COLEGIUL NAṬIONAL ECONOMIC „THEODOR

COSTESCU”
DROBETA TURNU SEVERIN

PROIECT PENTRU
CERTIFICAREA
CALIFICĂRII PROFESIONALE
NIVEL IV

FORMAREA PREȚULUI PRODUSELOR LA F.E.

CALIFICAREA TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI

ECONOMICE
CLASA a XII-a B

PROFESOR COORDONATOR,
BOȘTINĂ ELENA

ELEV,
POPA JANINA
ALEXANDRA MIOARA

2022
 COLEGIUL NAṬIONAL ECONOMIC „THEODOR
COSTESCU”
DROBETA TURNU SEVERIN

FORMAREA PREŢULUI PRODUSELOR LA F.E.

CALIFICAREA TEHNICIAN ȊN ACTIVITĂȚI

ECONOMICE
CLASA a XII-a B

PROFESOR COORDONATOR,
BOȘTINĂ ELENA

ELEV,
POPA JANINA
ALEXANDRA MIOARA

2022

1
 CUPRINS

Argument............................................................................................................................3

Capitolul 1: Teoriile preţului…………………………………………………....……...4

1.1. Funcţiile preţului în economia concurenţială…………………....….....….4
1.2. Preţul şi factorii săi de influenţă………………………………………..…5
1.3. Elaborarea strategiei de preţ………………………………………………6
1.4. Stabilirea obiectivelor de preţ………………………………………….….6
1.5. Procedura stabilirii preţului………………………………....................….8
1.6. Alternative strategice de preţ…………………………….………………10

Capitolul 2: Puncte de plecare în stabilirea preţului……………………...............…12

2.1. Stabilirea preţului pe baza costurilor de producere sau realizare a
serviciului...................................................................................................12
2.2. Stabilirea preţului pe baza concurentei………………………..................12
2.3. Stabilirea preţului pe baza valorii reprezentate pentru client….................13
2.4 Metoda mixtă…………………………………………...……….......…...14

Capitolul 4: Studiu de caz ……………………...……………………………........15

4.1. Prezentarea firmei……………………………………...……...……….......…...15
4.2. Stabilirea tarifelor F.E. Petrecerea îngerilor. S.A. ……………………………..16
4.3. Măsuri privind sănătatea și securitatea muncii....................................................22
4.4 Măsuri privind prevenirea și stingerea incendiilor.............................................. 23
4.5 Măsuri generale de protecția mediului................................................................ 24

Bibliografie………………………………………...........……….……......……………..26

2
 ARGUMENT

Tema aleasa este „Formarea preţului produselor la F.E. Petrecerea Îngerilor S.A.”
deoarece consider că prețul trebuie folosit de întreprindere cu multă abilitate, atât pentru
structurarea producţiei – proces în care să fie criteriu esenţial – cât şi pentru a-şi asigura
pe piaţă accesibilitatea şi competitivitatea.
În activitatea oricărei întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, preţul deţine
un rol special, de maximă importanţă pentru atingerea obiectivului final pe care aceasta
şi-l propune – maximizarea profitului.
Preţul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are
cea mai mare influenţă în activitatea întreprinderii în general, a celei de marketing, în
mod special, deoarece el afectează nemijlocit şi promt: profitul, volumul vânzărilor, cota
de piaţă şi poziţia pe care aceasta o ocupă pe piaţă în complexul economic naţional.
Evoluția prețurilor este influențata de nivelul costurilor de producție respectiv
consumul de factori necesari producerii bunului respectiv.
În orice sistem economic, cu privire la preţ există puncte de vedere cu interese
aparent diametral opuse şi anume: al producătorului şi al consumatorului. Astfel, în
calitate de producător, se solicită un preţ, dacă este posibil cât mai mare, deoarece i-ar
putea aduce un profit mai mare, dar acesta trebuie acceptat de către consumator şi ca
urmare nu poate depăşi posibilităţile lui. În calitate de consumator, preţul este suma pe
care eşti dispus să oferi pentru un bun sau serviciu, în funcţie de valoarea pe care o acorzi
ofertei.
În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi
consumator, negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final
contează valoarea pe care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul “se poate
defini, ca expresie de cele mai multe ori financiară, a valorii atribuite de consumator în
cadrul schimbului”. El joacă adesea rolul decisiv în opţiunile cumpărătorului, iar studiile
din ultimul deceniu arată că se accentuează rolul său în ansamblul mixului de marketing,
mai ales datorită faptului că preţul este acela care-i oferă o imagine a consumatorului
asupra a ce trebuie să se aştepte de la un produs. Aceasta înseamnă, că stabilirea unui preţ
mic nu va duce automat la creşterea vânzărilor, întrucât consumatorul se îndoieşte de
calitatea produsului, iar un preţ mare poate fi susţinut printr-o imagine de marcă.

3
 CAPITOLUL 1: TEORIILE PREŢULUI

Teoria clasică a preţului are suport (substanţa) în valoare economică a bunurilor

supuse tranzacţiilor, valoare determinată de consumul de factori de producţie şi de
remumeratiile revendicate de către posesorii acestora.
Şcoală neoclasică a fundamentat teoria subiectivă a preţului după care acesta este
determinat de utilitatea marginală şi raritatea respectivelui bun, de cantitatea în care
bunul seaflă comparativ cu trebuinţele şi cererea solvabilă.
Valoarea economică şi preţul unui bun sunt cu atât mai mari cu cât el are o unitate
marginală mai mare şi este mai rar.
Teoria mixtă sau teoria contemporană a valorii economice şi preţului a fost
elaborată în prima treime a secolului şi aparţine în principal Şcolii de la Cambrige. Se
pleacă de lapremisa că cele două teorii anterioare nu sunt opuse (deşi ele aşa au apărut),
ci doar explicaţii incomplete şi soluţii parţiale privin valoarea economică şi preţul. În
acest sens preţul este determinat atât de consumul de factori de producţie, cât şi de
utilitatea marginală şi raritatea bunului.
După modul în care se formează preţurile pot fi:
• preţuri libere, care se formează pe baza condiţiei pieţei; se găsesc în modelul pieţei pură
şi perfectă.
• preţuri administrate care sunt rezultatul deciziilor statului şi a altor centre de forţă
economică (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc)
• preţuri mixte sunt cele care funcţionează efectiv în statele cu economie de piaţă şi
rezultă din intersectarea mecanismului pieţei, având elemente ale “mâinii invizibile”.

1.1. Funcţiile preţului în economia concurenţială

Sunt freprezentate de funcţia de calcul, de evaluare şi măsurare a cheltuielilor,

rezultatelor, veniturilor, fluxurilor şi circuitului de ansamblu care se derulează la toate
nivelurile şi toţi subiecţii acţiunii economice.
Preţul informează agenţii economici asupra stării de tensiune dintre resurse şi
nevoi. Creşterile preţurilor absolute şi relative semnifică creşterea tensiunii şi invers, cu
câtpreţul este mai ridicat cu atât respectivul bun este potenţial mai insuficient în raport cu
nevoile.
Preţul are o puternică încărcătură informaţională pentru elaborarea deciziilor privind
alegerea producătorilor şi cumpărătorilor.
Pentru producători, preţul este principalul element prin care îşi recuperează
cheltuielile, asigură profitul şi crează premisele pentru continuitatea activităţii
economice.
În anumite condiţii, în special când se practică preţuri administrate, preţul este un factor
de redistribuire a veniturilor şi parimoniului între diferite categorii de agenţi, ramurişi
sectoare de activitate.
Formarea preţurilor pe tipul de piaţă
Importanţa preţurilor a crescut în ultimul timp atât la nivel microeconomic cât şi
macroeconomic:
• preţul apare în toate tranzacţiile de piaţă

4
• dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurenţei prin preţ
• agenţii economici şi cumpărătorii au devenit mai conştienţi de existenţa şi rolul pieţei
• modificare valorii monetare intensifică concurenţa prin produs
Preţul de pe piaţa perfectă se formeaza in funcţie de raportul dintre cererea
agreată şi oferta agreată la nivelul impus de cantitatea determinată dintre venitul marginal
şi costul marginal, adică la care agenţii economici înregistrează profit maxim. Preţul de
monopol. Monopolul poate fi caracterizat ca fiind situaţia în care un produs unic al unui
bun omogen este în prezenţa unei infinităţi de cumpărători. Preţul de monopol se
formează în funcţie de raportul de cerere totală şi ofertă a firmei monopoliste la nivel
impus de cantitatea determinată de egalitatea dintre venitul marginal, adică la care agenţii
economici înregistrează profit maxim.
Preţul practicat de firmele oligopolistice, care alcătuiesc un carneţel în scopul
maximizării produsului şi care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unor structuri ale
costurilor diferite care se formează la acel nivel al producţiei totale la care venitul
marginal corespunde costului marginal pe ansamblul industriei, nivelului de producţie
care se realizeazăîn cote diferite între agenţii economici respectivi.

1.2.Preţul şi factorii săi de influenţă

Preţul reprezintă valoarea unui bun sau serviciu atât pentru vânzator cât şi pentru
cumpărător. Valoarea ataşată unui bun sau serviciu, preţul său, se bazează atât pe
elemente tangibile (calitatea produsului, avantaje oferite) cât şi pe elemente intangibile
(factorul feel-good luat în calcul pentru produsele de lux).
Preţul unui produs este influenţat şi influenţează la rândul său numeroase
variabile de marketing pe parcursul planificării de marketing. Factorii ce afectează
deciziile de preţ au fost grupaţi de Kotler în factori interni şi externi întreprinderii:

Toţi aceşti factori sunt luaţi în considerare la stabilirea preţului unui bun sau
serviciu, având un rol determinant în desfăşurarea etapelor planificării strategiei de preţ.
Este necesar însa discutarea anumitor influenţe ce nu pot fi localizate precis într-o etapă
sau alta a acestui proces de elaborare a strategiei.

5
 Costul este unul din factorii principali în stabilirea preţurilor, preferat că
fundament chiar şi cererii estimate. La stabilirea preţurilor trebuie evaluate diferitele
costuri luate în calcul, astfel:
- costurile de cercetare-dezvoltare- sunt substanţiale în industria autoturismului, crearea
unui prototip fiind evaluată la peste un milion de dolari;
- costurile cu salariile- sunt destul de importante, dar nu au o pondere atât de însemnata
încât să influenţeze hotorâtor preţul unui autoturism;
- costurile cu distribuţia- distribuţia de autoturisme este destul de costisitoare deoarece
solicită spaţii specifice de depozitare şi de expunere (show-room-uri) şi forţă de
muncaspecializată în domeniu.
Cererea: cantitatea dintr-un bun pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere
într-un anumit moment, depinde de preţul acestuia. Cu cât preţul unui produs va fi mai
mare, cu atâtconsumătorii vor fi mai puţin dispuşi să-l cumpere; cu cât preţul va fi mai
mic, cu atât mai mare va fi cantitatea cerută din acel produs.
O prima concluzie ar fi că preturile mici aduc noi cumpărători. Pe de altă parte cei
mai mulţi vânzatori (ofertanţi) sunt conştienţi de faptul că, de la un anumit punct,
stimularea vânzarilor nu se poate realiza decât pe seamă reducerilor de preţ. Fiecărei
reduceri de preţ (fiecărui nou preţ) îi va corespunde, pe piaţă, o cantitate diferită de
produse vânduta.
Deci, ca regulă generală, cantitatea cerută pe piaţă (respectiv cantitatea pe care
consumatorii ar fi dispuşi să o achiziţioneze) creşte la fiecare reducere de preţ. Dar gradul
cu care cantitatea vânduta dintr-un anumit produs se modifică la fiecare reducere de preţ,
variază de la un produs la altul. De exemplu, o reducere de o mie de lei la vânzarea unui
ziar poate aduce o creştere serioasă a vânzarilor, în timp ce aceeaşi reducere în preţul de
vânzare al unui autoturism nici nu poate fi sesizată.

1.3. Elaborarea strategiei de preţ

Procesul elaborării unei strategii de preţ eficiente trebuie să parcurgă mai multe
etape:

1.4. Stabilirea obiectivelor de preţ.

Înainte de a determina preţul potrivit pentru un produs, o întreprindere trebuie să
determine rolul pe care preţul îl joacă în strategia sa de marketing. Obiectivul de preţ este
scopul pe care întreprinderea urmăreşte să îl atingă prin strategia sa de preţ, obiectiv care
trebuie să armonizeze cu obiectivele globale ale întreprinderii. De exemplu, dacă
obiectivul principal al întreprinderii este să devină lider pe o anumită piaţă, strategia de
preţ îşi va desemna acele obiective necesare pentru realizarea obiectivului global.

6
 Obiectivele vizate de strategia de preţ pot fi numeroase, cele mai importante fiind
prezentate schematic astfel:

• maximizarea profiturilor este obiectivul cel mai atractiv urmărit de o

întreprindere, dar ridică şi unele probleme, cum ar fi faptul că neglijează rezultatele
financiare pe termen lung în favoarea celor curente;
• realizarea unui indice de randament al investiţiilor - prin care se urmăreşte
utilizarea cât mai bună a capitalului;
• obţinerea unei cote anume de piaţă. Multe din cele mai importante companii din
lume consideră acest obiectiv ca fiind primul pe lista lor de priorităţi sau unul din cele
maiimportante. Uneori această strategie este riscantă deoarece urmărind numai creşterea
cotei de piaţă se pot pierde din vedere numeroase alte oportunităţi.
• stabilizarea preţurilor - se urmăreşte deoarece cele mai multe întreprinderi nu
agreaza variaţiile bruşte ale preţurilor. Variaţiile preţurilor au efecte negative asupra
tuturorcompetitorilor doar dacă nu cumva curba cererii este foarte elastică iar piaţa pentru
produsul respectiv se poate modifica cu repeziciune, ceea ce este puţin probabil
• descurajarea concurenţei - prin practicarea unor preţuri mici sau chiar foarte
mici (predatory prices), obiectiv ce nu-şi atinge întotdeauna scopul deoarece şi
concurenţii auinvestit în uzine, echipamente, personal şi deci nu au nici un interes să se
retragă de pe piaţă.
Preţul fiind doar un element al marketingului mix elaborarea unei strategii
eficiente de preţ trebuie să coreleze preţul cu celelalte trei elemente ale mixului:
" preţul unui produs sau serviciu se bazează pe calităţile şi trăsăturile acestuia - cu cât
acestea sunt mai bune, cu atât preţul stabilit este mai mare. De asemenea, preţul unui
produs determină şi nivelul cererii pentru acest produs şi al consumului acestuia;
" distribuţia. Preţurile practicate sunt direct corelate cu modalităţile de distribuire
a produselor. Astfel, dacă bunurile de consum cu preţuri reduse sunt distribuite prin
aproape toate reţelele de desfacere posibile (magazin general, supermarket), bunurile

7
durabile şi cu preţuri ridicate, cum este şi automobilul, presupun puncte de desfacere în
locuri special amenajate (dealeri, saloane de prezentare) ceea ce înseamna şi preţuri mai
mari;
" promovarea. Sunt numeroase căile prin care preţul şi activitatea promoţională
interacţionează:
- preţurile mari pentru un nou produs pot furniza fondurile necesare programelor de
informare a consumatorilor asupra produsului respectiv;
- publicitatea are un impact mai mare asupra vânzarilor la preţuri mici;
- promovarea agresivă şi continuă reduce sensibilitatea consumatorilor la preţ.
În afara acestor factori endogeni, la stabilirea preţurilor pentru un nou produs sau la
modificarea preţurilor la produse existente, trebuie să se ţină seamă şi de reacţia
concurenţilor la acţiunile întreprinderii. În mod obişnuit, în materie de preţ, orice
întreprindere are următoarele variante strategice de răspuns:
 să păstreze preţul la acelaşi nivel;
 să scadă puţin preţul;
 să scadă preţul la nivelul celui mai mic preţ practicat pentru un produs similar;
 să adopte o strategie ofensivă bazată pe cupoane, discounturi, cantităţi mai mari la
acelaşi preţ.
Preţurile sunt partea cea mai transparentă a activităţii unei întreprinderi şi de
multe ori ele joacă un rol vital în supravieţuirea acesteia. Preţul este unul din factorii
cheie pe care consumătorul îl ia în considerare la achiziţionarea unui bun şi cel mai
potrivit termen de comparaţie cu concurenţa. Preţul bine fixat al unui produs
impulsionează vânzarea, distruge concurenţa şi poate duce întreprinderea la dominarea
pieţei.

1.5. Procedura stabilirii preţului

Unul din factorii importanți ce trebuie să-i facem înainte de a încasa un venit sau de a
vinde un produs sau serviciu este să stabilim preţul acelui produs sau serviciu. În cele
mai multe situaţii este greu să găsim un preţ, care să nu fie nici prea scump dar nici prea
ieftin.
Modul de stabilire a preţurilor variază de la o întreprindere la altă. Unele întreprinderi
urmează pur şi simplu preţul pieţei, deci iau în calcul doar influenţa concurenţei în
alegerea strategiei de preţ, în timp ce alte întreprinderi determină costul produsului
respectiv şi în funcţie de acesta stabilesc preţul.
Un alt factor care este în general luat în considerare la stabilirea preţului unui produs este
cererea înregistrata pentru produsul respectiv. În cazul a două produse identice,
consumătorul îl va alege pe cel mai ieftin. Cu cât preţul impus de o întreprindere este mai
mare, cu atât scad şansele că produsul respectiv să fie ales de mai mulţi consumatori.
Sunt de luat în considerare următoarele 4 metode cepot fi folosite pentru stabilirea
preţului corect al produselor unei întreprinderi.

1. În funcţie de costul total

Este metoda cea mai cunoscută şi cea mai folosită în cazul produselor. Aici stă la bază
costul total pentru fiecare produs care se calculează ca sumă între costul materiilor

8
 prime, costul forţei de muncă, al altor cheltuieli care nu intră direct în realizarea
produsului, şi costul cheltuielilor de administraţie.
De obicei, costul total se atribuie unui număr de elemente. Pentru a stabili preţul de
producţie al fiecărui produs trebuie să fie împărţit costul total la numărul de produse
fabricate.
După ce s-a stabilit preţul de producţie acesta se analizează cu strategiile firmei din punct
de vedere al veniturilor şi se stabileşte marja după care se alege preţul.
Avantajul utilizării acestei metode este faptul că firma, din punct de vedere al
profitabilităţii, poate creşte foarte mult în cazul în care vânzările acoperă potenţialul de
fabricaţie.
Pe de altă parte, această metodă are dezavantajele:
 – concurenţii pot avea un preţ mai mic care ar putea afecta vânzările;
 – consumatorii, din pricina preţului, să nu perceapă valoarea pe care o poate
aduce acel produs.

2. În funcţie de competiţie
Aceasta este o metodă despre care se spune că e cea mai folosită în stabilirea unui preţ.
Se poate utiliza atât la servicii cât şi la produse.

Metoda presupune stabilirea pretului în funcţie de competiţie şi presupunere următoarele

etape:
i. Începe cu analiza produsului din toate unghiurile cunoaşterea sa îndeajuns de mult
încât să se poată face comparaţia cu alte produse de acest gen.
ii. Aflarea competitorilor, atât a celor direcţi cât și a celor indirecți. Această analiză
trebuie să fie cât mai realistă şi cât mai detaliată. Se studiază istoricul lor, activitatea
efectuată înainte de intrarea pe piaţă, metodele de promovare folosite până în prezent şi,
cel mai imporant, canalele de distribuţie folosite.
iii. Stabilirea preţului în funcţie de datele analizate, folosind unul din următoarele trei
moduri:
 – preţul să fie acelaşi ca al concurenţilor , este cea mai sigură. Utilizând această
metodă se acceptă politica de preţ şi nu sedoreşte efectuarea nici-unei modificări pe piaţă;
 – preţul să fie mai mic ca al concureţilor, este o metodă de intrare pe piaţă şi
utilizată de start-up-uri. Singurul dezavantaj este percepţia consumatorilor asupra
produsului, ca acesta să nu pară de o calitate inferioară;
 – preţul să fie mai mare ca al concureţilor – un model bun doar atunci când
seadoptă o strategie foarte bună de marketing şi clienţii sunt familiarizaţi cu calitatea
produsului.

3. În funcţie de consumator
Aceasta este o metodă foarte utilă şi foarte importantă în zilele noastre având în vedere că
mulţi consumatori sunt preocupaţi de preţuri. Primul lucru pe care îl face un consumator
este să se uite la preţ şi după la alte aspecte. Aceste remarci nu sunt pentru toate
produsele şi serviciile dar se aplică la cel puţin 80% din cazuri.
Această metodă analizează comportamentul consumatorului când vine vorba de preţ.
Pentru a stabili acest comportament trebuie să se răspundă la următoarele întrebări:
 – Care sunt clienţii/grupul de clienţi care ar plăti pentru a cumpăra acel produs?

9
 – Cred clienţii tăi că primesc ceva util/ceva care le aduce un plus de valoare
atunci când cumperă un produs la un anumit preţ?
 – Îşi asumă clienţii sintagma „preţuri mare înseamnă calitate superioară” când
cumpără produsul?

4. Metoda mixtă
Aceasta vine de la utilizarea unei strategii de preţ care să includă toate metodele de mai
sus.
Este metoda cea mai grea de folosit deoarece trebuie să realizezi 3 analize din 3
perspective diferite. Pe de altă parte, îţi poate da preţul cel mai exact atât din punctul de
vedere al consumatorilor cât şi din cel al cheltuielilor totale şi al concureţei.
Întotdeauna trebuie să reuşim să facem balanţa dintre cele 3 metode. În ziua de azi nu mai
este relevant şi nici benefic să folosim doar o singură metodă.
Sper că am reuşit să cuprind toate aspecte care trebuie luate în seamă când stabileşti
pretul unui produs

1.6. Alternative strategice de preţ

După ce a fost stabilit locul preţului în mixul de marketing, marketerul poate

dezvolta o strategie de preţ în funcţie de obiectivele urmărite. Sunt numeroase variantele
strategice de preţ pe care o întreprindere le poate utiliza, cele mai cunoscute fiind:
" strategia "preţului lider" (price-leader) - este în mod obişnuit adoptată doar de marile
întreprinderi din industrie care au suficientă putere pe piaţă pentru a putea stabili un preţ
ce va fi urmat de celelalte întreprinderi din domeniu;
" strategia "preţului urmăritor" (price follower) - adoptată în special de micile
întreprinderi dar şi de întreprinderile mai mari dar care nu au suficientă putere pe piaţă.
Raţiunea utilizării unei asemenea strategii este aceea că, urmărind preţul liderului,
întreprinderea care adoptă un preţ de urmărire obţine profituri bune dacă vinde suficiente
produse;
" strategia preţurilor reduse (predatory pricing) presupune reducerea preţurilor suficient
de mult pentru a atrage clienţi de la concurenţă;
" strategia de "luare a caimacului" (skimming price) constă în fixarea unui preţ cât se
poate de ridicat la lansarea unui produs. Este o strategie foarte utilizată pentru bunurile
industriale şi întreprinderile ce utilizează tehnologie de vârf (computere, autoturisme,
televizoare color, videorecordere);
" strategia preţului de penetrare (penetration pricing) - în opoziţie cu strategia anterioară
constă în cucerirea rapidă a unei părţi de piaţă prin practicarea unui preţ scăzut.
Alegerea unei strategii de preţ se face şi în funcţie de etapă din ciclul de viaţa în
care se găseşte produsul, de gradul de noutate al produsului etc. Astfel, pentru un produs
nou se utilizează, de obicei, strategia de luare a caimacului sau strategia de penetrare.
Strategia preţului de penetrare este utilizată şi pentru produsele de imitare, alături de
strategia preţului de piaţă care presupune stabilirea unui preţ inferior preţului lider, un
preţ ce urmăreşte tendinţa generală a pieţei şi nu se diferenţiază de preţurile
produselorconcurente.
Preţul unei linii de produse presupune stabilirea mai multor niveluri de preţ pentru
produsele respective, fiecare reprezentând un nivel de calitate distinct. Strategia preţului

10
liniei de produse presupune stabilirea nivelelor limită (minim şi maxim) de preţ şi a
nivelurilor intermediare ale preţurilor practicate în cadrul liniei respective. Preţurile
nureflectă în mod fidel costurile produselor, fiind în concordanţă şi cu imaginea destinată
lor.
În afară acestor strategii enunţate, marketerul va decide care va fi politica de preţ
pentru fiecare produs sau linie de produs, întocmind o aşa numită listă de preţuri. Lista
depreţuri cuprinde atât preţurile de bază pentru produsele propuse, cât şi reduceri de preţ,
întelegeri speciale, împrumuturi şi vânzrăi în rate, diverse metode utilizate pentru a atrage
cât mai mulţi cumpărători.
Fiecare din aceste opţiuni legate de preţ pot fi practicate în mai multe variante. De
exemplu, reducerile de preţ se pot manifesta astfel:
-vânzarea unor cantităţi mai mari la un preţ mai mic;
-reduceri pentru anumite perioade de timp;
-reduceri pentru anumite zone;
-reduceri pentru plata imediată.
Bonificaţiile reprezintă o altă categorie de reduceri ce cuprind bonificaţiile
funcţionale (acordate intermediarilor pentru efectuarea unor servicii suplimentare de
naturădepozitării, transportului etc.) şi bonificaţiile trade-in (reducerea preţului
produsului nou dacă la cumpărare este predat produsul vechi).
Preţul final al unui produs poate conţine şi elemente suplimentare, de creştere a
preţului de baza, generate de oferirea unor garanţii suplimentare sau a unor opţiuni şi
servicii preferenţiale.

11
 CAPITOLUL 2: PUNCTE DE PLECARE ÎN STABILIREA PREŢULUI

Contribuţia marginală. Unul dintre cei mai importanţi indicatori pentru luarea
deciziilor de management şi marketing într-o companie este contribuţia marginală a unui
produs/serviciu. Acesta se calculează că diferenţa dintre preţul încasat şi costurile
variabile pentru obţinerea bunului sau serviciului respectiv şi arăta cu ce sumă contribuie
produsul sau serviciul respectiv la acoperirea cheltuielilor fixe ale companiei, respectiv la
obţinerea unui profit. În procesul de stabilire a preţurilor, o companie trebuie să identifice
contribuţiile marginale ale produselor sau serviciilor sale pentru a putea lua decizia
potrivită cu privire la metodă de stabilire a preţului practicat.
Preţuri limită. În funcţie de obiectivul urmărit, preţul poate fi determinat prin
calcularea mai multor categorii de preţuri limită.

Pentru orice companie, stabilirea preţurilor este un factor determinant al obţinerii

profitului; în ciuda acestui fapt, însă, multe companii încearcă să ajungă la o creştere a
profitului fără o strategie/abordare creativă cu privire la stabilirea preţului produselor.
Preţul produselor sau serviciilor unei companii reprezintă una dintre cele mai importante
caracteristici ale sale, o poate defini şi o va poziţionă pe piaţă.
Din aceste motive, stabilirea preţului corect, sustenabil pe termen mediu şi lung,
în concordanţă cu strategia şi planul de afaceri, este o acţiune care trebuie realizată cu o
atenţie deosebită.
Stabilirea preţului se face în funcţie de obiective - intrarea pe o piaţă, obţinerea/
menţinerea unei cote de piaţă, maximizarea profitului pe termen scurt, introducerea unor
produse/servicii noi etc. În principiu, există trei metode principale de a aborda stabilirea
preţului produselor sau serviciilor pe baza costurilor de producer,pe baza concurenţei şi
pe baza valorii reprezentate pentru client.
2.1. Stabilirea preţului pe baza costurilor de producere sau realizare a
serviciului este probabil metoda cea mai des utilizată, cea mai facilă şi asigură cea mai
bună acoperire a costurilor. Această metodă se bazează pe un calcul riguros al tuturor
costurilor (fixe şi variabile), la care se adăugă o marjă de profit. Calcularea costurilor fixe
impune o planificare cât mai precisă a volumului vânzărilor. Unul dintre dezavantajele
acestei metode de stabilire a preţurilor este faptul că depinde foarte mult de realizarea cât
mai exactăa vânzării planificate. În cazul în care cantităţile vândute se vor afla sub cele
planificate, costurile fixe pe unitate de produs sau serviciu vor creste, determinând
scăderea marjei de profit. Un alt dezavantaj îl constituie nealinierea la cerinţele pieţei şi
ignorarea tendinţelor, care poate avea ca efect direct scăderea vânzărilor.
2.2. Stabilirea preţului pe baza concurentei înseamnă
observarea preturilor practicate de concurenţă şi definirea unui preţ la acelaşi nivel, sub
12
nivelul concurentei sau peste acesta,în funcţie de strategia de marketing adoptată. Dacă
obiectivul companiei este intrarea pe piaţă, în general se stabileşte preţul la nivelul
concurentei, dacă se urmăreşte obţinerea unui segment de piaţă cât mai mare, este
recomandabilă practicarea unor preţuri sub nivelul concurenţei, iar dacă obiectivul
companiei este că produsul sau serviciul respectiv să fie perceput ca un lider de piaţă în
domeniul calităţii, caracteristicilor tehnice, brandului, imaginii - preţurile se stabilesc în
aşa fel încât să reflecte avantajul avut asupraconcurenţei. Această metodă ia în
considerare în mod consecvent cerinţele pieţei şi se practică în domeniile cu produse sau
servicii standardizate, cu o marjă a profitului relativmică. În acelaşi timp, abordarea
acestei metode presupune şi alocarea unor resurse care să urmărească permanent piaţă.
Riscul principal este faptul că preţul de vânzare al produsuluisau serviciului poate să nu
aibă o acoperire corespunzătoare pe partea costurilor. Mai mult de atât, adaptarea
preţurilor practicate la cele ale concurenţilor poate duce la un „războial preţurilor”, care
este greu de susţinut pe termen lung, poate cauza cheltuieli suplimentare cu ocazia
fiecărei modificări a preţurilor şi va impune adaptarea corespunzătoare a planificării.
2.3. Stabilirea preţului pe baza valorii reprezentate pentru client
înseamnă determinarea utilităţii pe care produsul sau serviciul respectiv îl are pentru
cumpărător. În acest caz, preţul devine o funcţie a dispoziţiei clientului de a plăti o
anumită sumă pentru procurarea unui bun sau serviciu. Avantajul acestei metode este că
permite obţinerea unor preţuri maimari, indiferent de costuri sau concurenţă, dar în
acelaşi timp are dezavantajul de a fi dificil de determinat, deoarece presupune atribuirea
unei valori financiare utilităţii unui bun sau serviciu. La rândul ei, utilitatea este
subiectivă şi, ca atare, metodele de determinare a valorii reprezentate de un bun sau
serviciu sunt bazate pe sondaje (Economic Value Estimation, Conjoint Analysis etc.), nu
pe calcule exacte. Această metodă se aplică produselor sau serviciilor cu un grad ridicat
de complexitate şi cu costuri mari de producţie.
În practică, stabilirea preţului produselor şi serviciilor unei companii va fi
rezultatul abordării combinate a celor trei metode, în funcţie de o serie de factori interni şi
externi care vor fi luaţi în considerare. De asemenea, o companie care furnizează o
varietate mare de bunuri şi servicii va trebui să îşi stabilească preţurile într-un mod
diferenţiat, prin diverse combinaţii ale metodelor enumerate anterior.

13
 2.4. Metoda mixtă

Aceasta vine de la utilizarea unei strategii de preţ care să includă toate metodele
de mai sus. Este metoda cea mai grea de folosit deoarece trebuie să realizezi 3 analize din
3 perspective diferite. Pe de altă parte, îţi poate da preţul cel mai exact atât din punctul de
vedere al consumătorilor cât şi din cel al cheltuielilor totale şi al concureţei.
Întotdeauna trebuie să reuşim să facem balanţa dintre cele 3 metode. În ziua de azi nu mai
este relevant şi nici benefic să folosim doar o singură metodă.
Sper că am reuşiţ să cuprind toate aspectele care trebuie luate în seamă când
stabileşti preţul unui produs.
Pornind de la ideile de mai sus putem zice, că preţul este singurul şi suficientul
mijloc de concurs, dar pe piaţa serviciilor bancare care este atât de nesigură şi unde este
foarte greu să lansăm un produs unic, un război de preţuri ar rezulta doar pierderi şi nici
un câştigător. E mai bine ca preţul să fie în conformitate cu celelalte componente al mix-
ului, şi să nu fie calculat doar după costurile generate de produs, ci să fie rezultatul
mecanismului de piaţă şi a unei strategii gândite de preţ.
Un alt aspect este, că politica de preţ trebuie să fie flexibilă, luând în considerare
faptul că importanţa preţului diferă în funcţie de produs şi de cumpărător. Un exemplu
din afară sectorului bancar ar fi scena când preţul Rolls Royce-ului este scumpit cu 20
puncte procentuale. Această modificare n-ar conta mult, pentru că cei care până acum au
avut abilitateta de a cumpără un produs atât de luxos vor avea şi în continuare şi banii, şi
intenţia de cumpărare şi la un preţ mai mare. Faţă de asta, un astfel de schimbare la preţul
Logan-ului ar însemna o adevărâtă catastrofă,
Logan-ul fiind un produs la un preţ mic şi acceptabil pentru consumatorii cu venit
mai mic sau mediu.
Aici importanţa preţului depinde de situaţia financiară a consumătorilor şi de
stratul existenţial din care fac parte. Un alt exemplu, dacă luăm un client care deţine un
cârd de debit emis de banca A şi vrea să facă o retragere de numerar, dar ATM-ul băncii
B este mai aproape, este în drumul clientului. Chiar dacă consumatorul este conştient de
faptul că dacă foloseşte ATM-ul altei bănci, decât A comisionul va fi mai mare, face
retragerea la ATM-ul băncii B pentru că e mai comfortabil pentru el decât să se deplaseze
la un ATM albăncii emitente şi nici diferenţa de comision nu este atât de semnificativă.
Aici importanţa preţului este determinată de comoditate şi de tipul serviciului, care este
unul de fiecare zi, la care consumătorii aproape ignoră costurile, ele fiind
nesemnificative.
Faţă de celelalte P-uri, preţul este singurul element al mix-ului de marketing care
aduce venituri, celelalte componente implicând doar cheltuieli. În acest sens este foarte
importantă stabilirea corectă a preţului, acela fiind sursa principală de venit al instituţiilor
de credit. Deşi este componentul mix-uli de marketing, de multe ori este scos de sub
controlul secţiei de marketing şi stabilit de alte funcţii, cum ar fi finanţe sau trezorerie.
În sfera financiar-bancară preţul nu este simplu denumit preţ, există mai mulţi
termeni pentru exprimarea lui, pentru exprimarea venitului. Preţul unui produs sau
serviciu bancar este reprezentat în primul rând de dobândă, care este cea mai importantă
sursă de venit a băncilor. Alte surse importante sunt comisioanele, taxele, spezele şi
primele de asigurare (care sunt folosite în cazul societăţilor de asigurare).

14
 CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ

4. 1. Prezentarea firmei

Numele firmei: F.E. PETRECEREA ÎNGERILOR S.A.

Motto: Organizam petreceri de neuitat
Cod unic de inregistrare: RO2210001204
Nr. Ord. în Reg. Roct: J 25/ 16 /29.11.2011
Forma juridica de constituire: societate pe actiuni
Capital scocial: 106.275 lei
Adresa, telefon, e-mail : Colegiul National Economic “Theodor Costescu”,
DrobetaTurnu-Severin, str. Orly, nr. 37, telefon 0252325042, fax 0252325047 e-mail
party of angels@yahoo.com

F.E. Petrecerea Îngerilor S.A. isi desfasoara activitatea in scopul devenirii uneia dintre
cele mai importante societati care activeaza in domeniul organizarii de evenimente
speciale – in domeniul divertismentului, animatiei si alte evenimente sociale – in tara,
dar si in perspectiva extinderii pe plan international, cu o oferta adresata atat persoanelor
fizice, cat si persoanelor juridice.
Firma noastra doreste sa ofere clientilor sai confortul de a participa la diferite
activitatii distractive, feriti de stresul si oboseala specifice organizarii pe cont propriu a
unui astfel de eveniment.
Aceasta firma are toate sansele sa devina una de succes deoarece: va fi singura firma
din Drobeta Turnu Severin care se ocupa de evenimente atat de variate (celelalte firme
existente deja pe piata, concurenta, ocupandu-se doar de organizarea nuntilor sau
botezurilor), si, nu in ultimul rand, preturile practicate de firma noastra sunt foarte
atractive.
Apeland la firma noastra, clientii se pot bucura linistiti de petrecere fara a trece
anterior prin stresul caracteristic al organizarii unui eveniment, si, de asemenea, ne
remarcam prin asigurarea unor produse “de efect” la un eveniment, precum fantani de
ciocolata (culoarea ciocolatei este la alegere si poate fi alba sau clasica), artificii, cuburi
de gheata luminoase, animatori pentru petreceriile de copii, fantani de sampanie,
echipament special pentru o seara de karaoke, aparatura foto-video de ultima tehnologie,
cea mai buna muzica (selectata in functie de preferintele clientilor), si, posibilitatea
inchirierii unor masini luxoase (atat limuzine pentru transportul mirilor, cat si alte marci
consacrate de masini pentru transportul invitatilor) .
Firma doreste sa se impuna in scurt timp pe piata din orasul Drobeta Turnu Severin si
sa devina cunoscuta chiar si in celelalte orase din judetul Mehedinti.
F.E. Petrecerea Îngerilor S.R.L. are ca obiect de activitate organizarea de evenimente
sociale precum nunti, botezuri, petreceri private, aniversari, petreceri cu tematica,
cocktail-uri, etc. oferind servicii de catering, transport, ornamentare, foto-video, muzica.
Firma este organizata si condusa de Baloi Bianca Beatrice si are un numar de 7 angajati
printre care amintim un sofer, un DJ, un cameraman, doi animatori, o persoana care se
ocupa cu realizarea decoratiunilor si aranjamentelor florale, o persoana care se ocupa de
organizarea evenimentelor.

15
 Aceasta firma are un sediu localizat in orasul Drobeta Turnu Severin, pe strada Orly,
nr 37, loc in care putem gasi birourile persoanelor de contact pentru a stabili orice fel de
eveniment am dori sa organizam. De asemenea, aici se prepara mancarea, se realizeaza si
se depoziteaza aranjamentele florale si decoratiunile. Tot aici putem vedea si alege din
catalogul firmei accesorile pentru eveniment si putem afla preturile si discount-urile
oferite de firma.
Sediul societatii poate fi schimbat in orice alt loc din tara prin decizia asociatilor, cu
respectarea procedurii formale juridice consacrate prin lege. Societatea poate deschide
filiale, reprezentatii, sucursale, sau alte unitati in tara sau in strainatate, in conditiile
respectarii formalitatilor prevazute de lege. Firma este platitoare de TVA. Motivul pentru
care am ales sa dezvoltam o afacere de genul acesteia este acela ca suntem constienti de
faptul ca a organiza un eveniment, de exemplu, o nunta este o responsabilitate foarte
mare, care presupune realizarea multor lucruri care ocupa mult timp, timp care, nu pentru
toata lumea este disponibil.
De aceea, aceasta firma se angajeaza sa se ocupe de absolut toate detaliile, de la
decorul floral si ornamental al bisericii unde va avea loc cununia religioasa si al salii de
restaurant, pana la primirea invitatilor si pregatirea in detaliu a tuturor momentelor cheie
din cadrul unei nunti cum ar fi primirea mirilor cu pahare de sampanie, dansul mirilor,
furatul miresei, aruncatul buchetului, tortul miresei si scosul voalului.
F.E. Petrecerea Îngerilor S.R.L. ce are ca obiect de activitate organizarea de
evenimente sociale. Piata noastra de desfacere este reprezentata de orasul Drobeta Turnu
Severin, in marimi absolute, acesta are o populatie de aproximativ 90.000 locuitori. Sa
presupunem ca piata noastra tinta este de 20% din marimea pietei totale, adica
aproximativ 18.000 potentiali clienti.
Firma are un sediu localizat in orasul Drobeta Turnu Severin, pe strada Orly, nr 37 ,
loc in care se gasesc birourile persoanelor de contact. De asemenea, aici, se realizeaza si
se depoziteaza aranjamentele florale si decoratiunile. Tot aici pot fi consultate cataloagele
firmei, si, aflate preturile / discount-urile oferite de firma.
Sediul societatii poate fi schimbat in orice alt loc din tara prin decizia asociatilor, cu
respectarea procedurii formale juridice consacrate prin lege. Societatea poate deschide
filiale, reprezentatii, sucursale, sau alte unitati in tara sau in strainatate, in conditiile
respectarii formalitatilor prevazute de lege. Firma este platitoare de TVA. Motivul pentru
care am ales sa dezvoltam o afacere de genul acesteia este acela ca suntem constienti de
faptul ca a organiza un eveniment, de exemplu, o nunta este o responsabilitate foarte
mare, care presupune realizarea multor lucruri care ocupa mult timp, timp care, nu pentru
toata lumea este disponibil.

4.2. Stabilirea tarifelor F.E. Petrecerea îngerilor. S.A.

Pentru exemplificarea stabilirii tarifelor firmei pornind de la costuri am ales unul

dintre cele mai importante evenimente din viata unor persoane, precum si cel mai
frecvent pe perioada de vara, si anume nunta. Estimam o perioada de 5 luni pe an (mai,
iunie, iulie, august, septembrie) pentru prestarea acestui serviciu.
Pentru estimarea veniturilor totale la nivelul afacerii, pe perioade diferite de prognoza,
vom porni de la estimarea acestora pe surse distincte de venituri.
Astfel, apreciem ca in aceasta afacere putem identifica urmatoarele surse de venit:

16
17
18
 Aceste servicii reprezinta minimul ales pentru o nunta, prezentand astfel varianta
minimalista a previziunii veniturilor. Estimam un numar de 5 nunti pe saptamana,
veniturile unei saptamani fiind:
16.050 lei * 5 zile = 80.250 lei
Veniturile lunare le apreciem astfel:
112.350 lei * 4 saptamani = 321.000 lei
Veniturile anuale:
321.000 * 10 luni = 3.210.000 lei
Am luat in calcul doar 10 luni pentru a exclude perioadele de post din an cand nu se
fac nunti, calcule sunt orientative, strict pe partea de organizare nunta ca si eveniment.
Adica acestea, preconizam noi, pot fi suplimentate cu un procent de 15% la cuantumul
total al veniturilor pentru a lua si in calcul si incasarile din organizarea de alte
evenimente.
Asadar, veniturile anuale sunt de:
3.210.000 * 1.15% = 3.691.500 lei / an

19
 Pentru previzionarea cheltuielilor necesare pentru organizarea unei nunti cu oferirea
serviciilor si produselor prezentate mai sus este necesara acoperirea urmatoarelor costuri:
– cheltuieli cu salariile
– cheltuieli cu materiile prime utilizate
– cheltuieli cu intretinerea sediului
– cheltuieli cu deplasari
Cheltuieli cu salariile

Contributii datorate la stat pentru salarii: 28.55%

Total cheltuieli anuale cu salariile: 756.000 lei * 1.2855% = 971.838 lei / an
Cheltuieli cu materiile prime per eveniment de tip nunta

20
 Am presupus un numar de 5 evenimente pe saptamana, cheltuielile saptamanale sunt:
4.230 lei / eveniment * 5 evenimente = 21.150 lei
Cheltuielile lunare cu materiile prime sunt:
21.150 lei / saptamana * 4 saptamani = 84.600 lei
Cheltuielile anuale cu materiile prime sunt:
84.600 lei / luna * 10 luni = 846.000 lei / an
Aplicand aceleasi considerente ca si in calculul veniturilor, lunile sunt in numar de 10,
pentru ca, perioada posturilor din an se exclude. Idem, cheltuielile vor fi suplimentate tot
cu 15% pentru a lua in calcul si organizarea celorlalte genuri de evenimente.
Asadar, cheltuielile anuale cu materiile prime sunt:
846.000 lei / an * 1.15% = 972.900 lei / an

21
 Cheltuieli cu intretinerea sediului

Cheltuieli anuale cu intretinerea sediului:

1.000 lei / luna * 12 luni = 12.000 lei / an
Cheltuielile cu deplasari
Estimam o suma in valoare de 200 lei pentru aceasta grupa de cheltuieli pentru fiecare
nunta. Organizam saptamanal 5 nunti, adica 20 pe luna si 200 pe parcursul unui an.
Cheltuielile cu deplasarile anuale strict pentru nunti sunt de:
200 lei / nunta * 200 nunti / an = 40.000 lei / an
Trebuie sa luam in calcul si organizarea celorlalte tipuri de evenimente si aproximam
un procent de 15%. Asadar, cheltuielile anuale cu deplasarile sunt de:
40.000 lei / an * 1.15% = 46.000 lei / an
Cheltuieli cu promovarea
Pentru a face cat mai cunoscute serviciile firmei se va face publicitate pe piata locala
si in judet. Costurile acestor servicii sunt estimate la o valoare de 300 lei / luna, adica
3.600 lei / an.
Total cheltuieli anuale: 971.838 lei + 972.900 lei + 12.000 lei + 46.000 lei + 3.600 lei
= 2.006.338 lei
Venituri anuale: 3.691.500 lei
Cheltuieli anuale: 2.006.338 lei
Profitul brut = venituri – cheltuieli = 1.685.162 lei
Profitul net = profitul brut – impozitul pe profit = 1.415.536 lei

4.3. MĂSURI PRIVIND SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII

a. Măsurile tehnice de protecţie a muncii se referă la dotarea unităţii cu:
 Sisteme, aparate şi dispozitive de combatere a riscurilor mecanice, electrice,
chimice, termice, biologice;
 Sisteme, aparate şi dispozitive de îmbunătăţire a microclimatului;
 Sisteme şi instalaţii de ventilaţie industrială;
 Sisteme şi dispozitive de combatere a zgomotului şi vibraţiilor;
 Sisteme de îmbunătăţire a iluminatului;
 Aparate şi dispozitive pentru combaterea electricităţii statice;
 Aparate şi dispozitive pentru prevenirea exploziilor, incendiilor şi
autoaprinderilor;
 Materiale şi sisteme de semnalizare şi avertizare.
b. Măsurile organizatorice de protecţie a muncii vizează executantul şi sarcina de
muncă:

22
  Instruirea, formarea şi perfecţionarea personalului în domeniul protecţiei muncii;
 Testarea medicală şi psihologică a personalului;
 Autorizarea personalului;
 Evaluarea riscurilor la locul de muncă;
 Organizarea şi amenajarea cabinetului de protecţie a muncii;
 Procurarea materialelor de instruire, testare şi informare;
 Proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locurilor de muncă;
 Elaborarea de instrucţiuni proprii de protecţie a muncii, în funcţie de procesul de
muncă.
c. Măsuri igienico- sanitare:
 Acordarea de materiale igienico- sanitare;
 Acordarea de alimentaţiei de protecţie;
 Existenţa unor staţii de salvare mobile;
 Instalaţii de apă carbogazoasă pentru secţiile cu microclimat cald;
 Înfinţarea de posturi de prim ajutor, la locurile de muncă unde există pericole de
accidente de accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale;
 Amenajarea de băi sau duşuri şi vestiare pentru angajaţi, dar şi pentru
echipamentul special de protecţie

4.4 MĂSURI PRIVIND PREVENIREA ȘI STINGEREA INCENDIILOR

a. Măsuri tehnice
 Instruirea muncitorilor şi răspândirea cunoştinţelor tehnice referitoare la cauzele
şi prevenirea incendiilor.
 Stabilirea unor sarcini precise privind prevenirea şi combaterea incendiilor şi
asigurarea prelucrării şi afişării lor.
 Organizarea de formaţii de pompieri voluntari şi special angajaţi.
 Marcarea zonelor periculoase, a mediilor explozive, a căilor de evacuare din
clădiri şi asigurarea unor bune condiţii pentru intervenţia rapidă la stingerea incendiilor.
 Prevederea unor aparate de deconectare automată în caz de avarie.
 Prevederea în depozitele de materiale combustibile a instalaţiilor speciale de
declanşare automată a stropirii cu apă la ridicarea temperaturii.
 Înlăturarea eventualelor cauze de provocare a incendiilor şi exploziilor, prin
proiectarea procesului tehnologic.
 Evitarea formării în hale de producţie a amestecurilor explozive prin curăţarea în
mod periodic a prafului de pe toate suprafeţele încărcate cu electricitate statică.
 Mărirea umidităţii relative a aerului, acolo unde produsele permit.
 Asigurarea unei bune evacuări a oamenilor şi a bunurilor din clădire în caz de
incendiu.
 Instalarea de scări de incendiu, guri de apă, cu utilajul necesar (furtun cu lance,
pompe etc.).
 Ignifugarea materialelor combustibile folosite în construcţii.
 Interzicerea folosirii flăcării deschise, a fumatului în medii periculoase.
 Amenajarea unor spaţii pentru fumat.
 Dotarea cu utilaje şi materiale tehnice de combatere a incendiilor (lopeţi, pompe
de mână, stingătoare manuale, motopompe, autopompe, instalaţii cu reţele de apă etc.).
b. Mijloace de stingere a incendiilor

23
 Principalele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele.
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere, acţionate manual, care conțin o substanţă care
poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în
interiorul lor.
Stingătoarele sunt utilizate, în modul cel mai eficace, atunci când sunt amplasate la
îndemână, în număr suficient, având capacitatea de stingere corespunzătoare cantităţii şi
naturii materialelor combustibile existente în spaţiul protejat şi sunt folosite de persoane
familiarizate cu punerea lor în funcţiune.
c. Accesorii PSI
Panourile de incendiu (pichet PSI) sunt folosite pentru dotarea unităţilor şi
punctelor de lucru cu mijloace de primă intervenţie necesare stingerii începuturilor de
incendii. Componenta interioară diferă în funcţie de obiectivul ce trebuie protejat
împotriva focului.
Centrale antiincendiu echipate cu microprocesor, şase zone de detectare, pe fiecare
zonă se pot lega detectori de temperatură şi fum. Fiecare zonă este echipată cu o ieşire
pentru alarmare. Panoul de comandă poate controla ieşirile de alarmare: sirenele şi
comunicatoarele telefonice.
Detectoare optice de fum funcţionează prin tehnologia SMD, detectarea fumului şi
a temperaturii ce se degajă din procesul de ardere. Sunt recomandate pentru hoteluri,
supermarketuri, biblioteci, depozite, spaţii de producţie.
Detectarea la timp a unui incendiu limitează producerea de pagube şi pierderea de
vieţi omeneşti.

4.5 MĂSURI GENERALE DE PROTECȚIA MEDIULUI

Reciclarea reprezintă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt
transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și indeplini funcția inițială ori
pentru alte scopuri.
Problemele fundamentale în reciclarea materialelor sunt legate de:
 Identificarea materialelor reciclabile
 Identificarea oportunităţilor de reutilizare şi reciclare
 Identificarea pieţelor pentru materiale valorificabile.
Grupe de deșeuri reciclabile (anexa nr. 1 din OUG 16/2001-modificata):
• Deseuri metalice feroase
• Deseuri metalice neferoase
• Deseuri de hartii-cartoane
• Deseuri de sticla
• Deseuri de mase plastice
• Deseuri de cauciuc
• Deseuri textile
Reciclarea materialelor din deşeurile municipale implică:
- colectarea selectivă a deșeurilor
- prelucrarea intermediară – sortare, mărunţire, compactare
- transportarea
- valorificarea
- prelucrarea finală
Colectarea – strangerea, sortarea, si/sau regruparea (depozitarea temporara) a

24
deseurilor in vederea transportarii lor spre valorificare. Pentru o reciclare reușită este
nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care începe prin colectarea
selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a deșeurilor.
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de
gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele
produse de agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care
conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite.
Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru
antracit. Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în
recipientul respectiv.
Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
 roșu (portocaliu) - materiale plastice,
 galben - metale,
 verde - biodegradabile,
 albastru - hârtie, carton și sticlă,
 maro - electrice și electronice,
 negru – nereciclabile.
Valorificare – orice operatiune de dezmembrare, sortare, reciclare, taiere,
maruntire, presare, balotare, topireturnare, pretratare, amestec cu alta operatiune care
determina schimbarea naturii sau a compozitiei, efectuata asupra unui deseu industrial
prin procedee industriale, în vederea reutilizarii.
Materialele metalice obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de
bere şi oțelul din ambalaje alimentare și sprayuri.

25
 Bibliografie
1. Bădilă D. – “Analiza pieţei – manual pentru clasa a XII-a”, Editura Universităţii
“Lucian Blaga”, Sibiu, 2013
2. Bruhn M. – “Marketing: Noţiuni de bază pentru studiu şi practică”, Editura
Economică, Bucureşti, 1999
3. Plătiş Magdalena, "Preţul şi formarea lui", Editura Economică, Bucureşti 1997
4. Prada S. – “Dimensiunile pieţei – caiet de aplicaţii practice”, Brumar, Timişoara,
2013
5. Pop Al. – “Marketing – manual pentru clasa a XII-a”, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 2002

26