la sugari şi copii mici

Trebuie evitate regiunile care prezintă piodermite, exeme, nevralgii şi traumatisme.

44
Soluţii administrate: izotene şi hipertone.

Scop: explorator (se administrează substanţe de contrast radiologic ) şi terapeutic.

Materiale:
• Tavă medicală
• Medicaţia prescrisă
• Mănuşi
• Seringi + ace sterile
• Branule
• Ac steril de aspiraţie
• Ser pentru dizolvat
• Garou
• Păduri alcoolice
• Comprese sterile
• Bandaj adeziv

Pregătirea pacientului şi a echipamentului:

- Se informează
- Se ajută să se aşeze comod în poziţie (în venele de la plica cotului, decubit dorsal , mâna
în extensie şi abducţie)
- Se verifică medicaţia prescrisă
- Se verifică data expirării
- Se trage soluţia în serigă, se va dilua dacă e necesar.

45
Tehnica injecţiei intravenoase:
 Se confirmă identitatea pacintului
 Asistenta îşi spală mâinile şi îşi va pune mănuşile

 Se aşează bolnavul în decubit dorsal, cu braţul în extensie, pe o mică pernă protejată

de muşama, aleză sau prosop
 Se
alege locul puncţiei
şi se dezinfectează

 Se leagă garonul
 Se executp puncţia venoasă:
o se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând
o uşoară compresiune şi tracţiune în kos asupra ţesăturilor vecine;
o se fizează seringa, gradiaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor;
o se pătrunde cu acul traversând în ordine, tegumentul, în direcţie oblică (unghi de
30 de grade), apoi peretele venos învingându-se o rezistenţă elastică, până când
acul înaintează în gol;
o se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei.
 Se controlează dacă acul este în venă
 Se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea garoului
 Se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu policele mâinii drepte se apasă pe
piston
 Se verifică periodic dacă acul este în venă
 Se retrge brusc acul, când injecarea s-a terminat;
 La locul puncţiei se aplică tamponul îmbibat în alcool, bandaj compresiv.

46
Îngrijirea ulterioară a pacientului: se va menţine compresa la locul injecţiei 3-5 minute; se
supraveghează în continuare starea generală.

Incidente şi accidente:
 Injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor, durere
 Flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante
 Senzaţia de uscăciune în faringe
 Hematom prin străpungerea venei
 Ameţeli, lipotimie, colaps
 Embolie gazoasă, soluţii uleioase care duc la decesul pacientului
 Hipotensiune pe cale refleză prin injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase
 Puncţionarea şi injecarea unei artere care produc necroza totală a extremităţilor, având
degete cianotice

De stiut:
- în timpul injectării se va supraveghea locul puncţiei şi starea generală (respiraţia, culoarea
feţei)
- vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 de ore , de aceea nu se vor repeta
injecţiile în aceeaşi venă la intervale scurte

- dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, puncţiile se vor
face totdeauna mai central faţă de cele anterioare

5.3 Perfuzia

Definiţie. Introducerea pe cale parenterală (intravenoasă), picătură cu picătură a soluţiilor

medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.

Mod de perfuzare:
- prin intermediul unui ac fixat în venă
- prin canule din plastic introduse prin lumenul acelor

47
- chirurgical: prin denudarea venei şi fixarea pentru un timp îndelungat a unei canule din
plastic
- pompă de perfuzie͢ care este un sistem electronic de administrare a soluţiilor perfuzabile, cu
reglare programată a volumului şi fixarea ratei fluxului din lichid

Scop:
- hidratarea şi mineralizarea organismului
- administrarea medicamentelor la care se va urmări efectul prelungit
- diluarea şi favorizaea excreţiei din organism a produşilor toxici
- completarea proteinelor sau a unor componente sanguine
- alimentarea pe cale paranterală

Materiale necesare :
- material pentru puncţia venoasă
- perfuzor, branulă, fluturaş
- seringi şi ace de unică folosinţă
- soluţie prefuzabilă
- romplast şi fixator transparent pentru cateter
- stativ

Soluţii perfuzabile:
~ sunt soluţii sterile, apirogene, în flacoane sau pungi PVC
~ Trebuie încălzite la temperatura corpului
~ Manitolul soluţi 10-20% care prezintă cristale , trebuie încălzite până dispar cristalele
deoarece soluţia este suprasaturată

48
 ~ Serurile glucozate şi aminoacizii sunt ferite de căldură şi lumină

Soluţii utilizate:
 Izotone → ser fiziologic 9g‰ NaCl, ser glucozat 5%, lactat de sodiu 1,9%, bicarbonat de
sodiu 14‰, soluţie de KCl 2%.
 Hipertone → soluţii glucozate 10,20, 33, 40%, soluţie NaCl 10,20%.
 Ringer - soluţie de electroliţi.
 Soluţie Darow, soluţie Krebs. Soluţie Buttler, soluţie Locke, soluţie Hartman, soluţie
Tham, soluţie Fischer – alcalină.
 Înlocuitori ai masei circulante.
 Dextran 70 - Macrodex, Dextran 40 - Rehomacrodex.
 Marisang.
 Plasmă umană, sânge integral, derivate de masă eritrocitară.

Loculul puncţiei pentru perfuzie:

 Venele de la plica cotului
 Venele epicraniene sau jugulare la copii mici şi sugari
 Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare sau femurale

Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului

- se explică bolnavului necesitatea tehnicii
- se aşează bolnavul cât mai comod, cu braţul sprijinit pe pernă elastică
- se protejează regiunea interesată a patului cu maşama şi aleză

Pregătirea flaconului:
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se controlează soluţia de perfuzat: valabilitate, aspect, integritate, etanşeitate,
corespondenţa cu soluţia recomandată.
- Se îndepărtează protecţia de pe dopul de cauciuc.
49
 - Se desface aparatul de perfuzie.
- Se dezinfectează dopul de cauciuc.
- Se puncţionează dopul cu acul trocar al aparatului după ce s-a închis prestubul.
- Se suspendă aparatul pe stativ.
- Se deschide prestubul în aşa fel încât lichidul să pătrundă în tubul perfuzor înlocuind
coloana de aer.
- Se formează nivelul de lichid (cca. ½ din picurător) şi se continuă scoaterea aerului până
apare la extremitatea perfuzorului prima picătură de lichid.
- Se închide prestubul, se repune apărătoarea amboului şi se atârnă tubulatura perfuzorului
pe stativ.

Execuţie:
- Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşile de protecţie.
- Se examinează calitatea venelor.
- Se aplică garoul şi se alege locul puncţiei.
- Se dezinfectează locul cu alcool.
- Se cere bolnavului să strângă pumnul de câteva ori şi să rămână cu pumnul strâns.
- Se execută puncţia venoasă şi se verifică poziţia acului.
- Se desface garoul şi se cere bolnavului să desfacă pumnul.
- Se ataşează la ac amboul perfuzorului pregătit.
- Se deschide prestubul şi se reglează ritmul perfuziei → obişnuit 60 picături pe minut
sau în funcţie de necesităţi şi de soluţia administrată.

Rolul asistentei medicale în timpul perfuziei:

- Supraveghează starea generală a bolnavului.
- Supraveghează locul puncţiei.
- Supraveghează ritmul de curgere a lichidului.
- Schimbă flacoanele atunci când este necesar.
- Administrează medicaţie recomandată.
- Asigură administrarea perfuzie pe cât posibil, la temperatura corpului.

50
Îngrijiri după tehnică:
- Se întrerupe perfuzia înaintea golirii complete a flaconului.
- Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei.
- Se extrage acul brusc din venă.
- Se lasă un pansament fixat cu leucoplast la locul puncţiei.
- Se înveleşte aşează bolnavul comod şi se înveleşte.
- Se supraveghează şi dacă nu sunt contraindicaţii, se pot administra lichide calde.
- Se notează în foaia de observaţie cantitatea de lichid perfuzată.

Incidente,accidente
- Hiperhidratare prin perfuzie în exces. La cardiaci poate determina edem pulmonar acut,
tuse, expectoraţie hemoptoică, polipnee, hipertensiune. Se reduce ritmul transfuziei sau
chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
- Embolie gazoasă → prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin
eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea perfuziei înainte de
golirea completă a flaconului şi prin neutralizarea perfuziilor cu presiune.
- Revărsat lichidian → în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze.
- Frison şi stare febrilă → prin nerespectarea condiţiilor de asepsie.
- Infecţii prin aspiraţie şi diaree → prin hrănire îndelungată prin perfuzie.
- Compresia vaselor sau a nervilor → datorită folosirii diferitelor aparate sau obiecte de
susţinere a braţului.
- Coagularea sângelui pe ac sau cateter → se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie
de heparină.
- Tromboză → prin mobilizarea cheagului de sânge.
- Limfangită → apariţia durerii pe traiectul vasului, colorat în roşu, cald, dureros la
atingere, datorită intoleranţei la soluţii şi cateter sau greşeli de asepsie

51
Observaţii:
- Instalarea perfuziei se va face în condiţii de asepsie perfectă.
- Înlocuirea flaconului sau întreruperea perfuziei se va face înainte de golirea completă
pentru a împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi pentru a reţine 2-3 ml de soluţie
pentru control, în cazul în care s-ar produce un accident (intoleranţă).
- Este obligatorie notarea pe flacon a orei de aplicare, a ritmului de administrare, a
componenţei soluţiilor perfuzate, medicamentele adăugate, ora de întrerupere a perfuziei,
numele asistentei care a montat perfuzia.
- Administrare de glucoză, indiferent de concentraţie, impune tamponarea cu insulină.

52
 CAPITOLUL VI.
CAZURI CLINICE

CAZUL I

Culegerea datelor
Nume: Todiruţ
Prenume: Lucian
Data naşterii: 20.06.1952
Vârstă: 64 de ani
Sex: Masculin
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Domiciuliu: Boroaia,Suceava
Stare civilă: căsătorit
Profesie: factor poştal
Grupă sanguină: B III
Perioada internării: 17.01.-21.01.2017
Diagnostic: Boala Parkinson

Observaţii

Pacientul, lucrează ca factor poştal. Acesta povesteşte că de fiecare dată ajunge obosit, luând în
considerare condiţiile de muncă, efortul pe care îl depune şi deplasările făcute în fiecare zi.
Bolnavul locuieşte cu soţia şi cei doi copii ai săi, nu fumează şi nu bea alcool. Pacientul spune că

53
de câteva zile este constipat de câteva zile, fapt ce nu a mai păţit de mult. Din cauza problemelor
de la muncă, nu are poftă de măncare şi nu se poate odihni. În antecedentele persoanale: oreion
la 8 ani,precum şi rujeola la 13 ani.

Motivele internării

Bolnavul Todiruţ Lucian, cu vârsta de 64 de ani, se prezintă la medicul neurolog, acuză un

tremur al membrului superior, apărut în urmă cu aproximativ jumătate de an din cauza unui stres,
care a apărut la început spontant la emoţii sau oboseală şi că va ceda imediat, în ultimul timp
tremorul s-a mărit şi apare frecvent de starea pacientului. Este internat în secţia interne a
spitalului din Fălticeni pentru a se stabili diagnosticul şi tratament. Are o respiraţie de 15-25
0
resp/minut, puls 80-90 p/min; TA 140/80 mm Hg, cu o temperatură de 36,6 C, talia 175 cm,
greutatea 80kg.

Examene paraclinice şi rezultate

3
 Hematii 4,4 mil/ mm
3
 Leucocite 10.000/ mm
 VSH 8 mm/h
 Glicemie 90mg%
 Hemoglobină 40%
3
 Trombocite 370.000/ mm
 Colesterol 300 mg%
 Uree 50 mg %
 TGO 7 U. I
 TGP 20 U.I
 Birubină totală 1,8 mg %
 Creatinină 0,8 mg %

54
  Acid uric 3,1 mg %
 Amilaze minore 6.000 U.I/l

PRINCIPII DE ÎNGRIJIRE

- Stabililesc manifestările de dependeţă şi indepenţă prin cele 14 nevoi ale pacientului

- Identific problema de depenşă şi sursele de dificultate
- Stabilesc obiectivele împreună cu echipa medicală
- Efectuez intervenţiile delegate
- Evaluez rezultatele în cazul în care panul de îngrijire nu va da rezultate.

55
 Evaluarea nevoilor fundamentale şi identificarea problemelor de dependenţă pentru
pacientul T.L

Nr. Dependent Manifestări de Surse de

crt Nevoia Independent dependenţă dificultate Obiective

1. A respira + Sialoree Hipersalivaţie -

2. A bea şi a mânca + Dificultate de Tremur P să mănânce

a se alimenta suficient şi să
bea lichide

3. A elimina - ---- ------ --------

4. A se mişca şi a avea o Restricţie în Rigiditate Postură

bună postură + mişcare musculară adecvată

5. A dormi şi a se odihni + Insomnie Agitaţie P să doarmă

suficient

6. A se îmbraca şi + Dificultate Diminuarea Să se dezbrace

dezbrăca mobilităţii mai uşor

56
7. A fi curat, îngrijit - Dificultate de Imposibilitatea -
autoîngrijire igieniei
corporale

8. A menţine temperatura + Răcirea Vasoconstricţie Menţinerea

corpului extremităţilor tegumentelor
curate

9. A evita pericolele + Risc de Tremurături Benificierea

accidente mediului în
siguranţă

10. A comunica - ------ ----- -------

11. A acţiona conform + Frustrare Neacceptarea ------

propriilor convingeri a bolii
practica religia

12. A fi preocupat în + Diminuarea Depresie ----

vederea realizării interesului

13. A se recrea - ------ Vorbire -----

monotonă

14. A învăţa cum să-şi + Cunştinţe Lipsa de interes Dobândirea

păstreze sănătatea insuficiente cunoştinţelor
despre boală necesare

57
 Plan de îngrijire a pacientului T.L

Data Diagnostic de nursing Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
17.01 Nutriţie inadecvată, Pacientul: Conduc pacientul Particip alături de Pacientul s-a
.2017 Insomnie -să mănânce în salon medic la examenul acomodat
Deficit de autoîngrijire suficient cantitativ Monotorizez: clinic uşăor cu
Risc de accidente şi şi calitativ T.A 140-80 mm Recoltez sange mediul
complicaţii -să se poată odihni Hg Pregătesc spitalicesc,
Postură inadecvată în -să păstreze Puls 80-90 p/minut pacientul pentru deşi nu a mai
ortostatisim tegumentele curate Temperatura EKG fost niciodată
Alterarea confortului -să evite 0 Administrez internat.
36,6 C
psihic şi fizic complicaţiile Respiraţia 15-25 tratamentul: Starea
- să evite resp/minut Glucoză 5% generală este
accidentele Talia 175 cm 500ml i.v. bună. A

Greutatea 80 Cerebrolysin mâncat dar nu

Aşez pacientul în 10 ml 1 fiolă în s-a odihnit

pat şi îl urmăresc perfuzie destul.

în timp ce Milgamma Prezintă o

mănâncă 1 fiolă i.m dificultate în

Seara monotorizez Bilobil 40mg mers prin

T.A 14/8mmHg 2cp/zi manifestarea

Pulsul 77bătăi/min Sedocalm 2cp/zi incapacităţii

Temperatura Melatonină de a ridica

58
 0 1 cp seara suficient
36,9 C
membrul.
18.01 Nutriţie inadecvată Pacientul: Aerisesc salonul Medicul va hotărâ Pacientul în
2017 (inapetenţă) -să mănânce Monitorizez: deplasarea urma
Odihnă inadecvată suficient cantitativ T.A 13,7mm Hg pacientului la deplasării la
Deficit de autoîngrijire -să se poată odihni Pulsul 75 Suceava cu cu ambulanţa
Postură inadecvată în -să-şi păstreze bătăi/minut ambulanţa, în la Suceava în
ortostatism tegumentele curate Temperatura vederea efectuării urma unei
Risc de complicaţii -să evite 0 unei tomografii. tomografii, a
36,4 C
Alterarea confortului complicaţiile Pregătesc Administrez decurs fără
(anxietate) diminuării pacientul pentru tratamentul dat de probleme.
disconfortului deplasarea cu doctor: După amiază

ambulanţa în Glucoză 5% 500ml pacientul se

vederea unei i.v. întoarce la

tomografii. Îl ajut Cerebrolysin 10 spital. După

să se mil 1 fiolă în tratament,

îmbrace,pregătesc perfuzie. tremurul s-a

documentele Milgamma diminuat,

necesare. 1 fiolă i.m. starea

Investigaţia pentru Bilobil 40mg generală fiind

stabilirea 2 cp/zi bună.

tratamentului. Melatonină

Seara monitorizez 1 cp seara

T.A 14,9 mmHg

Puls 78
bătăi/minut
Temperatura
36 , 60 C

Respiraţia
19r/minut

59
19.01 Inapentenţă Pacientul Aerisesc salonul Administrez După
2017 Postură inadecvată în -să mănânce Monitorizez: tratamentul introducerea
ortostatism suficient cantitativ T.A 13,7 mmHg recomandat de medicaţiei
Risc de accidente şi şi calitativ Puls:73 bătăi/min medic: speciice bolii
complicaţii -să evite Temperatura: Glucoza 5% 500 parkinsoniene
Alterarea confortului complicaţiile 0 ml i.v. , pacientul se
36,7 C
psihic şi fizic (anxietate) -să evite Respiraţia 17r/min Cerebrolysin 10 ml simte mai
accidentele Însoţesc pacientul 1 fiolă în perfuzie bine şi nu este
-diminuarea oriunde se duce. Migamma 1 fiolă anxios,
disconfortului Urmăresc i.m. mănâncă bine,

întotdeauna Bilobil 40 mg s-a odihnit, iar

efectele medicaţiei 2cp/zi tremorul a

şi observ că Sedocalm 2cp/zi încetat.

tremorul este redus Melatonină 1 cp Există o

şi a încetat imediat seara mobilitate

după a treia Madopar 4cp/zi încetinită la

administrare nivelul

Anxietatea membrului

amplifică superios şi

simptomatologia inferior stâng

Seara monitorizez:
T.A 13,97 mmHg
Puls 81
bătăi/minut
Temepratura

36,70 C
Respiraţia 20r/min
20.01 Discofort redus Pacientul prezintă Aerisesc salonul Administrez Pacientul se
2017 Risc de accidente mult confort fizic dar şi Monitorizez: tratamentul simte mai
dominuat psihic T.A 12,7/mmHg recomandat de bine

60
 Risc de complicaţii Evitarea Puls 77bătăi/min medic: Nu prezintă
accidentelor şi a Temperatura Glucoză 5% 500 tremor, doar
complicaţiilor 0 ml i.v. un disconfort
36,5 C
Cerebrolysin în membrul
Respiraţia 16r/min
10ml 1 fiolă în superior şi
Menţin intervenţii
perfuzie inferior stâng
Discut cu fiica
Milgamma 1 fiolă
pacientului despre
i.m.
efectele bolii şi la
Bilobil 40mg 2cp
cum îl poate ajuta
zi
Monitorizez
Sedocalm 2cp zi
T.A 13,5 mmHg
Melatonină 1 cp
Puls 73 bătăi/min
seara
Temperatura
Madopar 4cp/zi
0
36,8 C
Respiraţia 18r/min
21.01 Cunoştinţe insuficiente Pacientuls să plece Aerisesc salonul Administrez Pacientul se
pentru a-şi putea păstra acasă cum să-şi Monitorizez tratamentul dat de externează cu
sănătatea păstreze sănătatea T.A 14,9 mmHg medic din stare
şi să le aplice Puls 74bătăi/min dimineaţa ameliorată.
Temperatura respectivă
0 Glucoză 5% 500
36,7 C
ml i.v
Respiraţia 18 r/min
Cererolysin 10ml 1
Urmăresc efectele fiolă în perfuzie
Millgama 1 fiolă
medicamentelor
i.m.
Pregătesc Bilobil 40 mg 1 cp

documentele Sedocalm 1 cp
Madopar 2cp /zi
pentru externare, îi

61
 înmânez biletul de

externare odată cu

recomandările

medicale

Evoluţia şi recomandările date

Bolnavul Todiruţ Lucian cu vârsta de 64 de ani, se prezintă la medicul neurolog, acuză un

tremur al membrului superior, apărut în urmă cu aproximativ jumătate de an, din cauza stresului
lung, care apărea brusc de la emoţii sau oboseală, dar ceda când se odihnea, care în ultima vreme
s-a mărit şi a apărut frecvent. Acesta simte un tremur la membrul inferior stâng. Este internat la
secţia interne a spitalului din Fălticeni pentru determinarea diagnosticului şi tratament. În urm
investigaţiei este diagnosticat cu boala Parkinson, se stabileşte tratamentul cu: Glucoză,
Cerebrolysin, Milgamma, Sedocalm şi Melatonină.
Bolnavul se va externa, urmând următoareale recomandări:
- Tratament
- Evitarea cauzelor stresante
- Îndepărtarea substanţelor (cafea,alcool)
- Împiedicarea efortului fizic
- Regim echilibrat

62
CAZUL II

CULEGEREA DATELOR
Nume: Crăciun
Prenume: Vasile
Data naşterii 11.03. 1944
Vârstă: 72 ani
Naţionalitate: română
Religie ortodoxă
Domiciliu: Podeni, Suceava
Ocupaţie: pensionar
Grupa sanguină: A II, Rh-ul pozitiv
Stare civilă: căsătorit
Perioada internării:14.01-18.01.2017
Diagnostic: Boala Parkinson
Observaţii: Pacientul a renunţat la cafea şi ţigări, atunci când a fost diagnosticat cu Parkinson,
deşi înainte nu făcea abuzuri. Locuieşte cu soţia.
Motivele internării: rigiditate musculară cu alterarea mişcării, scădere marcată de greutate,
inapetenţă, dificultate a vorbi, tremur al membrelor superioare.

63
Antecedente personale patologice:Pacientul spune că a avut varicelă la 12 ani, Colecistectomie,
în urmă cu trei ani, bunica din partea mamei Boala Parkinson, ce s-a stabilit în jurul vârstei de 60
de ani.
Istoricul bolii:pacient aflat în stadiul II/III, sub tratament cu Madopar, acuză creşterea
simptomelor cam de o lună. Efectul medicamentului s-a redus, au apărut tulburări de echilibru,
crampe musculare.
Investigaţii: examene paraclinice; examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare:
o Hemoglobina 8 % gr
o Hematocrit 32% gr
o Trombocite 120000
o TGO 17 u.i/l
o TGP 12 u.i /l
o Uree 10 mg/dl
o Creatinină 0,44 mg/dl
o Calciu total 7,000 mg/dl

Principii de îngrijire

- Stabilesc manifestările de dependeţă şi independenţă pentru cele 14 nevoi ale pacientului.

- Identific sursele de dificultate şi de dependenţă pentru determinarea diagnosticului de
nursing.
- Efectuez intervenţiile autonome şi delegate.
- Evaluez rezultatele împreună cu echipa medicală.

64
 EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE ŞI IDENTIFICAAREA
PROBLEMELOR DE DEPENDEŢĂ PENTRU PACIENTUL C.V

Nr. Nevoia Dependent Manifestări de Surse de Obiective

crt independent dependenţă dificultate
1. A respira - --------- ------- --------
2. A bea şi a mânca + Inapetenţă Boala Pacientul să
mânânce suficient
cantitativ şi
calitativ
3. A elimina
4. A se mişca şi a + Poziţie vicioasă Tremur Pacientul să aibă o
avea o bună postură postură adecvată
5. A dormi şi a se + Ore insuficiente de Agitaţie P să doarma
odihni somn suficient
6. A se îmbraca şi + Dificultate Tremur P să se îmbrace şi
dezbrăca dezbrace uşor
7. A menţine - -------------------- ------------------- ---------

65
 temperatura
corpului
8. A fi curat + Deficit de Tremor Pacientul să-şi
autoîngrijire menţină
tegumentele curate
9. A evita pericolele + Risc de accidente Tulburări de Pacientul să
echilibru benificieze de un
mediu de siguranţă
10. A comunica + Dificultate Lentoare în Pacientul sa
gândire comunice bine
11. A acţiona propriilor - --------------- --------------- -----------
convingeri
12. A fi preocupat în - --------------------- --------------- ---------------
vederea realizării
13. A se recrea - ------------------ -------------- -----------------------
14. A învăţa cum să-şi + Cunoştiinţe Ignoranţă P să dobândească
păstreze sănătatea insufieciente cunoştiinţele
necesare

66
 PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI C.V

Data Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
14.01. Nutriţie P să poată mânca Conduc pacientul Particip alături de P se internează
2017 inadecvată suficient, în salon medic la examenul având o stare
Deficit de Să se poată odihni, Monitorizez: clinic generală,
autoîngrijire să aibă o T.A 13,7 mmHg Recoltez sânge modificată de
Insomnie comunicare Puls 70bătăi/minut pentru analize şi simptomele
Comunicare adecvată, să evite Temperatura pregătesc bolii, este mai
inadecvată accidentele 0 pacientul pentru liniştit după
36,4 C
Risc de diminuarea Respiraţia 20r/min EKG discuţiile avute
accidente, disconfortului Talia 177cm Administrez cu echipa de
complicaţii Greutatea 79kg tratamentul dat de îngrijire
Anxietate Aşez Pacientul medic: Doarme mai

comod în pat. Îl Glucoza 5% 500 bine în timpul

ajut să mănânce, să ml i.v. nopţii

se îmbrace, să se Cerebrolysin

deplaseze la 10mil 1 fiolă în

toaletă.Notez în perfuzie

67
 F.O toate semnele Milgamma 1 fiolă
şi simptomele pe i.m
care le manifestă şi Bilobil 2 cp/zi
modificările în Sedocalm 2cp/zi
raport cu Melatonină 1 cp
medicaţia. seara
Seara monitorizez: Madopar 4 cp zi
T.A 14,8 mmHg
Puls 77
bătăi/minut
Temperatura
0
36,7 C
Respiraţia 20r/min
15.01. Nutriţie P să mănînce Aerisesc salonul Medicul va hotărâ P se simte mai
2017 inadecvată suficient cantitativ Monitorizez schimbarea formei bine,s-a
Postură şi calitativ T.A 13,7 mmHg de Madopar odihnit, este
inadecvată în să se poată odihni Puls 73bătăi/min Administrez optimist, având
ortostatism să-şi păstreze Temperatura tratamentul dat de tremorul redus
Risc de tegumentele curate 0 medic ca frecvenţă şi
36 ,8 C
accidente să aibă o Glucoza 5% intensitate.
Deficit de comunicare Respiraţia 18r/min 500ml i.v. Este
autoîngrijire adecvată Cerebrolysin monitorizat în
Însoţesc pacientul
să evite 10 m 1fiolă continuarea de
complicaţiile oriunde se perfuzie echipa
disconfortului deplasează Milgamma 1 fiolă medicală fiind
i.m. efecul
Îi sugerez să-şi
Sedocalm 2cp/zi medicamentul
desfăşoare Bilobil 40 mg se instaleză 2-3
2cp/zi zile
activităţile diurne
Melatonină 1cp
Seara monitorizez: seara

68
 T.A 14,7 mmHg Madopar HBS 3cp
zi
Puls 77bătăi/min

Temperatura

36,80 C
Respiraţii 20r/min
16.01. Deficit de Pacientul: să Aerisesc salonul Administrez Pacientul se
2017 autoîngrijire păstreze Monitorizez: tratamentul simte mai bine,
Postură tegumentele T.A13,7 mmHg recomandat de Tremorul s-a
inadecvată în curate, să aibă o Puls 73bătăi/min medic: Glucoză redus, a avut
ortostatism cumunicare Temperatura 5% 500 ml i.v perioade lungi
Tulburări de adecvată,să 0 Cerebrolysin 10 în timpul zilei
36,7 C
vorbire elimine Pacientul învaţă ml 1 fiolă în care nu a
Risc de accidentele, să-şi controleze Bilobil 40mg 2cp tremurat deloc,
accidente diminuarea mersul făcînd zi comunica mai
diminuat disconfortului exerciţii, îl sfătui Sedocalm 2cp/zi bine, este activ
Anxiete , să se exprime Melatonină 1cp
pertubarea verbal şi să le seara
imaginii de redea rar Milgamma 1 fiolă
sine, agitaţie Seara monitorizez: i.m.

T.A 15,8 mmHg Madopar HBS

Puls 81 bătăi/min 3cp zi

Temperatura
0
36,8 C
Respiraţia 21r/min
17.01. Risc de Evitarea Aerisesc salonul Administrez Pacientul se
2017 accidente accidentelor şi a Monitorizez: tratamentul: simte mai
diminuat complicaţiilor T.A14,7 mmHg Glucoza 5% bine.Perioadele
Disconfort Pacientul prezintă Puls 70bătăi/min 500ml i.v. de tremor s-au
atenuat confort psihic şi Temperatura Cerebrolysin 10 diminuat ,apar

69
 fizic 0 mil 1 fiolă la intervale
36,6 C
Respiraţii 18r/min Milgmma 1 fiolă rare cu o

Învăţ pacientul i.m. durată

exerciţii de Bilobil 2cp/zi 40 diminuată

respiraţie, pentru mg

că prezintă o Sedocalm 2cp/zi

uşoară dispnee Melatonină 1 cp

Seara monitorizez seara

T.A 15,8 mmHg Madopar 3cp/zi

Puls 77 bătăi/min
Temperatura

36,80 C
Respiraţia 19r/min
18.01. Cunoştiinţe Pacientul să-şi Aerisesc salonul Administrez Pacientul are o
2017 insufieciente păstreze sănătatea Monitorizez tratamentul din stare
despre cum T.A 14,8 mmHg dimineaţa ameliorată şi se
să-şi păstreze Puls 78 bătăi/min respectivă. va externa. Are
sănătatea Temperatura Glucoză 5% cunoştinţe

36,70 C 500ml i.v. despre cum îşi

Respiraţia 17r/min Cerebrolysin 1 poate păstra

Urmăresc efectele fiolă în perfuzie sănătatea

medicamentelor, Milgamma 1 fiolă

pregătesc i.m.

documentele Bilobil 40 mg 1cp

pentru externare şi Sedocalm 1 cp

biletul de externare Madopar HBS

împreună cu 1 cp zi

recomandările
medicale

70
 Evoluţie şi recomandările C.V

Pacientul Crăciun Vasile,cu vârsta de 72, are boala Parkinson, având stadiul II/III, aflat
sub tratament cu Madopar, acuză simptomele de o lună. Efectele medicamentului s-a redus,
apărând tulburările de echilibru şi crampele musculare. Este internat în secţia de Interne a
spitalului Fălticeni. Se stabileşte tratament cu: Glucoză, Cerebrolysin, Milgamma, Sedocalm,
Melatonină, Bilobil,Madopar.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
- tratament;
- evitarea stresului;
- se preferă masa cu carne sau lactate;
- sa nu se considere o persoană cu handicap, inutilă, lipsită de valoare;
- să evite riscul accidentelor;
- să meargă ajutat de baston sau cadrul, dacă este cazul;
- evitarea ieşirii din casă în zilele calde;
- eviarea aglomeraţiilor;

71
 - să poarte îmbracăminte lejeră, fără nasturi iar încălţămintea fără şireturi;
- să elimie pragurile, tacâmurile, lingurile vor fi cu mâner gros, lichidele băute cu paiul;
- instalarea unui dispozitiv de sprijin la toaletă;
- baia se va face în cadă, bolnavul aşezat pe un scăunel;
- mişcări de gimnastică, şi masaje mâinilor.

Cazul III

Culegerea datelor
Nume: Dumitraşcu
Prenume: Sorin
Vârsta: 61 ani
Data naşterii: 15.05.1965
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Domiciliu: Slatina,Suceava
Stare civilă: căsătorit
Profesie: mecanic auto
Grupa sanguină: 0I, Rh-ul pozitiv
Perioada internării: 10.02-16.02.2017
Diagnostic: Boala Parkinson
Observaţii: Pacientul susţine că nu fumează, nu bea alcool, pensionat pe caz de boală. Locuieşte
împreună cu soţia care este pensionară,într-un apartament cu două camere.

72
Motivele internării: dificultate de vorbire, a mişcărilor, crampe musculare, sialoree, tremurătură
la nivelul membrelor superioare şi inferioare.
Antecedente personale: a avut Rujeolă la vârsta de 10 ani, Apendicotomie, în urma cu
doisprezece ani, bunicul din partea tatălui Boala Parkinson, ce s-a stabilit în jurul vârstei de 60 de
ani.
Istoricul bolii:Pacientul este cunoscut cu boala Parkinson, în stadiul III/IV, aflat sub tratament
cu Madopar, acuza extinderea simptomelor de o lună. Efectul medicamentului este redus ca
durată, apar frecvent tulburările de echilibru, crampele musculare, confuzie.
Investigaţii paraclinice: În urma internării se executa examene paraclinice. Se execută examene
de laborator, EKG şi examene radiologice:
- Probe de coagulare:
- Hemoglobina 8 gr %
- Hematocrit 31 gr %
- Trombocite 120000
- TGO 17 u.i / l
- TGP 13 u.i / l
- Uree 10 mg/dl
- Creatină 0,43 mg /dl
- Calciu 6,00 mg/dl

Plan de îngrijire:
- Stabilirea maniferstărilor de dependenţă pentru cele 14 nevoi.
- Idenfitic sursele de dificultate pentru determinarea diagnosticelor de nursing.
- Efectuez intervenţiile autonome şi delegate.
- Evaluez rezultatele îmreună cu echipa medicală.

73
 EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE ŞI IDENTIFICAREA PROBLEMELOR
DE DEPENDENŢĂ
Nr. Dependent Manifestări de Surse de Obiective
Crt. Nevoia Independent dependenţă dificultate
1. A respira - ---------- -------- ------
2. A bea şi a mânca + Inaptenţă Tremor P să mănînce
cantitativ şi calitativ
3. A elimina + Constipaţie Alimentaţie Eliminare adecvată
inadecvată
4. A se mişca şi a avea o bună + Restricţie în Rigiditate Postură adecvată
postură mişcare musculară
5. A dormi + Somnolenţă Agitaţie Eliminare adecvată
6. A se îmbraca şi dezbraca + Dificultate Diminuarea P să se dezbrace
mobilităţii uşor
7. A menţine temperatura - --------- Vasoconstricţie --------
corpului periferică
8. A fi curat + Difict de Incontineţă Menţinerea

74
 autoîngrijire urinară tegumentelor curate
9. A evita pericolele + Risc de accidente Tulburări de P să beneficieze de
echilibru un mediu sigur
10. A comunica - Vorbire incorectă Anxietate Comunicare
adecvată
11. A acţiona conform propriilor + Dificultate de a Neacceptarea P să poată practica
convingeri se deplasa bolii religia
12. A fi preocupat în vederea + Incapacitate Depresie Activităţi utile
realizării profesională
13. A se recrea + Dificultate Dizartrie P să se poată recreea

14. A învăţa cum să-şi păstreze + Deprinderi greşite Lipsa de Dobândirea

sănătatea interes cunoştinţelor

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Data Diagnostic Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

autonome delegate
14.01 Nutriţie inadecvată Pacientul: să Conduc pacientul Particip la Pacientul se
2017 Eliminare poată mânca în salon. examenul clinic internează cu o
inadecvată,constipa suficient Monitorizez: alături de stare generală
ţie cantitativ şi T.A 13,7 mmHg medic.Recoltez influenţată de
Deficit de calitativ,să se Puls 70bătăi/min sânge pentru simptomele bolii
autoîngrijire, poată odihni, Temperatura analize şi parkinsoniene.
postura inadecvată să-şi păstrezee 0 pregătesc După discuţiile
36,4 C
Dificultate de tegumentele Respiraţia 20r/min pacientul pentru avute cu echipa,
mişcare curate, Talia 178 cm EKG. pacientul este
Odihnă inadecvată să evite Greutatea 79 kg Administrez mai liniştit şi
Risc de complicaţii complicaţiile şi Aşez pacientul tratamentul dat gândeşte pozitiv.
Comunicare diminuarea comod în pat.Îl de medic: A mâncat dar nu
inadecvată disconfortului ajut să se Glucoză 5% suficient.

75
 Durere,anxietate, îmbrace,să 500ml i.v. Doarme bine pe
depresie mănânce,să se Cerebrolysin 10 timpul nopţii
deplaseze la ml 1 fiolă în
toaletă.Îl încurajez perfuzie
şi-i inspir Milgamma 1
încredere în fiolă i.m.
echipa medicală. Bilobil 40 mg
Întocmesc un 2cp/zi
regim alimentar,pe Ketonal 1fiolă/zi
care pacientul îl Sedocalm 2cp/zi
va urma.Notez în Melatonină 1cp
F.O toate semnele seara
şi simptomele Madopar 4cp/zi
manifestate. Seara Ducolax 2 cp zi
monitorizez:
T.A 14,8mmHg
Puls 78bătăi/min
Temperatura
0
36,8 C
Respiraţia 20r/min
15.01 Nutriţie inadecvată Pacientul: să Aerisesc salonul Medicul În urma
.2017 Eliminare mănânce suficient Monotorizez hotărăşte modificării
inadecvată cantitativ şi T.A 13,8mmHg ajustarea tratamentului nu
(constipaţie) calitativ; să aibă o Puls 73 bătăi/min dozelor de s-au înregistrat
Deficit de eliminare Temperatura Madopar. modificări
autoîngrijire adecvată;să se 0 Administrez semnificative.
36,7 C
Postură inadecvată poată odihni şi să- Respiraţia 18r/min tratamentul dat Este în
în ortostatism şi păstreze Menţin de medic: continuarea
Tulburări de tegumentele intervenţiile din Glucoză 5% 500 monitorizat de
vorbire curate; să evite ziua interioara. ml i.v. echipa medicală,
Risc de accidente accidentele şi Însoţesc pacientul Cerebrolysin deoarece efectul

76
 Risc de complicaţii complicaţiile; oriunde se 10ml 1 fiolă medicamentului
Alterarea diminuarea deplasează acesta. Milgamma 1 se stabileşte
confortului psihic şi disconfortului Îl învăţ tehnici fiolă i.m. după 2-3 zile
fizic pentru ameliorarea Bilobil 40mg
simptomelor. 2cp/zi
Seara monitorizez: Ketanol 1
T.A 14,7mmHg fiolă/zi
Puls 77bătăi/min Sedocalm 2cp/zi
Temperatura Melatonină 1cp
0 seara
36,9 C
Respiraţia 20r/min Madopar HBS
3cp/zi
Dulcolax 2cp zi

16.01 Dificultate de a Pacientul: să aibă Aerisesc salonul Administrez După 2 zile de

2017 mânca din cauza o nutriţie Monitorizez: tratamentul tratament este
tremorului, potrivită; să aibă T.A 13,8mmHg recomandat: modificată
Eliminare o aliminare Puls 70bătăi/min Glucoză pozitiv,dar nu se
inadecvată adecvată; să aibă Temperatura 500 ml i.v. află la aşteptările
Risc de complicaţii, o comunicare 36,50 C Cerebrolysin 1 medicului.
accidente, adecvată;să evite Respiraţia 18r/min fiolă în perfuzie Tremorul s-a mai
Durere, anxietate, accidentele şi Învăţ pacientul Milgamma 1 redus, a mâncat
pertubarea imaginii complicaţiile să-şi controleze fiolă i.m./zi mai bine, dar se
de sine mersul făcând Ketonal 1fiolă/zi îngrijorează că

exerciţii Bilobil 2cp/zi tratamentul nu

Seara Sedocalm 2cp/zi da nici un

T.A 14,8mmHg Melatonină 1cp rezultat

Puls71bătăi/min seara

Temperatura Madopar HBS

0 3cp/zi
36,8 C

77
 Respiraţia 18r/min
17.01 Nutriţie inadecvată Pacientul să aibă Aerisesc salonol Medicul Pacientul se
2017 Eliminare o nutriţie Monitorizez: hotărăşte simte mai bine,
inadecvată adecvată; T.A 13,7 mmHg modificarea este odihnit, a
Deficit de să-şi păstreze Puls 74 bătăi/min tratamentului. mâncat mai bine
autoîngrijire tegumentele Temperatura Administrez şi s-a plimbat
diminuat curate; 0 medicamentul: Tremorul s-a
36,7 C
Postură inadecvată să evite Respiraţia 18r/min Glucoza 500ml redus ca
în ortostatism accidentele; Observ efectele i.v. 5% intensitate.
Risc de complicaţii să evite noului tratament Cerebrolysin Durerea s-a
complicaţiile; Modificările le 10ml 1 fiolă diminuat. Se află
diminuarea notez în F.O. Milgamma 1 în continuarea
discofortului şi Alimentaţia să fie fiolă i.m. monitorizat de
reducerea durerii potrivită pentru Bilobil 40mg echipa medicală

evitarea 2cp/zi

constipaţiei şi să Sedocalm 2cp/zi

bea lichide Melatonină 1cp

Seara monitorizez: seara

T.A 14,8 mmHg Madopar HBS

Puls 81 bătăi/min 3cp/zi

Temperatura Tasmar 3cp/zi

0
37 C
Respiraţia 19r/min
18.01 Incontinţă urinară P să aibă o Aerisesc salonul şi Administrez Pacientul se
2017 de efort eliminare monitorizez: tratamentul dat simte mai bine.
Deficit de adecvată; să evite T.A 13,8 mmHg de medic: A avut perioade
autoîngrijire accidentele, să Puls 72 bătăi/min Glucoză 5% 500 în timpul zilei în
Postură inadecvată evite Temperatura ml i.v. care nu a mai
în ortostatism complicaţiile; 0 Cerebrolysin tremurat deloc.
36,4 C
Comunicare diminuarea Respiraţia 18r/min 10 ml 1fiolă Emisiile

Urmăresc în Milgamma spontane de

78
 inadecvată disconfortului; continuare 1 fiolă i.m. urină se produc
Risc de accidente combaterea pacientul.Îl învăţ Bilobil 2cp/zi la eforturile
Anxietate durerii. tehnici: pentru 40mg marei.
controlul vorbirii Sedocalm 2cp/zi Comunică mai
şi exercitii ale Melatonină 1cp bine, este activ
feţei(deschiderea seara
şi închiderea gurii, Madopar 3cp/zi
umflarea obrajilor, Tasmar 3cp/zi
scoaterea limbii,să
rostească fraze
scurte)
Monitorizez seara:
T.A 14,7 mmHg
Pul 80bătăi/min
Temperatura
0
36,6 C
Respiraţia 20r/min
19.01 Risc de accidente Evitarea Monitorizez: Administrez Pacientul se
2017 mult diminuat accidentelor şi a T.A 14,8 mmHg tratamentul: simte bine.
Risc de complicaţii complicaţiilor Puls 73 bătăi/min Glucoză 5% 500 Perioadele de
Disconfort atenuat Pacientul să aibă Temperatura ml 1 fiolă i.v. tremor s-au
confort psihic şi 0 Cerebrolysin diminuaat, apar
36,7 C
fizic Respiraţia 18r/min 10ml 1 la intervale rare

Învăţ pacientul fiolă/perfuzie cu o durată

exerciţii de Milgamma diminuată,

respiraţie deoarece 1fiolă i.m. deplasându-se

prezintă o usoară Bilobil 40mg mai uşor.

dispnee. Discut cu 2cp/zi

soţia pacientului Sedocalm 2cp/zi

despre cum îl Melatonină 1cp

poate ajuta după seara

79
 întoarcerea lui la Madopar HBS
domiciliu 3cp/zi
Seara monitorizez:
T.A 15,8mmHg
Puls 81bătăi/min
Temperatura
0
36,8 C
Respiraţia 20r/min
20.01 Cunoştiinte Pacientul să plece Aerisesc salonul Administrez Pacientul se
2017 suficente pentru acasă Monitorizez: tratamentul. externeară având
păstrarea sănătatăţii cu cunostiinţe T.A 14,8mmHg Glucoză 5% o stare
despre cum să-şi Puls 77bătăi/min 500 ml i.v. înbunătăţită. Are
păstreze sănătatea Temperatura Cerebrolysin cunoştinţele
şi să le aplice 0 10ml 1 fiolă necesare despre
36,6 C
Respiraţia 17r/min perfuzie păstrarea

Urmăresc efectele Milgamma 1 sănătăţii

medicamentelor, fiolă i.m.

pregătesc Bilobil 40mg

documentele 1cp

pentru externare. Sedocalm 1cp

Îi înmânz reţeta Madopar HBS

pentru 1 cp

medicamente şi-l
instruiesc cum
trebuie luate
medicamentele
dar şi efectele lor.

80
 Evoluţie si recomadări

Pacientul Dumitraşcu Sorin, cu vârsta de 61 de ani, este cunoscut cu Boala Parkinson, în

stadiul III/IV, aflându-se sub tratament cu Madopar, acuză creşterea simptomelor de o lună.
Efectul medicamentului este redus ca durată, dar apar adesea tulburările de echilibru, crampele
musculare, ceea ce la determinat să se prezinte la medicul neurolog. Acesta este internat în secţia
Interne a spitalului Fălticeni. Se recomadă tratamnt cu: Glucoză, Cebrolysin, Milgamma,
Sedocalm, Melatonină, Madopar,Bilobil.
Se externează având următoarele recomandări:
- tratament Rp;
- evitarea momentelor stresante;
- se preferă masa cu carne sau lactate seara;
- să nu se creadă o persoana cu handicap, o persoană inutilă, iesită afară din societăţi iar pe
măsură să se facă util;
- să evite riscul accidentelor;
- să meargă ajutat de baston sau cadru, dacă este cazul;
- să evite ieşitul din casă pe gheţus sau în zilele călduroase;
- să elimine pragurile din locuinţă şi să aibă o îmbrăcăminte lejeră;
- va păşi mai întâi pe călcâie, iar întoarcerile vor fi cu paşi mărunţi;

81
 - întoarcerile în pat se vor face prin rostogolire;
- masaj ale mâinii
- folosirea energiei pentru activităţile necesare.
Pacintul se va externa, având o stare ameliorată.

CONCLUZII

„Maladia este aceeași pentru toți pacientii cu Parkinson. Ceea ce ne diferențiază pe unii de
ceilalți este atitudinea. Dacă adopți o atitudine de luptător, dacă ești motivat să duci o viață bună,
ai toate șansele să treci foarte ușor peste boală și să ai o evoluție lungă și frumoasă, metaforic
spus, a bolii. Dacă, în schimb, adopți o atitudine de învins, de om marginalizat și mergi cu capul
în pământ și nu găsești motivație în nimic, ești pierdut, pentru că atunci boala progresează foarte
repede și complicațiile nu întârzie să apară. Pe lângă medicație ai nevoie de un psihic bun, îți
trebuie un stil de viață cât mai sănătos, cu mișcare, cu alimentație potrivită, echilibrată, iar totul
va fi altfel”.
Pe baza celor 3 cazuri pot spune că pacienţii îngrijiţi au avut acelaşi diagnostic, dar cu
probleme şi reactivitate fizică şi psihică diferite.
Bolnavii de Parkinson nu trebuie consideraţi o povară ci trebuie ajutaţi şi înţeleşi
deoarece handicapul lor este involuntar, tremurătura şi hipertonia reprezentând simptomatologia
de temut a acestei afecţiuni. Nu de multe ori conflictele acestor bolnavi cu cei din familie se
leagă chiar de aceste simptome care determină pacientul să-şi piardă fineţea mişcărilor şi de a
deveni “mari neîndemânatici”.

82
AGENDA MEDICALĂ

BILOBIL
Prezentare farmaceutică. Capsulele conţin extract uscat din frunze de Ginkgo biloba 40mg
(standardizat 9,6 mg glicozide ginkgoflavonice şi 2,4mg terpene – ginkgolide şi bilobalide) şi
excipienţi: lactoza monohidrat, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu, stearat de magneziu.
Acţiune terapeutică. Bilobil conţine extract fabricat din frunze de Ginkgo biloba. Substanţele
active sunt: glicozide flovonoide,ginkgolide şi biobalide. Acestea măresc vasele sanguine,
ameliorează fluxul saunguin, previne agregarea volumului mic şi ameliorează circulaţia,
crescând aportul de oxigen şi glucoza. Prin potrivirea metabolismului, aceasta poate proteja
celulele şi ţesuturile produse lipsei oxigenului. Bilobil îmbunătăţeşte metabolismul şi circulaţia
sanguină la nivel cerebral dar ameliorează funcţiile psiho-intelectuale.
Indicaţii.Este recomandat ca tratament simptomatic pentru vârstnici având tulburări ale
circulaţiei sanguine şi funcţiilor cebrale datorate de vârsta, fiind manifestate ca: tulburări de
memorie, scăderea capacităţii intelectuale, anxietate, ameţeală dar şi tulburări ale somnului.
Mod de administrare. Doza care este recomandată de 1 capsulă de 3 ori pe zi, după mese,
capsulele se înghit cu puţină apă. Primele semne de ameliorare apar deobicei după o lună. Pentru
ca efectul să fie de durată, Bilobil se va administra cel puţin 3 luni la vârstnici.
Reacţii adverse. Acesta poate provoca tulburări digestive uşoare, cefalee sau reacţii la nivelul
pielii. Dacă va apărea o reacţie de hipersensibilitate, se va opri administrarea capsulelor şi se
adreseaz medicului sau farmacistului.

83
Contraindicaţii. Nu se va administra atunci când un bolnav a avut reacţii de alergie la extractul
din frunze Ginkgo biloba sau la oricare produs.
Sarcina şi alăptarea. Bilobil nu este recomandat la gravide şi în timpul alăptării.
Forma de prezentare. Cutie cu 2 blistere a câte 10 capsule sau cutie cu 6 blistere a câte 10
capsule.

CEREBROLYSIN

Compoziţie. Un ml soluţie injectabilă/perfuzie, conţine hidrolizat de proteine din creier de

porcină sub formă de soluţie concentrată, 215,2 mg şi excipienţi: hidroxid de sodiu, apă pentru
preparate injectabile.
Indicaţii. Disfuncţii cerebrale organice, metabolice în special demenţa de tip Alzheimer;
complicaţii post accident vascular cerebral; traumatisme cranio cerebrale, contuzii cerebrale şi
comoţii. Hipersensibilitate la hidrolizat din proteina de creier de porcină; epilepsie şi insuficienţă
renală severă.
Reacţii adverse: agitaţie (agresiune, insomnie); hipertonie(hipotonie, oboseală, tremor, depresie,
apatie, ameţeală); tulburări gastro intestinale(diaree, constipaţie, greaţă); reacţii locale la locul
injecţiei (prurit, arsură); reacţii alergice.
Mod de admistrare. Se administrează doze unice, 50 ml sol injectabilă sau perfuzie. O cură
optimă de tratament implică administrarea zilnică timp de 10-20 zile. Doza zilnică recomandată:
- disfuncţii cerebrale organice, metabolice: doza zilnică este de 5-30 ml sol injectabilă
- complicaţii post-accident vascular:doza fiid de 10-50 ml soluţie injectabilă
- contuzii cerebrale sau traumatisme cranio-cerebrale: cu o doza de 10-50 ml soluţie
injectabilă
- copii : doza zilnică este de 1-2 ml soluţie
- se pot adminstra doze până la 5 ml soluţie injectabil intramuscular şi 10 ml soluţie
injectabil intravenos.

84
Sarcina. În timpul sarcinii şi alaptării trebuie utilizat cu atenţie evaluarea raportului de risc. Nu
sunt disponibil date privind utilizarea medicamentului la om în timpul sarcinii.
Forma. Cutie cu 10 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a 1 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a 5 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună cu punct de rupere a 10 ml soluţie injectabilă.

GLUCOZĂ

Prezentare farmaceutică. Fiole a 10 ml soluţie apoasă injectabilă de glucoză 33% şi 40% (cutii
cu 10 bucăţi), soluţie apoasă perfizibilă de glucoză 5%, 10 şi 20% în flacoane de sticlă şi saci
PVC a 250 şi 500 ml.
Acţiune terapeutică. Monozaharidă fiziologică, reprezintă sursa de energie disponibilă; soluţia
izotonă creşte volemia şi combate deshidratarea; soluţia hipertonp, injectată intravenos,
realizează deshitratare tisulară.
Indicaţii. Stări de nutriţie, hipoglicemie, proxilaxia şi tratamentul cetozei (diaree, vomă), stări de
deshidratare fără pierdere de electroliţi. Mod de aministrare: intravenos, în injecţii lente sau
perfuzii, până la 11/zi pentru soluţia 5%; până la 550 ml/zi pentru soluţiile de 33% şi 40%
(cantitatea nu trebuie să depăşească 800-900 mg glucoză, circa 300 ml din soluţia 20% pentru un
adult de 70kg).
Reacţii adverse. Perfuzia rapidă poate declanşa o diureză osmotică nedorită; injectarea
paravenoasă a soluţiilor 20% sau mai concetrare pot provoca iritaţii şi necroze, iar injectarea
intravenoasă de soluţii concentrate poate fi cauzate de tromboflebila locală sau scleroza venei.
Contraindicaţii.Hiperglicemie, stări de hiperhidtratare; soluţii concentratesunt contraindicate în
coma hiperosmolară în sac şi în dezechilibre acido-bazice de cauză metabolică; la bolnavii cu
tulburări ale toleranţei de glucoză şi pentru soluţii concentrate, administrarea se face sub
controlul glicemiei.

85
MELATONINĂ:

Ingrediente. Extract hidroalcoolic uscat din partea aeriana de passifloră, standardizat în vitexină
150,0 mg. Passiflora este originară din America Centrală şi este folosită de populaţia indigenă în
stările de nervozitate şi în cazul dificultăţilor de adormire. Acţiunea calmantă a plantei se
datorează creării componentelor active din plantă, vitexină, apigenolui, denumite flavonoide
psihoactive. Melatonina este un hormon endocrin responsabil de reglarea ritmului
circadian.Odată cu creşterea nivelului ei, se va instala starea de somnolenţă şi apoi somnul.

Mod de administrare. La adulti se recomandă administrarea unei capsule pe zi, cu aproximativ

1h înainte de culcare. Durata de adminitrare este de 2-4 săptămâni.
Reacţii adverse. Rare tulburări gastrointestinale. Administrare unor doze mari , timp îndelungat,
poate produce reacţii secundare: dureri de cap, hipotensiune, oboseală.
Precauţii de utilizare. Nu se recomandă copiilor şi nici în timpul sarcinii şi alăptării. Se
recomanda precuaţie la persoanele cu epilepsie, leucemie, diabet.

KETONAL

Prezentare farmaceutică. Comprimate conţinând 50 mg şi 100 mg ketoprofen (cutie 20 bucăţi).

Acţiune terapeutică. Antiinflamator nesteroidian, analgezic, antipiretic.
Indicaţii. Afecţiuni articulare inflamatorii (poliartrită reumtoidă, spondilartrit ankilozantă),
afecţiuni articulare degenerative şi abarticulare, guta în perioada acută.
Mod de administrare. Per os, iniţial 75mg de 3ori/zi sau 50 mg de 4ori/zi. Doza de întreţinere
este 150-200 mg. Se recomandă administrarea produsului după mese. La persoanele vârstnice
sau cu insuficienţa renală, se administrează o jumătate sau o treime din doza de întreţinere.
Reacţii adverse. Pot apărea tulburări digestive (epigastralgii, greţuri,vomă, diaree), ale
aparatului excretor (disurie) şi ale sistemului nervos cenral (astenie, somnolenţă).

MADOPAR

86
Prezentare farmaceutică: Substanţă activă. Levodopa şi inhibitorul de dopadecarboxilază,
bensaridă(sub formă de clorhidrai), în proporţie de 4:1.
Madopar '62,5': capsule (albastu şi gri deschis) cu 50 mg levodopa + 12,5 mg bensarizidă.
Madopa '125': capsule (albastru şi roz) cu 100 mg levodopa + 25 mg bensarizidă.
Madopar '250': capsule (albastru şi maron roşcat) (marcate în cruce) cu 200 mg lovodopa + 50mg
bensarizidă; comprimate divizibile( marcate în cruce) cu 200 mg lovodopa + 50 mg bensarizidă.
Madopar HBS: capsule (verde şi albastru deschis) cu 100 mg levodopa + 25mg bensarizidă.
Reacţii adverse. La administrarea de Madopar 250 s-au raportat anorexie, vomă şi diaree. S-au
mai raportat cazuri izolate de pierdere sau alterare a gustului. Reacţiile adverse gastro-intestinale,
care apar în special în prima perioadă a tratamentului, pot fi controlate cu usurinţă prin
administrarea Madopar 250 împreună cu un aliment sau cu lichide sau prin creşterea treptată a
dozelor. În cazuri rare pot să apară reacţii alergice la nivel cutanat, de exemplu prurit. Ocazional
pot apărea aritmii sau hipotensiune arterială ortostatică. S-au raportat cazuri rare de anemie
hemolitică, leucopenie tranzitorie şi trombocitopenie. De aceea, ca în cazul oricărui tratament de
lungă durată care include levodopa, tabloul sanguin, funcţia hepatică şi cea renală trebuie
monitorizate.
Precauţii.Reacţii de hipersensibilitate pot să aparaă mai frecvent la pacienţii cu teren atopic. 
La pacienţii trataţi cu Madopar 250 poate să apară depresie, dar aceasta poate să fie şi rezultatul
afecţiunii de bază.În timpul tratamentului trebuie efectuate controale periodice ale funcţiei
hepatice şi renale, precum şi evaluarea tabloului sanguin. Cu excepţia urgenţelor, tratamentul cu
Madopar 250 trebuie întrerupt, dacă este posibil cu 12-48 de ore înainte de intervenţiile
chirurgicale care necesită anestezie generală, pentru că la pacienţii care primesc tratament cu
Madopar 250 pot apărea oscilaţii ale tensiunii arteriale sau aritmii în timpul anesteziei cu
halotan..
Sarcina şi alăptarea. Studiile la animale au evidenţiat un efect teratogen, cu posibilitatea
apariţiei de malformaţii osoase. Având în vedere aceste rezultate, Madopar este contraindicat în
timpul sarcinii sau la femeile care pot ramane însărcinate, în absenţa unei metode contraceptive
eficiente.Deoarece nu se ştie dacă benserazida trece în laptele matern, femeile care sunt în
tratament cu Madopar nu trebuie să alapteze, pentru că nu poate fi exclusă apariţia
malformaţiilor osoase. 

87
MILGAMMA

Compoziţie.Un drajeu conţine benfotiamină (Vitamina B 1)100 mg, clorhidrat de piridoxină

(Vitamina B6)100 mg şi excipienţi: nucleu: dioxid de siliciu coloidal, celuloză microcristalină,
croscarmeloza sodică, povidona K30, talc, gliceride (partiale) cu lanţ lung; strat de drajefiere:
shellac, zahăr, carbonat de calciu (E 170), talc, gumă arabică, amidon de porumb, dioxid de titan
(E 171), dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidona K30, macrogol 6000, glicerol 85% (masa
anhidra), polisorbat 80, ceară montanglicol.

Precauţii.Cand vitamina B6 este administrata o perioada de timp mai indelungata, intr-o doza
zilnica mai mare de 50 mg sau in doze mari intr-o perioada mai scurta de timp, s-a observat
aparitia paresteziilor la nivelul mainilor si picioarelor (semne de neuropatie senzoriala
periferica).
Reacţii adverse. În cazuri izolate a fost descrisă apariţia unor reacţii de hipersensibilitate cu
reacţii cutanate, urticarie, stări de şoc. În cazul în care prezentaţi reacţii adverse care nu sunt
mentionate în acest prospect, vă rugăm să informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. În
cazul apariţiei unor reacţii de hipersensibilitate sistemice trebuie instituite măsuri de urgenţă. In
cazul apariţia unor reactii adverse trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra.

SEDOCALM

Compoziţie. Chelidonium majus, Hyssopus officinalis, Origanum vulgare, Leonurus cardiacă,

Crataegus monogyna, Tilia species, Arnica montana, Aetheroleum Foeniculi. 
Acţiune terapeutica.Fitocomplexul de principii active din asocierea de plante medicinale  ale
produsului Sedocalm determina in organism o actiune moderat sedativa si antispastica la nivelul
sistemului nervos  vegetativ. In paralel, determina si o usoara actiune hipotensiva. 
Indicatii.În stari de hiperexicitabilitate nervoasă, anxietate, distonie neurovegetativa, tulburări de
climax. La persoanele care lucreaza in conditii de stres,cu predispozitie la sindromul de
suprasolicitare, este indicat a se folosi profilactic.
La Adulti:

88
-profilactic:1-2 comprimate/zi timp de 7 zile; 
- curativ: 1-4 comprimate/zi, timp de 14 zile

Dulcolax

Forma de prezentare.Drageuri a 5 mg de bisacodil/drajeu. Supozitoare a 10 mg de

bisacodil/supozitor.
Actiune terapeutica
Dulcolax este un laxativ de contact. Cand se administreaza oral, sub forma de drajeu, sau rectal,
sub forma de supozitor, induce cresterea peristaltismului prin actiunea directa asupra mucoasei
colonului, rezultand in mod obisnuit un scaun moale. Produsul este lipsit de efecte secundare
severe.
Indicatii
Toate formele de constipatie, (la pacientii imobilizati in pat; in cazul schimbarii alimentatiei ori a
mediului; datorate bolilor sau tulburarilor digestive); favorizarea evacuarii cand exista dureri, ca
de pilda in cazul hemoroizilor; pre - si post - operator; pregatirea colonului pentru examene
endoscopice.
Avertismente, precautii
Dulcolax poate fi administrat copiilor si persoanelor in varsta, femeilor insarcinate sau care
alapteaza, precum si pacientilor debili.Totusi, se recomanda o oarecare precautie (ca si in cazul
altor laxative) in timpul primelor trei luni de sarcina. La copii sub 4 ani trebuie consultat medicul
inaintea administrarii Dulcolax.
Efecte adverse
Ocazional, in cursul utilizarii drajeurilor poate sa apara un disconfort abdominal. Acesta se
produce mai ales in constipatiile cronice unde continutul intestinal este deosebit de uscat si dur,
in portiunea superioara a colonului. Adeseori acest disconfort poate fi inlaturat prin cresterea
dozajului cu drajeuri. Supozitorul trebuie introdus in rect si suficient de profund pentru a nu
produce leziuni anale.
Dozare, administrare.
Oral: Drajeurile sunt forma obisnuita de administrare in cazul in care nu este necesara o evacuare
imediata. Ele se pot inghiti, pe stomacul gol sau plin, cu sau fara lichide. Administrarea

89
concomitenta a antiacidelor (de exemplu, bicarbonat de sodiu) trebuie evitata. Adulti: Obisnuit se
iau 2 drajeuri seara la culcare, in scopul de a provoca una sau doua defecatii in dimineata
urmatoare, sau cu o jumatate de ora inaintea mesei de dimineata pentru un efect in aproximativ 5
ore. Copii in varsta de 4 ani si peste: 1 drajeu.
Rectal: Supozitoarele pot fi utilizate pentru a obtine o evacuare in scurt timp de la administrare.
De exemplu, daca se aplica supozitorul dimineata, imediat dupa trezire, se poate astepta ca
efectul sa se produca dupa micul dejun. Aceasta ofera posibilitatea inlocuirii cu eficienta si
economie de timp a clismei, preoperator, inaintea examinarii radiografice, precum si la pacientii
aflati la pat. Adulti: Doza normala este de un supozitor de 10 mg. Numai in cazurile speciale este
necesara administrarea celui de al doilea supozitor. Obisnuit acesta este eficace in aproximativ
30 de minute. Administrare combinata: Cand produsul Dulcolax se foloseste in vederea pregatirii
pacientului pentru examinarea radiografica a abdomenului, ori pre- si postoperator, drajeurile
trebuie combinate cu supozitoarele, in scopul realizarii unei evacuari complete la nivelul
intestinului. Dozajul recomandat pentru adulti este de 2-4 drajeuri, administrate seara, inainte de
culcare si un supozitor, aplicat intrarectal in dimineata urmatoare.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă
sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua acest medicament.

Tasmar

Indicaţii terapeutice.Tasmar este indicat, în asociere cu levodopa/benserazidă sau

levodopa/carbidopa, în tratamentul pacienţilor cu boală Parkinson idiopatică cu fluctuaţii
motorii, responsivă la levodopa, care nu răspund sau prezintă intoleranţă la alţi inhibitori COMT
catechol-O-metil-transferază (vezi secţiunea 5.1). Datorită riscului afectării hepatice acute,
potenţial letale, Tasmar nu trebuie considerat ca terapie adjuvantă de prima linie la tratamentul
cu levodopa/benserazidă sau levodopa/carbidopa (vezi secţiunile 4.4 şi 4.8). Tasmar trebuie
întrerupt dacă nu se observă beneficii clinice semnificative în decurs de 3 săptămâni de la
iniţierea tratamentului.
Dozare si administrare.Tasmar se administreaza oral, de 3 ori pe zi. Prima doza de Tasmar a
zilei trebuie luata impreuna cu prima doza a zilei de un preparat de levodopa, iar dozele

90
ulterioare trebuie administrate dupa 6 si, respectiv, 12 ore. Tasmar poate fi luat odata cu
alimentele sau in afara acestora. Poate fi combinat cu toate formularile de levodopa/benserazida
sau levodopa/carbidopa. Tratamentul cu Tasmar trebuie initiat cu o doza de 100 mg, de 3 ori/zi.
In studii clinice, majoritatea pacientilor necesita o reducere a dozei lor zilnice de levodopa, daca
aceasta depaseste 600 mg/zi sau daca pacientii au diskinezie moderata sau severa. Acesti factori,
impreuna cu sensibilitatea pacientului la modificari ale dozei preparatelor de levodopa, trebuie
luati in considerare in decizia de scadere a dozei zilnice de levodopa la initierea terapiei cu
Tasmar. Dupa ajustarea dozei de levodopa se recomanda cresterea dozei de Tasmar la 200 mg de
3 ori/zi daca, in opinia medicului bazata pe raspunsul pacientului la 100 mg de 3 ori/zi, sunt de
asteptat beneficii ulterioare, fara reactii adverse dopaminergice limitante. Dupa trecerea la 200
mg Tasmar de 3 ori/zi poate fi necesara o reajustare ulterioara a dozelor de levodopa. Doza de
intretinere pentru Tasmar este de 100 mg sau 200 mg de 3 ori/zi. Pentru optimizarea raspunsului
individual al unui pacient pot fi necesare reduceri ale dozei zilnice de levodopa. In studii clinice,
la pacientii care au necesitat o ajustare a dozei zilnice de levodopa, aceasta reducere a fost in
medie de aproximativ 30%. Pacienti cu afectare a functiei hepatice sau renale: Pacientilor cu
afectare hepatica moderata nu trebuie sa li se escaladeze doza la 200 mg Tasmar de 3 ori/zi. La
pacientii cu afectare renala usoara sau moderata nu se recomanda nici o ajustare a dozei.
Contraindicatii.Tasmar este contraindicat la pacientii cu sensibilitate cunoscuta la tolcapona sau
la oricare din celelalte ingrediente ale sale.
Sarcina si alaptare.Tolcapona, administrata singura in studii toxicologice, s-a demonstrat a nu fi
teratogena si a nu avea efecte relevante asupra fertilitatii sau performantei reproductive in
general. Totusi Tasmar se administreaza intotdeauna cu preparate de levodopa, care se stie ca
determina la iepure malformatii viscerale si scheletale. Nu exista experienta clinica cu privire la
utilizarea Tasmar in cursul sarcinii. Tasmar trebuie utilizat in cursul sarcinii numai daca
beneficiul potential justifica riscul potential pentru fat. In studii animale tolcapona se excreta in
laptele matern. Siguranta administrarii tolcaponei la sugari nu este cunoscuta; ca urmare,
alaptarea nu se recomanda in cursul tratamentului cu Tasmar.
Efecte adverse
Efectele adverse cel mai frecvent observate asociate cu utilizarea Tasmar au fost: diskinezia,
greata, tulburarile de somn, anorexia si diareea. Singurul efect advers insotit in mod obisnuit de
intreruperea tratamentului cuTasmar a fost in studiile clinice diareea, care a determinat

91
intreruperea tratamentului la 4% si respectiv 5% din pacienti (mai multi decat la placebo - la 100
si respectiv 200 mg de 3 ori/zi). Au fost raportate cazuri izolate de pacienti cu simptome
sugestive pentru complexul de simptome al sindromului malign la neuroleptice dupa reducerea
sau intreruperea terapiei cu Tasmar si a altor medicatii dopaminergice concomitente.

ANEXE

ILUSTRAREA BOLII PARKINSON

92
Cele patru simptome primare ale bolii Parkinson sunt: tremor în mâini, braţe, picioare, tremura
maxilarului şi a feţei, rigiditatea membrelor şi a trunchiului, bradikinezie, instabilitatea posturală
şi tulburările de echilibru.

93
94
BIBLIOGRAFIE

95
1. Carol Mozeş, Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1978.
2. Corneliu Borundel, Medicină internă pentru cadre medii, Editura BIC ALL,2007.
3. Dumitru Dobrescu, Emanoil Manolescu, Memo Med, Editura Minesan, Bucureşti, 2006.
4. Francois Aubert, Phelippe Guittard, Esenţial medical de buzunar, Ed. Fundaţiei Culturale
Libra, Bucureşti, 2002.
5. Lucreţia Titircă, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale, Editura ,,Viaţa Medicală Românească", Bucureşti 2007.
6. Lucreţia Titircă, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti,2006.
7. Lucreţia Titircă, Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 2007.
8. Lucreţia Titircă, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008.
9. Lucreţia Titircă, Dicţionar de termeni pentru asistenţi medicali, Editura Medicală, Bucureşti,
2006.
10. Virginia Henderson, Principii fundamentale ale îngrijirii bolnavului, Copenhaga-Danemarca,
1991.

96