CUPRINS

CUPRINS...................................................................................................................................2
ARGUMENT.............................................................................................................................3
PARTEA I .ASPECTE GENERALE PRIVIND STRATEGIILE DE PREȚ.....................5
1. Politica de preț.....................................................................................................................5
1.1. Preţul şi strategia de marketing a întreprinderii............................................................6
1.2. Modalităţi de determinare a preţului............................................................................7
PARTEA a II-a STUDIU APLICATIV PRIVIND APLICAREA STRATEGIILOR DE
PREȚ ÎN CADRUL FIRMEI “SC AUTOMOBILE DACIA SA”.....................................11
Descrierea generală a firmei..................................................................................................11
Strategii de preț.....................................................................................................................12
CONCLUZII ȘI PROPUNERI..............................................................................................16
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................17
ARGUMENT

Lucrarea intitulată ,,STRATEGII DE PREȚ” se încadrează în standardele de pregătire

profesională nivel 4, specializarea tehnician în activități economice. Este o temă studiată în
cadrul mai multor module de specialitate precum: Negocierea afacerii, Marketingul afacerii,
Finanțarea afacerii, Comunicare profesională și aprofundată în clasa a XII-a, în cadrul
modulului Analiza pieței. Se dezvoltă pe următoarele competențe cheie:
1. Definirea preţului
2. Identificarea modalităţilor de determinare a preţului;
3. Identificarea factorilor ce influenţeaza preţul;
4. Fixarea obiectivelor referitoare la preţ;
5. Definirea strategiilor de preţ.
Tema aleasă ,,STRATEGII DE PREȚ”, are ca scop atingerea sandardelor curriculare
solicitate de specializarea pe care am studiat-o în timpul liceului contibuind astfel la o bună
pregătire profesională în domeniu.
Principalul motiv pentru care am ales această temă este faptul că acest capitol al
analizei pieței este întâlnit în viața de zi cu zi și influențează oamenii într-o oarecare măsură
în luarea unor decizii. Prin tratarea acestei teme îmi voi aprofunda și spori cunoștințele în
acest domeniu.
Lucrarea este structurată în două capitole:
1. Considerente teoretice privind strategiile de preț ;
2. Studiu de caz privind strategiile de preț. Aplicație în cadrul
firmeiS.C.,,AUTOMOBILE DACIA” S.A.
În primul capitol am prezentat noțiunea politicii de preț ca fiind strâns legat de
conceptele de tranzacție sau schimb, precum și conceptul de utilitate.
Strategiile de preț pot fi clasificate în trei categorii: strategii de prețuri scăzute,
strategii de prețuri moderate și strategii de prețuri ridicate.
Determinarea prețului este o operațiune delicată și se realizează în funcție de trei
elemente esențiale precum: determinarea prețului în funcție de costuri, determinarea prețului
în funcție de cerere și determinarea prețului în funcție de concurență.

2
 Concurența poate avea un rol hotărâtor în determinarea prețului, având în vedere
multitudinea, dimensiunea și forța concurenților.
Pe piață, în funcție de numărul de concurenți și de gradul de diferențiere al produselor,
distingem următoarele situații: concurența pură, oligopolul și monopolul.
Fiecare subiect a fost tratat separat și detaliat. Scoțându-se în evidență lucurile
esențiale despre tema aleasă.
În al doilea capitol am prezentat studiul de caz referitor la strategiile de preț.
În prima parte a studiului de caz am prezentat datele și începuturile companiei alese.
Strategiile pe care le-au implementat cei de la Dacia Renault pentru a-și satisface
obiectivele privind creşterea volumului vânzărilor, recuperarea cheltuielilor şi a investiţiilor
efectuate pe termen lung, sporirea cotei de piaţă şi contracararea concurenţei, le-am prezentat
în a doua parte a studiului de caz.
Stabilirea prețurilor și concurența în acest domeniu este problema cea mai des întâlnită
între confruntarea directorilor de marketing.
La elaborarea lucrării am ținut cont de legislația în vigoare, de informațiile oferite de
lucrări în domeniul economic și de cunoștințele dobândite în anii de liceu.
Pe baza consultării materialului bibliografic în domeniu, am încercat să cuprind într-o
formă accesibilă noțiunile ce fac obiectul strategiilor de preț.
Consider că lucrarea tratează atât aspectele teoretice ale strategiilor de preț, cât și cele
practice prin studiul ce caz prezentat.
Realizarea ascestui proiect m-a ajutat la dobândirea unor capacități privind: fixarea
unor noțiuni economice de bază, cunoașterea aprofundată a conceptului de preț, dar și
studierea în detaliu a strategiilor de markeing a unei întreprinderi.
M-aș bucura ca această lucrare să devină o sursă de inspirație pentru viitorii elevi ce
vor dori să studieze și să afle mai multe detalii despre strategiile de preț, efortul depus ca și
cunoștiințele dobândite în vederea elaborării ei să mă ajute în viitorul apopiat la angajarea în
domeniu.

3
PARTEA I . ASPECTE GENERALE PRIVIND STRATEGIILE DE PREȚ

1. Politica de preț

Conceptul (noţiunea) de preţ este strâns legat de conceptele (noţiunile) de tranzacţie

sau schimb, precum şi de conceptul de utilitate. Prin intermediul schimbului, un actor (agent)
economic ce acţionează pe piaţă comunică, intră în relaţie cu un alt actor economic, în scopul
obţinerii, de la acesta din urmă a unui bun ce are valoare şi este util, oferind în schimb „ceva”
similar, valoros şi util.
Preţul reprezintă o formă de măsurare economică, de evaluare concretă a schimbului,
cunoscută odată cu apariţia schimbului de mărfuri. Evaluarea prin preţ a schimbului este
denumită forma bănească a acestuia; în sensul acesta, preţul exprimând cantitatea de bani
plătită pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor, în cadrul tranzacţiilor bilaterale care au loc
pe piaţă; el este un raport între bunuri şi bani .
În practică sunt utilizate mai multe categorii de preţuri, unele dintre cele mai frecvente
fiind următoarele:
• preţul rotund ;
• preţul ;
• preţul impar ;
• preţul minim - o barieră din punctul de vedere al consumatorului, asociat, de regulă, unei
calităţi insuficiente a produsului ;
• preţul maxim - preţul pe care consumatorul este dispus să-l plătească ;
• preţul negociat - preţul acceptat atât de vânzător, cât şi de cumpărător, pentru că a fost
stabilit în urma unei negocieri la care au participat ambele părţi ;
• preţul recomandat de un anumit producător distribuitorilor cu care acesta lucrează etc.
În marketing, preţul reprezintă un element al mixului de marketing, aflat într-o
corespondenţă permanentă cu celelalte: produsul, distribuţia şi promovarea dar şi un element
acorporal al produsului. Preţul este, înainte de toate, variabila care justifică însăşi existenţa
schimbului şi, în termeni monetari, variabila care generează venituri pentru vânzător, toate
celelalte variabile (produsul, distribuţia şi promovarea) generând cheltuieli.

4
1.1. Preţul şi strategia de marketing a întreprinderii

În contextul existenţei şi manifestării unei economii de tip concurenţial şi având în

vedere faptul că preţul reprezintă un element intrinsec al schimbului, stabilirea nivelului
acestuia reprezintă, pentru întreprindere, o problemă esenţială. De fapt, la nivelul
întreprinderii se pune problema definirii şi conturării unei strategii de preţ care să corespundă
obiectivelor pe care aceasta şi le-a propus.
Astfel, între principalele obiective ale întreprinderii se situează:
• maximizarea profitului, care reprezintă, în cele mai multe cazuri, principalul obiectiv al
întreprinderii;
• maximizarea veniturilor, a vânzărilor sau a cotei de piaţă;
• îmbunătăţirea imaginii produselor oferite pe piaţă;
• contracararea concurenţei;
• supravieţuirea etc.
Obiectivele enumerate anterior se pot constitui, de fapt, şi în obiective care pot fi realizate
prin intermediul preţului.
Preţul, în calitate de element al mixului de marketing, trebuie să se coreleze cu
celelalte trei elemente ale acestuia: cu produsul - preţul unui produs se stabileşte în funcţie de
caracteristicile şi nivelul de calitate al produsului; cu distribuţia - preţurile practicate se află
într-o relaţie strândă cu modalităţile efective de distribuire a produselor; cu promovarea –
existând numeroase interacţiuni între preţ şi activitatea promoţională: preţurile mari pentru un
nou produs pot furniza fondurile necesare programelor de informare a consumatorilor asupra
produsului respectiv; publicitatea are un impact mai mare asupra vânzarilor la preţuri mici;
promovarea continuă reduce sensibilitatea consumatorilor la preţ.
Strategia de preț este un instrument extrem de util pentru îndeplinirea tuturor
obiectivelor de maketing. Alegerea unei anumite strategii de marketing are efecte directe
asupra cifrei de afaceri a firmei.
În funcție de nivelul acestora, strategiile de preț pot fi clasificate în 3 categorii distincte și
anume:
1. Strategii de prețuri scăzute:
 strategia prețului de penetrare a pieței
 strategia prețului de promovare

5
  strategia prețului de descurajare a concurenței
2. Strategii de prețuri moderate:
 prețuri psihologice
 prețuri discriminatorii
 prețuri diferențiate
3. Strategii de prețuri ridicate:
 strategia prețului de prestigiu
 strategia prețurilor de smântânire a pieței; presupune fixarea unor prețuri ridicate încă
de la lansarea produselor pentru:
o produse noi și moderne
o producție limitată
o produse cu o elasticitate redusă a cererii in funcție de preț

1.2. Modalităţi de determinare a preţului

Determinarea preţului este o operaţiune extrem de delicată, ce se realizează în funcţie

de trei elemente esenţiale, şi anume: costuri; cerere şi concurenţă, fiecare dintre acestea
acţionând în mod diferit asupra procesului de stabilire efectivă a preţului, în funcţie de
obiectivele urmărite.
În practica economică, preţul produselor se fundamentează prin diferite metode:
- metoda bazată pe costuri
- metoda bazată pe concurenţă
- metoda bazată pe cerere
Metoda bazată pe costuriconstă în stabilirea preţului prin aplicarea unei cote
marginale sau adaos la cost.Este utilizată frecvent deoarece agenţii sunt mai siguri pe
mărimea costului decât pe cea a cererii.
Metoda bazată pe concurenţă constă în stabilirea preţurilor în funcţie de preţurile
practicate de concurenţi.
Metoda bazată pe cerere. Relaţia dintre preţ şi cerere poartă denumirea de elasticitate.
Strategiile utilizate de întreprinderi în politica de preţ se clasifică în funcţie de următoarele
criterii:
 După nivelul preţurilor;
a) Strategia preţurilor înalte

6
b) Strategia preţurilor medii
c) Strategia preţurilor mici
 După gradul de mobilitate
a) Preţuri mobile
b) Preţuri imobile

1.2.1 Determinarea preţului în funcţie de costuri

Metodele de determinare a preţului în funcţie de costuri sunt considerate ca

reprezentând primele metode cu caracter ştiinţific ce au fost utilizate în acest scop.
Determinarea preţului în funcţie de nivelul costurilor este considerată a fi cea mai
simplă modalitate, dintre cele trei, teoretic preţul trebuind să acopere costurile şi să asigure
obţinerea unui profit.
Costurile sunt încadrate, în principal, în două categorii: costurile fixe şi costurile
variabile.
Costurile fixe sunt cele generate de activităţile generale ale întreprinderii, ele neputând
fi repartizate asupra unui produs sau altul; ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de costuri
indirecte sau de infrastructură. Costurile variabile se află într-o relaţie directă cu volumul
producţiei, de aceea ele se mai numesc şi costuri directe. Nivelul lor total se determină în
funcţie de cantitatea sau de numărul de unităţi produse, costurile variabile unitare fiind relativ
constante.
Utilizarea pe scară largă în activitatea practică a metodelor de determinare a preţului
pornind de la costurile de producţie se bazează pe simplitatea şi obiectivitatea acestora. Mulţi
producători şi vânzători consideră că pot aprecia costurile cu o precizie mult mai mare
comparativ cu cererea; de asemenea, metodele sunt transparente, având în vedere faptul că
multe costuri sunt uşor de verificat.
Cuantificarea adecvată şi într-o manieră operativă a costurilor ce urmează a fi utilizate
în procesul de determinare a preţului necesită, cel puţin din perspectivă teoretică, calcularea
unei funcţii a costurilor medii, corespunzătoare diferitelor niveluri ale producţiei. De
asemenea, trebuie să nu omitem faptul că există numeroase costuri variabile şi că fiecare

7
dintre acestea evoluează în mod diferit. În acest context, se pot defini: costul fix total, ca sumă
a tuturor costurilor fixe; costul variabil total, ce reprezintă suma tuturor costurilor variabile,
corespunzătoare diferitelor niveluri ale producţiei; costul total, obţinut prin însumarea celor
două tipuri enunţate anterior.
Fiecăruia dintre cele trei tipuri de cost îi corespunde un cost mediu unitar, ce rezultă
din din raportarea costului la volumul producţiei obţinute, după cum urmează: costul fix
mediu unitar, costul variabil mediu unitar şi costul mediu unitar, volumul optim al producţiei
corespunzând punctului în care costul mediu marginal este nul.

1.2.2 Determinarea preţului în funcţie de cerere

Indiferent de nivelul său, preţul exercită o influenţă directă asupra cererii, şi invers.
Relaţia între preţ şi cerere se transpune în conceptul de funcţie a cererii. Estimarea acestei
funcţii se poate realiza în două forme posibile: într-o formă restrânsă, considerând că preţul
concurenţei rămâne constant şi într-o formă extinsă, care include o estimare, pentru fiecare
nivel al preţului stabilit de către întreprindere, a diferitelor preţuri ale concurenţei şi ale altor
agenţi economici
Funcţia cererii exprimă numărul de unităţi vândute pe piaţă, la niveluri de preţ diferite,
într-o anumită perioadă de timp.
În mod obişnuit, cererea şi preţul se află într-o relaţie inversă: cu cât preţul este mai
mare, cu atât cererea scade, şi invers. Există însă şi excepţii de la aceată regulă, în cazul
produselor de lux de exemplu, motivaţia fiind simplă: consumatorii asociază creşterea preţului
cu o îmbunătăţire a calităţii.
Un element de o deosebită importanţă în procesul de determinare a preţului în funcţie
de cerere este reprezentat de elasticitatea cererii în raport cu preţul. Abordată prin prisma
consumatorului, elasticitatea cererii în raport cu preţul este influenţată de o serie de elemente,
dintre care mai importante sunt: existenţa unei zone de preţ de referinţă; atracţia exercitată de
anumite preţuri (preţurile psihologice); inegalitatea sensibilităţii consumatorilor la preţ;
utilizarea preţului ca un indicator de calitate.

8
1.2.3 Determinarea preţului în funcţie de concurenţă

Concurenţa poate avea un rol hotărâtor în determinarea preţului, având în vedere

multitudinea, dimensiunea şi forţa concurenţilor. În economia de piaţă concurenţială,
orientarea preţurilor în funcţie de concurenţă este strategia la care întreprinderile apelează cel
mai frecvent.
Modalitatea concretă de raportare la concurenţă depinde de mai mulţi factori, între care se
remarcă:
 poziţia întreprinderii pe piaţă;
 obiectivele acesteia;
 cota de piaţă deţinută ;
 perspectivele evoluţiei acesteia.

Pe piaţă, în funcţie de numărul de concurenţi şi de gradul de diferenţiere a produselor,

distingem următoarele situaţii:
 concurenţa pură, caracterizată prin aceea că un număr mare de ofertanţi se adresează
unui număr mare de cumpărători, nici unul dintre ei neputând influenţa nivelul
preţurilor. În consecinţă, în această situaţie, preţul nu poate fi controlat de
întreprindere;
 oligopolul, caz în care pe piaţă se înfruntă un număr redus de ofertanţi, concurenşii
fiind dependenţi unii de alţii în stabilirea preţurilor;
 monopolul, ce corespunde unei pieţe pe care se înfruntă un ofertant şi un număr mare
de cumpărători, ofertantul având un rol hotarâtor în formarea preţurilor.

9
PARTEA a II-a STUDIU APLICATIV PRIVIND APLICAREA
STRATEGIILOR DE PREȚ ÎN CADRUL FIRMEI SC AUTOMOBILE DACIA SA

Descrierea generală a firmei

Începuturile

Construcţia Uzinei de Autoturisme Dacia a începu
t în 1966 la Colibaşi, judeţul Argeş. Dupa semnarea
unui contract de licenţă între Renault şi statul
roman în 1968 ,începe fabricaţia modelului
Dacia1100 sub licenţa R8, urmat în 1969 de Dacia
1300 sub licenţa R12.
Între anii 1970-1080, Dacia dezvoltă o întreagă
gamă de modele care va cuprinde mai multe tipuri
de vehicule de persoane şi utilitare. Începand din
anul 1978, Automobile Dacia SA continuă autonom producţia de autoturisme derivate din
gama Renault 12.Anul 1995 este marcat de lansarea primului autoturism de concepţie sută la
sută românească, Dacia Nova și de restructurarea întreprinderii într-o societate de producţie şi
strategie şi şapte filiale comerciale. În 1998 anul în care s-au aniversat trei decenii de la
producerea primului automobil Dacia, de pe porţile uzinei a ieşit autoturismul cu numarul
2.000.000. În acelaşi an întreprinderea a obţinut Certificatul de atestare a Implementarii
Sistemului Calitaţii ISO 9001 şi a înregistrat recordul de producţie (106.000 unitati).

Cu 655.000 de unită vândute la nivel mondial în 2017, marca românească a afişat o creştere
de 12% anul trecut, peste cea consemnată de grupul Renault, de 8,5%. De zece ani, Dacia se
află în fruntea preferinţelor francezilor. Modelul Sandero a detronat modelele Renault Clio şi
Peugeot 208 în clasamentul vânzărilor către persoane fizice în 2017 şi 2016. Un succes care
are legătură cu Sandero Stepway, versiunea SUV a autovehiculului, “care reprezintă două
treimi din vânzări”, potrivit lui Jean-Christophe Kugler, şeful Dacia pe Europa.

10
Strategii de preț

Prin strategiile pe care le-au implementat, cei de la grupul Dacia Renault urmaresc să-
şi satisfacă obiectivele privind creşterea volumului vânzărilor, recuperarea cheltuielilor şi a
investiţiilor efectuate pe termen lung, sporirea cotei de piaţă şi contracararea concurenţei. Mai
mult, acestea sunt susținute și de eforturile de înnoire a imaginii pe plan local și international,
urmând ca acestea să formeze un suport real pentru următoarele mutări strategice, mai ales în
direcția modificării politicilor de preț.
a) Dacia SA a început cu o strategie a preţului de penetrare, bazată pe preţuri mici, menite să
descurajeze concurenţa, urmând ca apoi, odată ce au câştigat o felie de piaţă, să-şi iasă cu o
mare flexibilitate la capitolul dotări pentru același model, care fac astfel ca prețul să varieze
de la modelul de bază până la cel cu dotări full-option, lucru de natură să excludă posibilitatea
perceperii produsului ca fiind unul slab calitativ.
b) În raport cu concurenţa cei de la Dacia au folosit strategia preţului mai redus decât al
concurenței. Fiind vorba despre o maşină produsă în serie, exportatorul român a recurs
la  principiul comparaţiei, stabilind diferenţele tehnice şi economice ale produsului propriu in
raport cu produsele concurente mărească uşor preţul, concomitent cu o creştere a calitaţii. S-a
orientat astfel către strategia low-cost care prezintă o atracție sporită în contextul în care o
bună parte din concureți au ajuns la o stare de plafonare, sau chiar declin. Un preț mai mic va
scoate imediat în evidență compania Dacia iar un produs cu un raport bun calitate-preț,
adoptand o asemenea strategie are toate șansele de reusită.
În calitate de jucător nou pe piața de SUV-urilor, Dacia urmarește reducerea costurilor
și dezvoltarea unui management eficient al resurselor, astfel ca cheltuielile de producție să fie
minime.
Se porneşte, conform principiului de marketing a abordării pieţei, de la cerinţele
consumatorilor din segmentul ţinta-oamenii care doresc o siguranță sporită sau un anume
statut social, o maşină robusta, spaţioasă şi cu un preţ de achiziţie şi de întreţinere scazute,
avand în vedere puterea de cumparare relative scazută. Pe de alta parte, deşi preţul are o

11
pondere important în aprecierea facută şi în decizia de cumpărare, mai important este valoarea
creata şi livrată clienților.
Astfel că, deşi preţul are un nivel scazut (începe de la 10.500 de euro, cu taxe incluse),
standardele de calitate sunt peste masura preţurilor: trei stele la siguranţa pasagerilor acordate
de EuroNCAP, propulsorul 1.5dCi de 110 CP recent în gama care este destul de puternic şi
mai ales consumă puţin, iar designul este unul modern.
Astfel că, strategia aplicată de grupul Dacia Renault este cea de lider de cost folosind
experienţa în segmentul low-cost – succesul înregistrat cu modelul Logan și Sandero pentru a
obţine cel mai mic preţ de producţie. Marja de profit este
una superioară celorlalte modele Renault şi ale competiţiei (pentru Sandero, aceeaşi clasă
economică, marja a fost de 6%), bazandu-se şi pe trendul crescator al pieţei low-cost a
autoturismelor).
Desigur această strategie nu va acapara toate brandurile Renault ci va face obiectul
catorva branduri (care vor fi construite pe platforma Logan), continuand “promisiunea ” de
a livra un autoturism fiabil la un preţ extrem de avantajos începând cu Logan. De această data
însă, se atacă un alt segment de piaţă, respective cel al oamenilor care doresc să afișeze un
anume statut social. Acesta este un segment semnificativ pe piaţa internă şi internaţională,
avand potenţial de creştere a veniturilor şi implicit a puterii de cumpărare dacă se reuşeşte o
fidelizare a acestora prin acapararea primei achiziţii a cumpărătorilor.
Pe langă potenţialul segmentului este important poziţionarea care este adecvată şi
relevant pe termen mediu şi lung făcând apel la concept precum: competitivitate, pragmatism,
smart buying. Îmbunătăţirile continue, face-lift-urile programate fac parte din strategia de
adapatare şi de creștere a adresabilităţii produsului, care susţin astfel această strategie a
costurilor.
În ceea ce priveşte diferenţierea, întrucât aceasta se axează pe preţ, este destul de greu
de apărat. Totuşi, în paralel cu strategia de diferenţiere prin preţ, rebranding-ul Dacia şi faptul
că oamenii cu un anume statut social sunt noul target pentru Dacia Duster precum şi
susţinerea lor prin programul de suport Vocea Clientului sunt elemente care conduc la o
diferențiere a brandului în mintea consumatorului.
Strategia localizată pe cost face parte din provocările pe care Dacia Renault le lansează
și comercializă, maşini viabile la preţuri foarte scazute (provocarea din care a luat naştere
Logan a fost aceea a unei maşini clasa B de 5000 euro- Duster urmează aceeaşi linie a
maşinilor low cost, atât pentru achiziţionare cât şi pentru întreţinere). Acest segment de piaţă

12
a maşinilor low cost este susţinut prin cercetarea şi dezvoltarea produselor pe platforma
Logan la Renault Technologie Roumanie.
Această strategie este susţinută de strategia investiţiei. Având în vedere faptul că
poziţia firmei în mediul extern competiţional este una puternică (cota de piaţă internă este de
aproape 30%) şi industria maşinilor low-cost înregistrează cea mai agresivă creştere din
industria auto.
După lansarea de la jumatatea anului 2010 a modelului Duster, evoluţia în piaţă a
companiei a fost una foarte dinamică.
Pe o piaţă atat de dinamică, inovaţia este esenţială şi este susţinută şi de grupul
Renault Dacia prin Renault Technologie Roumanie (RTR)- singurul centru de inginerie auto
din Europa de Est şi zona mediterană şi cel mai mare centru de inginerie al Renault din afara
Franţei, cu circa 2300 de ingineri, localizat în Titu, judeţul Dâmboviţa.
RTR are ca misiune dezvoltarea de proiecte vehicul (vehicule personale şi vehicule
utilitare) şi de mecanică fabricate în uzinele din regiune sau destinate pieţelor din zona
Euromed (Europa Orientala, Rusia, Magreb, Turcia). În prezent, RTR are în lucru mai multe
proiecte din segmentul vehicule în colaborare cu ingineria din Europa. Pe termen lung, RTR
va devein centrul de referinţă pentru vehiculele Renault.
Renault Technologie Roumanie investește anual aproximativ 2 milioane de euro în
programe de training pentru angajati, desfașurate atât în România, cât și în Franța. Centrul de
dezvoltare colaborează cu universitățile din București, Pitești, Craiova, Iași și în viitor se va
extinde și în Galați.
Succesul Dacia se bazează pe strategia rămasă neschimbată: comercializarea de maşini
low-cost, cu design atractiv, în mare parte către persoane fizice care caută esenţialul la costuri
minime. Proiectate de la bun început cu mai puţine piese, autovehiculele Dacia au
componente comune în proporţie de 70% şi nu utilizează decât tehnologiile deja testate de
Alianţa Renault-Nissan. Nu se pune astfel problema propunerii unui model electric în viitorul
apropiat.
Producţia este concentrateă în ţări cu costuri reduse, în Piteşti, România (314.000 de
unităţi în 2017) şi Tanger, Maroc (300.500 unităţi). “Chiar dacă salariile din aceste ţări cresc,
am reuşit întotdeauna să menţinem sub control structura costurilor”, arată Kugler.
Un alt avantaj, o durată de viaţă a modelelor superioară mediei din sector: şapte sau
opt ani, faţă de cinci sau şase ani. Astfel sunt compensate costurile suplimentare legate de
dotările de securitate.

13
 Potrivit lui Xavier Caroen analist în cadrul Bryan Garnier, marja Dacia este superioară
celei a grupului. “În jur de 10% pentru modele ca Duster sau Sandero”.
Pentru a continua să crească, Dacia se bazează pe urmarea aceleiaşi direcţii. O
strategie care ar putea creşte în continuare ponderea low-costului în cadrul Renault în
condiţiile în care Dacia şi celelalte autovehicule din gama “Global Acess” au generat anul
trecut peste 40% din vânzările grupului.

14
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Stabilirea prețurilor și concurența în acest domeniu este problema numărul unu cu care
se confruntă mulți directori de marketing.
Numeroase firme nu reușesc să adopte o politică adecvată, datorită greșelilor pe care,
de regulă, cele mai multe din ele le comit: orientarea excesivă a prețurilor după costuri;
nerevizuirea prețurilor la intervale care să permită fructificarea schimbărilor intervenite pe
piață; prețul este tratat ca un element distinct al mixului de marketing
Fără a fi considerat o componentă intrinsecă a strategiei de poziționare a firmei pe
piață, prețul nu diferă suficient de mult de la un articol la altul, de la un segment de piață la
altul sau de la o ocazie de achiziție la alta.

15
BIBLIOGRAFIE

1. Daniel Bădilă, Analiza pieței, Editura Universității „ Lucian Blaga” , Sibiu, 2011
2. Manole, Victor, Stoian, Mirela, Marketing,  Editura ASE,Bucuresti, 2004 
3. Balaure, Virgil, coord., Marketing-Editia a II-a, Editura Uranus, 2003
4. http://www.zf.ro/business-international/gama-dacia-este-un-succes-in-crestere-pentru-
renault-17122361

16